
Vrei sa castigi o intrecere sportiva sau sa treci un examen? Imbraca-te in rosu.  Studii stiintifice recente au confirmat faptul ca performantele noastre, atat  cele fizice, cat si intelectuale, sunt influentate de  culori.
Agresivitate si dominareAnul trecut, in cadrul unui  experiment, specialistii in psihologia sportului de la Universitatea din  Münster, Germania, au supus atentiei a 42 de arbitri niste videoclipuri cu  intalniri de tae-kwon-do.
 Intrucat in aceasta arta martiala, cei doi combatanti  sunt identificati prin intermediul a doua culori - rosu si albastru -,  specialistii respectivi au fost pusi ulterior sa revada filmarile, dar  modificate digital astfel incat culorile purtate de luptatori sa fie inversate. 
Rezultatul? "Razboinicul" in rosu a fost recompensat invariabil cu o medie de  13% mai multe puncte fata de cel in albastru.
Influenta culorilor in  sport a fost pentru prima oara descoperita in 2004, cand antropologii Russel  Hill si Robert Barton de la Universitatea Durham, Marea Britanie, au analizat  punctajele obtinute de concurentii la cateva sporturi olimpice: box,  tae-kwon-do, lupte greco-romane si lupte libere.
Si atunci, in 55% din cazuri,  victoria a fost atribuita sportivilor in rosu, iar in cazul disciplinelor care  presupuneau o lupta corp la corp (precum luptele greco-romane) acest procent a  urcat chiar la 62%.
In opinia lui Barton, acest rezultat poate fi  explicat in parte printr-o preferinta inconstienta pentru rosu a arbitrului, dar  mai ales prin faptul ca rosul, culoarea agresivitatii si a dominarii, ar  f
avoriza din punct de vedere psihologic sportivul care-o poarta, facandu-l sa se  simta si sa actioneze ca un invingator.Iar forta rosului pare a se  manifesta chiar si in sporturile de echipa: un studiu in cadrul caruia au fost  analizate 56 de sezoane din Premiere League, liga de fotbal britanica, a  demonstrat ca echipele cu tricou rosu (Liverpool, Manchester United si Arsenal)  au cucerit 38 de titluri dintr-un total de 63.
Rosu egal pericol Atat la animale, cat si la oameni, 
rosul indica forta fizica si  capacitatea de a lupta si de a inspira frica adversarilor.
Comportamentul  primatelor de exemplu este puternic influentat de rosu: la masculii de  Mandrillus sphinx , fata si organele genitale rosii comunica rivalilor  capacitatea de a lupta, iar nivelul de stralucire a culorii este direct  proportional cu cantitatea de testosteron din sange.
Potrivit lui Barton,  omul reactioneaza in mod asemanator: chipul celui suparat si agresiv se  inroseste, indicand faptul ca sangele e mai bogat in oxigen si ca individul e  gata de lupta, in timp ce, dimpotriva, un om mort de frica se albeste la  fata.
Expunerea la rosu nu are efecte doar in ceea ce priveste luptele,  si abilitatile cognitive ii resimt influenta.
Andrew Elliot de la Universitatea  Rochester, New York, le-a testat in cadrul mai multor experimentei, reiesind ca,  la un nivel foarte elementar, corpul uman are tendinta de a fugi de  rosu.
Potrivit lui Elliot, ecuatia care caracterizeaza culorile este  "rosu egal pericol";
 in acelasi timp insa, rosul pare a fi in masura sa  influenteze in mod pozitiv performantele intelectuale: tot el le-a cerut unor  studenti sa sustina un test scurt pentru masurarea IQ-ului, distribuind foile cu  intrebarile marcate in rosu si negru.
Si de aceasta data a reiesit ca cei cu  foaia de examen rosie ar avea un IQ mai ridicat fata de ceilalti.
Prin  intermediul tehnicilor de imagistica s-a descoperit ca expunerea la rosu  activeaza cortexul frontal drept, o zona cerebrala corelata inteligentei  emotionale si atentiei.De la limonitul utilizat in ritualurile antice la  cartierele cu felinar rosu si pana la infamele inimioare ale Sfantului Valentin,  rosul a fost dintotdeauna asociat cu pasiunile carnale si dragostea romantica  deopotriva, in toate culturile de-a lungul mileniilor.
Faptul ca rosul este  culoarea dragostei si a pasiunii pare asadar un lucru cunoscut dintotdeauna, dar  ca aceasta asociere are si un fundament stiintific reprezinta o descoperire de  data recenta.
Dintr-un studiu realizat pe macaci de Corri Waitt, de la  Stirling University, Marea Britanie, a reiesit ca femelele din aceasta specie  isi aleg drept parteneri in vederea reproducerii exemplare cu botul intens  colorat in rosu.
La aceste primate, caracteristica este corelata unui nivel  ridicat de testosteron care presupune ca exemplarul in cauza este dotat cu un  sistem imunitar eficient si cu gene "de calitate".
In urma acestor  rezultate, Waitt a avansat ipoteza ca si la oameni, o fata imbujorata este  tocmai ceea ce sugereaza, la un nivel primar, ca individul sau individa in cauza  este unul/una "viabil/a". Craig Roberts, biolog de la Universitatea Newcastle,  sustine si el teza cercetatoarei.
"Pare ca o coloratura sanatoasa, dificil de  gasit in lipsa unei stari bune de sanatate, ofera o imagine autentica a  mostenirii genetice si a vigorii unui individ".Pentru a intelege daca  suprematia rosului are o origine genetica sau ambientala, recent, Sarah Pryke de  la Macquarie University din Sydney a realizat un studiu pe gulzi, o specie de  cinteza (Chloebia gouldiae), niste pasari mici care, in functie de gene, pot  avea capul rosu sau negru.
 In competitia pentru hrana, indivizii cu capul rosu  au iesit mereu invingatori.
Si tot invingatoare au fost si pasarile al caror cap  negru a fost colorat de cercetatori in rosu, pentru ca in multe cazuri  adversarii au refuzat infruntarea chiar inainte de inceperea luptei. La acesti  subiecti, frica de rosu a fost considerata a fi innascuta.
Rosul  afrodiziacUn alt studiu de ultima ora al psihologilor Andrew Elliot si  Daniela Niesta de la Universitatea Rochester, programat spre publicare la finele  lunii octombrie in Journal of Personality and Social Psychology, a demonstrat  prin intermediul a 5 experimente, ca barbatii prefera femeile imbracate in rosu. 
Studiul in chestiune a furnizat prima confirmare emipirica a indelungatei  povesti de dragoste dintre societatea umana si rosu, documentand efectele  acestei culori asupra comportamentului.
"Doar de putina vreme psihologii  si cercetatorii din alte discipline au inceput sa studieze mai atent legatura  dintre culoare si comportament. Se stiu multe lucruri despre fizica si  fiziologia culorii, dar foarte putine despre psihologia culorii", a precizat  Elliot, in opinia caruia este un lucru fascinant sa descoperi ca nimeni nu este  constient de acest potential al culorilor de a influenta comportamentul.  Experimentele - a explicat el-, demonstreaza insa o analogie a felului in care  oamenii si masculii de primate raspund la rosu.
Descoperirile noastre  confirma ceea ce femeile au suspectat si au afirmat de multa vreme: ca barbatii  actioneaza ca animalele in sfera sexualitatii. Pe cat de mult le place  barbatilor sa creada ca reactioneaza in fata femeilor intr-o maniera  sofisticata, se pare ca cel putin intr-o anumita masura, preferintele si  inclinatiile lor sunt primitive".
Pentru a cuantifica efectul rosului,  cercetatorul a aratat mai multor barbati fotografii cu femei atragatoare  imbracate "succint" in rosu si verde si le-a cerut acestora sa decida care erau  cele mai sexy. Acestia au cazut toti de acord ca doamnele in rosu sunt  semnificativ mai atragatoare decat celelalte.
Pigmentul imaginatiei  umanePotrivit neuropsihologilor de la Durham University din Marea  Britanie, exista o zona cerebrala "dedicata" elaborarii contrastului culorilor: 
cea cunoscuta sub numele de cortexul vizual; este asadar creierul si nu ochiul  cel care "raspunde" de sarcina de a recunoaste culorile.
Pentru a-si confirma  teoria, cercetatorii au supus la o serie de teste pacienti carora in trecut le  fusese indepartata chirugical o parte din cortexul vizual, iar rezultatele au  fost inechivocabile: la acesti subiecti, perceperea culorii nu este influentata  de diferentele de culoare, ci de luminozitate.
Explicatia fenomenului  este fascinanta: culoarea este un produs al sistemului nervos si potrivit  cercetatorilor, ar putea fi definita drept "un pigment al imaginatiei umane".  Tocmai de aceea, persoanele care sufera daune cerebrale si isi pierd tocmai  aceasta capacitate "imaginativa" sunt influentate de lumina; in functie de cum  se reflecta aceasta, pentru ei se schimba si culorile in care vad  lumea.
De altfel, ideea newtoniana conform careia ochiul ar fi un  instrument capabil sa reproduca pasiv imagini rasturnate ale lumii exterioare nu  mai este considerata una valida la ora actuala; de-acum se stie ca lumina nu  este compusa din "raze" capabile sa deseneze pe retina vreo reprezentare a lumii  exterioare. Oamenii de stiinta concep acum radiatia ca un camp electromagnetic  definit de fotoni, cu dublu caracter: de unde si de particule. In plus, la ora  actuala, se stie ca ochiul raspunde la radiatiile luminoase printr-o reactie  fotochimica oscilanta care are loc pe retina, iar variatiile acesteia sunt  interpretare de creier.
Ochii unui nou-nascut nu vad nimic: vazul este  consecinta unei sistematizari complexe si active la nivelul creierului, ce  implica recurgerea la arhetipuri genetice fundamentale; el este prin urmare  rodul unui proces de invatare rafinat, in cadrul caruia structurile cognitive se  dezvolta in mod progresiv.
Conform celor mai recente teorii, perceptia  vizuala reprezinta un act psihosomatic si se bazeaza pe procese ce integreaza  intr-un mod foarte complex functii biologice si culturale. Percepem ceea ce ne  inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza realitatea generand  imagini, sunete, mirosuri si gusturi.
El descifreaza astfel un univers  care in sine este incolor, inodor, mut si insipid. Lumea vizuala umana este asa  cum o percepem tocmai pentru ca suntem oameni, iar ceea ce vedem reprezinta  rodul unei transfigurari a realitatii realizate de catre creier astfel incat sa  serveasca sepravietuirii si cunoasterii; o simulare ce reconstituie  interactiunile dintre noi si mediul material care ne inconjoara, realizata de  creier sub controlul unor determinari genetice.
Culoarea nu este insa o  caracteristica a obiectelor, ci rezultatul complex al efectului pe care lumina  il are asupra aparatului uman al perceptiei. In timp ce unii oameni pot distinge  chiar si 250 de culori, anumite mamifere nu percep nici macar o singura culoare,  traind mai degraba intr-un univers al mirosurilor decat al vizualului. Pasarile  insa vad cel mai probabil mai multe culori decat oamenii, ele fiind de altfel,  dintre toate vertebratele, si cele mai dependente de acest simt.
Facts  :
     Lumina intra in ochi prin cornee, cantitatea ei fiind reglata de  contractia si dilatarea pupilei.
     Cristalinul permite focalizarea  luminii pe retina - tunica interna a globului ocular, care consta intr-o  membrana cu trei straturi. Primul "adaposteste" fotoreceptorii" (conurile si  bastonasele), al doilea - celulele bipolare aflate in conexiune cu  fotoreceptorii, iar al treilea, celulele ganglionare care compun nervul optic.  Acesta din urma strabate interiorul cutiei craniene pana la ariile vizuale ale  scoartei cerebrale.
     Cele doua tipuri de fotoreceptori produc  substante diferite: conurile, stimulate de radiatiile electromagnetice,  genereaza iodopsina si sunt responsabile de vederea diurna, perceperea  culorilor, de detalii si de claritatea contrastelor; bastonasele, mai sensibile  la lumina, produc rodopsina si ii confera aparatului vizual capacitatea de a  elebora informatii chiar si in conditii de iluminare foarte  scazuta.
     Simbolismul unei culori:
Pretutindeni, rosul este  considerat un simbol al fortei, al principiului vital, al bogatiei. El este  culoarea focului si a sangelui si, la fel ca acestea, contine o ambivalenta  simbolica.
 Focul incalzeste, dar si mistuie, arde. Sangele inseamna viata, dar  este si durere, pentru ca da culoare ranilor.
Rosul deschis este diurn,  masculin, tonic, in vreme ce rosul inchis este nocturn, feminin, tainic. Primul  insufleteste, incurajeaza, da aripi, precum rosul drapelelor, al firmelor, al  ambalajelor publicitare, al fundelor aniversare, cel de-al doilea indeamna la  vigilenta sau chiar la neliniste - vezi rosul semafoarelor ori al becului ce  interzice intrarea intr-un studio foto sau cinematografic.
Tot asa, felinarul  rosu de la bordelurile de pe vremuri putea sa para o invitatie, dar implica si  incalcarea unei interdictii fixate de epoca respectiva, anume infranarea  impulsurilor sexuale, a libidoului. In toate tarile comuniste, rosul a fost  recuperat drept culoare a celor oprimati, a luptei pentru propasire. Pentru cei  care au scapat de acest regim, el este, acum, sinonim al terorii. Pentru  locuitorii vechii Rome, rosul era Culoarea prin excelenta, purpura imperiala.  Prin comparatie, albastrul era pentru ei un simbol al barbariei, al natiilor  neevoluate.
www.descopera.ro