Legile succesului dupa Peter Arnold

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei
interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai “norocosi”.
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa “investim” mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem “platiti” pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul “ofera mai intai pentru a primi mai tarziu”.
23. Legea “pregatirii”. Performanta vine in urma unei pregatiri intense.
Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este “o calitate de fier” in drumul spre succes.

Peter Arnold

Rosu = invingator?

Vrei sa castigi o intrecere sportiva sau sa treci un examen? Imbraca-te in rosu. Studii stiintifice recente au confirmat faptul ca performantele noastre, atat cele fizice, cat si intelectuale, sunt influentate de culori.

Agresivitate si dominare

Anul trecut, in cadrul unui experiment, specialistii in psihologia sportului de la Universitatea din Münster, Germania, au supus atentiei a 42 de arbitri niste videoclipuri cu intalniri de tae-kwon-do.
Intrucat in aceasta arta martiala, cei doi combatanti sunt identificati prin intermediul a doua culori - rosu si albastru -, specialistii respectivi au fost pusi ulterior sa revada filmarile, dar modificate digital astfel incat culorile purtate de luptatori sa fie inversate.
Rezultatul? "Razboinicul" in rosu a fost recompensat invariabil cu o medie de 13% mai multe puncte fata de cel in albastru.

Influenta culorilor in sport a fost pentru prima oara descoperita in 2004, cand antropologii Russel Hill si Robert Barton de la Universitatea Durham, Marea Britanie, au analizat punctajele obtinute de concurentii la cateva sporturi olimpice: box, tae-kwon-do, lupte greco-romane si lupte libere.
Si atunci, in 55% din cazuri, victoria a fost atribuita sportivilor in rosu, iar in cazul disciplinelor care presupuneau o lupta corp la corp (precum luptele greco-romane) acest procent a urcat chiar la 62%.

In opinia lui Barton, acest rezultat poate fi explicat in parte printr-o preferinta inconstienta pentru rosu a arbitrului, dar mai ales prin faptul ca rosul, culoarea agresivitatii si a dominarii, ar favoriza din punct de vedere psihologic sportivul care-o poarta, facandu-l sa se simta si sa actioneze ca un invingator.

Iar forta rosului pare a se manifesta chiar si in sporturile de echipa: un studiu in cadrul caruia au fost analizate 56 de sezoane din Premiere League, liga de fotbal britanica, a demonstrat ca echipele cu tricou rosu (Liverpool, Manchester United si Arsenal) au cucerit 38 de titluri dintr-un total de 63.

Rosu egal pericol

Atat la animale, cat si la oameni, rosul indica forta fizica si capacitatea de a lupta si de a inspira frica adversarilor.

Comportamentul primatelor de exemplu este puternic influentat de rosu: la masculii de Mandrillus sphinx , fata si organele genitale rosii comunica rivalilor capacitatea de a lupta, iar nivelul de stralucire a culorii este direct proportional cu cantitatea de testosteron din sange.

Potrivit lui Barton, omul reactioneaza in mod asemanator: chipul celui suparat si agresiv se inroseste, indicand faptul ca sangele e mai bogat in oxigen si ca individul e gata de lupta, in timp ce, dimpotriva, un om mort de frica se albeste la fata.

Expunerea la rosu nu are efecte doar in ceea ce priveste luptele, si abilitatile cognitive ii resimt influenta.
Andrew Elliot de la Universitatea Rochester, New York, le-a testat in cadrul mai multor experimentei, reiesind ca, la un nivel foarte elementar, corpul uman are tendinta de a fugi de rosu.

Potrivit lui Elliot, ecuatia care caracterizeaza culorile este "rosu egal pericol";

in acelasi timp insa, rosul pare a fi in masura sa influenteze in mod pozitiv performantele intelectuale: tot el le-a cerut unor studenti sa sustina un test scurt pentru masurarea IQ-ului, distribuind foile cu intrebarile marcate in rosu si negru.

Si de aceasta data a reiesit ca cei cu foaia de examen rosie ar avea un IQ mai ridicat fata de ceilalti.

Prin intermediul tehnicilor de imagistica s-a descoperit ca expunerea la rosu activeaza cortexul frontal drept, o zona cerebrala corelata inteligentei emotionale si atentiei.

De la limonitul utilizat in ritualurile antice la cartierele cu felinar rosu si pana la infamele inimioare ale Sfantului Valentin, rosul a fost dintotdeauna asociat cu pasiunile carnale si dragostea romantica deopotriva, in toate culturile de-a lungul mileniilor.

Faptul ca rosul este culoarea dragostei si a pasiunii pare asadar un lucru cunoscut dintotdeauna, dar ca aceasta asociere are si un fundament stiintific reprezinta o descoperire de data recenta.

Dintr-un studiu realizat pe macaci de Corri Waitt, de la Stirling University, Marea Britanie, a reiesit ca femelele din aceasta specie isi aleg drept parteneri in vederea reproducerii exemplare cu botul intens colorat in rosu.

La aceste primate, caracteristica este corelata unui nivel ridicat de testosteron care presupune ca exemplarul in cauza este dotat cu un sistem imunitar eficient si cu gene "de calitate".

In urma acestor rezultate, Waitt a avansat ipoteza ca si la oameni, o fata imbujorata este tocmai ceea ce sugereaza, la un nivel primar, ca individul sau individa in cauza este unul/una "viabil/a". Craig Roberts, biolog de la Universitatea Newcastle, sustine si el teza cercetatoarei.

"Pare ca o coloratura sanatoasa, dificil de gasit in lipsa unei stari bune de sanatate, ofera o imagine autentica a mostenirii genetice si a vigorii unui individ".

Pentru a intelege daca suprematia rosului are o origine genetica sau ambientala, recent, Sarah Pryke de la Macquarie University din Sydney a realizat un studiu pe gulzi, o specie de cinteza (Chloebia gouldiae), niste pasari mici care, in functie de gene, pot avea capul rosu sau negru.

In competitia pentru hrana, indivizii cu capul rosu au iesit mereu invingatori.

Si tot invingatoare au fost si pasarile al caror cap negru a fost colorat de cercetatori in rosu, pentru ca in multe cazuri adversarii au refuzat infruntarea chiar inainte de inceperea luptei. La acesti subiecti, frica de rosu a fost considerata a fi innascuta.

Rosul afrodiziac

Un alt studiu de ultima ora al psihologilor Andrew Elliot si Daniela Niesta de la Universitatea Rochester, programat spre publicare la finele lunii octombrie in Journal of Personality and Social Psychology, a demonstrat prin intermediul a 5 experimente, ca barbatii prefera femeile imbracate in rosu.

Studiul in chestiune a furnizat prima confirmare emipirica a indelungatei povesti de dragoste dintre societatea umana si rosu, documentand efectele acestei culori asupra comportamentului.

"Doar de putina vreme psihologii si cercetatorii din alte discipline au inceput sa studieze mai atent legatura dintre culoare si comportament. Se stiu multe lucruri despre fizica si fiziologia culorii, dar foarte putine despre psihologia culorii", a precizat Elliot, in opinia caruia este un lucru fascinant sa descoperi ca nimeni nu este constient de acest potential al culorilor de a influenta comportamentul. Experimentele - a explicat el-, demonstreaza insa o analogie a felului in care oamenii si masculii de primate raspund la rosu.

Descoperirile noastre confirma ceea ce femeile au suspectat si au afirmat de multa vreme: ca barbatii actioneaza ca animalele in sfera sexualitatii. Pe cat de mult le place barbatilor sa creada ca reactioneaza in fata femeilor intr-o maniera sofisticata, se pare ca cel putin intr-o anumita masura, preferintele si inclinatiile lor sunt primitive".

Pentru a cuantifica efectul rosului, cercetatorul a aratat mai multor barbati fotografii cu femei atragatoare imbracate "succint" in rosu si verde si le-a cerut acestora sa decida care erau cele mai sexy. Acestia au cazut toti de acord ca doamnele in rosu sunt semnificativ mai atragatoare decat celelalte.

Pigmentul imaginatiei umane

Potrivit neuropsihologilor de la Durham University din Marea Britanie, exista o zona cerebrala "dedicata" elaborarii contrastului culorilor:
cea cunoscuta sub numele de cortexul vizual; este asadar creierul si nu ochiul cel care "raspunde" de sarcina de a recunoaste culorile.
Pentru a-si confirma teoria, cercetatorii au supus la o serie de teste pacienti carora in trecut le fusese indepartata chirugical o parte din cortexul vizual, iar rezultatele au fost inechivocabile: la acesti subiecti, perceperea culorii nu este influentata de diferentele de culoare, ci de luminozitate.

Explicatia fenomenului este fascinanta: culoarea este un produs al sistemului nervos si potrivit cercetatorilor, ar putea fi definita drept "un pigment al imaginatiei umane". Tocmai de aceea, persoanele care sufera daune cerebrale si isi pierd tocmai aceasta capacitate "imaginativa" sunt influentate de lumina; in functie de cum se reflecta aceasta, pentru ei se schimba si culorile in care vad lumea.

De altfel, ideea newtoniana conform careia ochiul ar fi un instrument capabil sa reproduca pasiv imagini rasturnate ale lumii exterioare nu mai este considerata una valida la ora actuala; de-acum se stie ca lumina nu este compusa din "raze" capabile sa deseneze pe retina vreo reprezentare a lumii exterioare. Oamenii de stiinta concep acum radiatia ca un camp electromagnetic definit de fotoni, cu dublu caracter: de unde si de particule. In plus, la ora actuala, se stie ca ochiul raspunde la radiatiile luminoase printr-o reactie fotochimica oscilanta care are loc pe retina, iar variatiile acesteia sunt interpretare de creier.

Ochii unui nou-nascut nu vad nimic: vazul este consecinta unei sistematizari complexe si active la nivelul creierului, ce implica recurgerea la arhetipuri genetice fundamentale; el este prin urmare rodul unui proces de invatare rafinat, in cadrul caruia structurile cognitive se dezvolta in mod progresiv.

Conform celor mai recente teorii, perceptia vizuala reprezinta un act psihosomatic si se bazeaza pe procese ce integreaza intr-un mod foarte complex functii biologice si culturale. Percepem ceea ce ne inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza realitatea generand imagini, sunete, mirosuri si gusturi.

El descifreaza astfel un univers care in sine este incolor, inodor, mut si insipid. Lumea vizuala umana este asa cum o percepem tocmai pentru ca suntem oameni, iar ceea ce vedem reprezinta rodul unei transfigurari a realitatii realizate de catre creier astfel incat sa serveasca sepravietuirii si cunoasterii; o simulare ce reconstituie interactiunile dintre noi si mediul material care ne inconjoara, realizata de creier sub controlul unor determinari genetice.

Culoarea nu este insa o caracteristica a obiectelor, ci rezultatul complex al efectului pe care lumina il are asupra aparatului uman al perceptiei. In timp ce unii oameni pot distinge chiar si 250 de culori, anumite mamifere nu percep nici macar o singura culoare, traind mai degraba intr-un univers al mirosurilor decat al vizualului. Pasarile insa vad cel mai probabil mai multe culori decat oamenii, ele fiind de altfel, dintre toate vertebratele, si cele mai dependente de acest simt.

Facts :

Lumina intra in ochi prin cornee, cantitatea ei fiind reglata de contractia si dilatarea pupilei.

Cristalinul permite focalizarea luminii pe retina - tunica interna a globului ocular, care consta intr-o membrana cu trei straturi. Primul "adaposteste" fotoreceptorii" (conurile si bastonasele), al doilea - celulele bipolare aflate in conexiune cu fotoreceptorii, iar al treilea, celulele ganglionare care compun nervul optic. Acesta din urma strabate interiorul cutiei craniene pana la ariile vizuale ale scoartei cerebrale.

Cele doua tipuri de fotoreceptori produc substante diferite: conurile, stimulate de radiatiile electromagnetice, genereaza iodopsina si sunt responsabile de vederea diurna, perceperea culorilor, de detalii si de claritatea contrastelor; bastonasele, mai sensibile la lumina, produc rodopsina si ii confera aparatului vizual capacitatea de a elebora informatii chiar si in conditii de iluminare foarte scazuta.

Simbolismul unei culori:

Pretutindeni, rosul este considerat un simbol al fortei, al principiului vital, al bogatiei.

El este culoarea focului si a sangelui si, la fel ca acestea, contine o ambivalenta simbolica.

Focul incalzeste, dar si mistuie, arde. Sangele inseamna viata, dar este si durere, pentru ca da culoare ranilor.

Rosul deschis este diurn, masculin, tonic, in vreme ce rosul inchis este nocturn, feminin, tainic. Primul insufleteste, incurajeaza, da aripi, precum rosul drapelelor, al firmelor, al ambalajelor publicitare, al fundelor aniversare, cel de-al doilea indeamna la vigilenta sau chiar la neliniste - vezi rosul semafoarelor ori al becului ce interzice intrarea intr-un studio foto sau cinematografic.

Tot asa, felinarul rosu de la bordelurile de pe vremuri putea sa para o invitatie, dar implica si incalcarea unei interdictii fixate de epoca respec­tiva, anume infranarea impulsurilor sexuale, a libidoului. In toate tarile comuniste, rosul a fost recuperat drept culoare a celor oprimati, a luptei pentru propasire. Pentru cei care au scapat de acest regim, el este, acum, sinonim al terorii. Pentru locuitorii vechii Rome, rosul era Culoarea prin excelenta, purpura imperiala. Prin comparatie, albastrul era pentru ei un simbol al barbariei, al natiilor neevoluate.

www.descopera.ro

Somnul si pofta de viata

Conexiunea dintre Somn si Dieta

In revistele de frumusete sau alte materiale de profil exista chiar ideea unei Diete bazate pe somn, conform careia putem scadea in greutate in timp ce dormim; aceasta teorie nu este intrutotul adevarata, insa are si o baza reala: lipsa somnului favorizeaza cresterea in greutate.

Cum?

Legatura dintre Somn si Dieta este una cat se poate de simpla: privarea organismului de somn afecteaza functionarea normala a metabolismului;

astfel, rata arderilor metabolice va fi redusa, rezultand cresterea in greutate.

In medie, un adult are nevoie de 7.5 ore de somn de calitate pe noapte; o jumatate de ora in plus petrecuta in somn nu va ajuta la scaderea in greutate, insa un program somn redus cu 30 de minute va avea cu siguranta consecinte negative asupra siluetei.

Procesul exact prin care abilitatea de a scadea in greutate este influentata de lipsa somnului este corelat cu "hormonii de noapte".

In acest proces, baza o reprezinta 2 hormoni: grelina si leptina.

1. Grelina este hormonul responsabil de senzatia de foame - cel care atentioneaza organismul ca are nevoie de hrana, iar in situatia in care organismul este obosit, acest hormon se gaseste in cantitati crescute fata de normal.

2. Leptina este hormonul responsabil de senzatia de satietate - cel care dicteaza organismului sa incheie procesul de hranire, iar pe fondul lipsei de somn, cantitatea acestui hormon scade.
Pe scurt, mai multa grelina si mai putina leptina = crestere in greutate - se consuma mai multe alimente iar rata metabolica este scazuta.

Ce masuri trebuiesc adoptate?

Faptul ca dormin, nu este intotdeauna suficient; important este cum dormim!

Unele persoane, cum ar fi mamele cu nou nascuti, nu au parte decat de 4-5 ore de somn pe noapte;

alte persoane, desi dorm 7-8 ore, nu au parte de un somn de calitate - ca urmare a unor dureri sau diferite tulburari de somn, iar efectul este acelasi ca si in cazul persoanelor care dorm doar 4 ore pe noapte.

Sfaturi utile

- Primul pas este imbunatatirea igienei somnului.

- Se recomanda evitarea cafelei dupa orele pranzului; dupa ora 14.00 PM se recomanda doar cafeaua decofeinizata.

- Exercitiile fizice sunt de asemenea de ajutor in imbunatatirea calitatii somnului - cu toate acestea, nu se recomanda exercitii dificile inainte de ora de culcare.

- Alimentele consumate inainte de somn sunt de asemenea importante; spre exemplu, se recomanda evitarea consumului de bere sau pizza, sau servirea unei mese bogate inainte de culcare; mesele bogate favorizeaza aparitia arsurilor stomacale, care se interpun unui somn linistit.

Specialistii sugereaza optarea pentru o gustare usoara - un bol de cereale - in cazul in care apare senzatia de foame inainte de ora de somn.

In situatiile in care - desi programul de somn este suficient - imediat dupa trezire apare senzatia de oboseala iar acesta persista pe tot parcursul zilei, se recomanda consultarea unui specialist, pentru identificarea cauzelor si prescrierea unui tratament adecvat.

Sanatate prin imunitate

15 alimente care cresc rapid imunitatea organismului


Stresul, diferite boli cronice, o alimentaţie deficitară, insomnia - sunt doar câteva dintre cauzele scăderii imunităţii organismului. Aceasta se traduce printr-o stare precară de sănătate, când se reduce dramatic capacitatea de apărare împotriva agenţilor infectioşi (virusuri, bacterii sau paraziţi) sau a proliferării celulelor canceroase. Pe lângă mecanismele naturale de apărare ale organismului - protecţia dată de piele şi mucoase, aciditate gastrică sau lacrimi, specialiştii în imunologie, citaţi de webmd.com, au realizat o listă cu 15 alimente capabile să crească rapid imunitatea organismului:


1. Afinele

Considerate un remediu din folclor, afinele şi-au dovedit în timp eficacitatea sporită în blocarea agenţilor patogeni care atacă sistemul imunitar. De asemenea, potrivit mai multor studii de specialitate, afinele sunt un real ajutor pentru organism în perioadele de convalescenţă în urma răcelilor şi a gripei. Una dintre explicaţii constă în conţinutul bogat în antioxidanţi al afinelor, care sporesc capacitatea de a lupta cu diferite stări inflamatorii.


2. Ciupercile

Datorită conţinutul extrem de bogat în selenium şi antioxidanţi, ciupercile sunt un redutabil duşman al răcelii, consumul lor având efecte antivirale, antibacteriene şi anti-tumorale. Totodată, nivelul crescut de vitamina B joacă un rol esenţial în păstrarea imunităţii la cote maxime.


3. Fructele de acai

Supranumit "fructul-minune", împreună cu afinele, boabele de acai au un conţinut ridicat de antocianine. Potrivit specialiştilor, fructele de acai au proprietăţi terapeutice excepţionale, ajutând organismul să lupte împotriva bolilor şi a procesului de îmbătrânire. De asemenea, acest tip de fructe de culoare mov, care cresc doar în palmierii din padurea amazoniană, sunt renumite şi ca un duşman de temut al kilogramelor în plus. Fructele de Acai conţin din belşug fibre, vitaminele B1, B2, B3, vitamina C, vitamina E, Omega 3, Omega 6 si Omega 9, calciu şi potasiu.


4. Stridiile

Datorită conţinutului bogat de zinc, stridiile sunt preferate atât pentru proprietăţile sale afrodisiace, dar mai ales pentru cele de creştere a imunităţii. Şi asta pentru că, potrivit studiilor, nivelurile scăzute de zinc din organism sunt asociate adesea cu infertilitatea. Totodată, zincul are efecte antivirale, ajutând şi la vindecarea rapidă a rănilor.


5. Pepenele

Având un efect hidratant şi reconfortant, pepenele conţine şi o enzimă antioxidantă puternică, glutation, denumită "proteina vieţii", care stimulează sistemul imunitar. Numeroasele sale proprietăţi terapeutice îl recomandă pentru inhibarea absorbţiei si eliminarea din organism a metalelor grele, a fumului de ţigară, a coloranţilor alimentary şi a altor substanţe toxice, inclusiv a celor din anumite medicamente. De asemenea, protejeaza organismul împotriva efectului radiaţiilor ultraviolete, detoxifică sistemul limfatic şi este cel mai bun antioxidant intracelular, cu rol major în patogenia astmului, bronşitei cronice, emfizemului, fibrozei chistice, autismului, deficitului de atentie şi hiperactivitate, bolii Parkinson, maladiei Alzheimer, sclerozei multiple, schizofreniei, bolii Crohn, infectiei cu Helicobacter pylori, enterocolitei, pancreatitei etc.


6. Varza

Un aliment ieftin şi uşor accesibil indiferent de anotimp, varza este recomandată de majoritatea dieticienilor datorită proprietăţilor sale nutriţionale (este o legumă hipo-calorică - în jur de 25 de calorii la 100 de grame), dar şi de specialiştii în imunologie, pentru conţinutul bogat în antioxidanţi, vitaminele A, C şi E şi în fibre, elemente care asigură sănătatea celulelor.


7. Migdalele

Un pumn de migdale poate elibera sistemul imunitar de stress după o zi întreagă. Se recomandă un consum de un sfert de cană zilnic pentru o doză sănătoasă de vitamina E şi B.


8. Grapefruit

Considerat mai sănătos decât portocala, ananasul sau mărul, acest fruct este o sursă maximă de vitamina C.


9. Boabele de grâu

Recomandate pentru diverse afecţiuni, de la dureri de spate, tulburări hormonale până la stări de agitaţie, boabele de grâu sunt bogate în fibre, proteine şi nutrienţi (zinc, antioxidanţi, vitamina B) şi constituie un remediu eficace al bolilor infecţioase.


10. Iaurtul

Considerat alimentul perfect pentru diete, iaurtul previne apariţia răcelilor prin stimularea sistemului imunitar şi refacerea florei intestinală. Unii cercetători susţin că există o legătură directă între deficitul de vitamina D (care se găseşte din abundenţă în iaurt) şi riscul crescut pentru gripă şi răceli de sezon. Consumat în fiecare dimineaţă, un pahar cu iaurt intăreşte imunitatea, previne constipaţia şi sindromul de colon iritabil, favorizează scăderea nivelului de colesterol şi controlarea glicemiei.


11. Usturoiul

Cultivat încă din antichitate, usturoiul este unul dintre cele mai recomandate alimente împotriva răcelii, datorită proprietăţilor sale curative şi antiseptice, având un conţinut bogat în antioxidanţi. Fiind utilizat în special la condimentarea sau aromatizarea unui mare număr de preparate culinare, usturoiul are un rol mineralizant şi conţine o serie de elemente nutritive: fosfor, calciu, potasiu, sodiu, mangan, cupru, sulf, fier, vitaminele B, C şi E. Cercetările au scos în evidenţă faptul că fitoncidele aflate în usturoi distrug unii agenţi patogeni, cum ar fi cei care produc febra tifoida, difteria sau holera.


12. Spanacul

Originar din Afganistan şi Turcia, spanacul a devenit extrem de popular prin intermediul unui personaj de desene animate, Popeye Marinarul şi şi-a dovedit popularitatea prin intermediul proprietăţilor sale terapeutice excepţionale. Recomandat în special persoanelor aflate în convalescenţă, copiilor, persoanelor în vârstă sau femeilor însarcinate, acest aliment este o sursă naturală de acid folic (care ajută la regenerarea celulară şi "repararea" ADN-ului) şi conţine antioxidanţi, fier, magneziu, vitamina C şi B12 şi potasiu, cu efecte benefice în caz de anemie, curăţă foarte bine tubul digestiv, reglează tensiunea arterială, scade nivelul colesterolului, previne cancerul, revitalizează organismul şi, desigur, întăreşte sistemul imunitar.


13. Ceaiul

Verde sau negru? Indiferent de opţiune, ambele tipuri de ceai conţin polifenoli şi flavonoide, două tipuri de antioxidanţi care distrug radicalii liberi ce atacă celulele, având o incontestabilă acţiune antibacteriană şi antivirală. Potrivit statisticilor, în întreaga lume se beau zilnic aproximativ 18-20 de miliarde de ceşti de ceai.


14. Cartofii dulci

La fel ca şi morcovii, cartofii dulci conţin betacaroten (ajută la prevenirea cancerului, a bolilor de inimă, a astmului şi reumatismului), dar şi vitaminele B6, A şi C sau carbohidraţi, fier, magneziu şi potasiu, care ajută la creşterea imunităţii şi la întârzierea procesului de îmbătrânire.


15. Broccoli

Cunoscută încă din timpul Imperiului Roman, broccoli este o legumă înrudită cu varza şi este o sursă excelentă de vitamina A, C, B2, acid folic potasiu, selenium, fier şi calciu, cu efecte deosebite antioxidante şi anticancerigene (în momentul tăierii, mestecării sau digerarii, se eliberează un compus cu sulf - sinigrina - cu rol în inhibarea înmulţirii celulelor tumorale).

Elena Marinescu

sursa: Romania Libera

Hrana vie= sanatate

Ce trebuie sa consumam: hrana vie sau hrana moarta?

De ce aceasta intrebare? Pentru ca intreaga lume sufera de o multime de boli.

Cercetari recente au aratat ca exact calitatea nutrientilor cu care ne hranim determina calitatea vietii noastre.


Stim cu totii ca motoarele merg bine sau prost in functie de calitatea combustibilului folosit.

Cu toate acestea, putini dintre noi realizeaza ca tocmai calitatea alimentelor determina direct performantele noastre fizice, emotionale si mentale.

Beneficii evidente

Hrana vie confera o constanta stare generala de bine si euforie naturala printr-un aport de energie vie, o energie a vietii pura, nedistorsionata si curata.

Somnul devine mai odihnitor si mai eficient, adica in putine ore de somn corpul se reface mai repede si mult mai bine. Hrana vie confera o atentie sporita in mod natural, ne-fortat si o gandire clara dublata de bun simt.

Cei care adopta o dieta bazata pe hrana vie devin gradat mai activi si mai entuziasti in actiunile lor si capata o gandire pozitiva, o siguranta de sine din ce in ce mai mare.

De asemenea, stresul si tensiunile vietii de zi cu zi isi diminueaza foarte mult efectele devenind foarte usor controlabile, iar inbolnavirile dispar aproape in totalitate.

O privire generala

Modul gresit de gandire in ceea ce priveste viata in general si hrana in particular este cauza generala a unor existente nefericite, adesea macinate de boli.

Iata in acest sens cateva aspecte esentiale care trebuie remarcate:

♥ Suntem fiinte biologice (nu tehnologice, fizice sau chimice); modul de hranire trebuie sa fie cel natural;

♥ Dieta noastra normala este cea frugivora;

♥ Fructele vii, plantele suculente si semintele sunt alimentele care constituie dieta noastra naturala, normala, foarte delicioasa si sanatoasa, “hrana vie pentru oameni vii”;

♥ Folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere care creeaza toxine;

♥ Carnea, semintele si cerealele prajite sau coapte sunt cancerigene;

♥ Toti nutrientii de care avem nevoie se gasesc in fructe, legume si seminte; nu este necesar sa omoram si sa mancam animale moarte (cadavre);

♥ Un mar este incomensurabil mai hranitor decat orice aliment gatit la foc;

♥ Alimentatia simpla nu este deloc plictisitoare ci ne elibereaza de biciul senzatiilor tari care oboseste organismul si-l imbatraneste prematur;

♥ Corpul nostru stie singur cum sa se vindece de boli, noi trebuie doar sa ii permitem acest lucru prin hranirea cu sucuri integrale vii (de fructe sau legume) sau doar cu apa si sa ne odihnim (pentru a-i permite sa elimine toxinele acumulate);

♥ Nu putem sa ne insanatosim daca continuam sa ne poluam corpul cu medicamente de origine chimica si cu “alimente” moarte;

♥ Imensa majoritate a substantelor chimice din medicamente este o adevarata otrava pentru corp si nu determina insanatosire reala, ci doar forteaza organismul sa se comporte intr-un anume fel pentru ca simptomele bolii sa nu se mai manifeste vizibil (dar boala continua sa “lucreze” nevazuta);

♥ Nu exista solutii instantanee sau scurtaturi pentru insanatosire, doar corpul insusi poate sa-si faca singur ordine in “ograda” sa, iar pentru asta are nevoie de o hrana curata, fara toxine, si de conditii propice;

♥ Bolile nu sunt inevitabile; ne inbolnavim atunci cand continuam sa ne otravim cu toxine si stresam corpul si mintea;


♥ Nimeni nu trebuie sa se teama sau sa intre in panica atunci cand se imbolnaveste; boala este modul natural si normal prin care corpul ne semnaleaza ca trebuie sa-l lasam sa elimine toxinele pana nu este prea tarziu si sa ne destresam;

♥ Sanatatea perfecta si o viata fericita sunt drepturile noastre dobandite la nastere, si le putem asigura in fiecare zi printr-o hrana vie si fara toxine.

Care e problema cu mancarea gatita?

Aproape toata lumea are carii dentare, vedere slaba care necesita ochelari, se imbolnaveste de gripa sau alte boli.

Gatitul alimentelor este un proces care distruge hrana din momentul in care se foloseste caldura.

Cu mult inainte de a apare arsura binecunoscuta, valorile hranitoare ale alimentului sunt distruse datorita incalzirii.

Orice hrana vie devine moarta (definitiv) odata cu expunerea la caldura.

Proteinele incep sa se “stranga”, sa se coaguleze sau sa se delamineze (isi pierd structura care le mentinea forma) asa cum se poate vedea de catre oricine care gateste branzeturi sau oua.

La temperaturile obisnuite de gatire, ele sunt complet jefuite de orice nutrienti.

Proteinele gatite intra in putrefactie rapida (datorita bacteriilor) odata ajunse in tractul digestiv si dau nastere unor otravuri periculoase ca ptomaina, leucomaina, mercaptanii, amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina si multe altele. Toate acestea sunt absorbite in sange si cauzeaza numeroase boli.

Gatitul face ca hrana sa devina toxica.

Toxicitatea este confirmata de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sange imediat dupa ce incepe asimilarea hranei gatite.

Celulele albe reprezinta unul dintre componentele sistemului imunitar si actioneaza pentru a izola toxinele, dar nu intotdeauna reusesc…

Sute de cercetari amintite in cartea “Dieta, nutritie si cancer” editata de Consiliul National de Cercetare al Academiei Nationale de stiinta din S.U.A. demonstreaza ca toate procesele de gatire ce folosesc incalzirea hranei genereaza rapid substante mutagene si cancerigene care ajung apoi in corpul uman.


Vitaminele sunt distruse cel mai usor de caldura.

Mineralele isi pierd imediat contextul organic (viu) si se intorc in starea moarta, inactiva. Intr-o astfel de stare ele sunt inutilizabile de catre organism care le arunca ca pe niste deseuri inutile.

Mineralele anorganice sunt foarte toxice.

Iodul, de exemplu, este un nutrient esential, cu conditia ca sa fie intr-o forma biologica vie. In starea sa anorganica, chimic pura, afecteaza craniul si oasele. Fierul, in starea sa anorganica, cauzeaza hepatita si hemocromatoza.

Grasimile incalzite sunt periculoase pentru ca au in componenta lor acroleine, radicali liberi si alte substante mutagene si cancerigene, conform lucrarii amintite mai sus.

Lectie despre comunicare

Comunicarea nonviolenta poate fi un stil de viata.

A-ti cunoaste nevoile interioare si a sti sa le satisfaci fara a-l rani pe celalalt, iata ceva cu adevarat revolutionar!

Dar ce este CNV?

Ne explica Monica Reu, singurul trainer roman acreditat pentru a preda acest tip de comunicare.

Psychologies: Ce este comunicarea nonviolenta? Cui se datoreaza succesul ei?

Monica Reu: Comunicarea nonviolenta (CNV) este un mod de interactiune care faciliteaza schimburile intre oameni si rezolvarea conflictelor in mod pasnic.

Ea se concentrea­za asupra nevoilor si valorilor im­par­ta­site de noi toti si incurajeaza fo­­losirea unui limbaj care ne accentueaza compasiunea.

Mai mult decat o metoda, pentru mine, CNV este o stare de spirit, o atitudine ce are la baza intentia ca atat nevoile mele, cat si ale tale sa fie la fel de importante si ca, impreuna, sa ajungem la acele stra­tegii care pot duce la implinirea lor in aceeasi masura.


Notiunile de „sa­crificiu“, „compromis“ si expresia „impunere a voin­tei cuiva“ nu fac parte din acest mo­del.

Cel care a pus bazele CNV in anii ’60 este doctorul in psihologie Marshall B. Rosenberg.

Dorinta lui a fost aceea de a gasi si oferi lumii o alternativa la agresivitatea si violenta cu care ne confruntam adesea – si pe care el insusi le-a experimentat in copi­larie, in cartierul de la marginea ora­sului Detroit, unde a crescut.

Aceasta dorinta l-a determinat sa studieze indeaproape oamenii si comunicarea lor.

Descoperirea pe care a facut-o in urma a­­­cestui proces a fost pe cat de simpla, pe atat de transformatoare: anumite moduri de gandire si exprimare tind sa ne deconecteze de forta vitala care se afla in interiorul nostru si al celorlalti, pe cand altele, dimpotriva, in­ta­resc aceasta legatura.

De atunci au trecut patruzeci si ceva de ani, iar CNV si-a dovedit eficienta in multe domenii ale vietii, de la relatiile de familie, pana la scoli, institutii publice, organizatii, si chiar in medierea de conflicte internationale. Israel, Palestina, Irlanda, Rwanda, Nigeria, Serbia, Croatia sunt doar cateva exem­ple de tari in care metoda co­­­­­­mu­­­­­ni­­ca­­­­rii nonviolente este utilizata de echipele de activisti ai pacii.

Care sunt principiile CNV?

Principiul de baza este acela ca

orice actiune umana are ca scop implinirea unei nevoi.

Descoperirea si comunicarea acestor nevoi pot con­solida legaturile interumane, cooperarea si, la nivel global, pacea.

Nevoile sunt cele ce pun viata in mis­care.

In clipa in care le identificam, putem gasi si strategiile cele mai bune pentru a le implini, pas­trand in acelasi timp in minte si in suflet respectul pentru cei care ne in­con­joara.

Din pacate, in viata de zi cu zi, actio­nam de prea multe ori din obisnuinta sau ca reactie la un anumit stimul exterior, fara sa stim de fapt de ce o facem.

Asadar, exista un adevar simplu: nevoile noastre pot fi eficient im­plinite numai daca suntem constienti de ele.

Vestea buna este in­sa ca toate nevoile pot fi satisfacute si ca avem la dispozitie nenumarate stra­tegii pentru aceasta.

Un alt principiu important al CNV este cel al asumarii responsabilitatii sentimentelor proprii.

Asta inseamna con­stientizarea faptului ca

trairile mele negative nu se datoreaza niciodata actiunilor celorlalti (ei sunt doar stimuli), insa adevarata lor cauza este ca una sau mai multe dintre nevoile mele esentiale nu sunt implinite.

Cand ajungem sa ne situam la nivelul nevoilor, ne dam seama ca aici nu exista conflicte.

Un exemplu?

Orice fiinta umana are nevoie de autonomie, indiferent de varsta, sex sau religie. Acesta este un punct in care cu totii suntem la fel, ne putem vedea si accepta unul pe celalalt.

Dar cand ramanem blocati la nivelul strategiilor alese pentru implinirea nevoii de autonomie, observam diferentele din­tre noi, si aici pot inter­veni disputele: un copil de doi ani nu va manca ce-i pune mama in farfurie; o adolescenta de 15 ani isi pune un cercel in buric; un tata de familie iese o data pe saptamana la baschet cu prietenii. CNV ne ajuta, prin constientizarea nevoii, sa ajungem constient la ac­tiuni satisfacatoare pentru toti si, mai mult, la a sti ce sa-i cerem.

Orice om dis­pune de resurse interioare extraordinare, de daruri de impartasit si de abilitatea de a face viata mai frumoa­sa in fiecare clipa.

Unde se poate aplica CNV ?

In toate relatiile pe care le avem: cu partenerul, cu parintii, cu copiii, cu colegii de lucru, cu subalternii sau sefii. Nu in ultimul rand, cu noi in­si­ne! Un accent special s-a pus in ultima vreme pe latura de „schimbare sociala“ posibila prin CNV. Cum? Prin aplicarea ei in invatamant – pentru aplanarea conflictelor si im­bu­na­ta­tirea comunicarii intre elevi, profesori si parinti –, in institutii publice, in sistemul medical si in crearea de organizatii bazate pe respectul fata de fiinta umana.

O putem invata in Romania?

CNV a patruns la noi in 2003, cand Editura Elena Francisc Publishing a publicat cartea lui Marshall Rosenberg, Comunicarea Nonviolenta, un limbaj al vietii. La finele lui 2007, a luat nastere, la initiativa mea, Asociatia pentru Comunicare Nonviolenta, ce are ca misiune popularizarea CNV in Romania, prin organizarea de work­shop-uri cu traineri internationali, crearea de grupuri de practica si realizarea unui program de formare.

sursa: http://www.psychologies.ro/Dezvoltare-personala/Ce-este-comunicarea-nonviolenta-440628

Reguli penru o viata sanatoasa

Reguli pentru a fi sanatosi



Iata cateva reguli pe care ar fi bine sa le respectam pentru a fi sanatosi si normoponderali:


1. Regula micului dejun

Intotdeauna faceti-va timp pentru micul dejun.

Nu ia mai mult de 10 minute, dar ne incarca rezervorul pentru intreaga zi. Este mult adevar in zicala

“ micul dejun ia-l singur, pranzul cu prietenii, iar cina da-o dusmanilor”.

Un mic dejun sanatos trebuie sa cuprinda unul sau doua sandwich-uri cu una doua felii de mezeluri, 2 felii de paine integrala, o frunza de salata sau o bucata de ardei, alaturi de o cana de ceai, cafea sau lapte.

Sunt de preferat mezelurile in care materia prima este parte anatomica (sunca, muschi, pastrama) nu mezeluri din amestecuri tocate (salamuri, parizer).

O alta varianta pot fi cerealele cu lapte sau iaurt, alaturi de o ceasca de cafea sau de ceai.

Sau o omleta/ oua fierte cu lapte, cafea sau ceai.

Variantele sunt multiple si depind de preferintele si necesitatile fiecaruia si de asemenea, se pot adapta nevoilor intregii familii.

2. Mese mici si dese

Daca mancam la intervale scurte de timp “pacalim” organismul.

O cantitate crescuta de alimente la o masa ne face sa crestem in greutate prin cantitatea crescuta de substante pe care o asimilam.

De asemenea, daca mancam mult odata, eventual si repede, determinam distensia stomacului, crescand astfel capacitatea lui de stocare si intretinem un cerc vicios, ajungand sa mancam din ce in ce mai mult cantitativ per masa.

3. Respectati orarul meselor


Cel mai bine este sa avem 5 mese/zi : 3 mese principale si 2 gustari, iar intervalul dintre mese sa nu depaseasca mai mult de 3 ore.

Astfel putem avea micul dejun dimineata la 7-8 am,
gustarea la ora 10-11 am,
pranzul la 13-14 pm, gustarea a doua la 16-17pm
si cina la 19-20 pm.

De preferat gustarile sa fie formate dintr-un fruct, ideal un fruct acrisor, cu continut scazut de calorii.

4. Hidratati-va corect

Apa este foarte importanta pentru organismul nostru, fiind implicata in toate reactiile organismului.

Deci pentru a fi sanatosi si a avea un metabolism optim trebuie sa consumam multa apa.
Ideal 2-3 litri de apa/zi.

Aceasta cantitate de apa “ ne spala” pe interior asa cum noi ne spalam pe dinafara.

Este indicat sa bem apa plata si nu carbogazoasa, pentru ca bulele duc la distensia stomacului, si implicit la necesitatea ingerarii unei cantitati mai mari de alimente ulterior, pentru a ne satura.

Este indicat sa bem ceaiuri si nu sucuri, deoarece contin cantitati crescute de substante antioxidante care ne mentin tineri.

Exista in prezent pe piata o varietate importanta de ceaiuri de plante care ne ajuta in plus la mentinerea unei greutati constante.

Sucurile carbogazoase sunt interzise, dar si sucurile cu un adaos mare de zahar.

5. Fructele este bine sa le mancam intre mese( la gustare) si nu ca desert


Ele aduc o cantitate crescuta de energie, fiind adevarate “bombe energetice”.

Pentru aportul crescut de vitamine si minerale sunt esentiale organismului.

Este de preferat sa le mancam in forma originala, cel mult sub forma de sucuri, mai putin preparate termic, pt ca astfel isi pierd proprietatile.

6. Legumele sunt vitale pentru organism


Au un aport energetic scazut dar o cantitate crescuta de vitamine si antioxidanti, mai ales cele bogate in betacaroten (fructele colorate).

Sunt de preferat seara sub forma cruda sau preparate la abur.

Alaturi de fructe aduc un aport crescut de fibre necesar pentru functionarea normala a colonului.

Studiile de specialitate arata ca persoanele care mananca multe legume si au un tranzit normal sunt protejate impotriva cancerului de colon.

Legumele bogate in fibre sunt morcovii, sfecla, varza de Bruxeles, conopida.
Fructele, legumele, cerealele contin putine grasimi si nu au pic de colesterol..

Este recomandat sa mancam produse bogate in fibre (fibre solubile, cum ar fi pectina si taratele de ovaz) in cantitati de 25-30 grame de fibra dietetica pe zi.

7.” Dulcele” nu trebuie consumat niciodata dupa ora 17


Aduce o cantitate mare de energie pe care organismul nu o poate folosi la acea ora deoarece hormonii care intervin in folosirea lor sunt scazuti in a doua parte a zilei.

Astfel, nefiind folosit de organism, “ dulcele” se transforma in grasimi care se depun.

Este indicat sa mancam “dulce” in prima parte a zilei, inaintea unui efort fizic sau intelectual crescut, glucoza fiind benzina creierului si a muschilor.


8. Alimentele trebuie sa fie cat mai putin preparate, adica trebuiesc consumate fierte, fripte sau la cuptor.

Astfel adaosul de substante oxidante - substante nocive pentru organism, este minim si nu sunt nici foarte concentrate caloric.
Este indicat adaosul de condimente care, in afara faptului ca imbogatesc gustul, aduc si un aport de substante ce ajuta la digestie.

9. Nu infulecati.

Masa trebuie sa fie linistita, fara discutii, fara graba
Sunt suficiente 10-15 minute pentru a manca linistit, cu inghitituri mici, bine mestecate.
Nu mancati in picioare.
Nu mancati in fata televizorului, calculatorului, citind, sau rezolvand o problema la serviciu.
Nu se intampla nimic daca luati 10 minute de pauza.
Atentie la copii! Daca ii invatati sa manance in fata televizorului pentru “a manca bine”, asa vor manca toata viata si cei mai multi vor deveni obezi.


10. Nu rontaiti intre mese


Nu mancati foietaje, fast-food-uri. Sunt adevarate bombe calorice care pe de-o parte se depun, pe de alta parte grasimile pe care le contin in cantitati extrem de mari cresc colesterolul si trigliceridele cu implicatii importante asupra inimii si vaselor de sange.


11. Faceti zilnic efort fizic

- mers pe jos 2-3 km in pas alert,
jogging 20-30 minute, sporturi 45-50 minute.

Daca timpul nu va permite, activitatea fizica sa fie de minim 2-3 ori/saptamana, iar in rest incercati cat mai mult sa mergeti pe jos, sa urcati scarile cu piciorul, nu folositi accensorul sau scarile rulante.

12. In anumite ocazii deosebite nu este obligatoriu sa tineti regimul!

Nu se intampla nimic daca mancati dupa pofta inimii de Craciun, de Revelion sau de ziua dumneavoastra, cu conditia ca in toate celelalte zile ale anului sa respectati regimul de viata impus!

13. Pentru a ne putea hrani sanatos trebuie sa fim foarte informati si precauti

Putem incepe cu citirea etichetele produselor pe care le cumparam.

Trebuie sa recunoastem ca de fiecare data cand cumparam ceva nu ne prea uitam la ceea ce este scris pe ambalaj.

Insa acest lucru trebuie sa se schimbe.

Trebuie sa ne alegem mancarea intr-un mod mai intelept.

Majoritatea produselor contin grasimi saturate sau hidrogenate care pot duce la cresterea colesterolului.
Altele pot contine o cantitate mare de sodiu, care poate duce la cresterea tensiunii arteriale.



14. Evitati cat puteti stresul



Este unul dintre cei mai puternici inamici ai sanatatii. Stresul este , totodata, si cel mai important factor care determina supraalimentatia.

La persoanele stresate, scaderea glicemiei este frecventa, ducand la senzatia de foame, si mai ales la senzatia de “ foame de dulce”, ceea ce duce in timp la diabet si obezitate.

In mod normal, glucidele in exces sunt depozitate sub forma de glicogen in ficat si muschi. In conditii de stress, hormonii produsi (adrenalina, noradrenalina, cortizol, hormon de crestere) determina eliberarea de glucoza din aceste depozite, dar si scaderea utilizarii glucozei de catre tesuturi, rezultatul fiind valori crescute ale glicemiei sangvine.

Factori de stres exista pretutindeni, iar stresul nu ocoleste pe nimeni, dar

“nu conteaza ce ni se intampla, ci cum reactionam la ceea ce ni se intampla”. (Hans Selye, 1936)



Succes

Autor: Dr. Alice Burcea
Medic specialist endocrinolog
MEDCENTER Bucuresti Berceni
021. 331.05.99
www.medcenter.ro

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/reguli-pentru-mese-sanatoase_7967

Dezordine + neatentie = probleme + timp pierdut

Ceea ce faciliteaza dezordinea, este, in primul rand, tentatia sau mai ales reflexul de a amana ordinea.

In al doilea rand, e vorba de descurajarea la vazul imensei dezordini.

Deci, renuntam sa aranjam, si atunci incepe totul...

Dezordinea nu este o maladie.

Poate fi vorba, la anumite persoane, despre un anumit mod de viata, ne amintim ca nimic nu este achizitionat pentru totdeauna sau stabil...

„Dar cand le este afectata eficienta personala, cand scade randamentul activitatii sau creeaza dificultati celor din jur, dezordinea devine o problema“, ne avertizeaza psihoterapeutul Iulia Oprea.

Cauzele sunt multiple, lipsa de timp si ritmul deosebit de alert al vietii cotidiene, supraincarcarea cu sarcini si implicarea in foarte multe activitati simultan, fara o gestionare eficienta a timpului si a resurselor disponibile.

De asemenea, adauga specialistul nostru, nivelul crescut de stres, lipsa abilitatilor de organizare si planificare sau de autodisciplina sunt, iarasi, obstacole in calea unei vieti ordonate.


Ecoul unei dezordini interioare?

Exista insa si situatii, ne explica Iulia Oprea, in care lipsa de preocupare a persoanei pentru ordine (si chiar pentru aspectul exterior) sunt, de fapt, semnele unor tulburari in sfera psihoemotionala, cel mai des intalnite fiind tulburarile depresive.“

O dificultate in a stapani angoasele


„Dupa divortul meu, am devenit depresiva. Apartamentul meu este reflectarea exacta a interiorului meu: dezordonat si dezorganizat“, spune Maria, 46 de ani.

A trai in haos inseamna sa te lasi prada angoaselor sau trecutului.

Unii au o relatie magica cu obiectele, le face rau sa se desparta de ele, in virtutea valorii lor afective. A ordona interiorul inseamna a elibera spatiu si energie pentru a trai mai bine prezentul.

Un refuz de a creste

Dezordinea isi gaseste deseori radacinile in copilarie.

„Mama mea era maniaca. Copil fiind, dorinta sa excesiva de ordine mi-a provocat intotdeauna disconfort“, marturiseste Maria, 28 de ani.

„Mi-am pastrat mica mea libertate doar pentru ca am fost rebela“. Dificultatea de a-si stapani interiorul arata un refuz inconstient de a se lupta cu realitatea vietii unui adult.


Ce este de facut

Ordonati-va spatiul interior

Este recomandabila o terapie scurta, cognitiv-comportamentala.
Iata ce ne sfatuieste Iulia Oprea:

„Primul pas in schimbarea acestui comportament este identificarea cauzelor care-l determina, apoi constientizarea lor.


Un bun management al timpului

„Spunem de multe ori «daca ziua ar avea 25 de ore as reusi sa fac tot ce mi-am propus », dar cheia succesului este sa descoperim cum sa facem in 24 de ore tot ce am vrea sa facem de fapt in 25 sau in 30“, ne dezvaluie Iulia Oprea.

Metode practice

Scopul nu este o ordine militareasca, ci una tolerabila, inteligenta, ce marcheaza o prezenta si care poarta amprenta unei miscari.

Iulia Oprea ne traseaza urmatorii pasi:
alcatuirea unei agende de lucru,
respectarea programului prestabilit fara intreruperi sau amanari,
plan de lucru eficient si prioritizarea activitatilor,
fixarea unor termene finale anterioare celor reale, pentru a castiga o marja de timp.

Sfat pentru anturaj

In adolescenta, o camera dezordonata este un pasaj obligatoriu si chiar necesar, o maniera de a-ti afirma autonomia refuzand ordinea din casa si modelul parental. Parintii nu au interesul sa faca ordine in locul copilului lor daca vor sa il responsabilizeze.


SOLUTIA MEA

Cristina, 38 de ani, documentarista
„Cred ca am devenit dezordonata pentru a nu fi redusa, ca anumite femei din familia mea, la un rol de femeie casnica.

La mine, am lasat lucrurile sa se adune pentru a-mi afirma libertatea, fara indoiala, si, de asemenea, pentru a contra o mama care mi-a repetat toata copilaria sa nu arunc nimic «pentru ca inseamna risipa».

Dar la un moment dat mi-am dat seama ca, fiind dezordonata, ma penalizam pe mine de fapt. Am inceput sa acord cate zece minute pe zi pentru trierea si atribuirea unui loc permanent anumitor obiecte, pentru a nu le mai cauta.

Recent, am urmat cursuri de feng-shui, aceasta arta chineza care te invata cum sa amenajezi interiorul respectand energiile.

In prezent, sunt bine dispusa: ordinea nu mai este o constrangere, ci un soi de joc. Aproape o placere!“

http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Sunt-dezordonat-1435154

Empatie vs Simpatie

Ascultarea

Exista mai multe de stiluri de ascultare si deasemeni exista diverse tipuri de ascultare care se potrivesc unor situatii diferite.

Persoanele care lucreaza cu copii mici admit ca au invatat sa asculte cu jumatate de ureche. Uneori conversatii precum cele din cafenele, de la petreceri si din situatii similare nu necesita toata atentia celui care asculta.

Ceea ce trebuie sa constientizam este faptul ca in special persoanele carora le e greu sa inteleaga si exprima propriile sentimente se folosesc de astfel de ocazii pentru a purta discutii serioase. Important este sa ascultam si cu o ureche secundara, adica in timp ce ascultam continutul sa percepem si sentimentele si sa ne punem intrebarea: „Aceasta persoana oare incerca sa-mi spuna cu totul alceva?”.

Modurile de variatie a ascultarii se pot clasifica astfel:

* ascultare in timpul liber de tipul unei conversatii la o cafea
* ascultare informationala, atentia concentrata pe fapte, figuri si specificatii
* ascultare stilistica, atentia concentrata la modul de exprimare mai degraba decat la cuvinte
* ascultare tehnica - discutie interactiva din campul propriu de expertiza
* ascultare empatica - ascultarea si intelegerea persoanei care vorbeste ca si cum am fi in locul ei
* ignorare sau simulare a interesului interesat

Toate aceste forme de ascultare au rolul lor, dar in general exista tendinta de a pica in anumite tipare. Cand apare un astfel de stereotip, stilul de ascultare poate fi inadecvat anumitor situatii. Destul de des reusim sa nu fim suficient de empatici precum cere conjunctura.

„EMPATIE” vine din cuvantul german „einfulling” care literar inseamna „simtire interioara”.

Empatia este abilitatea de a intelege sentimentele cuiva, de a vedea lumea prin ochii lui si de a comunica aceasta intelegere persoanei la acelasi nivel.

Empatie inseamna a asculta atat cu inima cat si cu capul si implica experimentarea sentimentelor celorlalti pastrandu-se distanta si identitatea fiecaruia.

O persoana empatica va raspunde corect la durerea sufleteasca a celui de alaturi fara a fi afectata sau deranjata de aceasta.

Emotiile celeilalte persoane sunt simtite si intelese, dar nu se pierde abilitatea de a face distinctia intre sentimentele proprii si cele ale partenerului de conversatie.
Apatia

Apatia poate fi descrisa ca lipsa de interes pentru sentimentele altei persoane.

Persoana apatica nu se implica, nici nu-si doreste sa devina implicat sau sa imparta succesele cu alte persoane. In societatea moderna, un anumit grad de apatie este necesar pentru supravietuirea fizica si mentala.

Daca relationam cu toate persoanele empatic circuitele noastre inter-personale se vor supra-incarca si energia acumulata va refula. Aceasta poate afecta relatiile in mod nedorit.
Neutralitatea

Neutralitatea este lipsa de interes si grija pentru o alta persoana.

O atitudine de lipsa de grija poate face pe cealalta persoana sa intre in defensiva si sa devina necomunicativa.

O atitudine neutra si o lipsa de interes din partea unui manager este transmisa de multe ori angajatilor, datorita tendintei generale de a ne feri de emotii.

Multi manageri se simt amenintati de propriile emotii si de sentimentele altora, solutia pe care au gasit-o fiind aceea de a le ignora.

Aceasta ii determina pe angajati sa devina confuzi, incerti si tensionati. Intr-o astfel de situatie, atitudinea neutra face dificila comunicarea.

Empatia

Empatia este un concept dificil de descris deoarece unele din aceste componente sale par sa se contrazica intre ele.

Empatia implica o intelegere, capacitate de a patrunde in universul celuilalt, dar care nu duce la afectarea identitatii.

Identificarea excesiva implica simpatie si nu empatie. Empatia poate fi descrisa ca o implicare detasata in raport cu o alta persoana si sentimentele acesteia.

Empatia poate fi descrisa prin:

* Mentinerea unui grad de separare fata de cealalta persoana. Persoana empatica trebuia sa accepte sentimentele celeilalte persoane si sa dezvolte o intelegere aprofundata a sentimentelor acesteia
* Empatia inseamna intelegerea situatiei care duce la exprimarea sentimentelor si acceptarea sentimentelor, chiar daca s-ar raspunde diferit intr-o situatie similara
* Facilitatea verbala a comunicarii printr-un limbaj in rezonanta cu sentimentele celeilate persoane. Persoana empatica raspunde sentimentelor celeilalte persoane cu acceasi intensitate

Simpatia

Simpatia poate fi descrisa ca o implicare mai profunda fata de cealalta persoana.

Ea este definita ca manifestandu-se prin „sentimente pentru cealalta persoana” si nu prin „sentimente alaturi de cealalta persoana” ca in cazul empatiei. Prin super-identificarea cu cealalta persoana, persoana isi pierde propria identitate si nu mai poate sa acorde asistenta.

O persoana caracterizata de simpatie poate deveni complesita de compasiune, iar persoana care trebuie sustinuta poate fi cuprinsa de un sentiment de disconfort.

Simpatia poate avea un efect contrar celui scontat, cealalta persoana fiind minimizata sau i se plange de mila in momentele in care ar trebui sa fie incurajata si sustinuta cu putere.
Ascultarea Empatica

Empatia este o atitudine apropiata celei cu care experimentam si ii acceptam pe ceilalti.

Modul in care empatizam se realizeaza cu ajutorul limbajului non-verbal si prin modul in care noi ascultam si raspundem.

Stephen Covey spune ca o persoana empatica este „translatorul credincios”.

Translatorul nu poate sa-si puna propriile idei, nu poate spune ceea ce crede el ca ar trebui sa se spuna, el trebuie sa spuna exact ceea ce cealalta persoana a spus in alta limba.

Ascultator empatic trebuie sa se concentreze asupra vorbitorului si sa exprime gandurile lui in cuvinte care sa reflecte starea acestuia.


www.inteligenta-emotionala.ro

Adevaruri ascunse despre succes

12 adevăruri ascunse, despre cum poți să te schimbi, cum poți să obții ceea ce vrei.

Doar tu poți să schimbi viața ta pentru tine. Când vrei să ajungi undeva, nu poți sări etapele.

Nimeni nu poate să-ți schimbe viața ta, pentru tine, doar tu poți să te accepți așa cum ești, să trăiești armonie, să obții ceva nou, să ai rezultate diferite.

Doar tu poți să fii diferit, să ai alte abilități, să faci lucrurile în alt fel.

Nu poate veni cineva din exterior să-ți rezolve problemele ce țin de tine și de interiorul tău.

Dacă problemele se pot rezolva în lumea exterioară, ție nu poate să ți le rezolve cineva decât dacă are o motivație clară, dacă are ceva de câștigat cu asta.

Nu poți să schimbi ceva la tine ca și cum ai apăsa un întrerupător.

Pentru asta cineva trebuie să fii investit să tragă fire de la sursă la întrerupător și apoi la bec, după niște planuri bine definite, investind, timp și energie.

Trage fire de la sursele din exteriorul tău la becurile pe care vrei să le-aprinzi.
Poți ajunge undeva doar dacă îți e clar cine ești, ce vrei, cum ajungi acolo, cum iți dai seama că ai ajuns, ce poți să înveți din călătorie.

Înainte de a porni la un drum, întreabă-te cu ce scop ești pe acel drum, unde vrei să ajungi, dacă ai o hartă, și cum vei știi, că ai sosit, la destinație.

Adu-ți aminte să te bucuri de călătorie, în timpul călătoriei și să înveți ceva din ea.
Poți să atingi un obiectiv sau o stare doar dacă ești congruent în tot ceea ce ești, faci și ai. Orice lucru este posibil în aceeași măsură în care ești sigur, crezi în el și acționezi pentru a-l obține.

O mică fisură în credința ta și obiectivul tău e doar o fantezie. Crede în ceea ce vrei și mergi înainte ca să-l obții.

Poți schimba ceva în lumea ta exterioară doar dacă acționezi.

Dacă vrei un salariu mai mare vinde mai mult schimbă jobul, învață ceva nou, mai bine plătit.

Nu poți schimba ceva fără să renunți la altceva. La ce ești dispus să renunți ca să obții ceea ce vrei?
Exemplu: vrei să fii în formă și petreci mult timp în fața calculatorului. Renunță la o parte din timpul pe care îl petreci în fața computerului și ieși la aer, fă sport, grădinărește. Alt exemplu. Vrei să ai pe cineva în viața ta și nu ieși să cunoști lume. Renunță la a fi retras și ieși să cunoști lume.

Poți atinge performanțe diferite doar dacă faci lucrurile diferit. E absurd să încerci să obții rezultate diferite, făcând lucrurile în același fel în care ai acționat până acum.

Dacă vrei să fii în formă, apucă-te de sport, dacă vrei să ai grădina frumoasă, începe să o întreții, alege niște plante noi, care să o facă pe placul tău.

Dacă vrei să găsești pe cineva mai înțelegător fii tu mai înțelegător.


Poți să te schimbi doar dacă te uiți în tine. Schimbarea survine din interior în relație cu ce e în exteriorul tău.

Dacă ai ceva pe suflet, du-te la un terapeut sau dacă vrei să schimbi un comportament du-te la un coach.
Da, e ca și cum ai merge la un masaj, pentru suflet, pentru inima ta.

Poți să obții ceva cu adevărat măreț pentru tine dacă știi ce e important în a-l obține.

Te poți motiva întrebându-te ce e important în a obține ceva.
Dacă nu găsești răspunsul rațional întreabă-ți inima și ascultă cu atenție răspunsul ei.
Ea nu minte niciodată.

Poți să aduci ceva nou în viața ta doar dacă îți asumi responsabilitatea.

Dacă arăți cu degetul în afara ta, pentru orice se întâmplă, având cauză în exteriorul tău, te pune pe tine într-o poziție în care orice factor extern îți influențează viața. Și asta te face o victimă.

Desigur, nu poți schimba faptul că afară plouă.

Poți însă să te adăpostești. Dacă însă îți asumi responsabilitatea a ceea ce ține de tine și te pui în situația de a găsi soluții la orice situație atunci poți să-ți asumi rezultatele și efectele acțiunilor tale.

Poți să creezi ceva nou în viața ta doar dacă te expui și-ți să-ți dai voie să greșești.

Calea cea mai rapidă prin care înveți este să te pui în acțiune asumându-ți responsabilitatea acțiunilor tale și învățând ceva din asta. După ce ai greșit, învață ceva din asta și mergi mai departe.

Mai am un adevăr despre tine care e ținut secret.

Ești minunat așa cum ești.

Vrei să faci ceva diferit? SUCCESUL e doar o chestiune de alegere. Ce alegi?

http://inspiredachievement.ro

Stima de sine

Ii recunoastem dupa modul in care incearca sa se strecoare, sa faca orice pentru a trece neobservati, sa-si evindentieze defectele sau esecurile ce le-au marcat viata.

Uneori, chiar se incurca in repetitii ciudate, care ii fac sa sufere, si manifesta incredibila aptitudine de a deveni... insuportabili si respinsi.

Cei ce nu au respect pentru ei insisi, nu se iubesc.

Intotdeauna pregatiti sa-si puna competentele sub semnul intrebarii, sunt convinsi ca a se iubi pe sine este un semn de orgoliu sau egoism, de care, din fericire, sunt lipsiti.

Luciditatea este singura calitate pe care si-o recunosc. O fi bine? Ne putem stima, chiar daca nu ne iubim? Iata cateva dintre caile ce permit redobandirea stimei de sine.



Esti capabil in ciuda esecurilor

Laura nu si-a dus studiile la bun sfarsit. Din cauza asta, sufera si nu indrazneste niciodata sa dea vreun sfat sau sa ia cuvantul in public.

Desi profesorii ei o considerau inteligenta si priceputa, singura parere pe care o auzea era cea a unei mame deloc iubitoare: „Esti fara valoare, nu o sa faci niciodata nimic.“ De atunci, niciun succes nu a reusit sa-i demonstreze ca se inseala.

Toata lumea cunoaste esecul, insa in cazul acestei tipologii, lucrurile sunt cronicizate.

Cand totul pare a merge bine, li se face frica si abandoneaza cursa de teama unei reusite ce i-ar propulsa in necunoscut.

Nu par linistiti decat prin esecul propriilor intreprinderi.

In urma repetarilor amare ale insuccesului lor, adesea putem sa deducem o cautare frenetica a unei alte misiuni.

Ei sunt inchisi intr-o porunca de a esua, care provine din copilarie. Sa reuseasca ar insemna sa rupa pactul...

Pentru a iesi din inchisoarea esecului, trebuie sa accepti faptul ca parintii tai s-au inselat.

Incepi cu pasi mici si avansezi treptat spre o versiune de sine pe care ei n-au luat-o in considerare.

Iti demonstrezi tie ce esti capabil sa faci.
Sa pictezi, sa desenezi, sa gatesti, sa faci sport etc.

Trebuie sa depui efort pentru a asculta laudele celor care te apreciaza.

Pentru a te restaura sufleteste, nimic nu ajuta mai mult decat crearea de frumos si de bun.

Totul cu o conditie: sa tii evidenta acestor mici minunatii.



Fii cat mai proactiv

In perioada adolescentei apar multe fenomene, inclusiv o identitate negativa care vine sa raspunda indoielilor si incertitudinilor.

La aceasta varsta dificila, nu prea mai stim cine suntem. Cautam in toate oglinzile, ne lasam atrasi de toate discursurile.

Cel care – din cauza ratarii – isi va vedea anturajul sau familia considerandu-l un ratat sau un delincvent, va gasi in aceasta etichetare un model linistitor.

E mai bine sa fii recunoscut drept un netrebnic, decat sa te pierzi in anonimat.

Tiparul se perpetueaza si mai tarziu.

Catalogat de toata lumea ca un invins, nu va reusi niciodata nimic.

Privirea celorlalti il va condamna la esec. A

le da dreptate devine ratiunea sa de a trai. Identitatea negativa ii serveste drept carte de vizita si-l scuteste de efort.

Regasirea demnitatii.

In strainatate, un tanar delincvent in loc sa mearga la inchisoare, poate sa lucreze intr-o statie de pompieri sau intr-o societate caritabila.

Astfel, compenseaza prejudiciul adus si adesea regaseste suficienta stima de sine pentru a nu recidiva.

Daca nu a dat rezultate intr-un job, asta nu inseamna ca nu va excela in altul. Iar daca ne gandim la problema dependentilor de alcool sau droguri, povestile sunt variate si uneori cu happy-end. Daca te gandesti ca nu valorezi mare lucru, mergi la societatile caritabile sau la cele de protectie a animalelor. Vei vedea cata nevoie este de tine si iti vei hrani moralul. Schimbul care se produce este foarte simplu: daca ceilalti pot conta pe tine, la un moment dat vei face la fel.


Invata sa primesti

Fiecare cunoaste oameni din categoria celor insuportabili, cei vesnic nemultumiti.

Morocanosii si anxiosii care cauta mereu partea negativa a vietii.

Victimele si martirii strica atat cadourile primite, cat si pe cele oferite. Ei sunt nefericiti. Viata nu-i iubeste. Momentele lor de pace sunt de scurta durata. Sunt convinsi ca nu sunt demni de iubit pentru ca niciodata nu au fost iubiti.

Mult timp, s-a crezut ca o persoana trebuie sa fi primit iubire pentru a o putea oferi.

S-a crezut ca repetarea raului este intotdeauna sigura: copilul batut isi va bate copiii.

Convins de incapacitatea lui de a fi fericit, cel care a suferit carente afective nu putea decat sa-si faca rau in viata.

Invata sa primesti.

Clinicienii demonstreaza ca totusi putem oferi ceea ce n-am primit si ca putem reusi in viata, in ciuda esecului din copilarie.
Sa dai, sa faci placere cuiva: in principiu, oricine stie s-o faca.

Sa accepti cadourile vietii reprezinta etapa urmatoare. Compune o lista cu micile tale bucurii si cu oamenii care au contat pentru tine. Vei vedea ca, desi nu te iubesti, viata ti-a suras de multe ori.

Gandeste-te cum ar fi fost viata ta daca n-ai fi intalnit o anumita persoana sau daca n-ai fi trecut printr-un moment crucial.

Spune-ti ca toate momentele sunt importante si ca ceilalti ne imbogatesc viata.



Ai dreptul sa gresesti

Marius mereu spune ceva de rau.

Cauta sa fie detestat.

In spatele valului de antipatie ii putem ghici sensibilitatea: pentru a se proteja de riscurile relationale si afective, se bazeaza pe animozitatea pe care o provoaca.


Copil fiind, el voia sa aiba totul. Inca nu si-a depasit dezamagirea. Ar fi vrut sa fie cel mai bun, deci nu poate accepta ca este obisnuit.

Nu-i ramane decat sa fie cel mai rau. Pentru el conteaza sa fie la inaltimea unui ideal.
Daca nu poate atinge perfectiunea, vizeaza abjectia.

Accepta ca nu esti perfect. Daca esti ca Marius, de ce sa nu cobori stacheta si sa-ti acorzi dreptul la greseala? Putina toleranta fata de propria persoana iti va face bine.

Compune liste cu ce iubesti si ce detesti la tine. Verifica: ce anume cauta ceilalti in tine sau de ce anume fug? Vei vedea ca ai calitati, potential, talente pe care le ignori.
De ce sa nu le exploatezi?

Vei descoperi ca micile fericiri iti procura tot atatea momente frumoase ca si micile rautati, cu lipsa remuscarilor ca bonus.


www.psychologies.ro

Comunicarea Nonviolenta

Modelul de comunicare nonviolenta



Când tu faci...(o acţiune concretă)

Eu mă simt...

Aş avea nevoie să....

Aşa că te rog să..... (ceva concret)

.......................................................

Dacă tu vei continua să......

Eu decid să..............”

Bolile cardiovasculare & $$$$tre$$$ul/agresivitatea/lipsa somnului

Psihosomatică: Bolile Cardiovasculare

Concepţia psihosomatică în medicină provine din timpul lui Hipocrat, însă ca abordare ştiinţifică modernă este o orientare relativ nouă a medicinii, care studiază aspecte ale patologiei generale în relaţie cu viaţa psihică conştientă şi inconştientă.

Psihosomatica este astăzi un domeniu interdisciplinar de abordare a bolilor, axat pe relaţia dintre medicină şi psihologie, ce acordă o importanţă specială rolului factorului psihic în apariţia, evoluţia, ameliorarea, vindecarea sau cronicizarea unor boli (Iamandescu, 2002).

Concepţia psihosomatică are ca obiect de studiu, după von Bergman (apud. Iamandescu, 1999), atât rolul factorilor psihosomatici în edificarea unor tulburări, mergând până la adevăratele boli somatice, cât şi mecanismele psihofiziologice prin care se produc aceste dereglări iniţial reversibile, ce evoluează ulterior în veritabile leziuni la nivel de organ, aparat şi sistem.

Simptomul are un rol simbolic, fiind expresia prin care individul alege să rezolve anumite conflicte şi să-şi atingă anumite scopuri (obţinerea de afecţiune, mod de autopedepsire sau autoagresiune, formă de refugiu sau imitativă).

Deşi concepţia psihosomatică este aplicabilă teoretic la orice boală umană, ea este utilă în special pentru o serie de afecţiuni determinate, cu manifestări somatice evidente ca: diabetul, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, afecţiunile alergice mai ales astmul bronşic şi psoriazisul.

Bolile cardiovasculare

Ameninţările majore la adresa sănătăţii nu sunt în primul rând reprezentate de invazia bacteriană sau de deteriorarea naturală a organismului, pe care interniştii şi chirurgii sunt atât de bine pregătiţi să le trateze.

Îngrijirea medicală (în special antibioticele) şi măsurile preventive de sănătate publică (controlul medical periodic şi imunizările) au reuşit deja să ţină sub control cea mai mare parte a acestor pericole.

Adevăratele pericole la adresa sănătăţi provin mai degrabă din instalarea unui dezechilibru la nivelul proceselor interne ale organismului.

O atenţie deosebită se acordă de către psihologi studierii unor trăsături de personalitate cu risc crescut de a contacta boli cardiovasculare, mai ales cele psihosomatice, astăzi fiind incluse în această categorie: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică coronariană, tahicardia, ateroscleroza.

Începând cu anii ’50, au fost observate de către cercetători unele legături între personalitate şi bolile de inimă. Legătura dintre tipul A de comportament şi bolile de inimă a fost confirmată în numeroase studii începând cu 1960.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), România şi Rusia înregistrează cea mai ridicată rată de mortalitate prin boli cardiovasculare, la bărbaţi între 45 şi 74 de ani.

În 2001, bolile cardiovasculare au determinat o treime din totalul deceselor la nivel mondial.

Cea mai mare incidenţă a acestor afecţiuni, reprezentând 78% din totalul deceselor, se manifestă în ţările cu venit scăzut şi mediu, cum este şi România.

Printre cazurile de deces, boala coronariană şi accidentul vascular cerebral sunt pe primul loc, respectiv pe al doilea loc, cu 7,2 milioane, respectiv 5,5 milioane de decese la nivel mondial.

Creşterea îmbolnăvirii şi mortalităţii prin boli cardiovasculare (boala ischemică a inimii) în ultimii ani a devenit îngrijorătoare.

În România s-a observat o creştere a cazurilor de noi îmbolnăviri de la 147 mii de locuitori în 1996, la 157 mii de locuitori în 2003 (Anuarul Statistic al României 2002, Anuarul Statistic al României 2004).

În ceea ce priveşte mortalitatea, numărul de decese în rândul bărbaţilor a crescut de la 28.051 în 2000, la 28.788 în 2003.

Bolile cardiovasculare reprezintă în ţara noastră una din problemele esenţiale ale asistenţei medicale a populaţiei.

Bolile cardiovasculare constituie încă o primă cauză de deces, iar nivelul mortalităţii prin boli cardiovasculare este în creştere.

Cele mai importante creşteri au fost înregistrate de cardiopatia ischemică şi hipertensiunea arterială.

Toate ameninţările importante la adresa sănătăţii sunt legate, într – un fel sau altul, de personalitate.

Dovezile ştiinţifice ne oferă argumente clare, care ne conving că relaţia dintre personalitate şi sănătate este reală şi importantă.

Inima a devenit de-a lungul timpului sinonimă cu sufletul omului, în ceea ce priveşte oglinda nuanţată a vieţii afective umane, prin tulburări prompt instalate şi percepute de subiect, în condiţiile apariţiei oricărei emoţii sau persistenţei variatelor sentimente.

Este cunoscut şi faptul că adesea, orice variaţie de frecvenţă cardiacă sau tensională, sesizată în plan subiectiv de către un subiect sănătos, generează o anxietate de intensităţi variate. (Iamandescu, I., 1999).

Un motiv pentru care personalitatea este deseori ignorată în tratamentul unui bolnav este acela că, de obicei oamenii consideră mintea separată de restul corpului.

“Chestiunile” mentale sunt considerate teritoriul psihologilor şi psihiatrilor, nu al cardiologilor şi oncologilor.

Motivul principal pentru care personalitatea pacientului e prea adesea ignorată este că abordarea psihologică şi socială nu concordă cu abordarea tradiţională a bolii, care este una mecanicistă .

Tulburările cardiovasculare şi bolile consecutive sunt un larg domeniu de interes pentru asistenţa medicală de specialitate.

Evidenţierea factorilor psihosociali prin studii de epidemiologie lărgeşte domeniul preocupărilor către orientări sistemice cu privire la factorii care declanşează şi întreţin boala, precum şi la modalităţi de prevenţie sau de terapie mixte.

Factorii psihosociali si biologici care contribuie la declanșarea și întreținerea bolilor cardiovasculare sunt:

1.Factori psiho-sociali:
a) trăsături psihice toxice:

- tip comportamental A (Tipul A de comportament este caracterizat prin: competitivitate excesivă, iritabilitate, agresivitate şi ostilitate (interiorizate), obsesia urgenţei timpului, insecuritate, dorinţă de răzbunare, succesul (economic) este ţinta lui constantă, comportamentul său impulsive îl impinge să realizeze tot mai mult, din care însă se bucură tot mai puţin, are o nelimitată dorinţă de aprobare şi recunoaştere, obsedat de punctualitate, încheierea unei lucrări îi dă prea puţină tihnă şi satisfacţie, etc)

- Configuraţia A-H-A (agresivitate-ostilitate-iritabilitate)

- Agresivitate (nativă şi/sau secundară) cu descărcare cognitivă şi comportamentală (verbală sau fizică)

- Nivel intelectual mediu şi peste medie

b) stil comportamental cu risc de boală:

- tabagism

- alcoolism

- obezitate (şi sedentarism)

- somn redus şi odihnă insuficientă sau necalitativă

c) influenţe sociale cu risc toxic:

- tracasări cotidiene

- stres profesional (control profesional, satisfacţia muncii, tipul de sarcini, responsabilităţi decizionale vs. executive, contrarierea sarcinilor, ritm de activitate sub presiune)

- stres familial (conflicte de roluri, conflicte deschise, sarcini excesive, dificultăţi financiare etc.)

- statut social (scăzut vs. f. ridicat)

- instabilitate socială sau politică (instituţională, legislativă, juridică etc)

1.Factori biologici decelabili:
¨ Cortizol ridicat

¨ HLD (High-density lipoprotein) scăzut <35mg/100ml

¨ LDL (Low-density lipoprotein) ridicat >150mg/100ml

¨ Trigliceride ridicate

¨ Fibrinogen ridicat

¨ Estrogeni scăzuţi

¨ IMC peste medie

Factorii biologici au consecinţe favorizante pentru grupa factorilor de risc biologici exprimaţi prin:

¨ Creşterea presiunii sanguine

¨ Depunerea lipidelor şi complicaţii obstructive

¨ Rezistenţă la insulină

În psihosomatica cardiovasculară participarea factorilor psihogeni constituie cauze fundamentale recunoscute ca fiind la originea celor mai frecvente boli CV:

¨ HTA (hipertensiune arterială)

¨ Cardiopatie ischemică

¨ Tahicardie paroxistică

¨ Astenie neuro-circulatorie

¨ Boala Raynauld

¨ Sindrom X-Likoff etc.

Planul terapeutic al pacienţilor cu risc CV sau diagnosticaţi deja impune intervenţii conjugate pentru reducerea riscului de boală şi a riscului de complicaţii, invaliditate sau deces. Planul general conţine următoarele obiective:

1.diagnosticare completă şi corectă;
2.tratament iniţial (medicina de specialitate)
3.tratament psihoterapeutic pentru reabilitare psihica:
¨ monitorizarea periodică a evoluţiei

¨ ajustarea medicaţiei CV

¨ reducerea factorilor de risc

¨ reabilitarea socio-profesională a bolnavului CV prin:

- atitudine familială tolerantă dar neexcesivă

- reluarea abilităţilor individuale şi familiale la limita restricţiilor sau limitărilor

- relaţia directă cu medicul de monitorizare

- grup suport (persoane cu afecţiuni similare sau diferite)

1.Programe de terapie specializată pentru modificarea comportamentelor de risc: tabagism, obezitate, stres, controlul anxietăţii, modificarea comportamentului tip A
2.Programe de dietă alternativă şi de mişcare progresivă la toleranţa funcţională
3.Psihoterapie si tehnici de relaxare, respiraţie şi meditaţie

Bibliografie selectivă:

Iamandescu, I – Stressul psihic din perspectiva psihologica si psihosomatica, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Iamandescu, I. – Elemente de psihosomatica generala si aplicata (red. I. B. Iamandescu), 1999


psih. Ursula Sandner

www.ursula-sandner.com/?p=2050