Despre dragoste si intretinerea ei

Orice persoana are doua nevoi fundamentale si anume aceea de a avea o identitate si de a fi legat emotional de alte fiinte umane.

Pentru unii dintre noi, mai ales de sex feminin, relatia emotionala cu partenerul era echivalenta cu negarea propriei identitati.

Intimitatea este traita ca o fuziune cu celalalt, ceea ce conduce la pierderea propriei personalitati.

Aceasta determina ca fiecare clipa, fiecare zi sa fie traita cu anxietate. T

eama de a nu pierde parteneruli nsemna autoanihilare, pierderea sensului existentei.

Dragostea la prima vedere este un mit....

De fapt, vorbim fie despre atractie fizica, fie de situatia in care EU investesc o anumita persoana ca fiind potrivita pentru a ocupa locul central in scenariul meu de viata.

Atentie, EU fac acest lucru, eu am anumite asteptari fata de aceasta persoana, fara sa o cunosc, fara sa ii cunosc nevoile si dorintele intr-o relatie de cuplu.

Este ca si cum as fi un regizor care ii da un rol in piesa sa unei persoane care nici macar nu este actor si ma astept ca acesta sa aiba prestatia profesionala a lui “Robert de Niro”.

Care ar fi raspunsul partenerului?

La inceput poate fi sau nu surprins, in functie de Ego-ul sau, se poate simti onorat pentru ca i s-a acordat o astfel de oportunitate , dar la un moment dat, asteptarile “regizorului” il vor coplesi.

Partenerul este ca o oglinda in fata careia ne construim identitatea.

In momentul in care oglinda nu mai exista, este ca si cum ne-am fi pierde pe sine, nu ne mai regasim.

Identitatea de sine se dezvolta, se modeleaza, se renegociaza in urma intalnirilor fundamentale din viata noastra, dar ea este conturata de primele raspunsuri pe care le primim in viata noastra.

Atunci cand parintii nu acorda atentia de care fiecare copil are nevoie pentru a se “construi”, copilul nu se vede prin ochii parintelui, nu afla mai nimic despre sine si atunci nu prea are cu ce sa isi dezvolte o identitate solida.

Daca atentia este inconstanta, imaginea despre sine a copilului si viitorului adult este neclara, ajungand sa “cerseasca”in privirile, cuvintele, gesturile celorlalti ceva care sa ii vorbeasca despre sine, sa se regaseasca.

Astfel, la maturitate, de cele mai multe ori partenerul este cel mai la indemana, investit cel mai puternic cu aceasta misiune existentiala.

La celalalt pol se afla parintii sufocanti, hiperprotectivi, care anuleaza din start orice incercare de independenta a copilului.

Totul se raporteaza la parinti, ca si cum copilul ar fi o particica din acestia pentru totdeauna si nu ar putea sa existe fara ei.

Astfel, viitorul adult va ajunge sa nu poata trai fara alta persoana, s-ar simti inutil si incomplet, singur fara “jumatatea sa”.

Nici o relatie din viata noastra nu este intamplatoare, fiecare intalnire este plina de sens pentru existenta noastra.

Din aceasta cauza, nici o relatie de cuplu nu se poate incheia fara pierderi, dar si castiguri, care sunt mult mai importante.

Tristetea si durerea sunt normale.

Dupa fiecare relatie, urmeaza o perioada “ de doliu”, in care este bine sa ne dam voie sa plangem, pentru a putea intelege ce s-a intamplat cu noi in acea etapa a vietii noastre, pentru a putea incheia acel capitol.

Daca insa, ne reprimam emotiile si sentimentele, este ca si cum ascundem o rana sangeranda sub un pansament.

O “rana” nu trebui doar “pansata”, ea trebuie tratata si curatata.

Amanarea acestui lucru va determina nu numai nevindecarea ranii, dar si cronicizarea ei.

Ce inseamna asta?

Inseamna ca vom repeta din nou si din nou acea experienta in alte relatii,

pana cand vom fi disponibili emotional sa intelegem

de ce am ales acel tip de partener si

de abia atunci vom invata ceva din acea experienta pe care am trait-o.

In cazul in care aceasta nu se intampla, riscam sa transmitem acel pattern comportamental si emotional urmasilor nostrii, care vor prelua “datoria” noastra.

Fiecare fiinta umana, chiar in urma unei relatii de cuplu finalizate, poate sa “cresca” emotional, sa se construiasca, sa se regaseasca, sa isi constientizaze nevoile si asteptarile fata de ea si ceilalti.

Si toate acestea datorita relatiei pe care a incheiat-o.

O relatie de cuplu bazata pe iubire implica dezvoltarea ambilor parteneri, atat din punct de vedere afectiv, emotional, cat si social.

Atunci cand unul dintre parteneri stagneaza, sau chiar mai rau, regreseaza, acea relatie este distructiva si nici nu poate fi vorba de iubire.

Sursa: http://www.psihologie-online.ro/index.php?articol=4

Adevar sau provocare...

Sursa: A. Nuta - Iubirea nonposesiva...

Lectie despre comunicare

Comunicarea nonviolenta poate fi un stil de viata.

A-ti cunoaste nevoile interioare si a sti sa le satisfaci fara a-l rani pe celalalt, iata ceva cu adevarat revolutionar!

Dar ce este CNV?

Ne explica Monica Reu, singurul trainer roman acreditat pentru a preda acest tip de comunicare.

Psychologies: Ce este comunicarea nonviolenta? Cui se datoreaza succesul ei?

Monica Reu: Comunicarea nonviolenta (CNV) este un mod de interactiune care faciliteaza schimburile intre oameni si rezolvarea conflictelor in mod pasnic.

Ea se concentrea­za asupra nevoilor si valorilor im­par­ta­site de noi toti si incurajeaza fo­­losirea unui limbaj care ne accentueaza compasiunea.

Mai mult decat o metoda, pentru mine, CNV este o stare de spirit, o atitudine ce are la baza intentia ca atat nevoile mele, cat si ale tale sa fie la fel de importante si ca, impreuna, sa ajungem la acele stra­tegii care pot duce la implinirea lor in aceeasi masura.


Notiunile de „sa­crificiu“, „compromis“ si expresia „impunere a voin­tei cuiva“ nu fac parte din acest mo­del.

Cel care a pus bazele CNV in anii ’60 este doctorul in psihologie Marshall B. Rosenberg.

Dorinta lui a fost aceea de a gasi si oferi lumii o alternativa la agresivitatea si violenta cu care ne confruntam adesea – si pe care el insusi le-a experimentat in copi­larie, in cartierul de la marginea ora­sului Detroit, unde a crescut.

Aceasta dorinta l-a determinat sa studieze indeaproape oamenii si comunicarea lor.

Descoperirea pe care a facut-o in urma a­­­cestui proces a fost pe cat de simpla, pe atat de transformatoare: anumite moduri de gandire si exprimare tind sa ne deconecteze de forta vitala care se afla in interiorul nostru si al celorlalti, pe cand altele, dimpotriva, in­ta­resc aceasta legatura.

De atunci au trecut patruzeci si ceva de ani, iar CNV si-a dovedit eficienta in multe domenii ale vietii, de la relatiile de familie, pana la scoli, institutii publice, organizatii, si chiar in medierea de conflicte internationale. Israel, Palestina, Irlanda, Rwanda, Nigeria, Serbia, Croatia sunt doar cateva exem­ple de tari in care metoda co­­­­­­mu­­­­­ni­­ca­­­­rii nonviolente este utilizata de echipele de activisti ai pacii.

Care sunt principiile CNV?

Principiul de baza este acela ca

orice actiune umana are ca scop implinirea unei nevoi.

Descoperirea si comunicarea acestor nevoi pot con­solida legaturile interumane, cooperarea si, la nivel global, pacea.

Nevoile sunt cele ce pun viata in mis­care.

In clipa in care le identificam, putem gasi si strategiile cele mai bune pentru a le implini, pas­trand in acelasi timp in minte si in suflet respectul pentru cei care ne in­con­joara.

Din pacate, in viata de zi cu zi, actio­nam de prea multe ori din obisnuinta sau ca reactie la un anumit stimul exterior, fara sa stim de fapt de ce o facem.

Asadar, exista un adevar simplu: nevoile noastre pot fi eficient im­plinite numai daca suntem constienti de ele.

Vestea buna este in­sa ca toate nevoile pot fi satisfacute si ca avem la dispozitie nenumarate stra­tegii pentru aceasta.

Un alt principiu important al CNV este cel al asumarii responsabilitatii sentimentelor proprii.

Asta inseamna con­stientizarea faptului ca

trairile mele negative nu se datoreaza niciodata actiunilor celorlalti (ei sunt doar stimuli), insa adevarata lor cauza este ca una sau mai multe dintre nevoile mele esentiale nu sunt implinite.

Cand ajungem sa ne situam la nivelul nevoilor, ne dam seama ca aici nu exista conflicte.

Un exemplu?

Orice fiinta umana are nevoie de autonomie, indiferent de varsta, sex sau religie. Acesta este un punct in care cu totii suntem la fel, ne putem vedea si accepta unul pe celalalt.

Dar cand ramanem blocati la nivelul strategiilor alese pentru implinirea nevoii de autonomie, observam diferentele din­tre noi, si aici pot inter­veni disputele: un copil de doi ani nu va manca ce-i pune mama in farfurie; o adolescenta de 15 ani isi pune un cercel in buric; un tata de familie iese o data pe saptamana la baschet cu prietenii. CNV ne ajuta, prin constientizarea nevoii, sa ajungem constient la ac­tiuni satisfacatoare pentru toti si, mai mult, la a sti ce sa-i cerem.

Orice om dis­pune de resurse interioare extraordinare, de daruri de impartasit si de abilitatea de a face viata mai frumoa­sa in fiecare clipa.

Unde se poate aplica CNV ?

In toate relatiile pe care le avem: cu partenerul, cu parintii, cu copiii, cu colegii de lucru, cu subalternii sau sefii. Nu in ultimul rand, cu noi in­si­ne! Un accent special s-a pus in ultima vreme pe latura de „schimbare sociala“ posibila prin CNV. Cum? Prin aplicarea ei in invatamant – pentru aplanarea conflictelor si im­bu­na­ta­tirea comunicarii intre elevi, profesori si parinti –, in institutii publice, in sistemul medical si in crearea de organizatii bazate pe respectul fata de fiinta umana.

O putem invata in Romania?

CNV a patruns la noi in 2003, cand Editura Elena Francisc Publishing a publicat cartea lui Marshall Rosenberg, Comunicarea Nonviolenta, un limbaj al vietii. La finele lui 2007, a luat nastere, la initiativa mea, Asociatia pentru Comunicare Nonviolenta, ce are ca misiune popularizarea CNV in Romania, prin organizarea de work­shop-uri cu traineri internationali, crearea de grupuri de practica si realizarea unui program de formare.

sursa: http://www.psychologies.ro/Dezvoltare-personala/Ce-este-comunicarea-nonviolenta-440628

Comunicarea Nonviolenta

Modelul de comunicare nonviolenta



Când tu faci...(o acţiune concretă)

Eu mă simt...

Aş avea nevoie să....

Aşa că te rog să..... (ceva concret)

.......................................................

Dacă tu vei continua să......

Eu decid să..............”

Lectii despre comunicarea in cuplu

"Iti amintesti de povestea cu Gandhi cand a venit o mama a unui baiat la el si l-a rugat sa vorbeasca cu copilul ei si sa ii spuna sa nu mai manance asa de multe dulciuri.
Gandhi a rugat-o sa revina peste o saptamana.
Cand femeia a revenit Gandhi a vorbiti cu copilul si l-a motivat sa nu mai manance dulciuri prea multe.

Femeia, curioasa, l-a intrebat “Dar de ce nu ai putut sa ii spui aceleasi lucruri saptamana trecuta cand am fost la tine prima data?”

Raspunsul lui Gandhi a devenit pentru mine o conditie de viata si ti-l spun si tie. Se pare ca el ar fi spus “Saptamana trecuta si eu eram o persoana care manca prea multe dulciuri.

Cum as fi putut eu sa spui cuiva sa nu manance pana cand eu nu ma lasam de dulciuri?”


Multe cupluri intampina probleme pe care le considera unice..

Poate s-au intalnit prea devreme...

Cat timp fiecare are probleme personale o sa cautati sa vedeti “barna din ochii celuilalt” si nu o sa ii acceptati defectele celuilalt, pentru ca va par prea grave ale lui si mici cele personale. Iar celalalt gandeste si el la fel din punctul lui de vedere.

Cand tu spui ca afara e rece iar el spune ca afara este cald, cum pot fi ambele afirmatii adevarate?



Cand o sa ajungeti sa nu mai simtiti nici cea mai mica tensiune emotionala cand celalalt are o parere diferita de a ta, atunci sunteti suficient de maturi pentru ca va mentine relatia de cuplu frumoasa si fericita. Pana atunci doar va prefaceti ca aveti o relatie.

E momentul sa te gandesti la tine si la faptul ca esti o persoana valoroasa si nu ai nevoie de cineva care sa iti confirme asta. Gandeste-te ca dragoste cu forta nu se poate.

Cat timp pui relatia pe primul loc, te neglijezi pe tine iar emotiile si gandurile neglijate isi pierd puritatea si perfectiunea.

Dupa ce emotiile si gandurile nu mai sunt pozitive si perfecte, partenerul zice ca te-ai schimbat in rau !!!

Si totul doar din cauza ca ai pus pe primul loc ceva gresit. Ai acordat multa energie relatiei asa cum ai stiut tu si ti-ai acordat putina energie si atentie dezvoltarii tale.

Pe primul loc trebuie sa ramai tot timpul tu. Richard Bach avea o expresie “Singura persoana caruia trebuie sa ii fii fidel toata viata, esti tu insuti”.

Cat timp nu aplici aceste reguli in viata ta eu nu iti garantez decat esecul.

E ca si cum vrei sa aduni 2 + 2 si te straduiesti sa faca 5. Nu poti schimba regulile jocului dezvoltarii personale sau de cuplu. Poti doar sa le aplici, sau sa nu le aplici, iar voi nu le aplicati nici unul nici altul.

Aceste reguli sunt asa ciudate pentru voi incat cand vi le spun par doar propozitii ca oricare altele pe care putem negocia. Nu se negociaza.
nu trebuie sa locuiesti cu cineva cu care relatia nu e perfecta.
nu ai voie sa discuti cu partenerul pe argumente logice. Cand folosesti argumentele TALE logice partenerul o sa aiba tot timpul contraargumente la fel de logice pentru el. Si chiar daca nu ar avea.

Ce ai castiga ca esti mai destept si mai puternic decat partenerul?

Cineva avea o vorba geniala “vrei o relatie in care sa ai dreptate sau o relatie in care sa fii fericit?”

Dupa ce incalci toate regulile e momentul consecintelor. Pana cand nu le aplicati nu o sa aveti decat suferinta.

Regulile iti par imposibile? “Cum sa nu ma apar daca ma acuza?” Orice lucru pana nu ai reusit sa il aplici iti era imposibil. Nu imi pasa ca esti deacord cu rational cu aceste reguli si spui ca stii ca sunt corecte dar cand trebuie sa le aplici uiti de ele.

O sa iti repet cateva reguli din tot ce ti-am spus pana acum. Poate in ultimul ceas o sa le aplici.

* Dezvolta-te pe tine insuti ca si cum nu exista altcineva mai important decat tine.

Dupa ce te-ai dezvoltat suficient o sa vezi ca perceptia ta se schimba. Daca ieri te deranja ceva, azi treci cu vederea si mergi mai departe. Daca ieri nu observai ceva important azi observi si te bucuri. Asa stii ca ai ajuns suficient de dezvoltat personal.

Poti sa iti dai seama ca esti suficient de dezvoltat emotional cand nu mai simti nevoia sa faci pe placul altora si cand nu mai simti nevoia sa te superi cand cineva greseste sau a gresit. Supararea este doar o emotie a celui care inca nu poate sa indrepte lucrurile rapid. Ea iti arata ca mai ai de lucru la tine.

Dezvoltarea ta mai inseamna si independenta emotionala. Atata timp cat spui “am nevoie de el/ea pentru ca asa sunt fericit/fericita” atunci esti intr-o relatie de dependenta. Dependenta e un simptom. Ea apare daca ai goluri in personalitatea ta. Tu ai fost dispusa sa faci orice compromis ca el sa te aprecieze. Ti-ai negat trecutul si prezentul pentru ca asa ti-a cerut el. Altfel stiai ca nu esti apreciata. Ai fi facut orice ca sa te aprecieze. Chiar cand te certa tu te purtai ca si cum tot tu erai cea care a gresit si ii faceai mancare si aveai grija sa ii fie bine. Asta arata doar nevoia ta de a fii apreciata. Nu asta arata iubirea ta. Arata doar teama ca ai putea sa pierzi sursa aprecierii.

Daca as face o sinteza pentru aceasta regula as spune ca e nevoie sa fii atenta la timpul tau liber, la ceea ce inveti si aplici, la odihna si sanatatea ta, la cariera ta, la prietenii si relatiile tale. Toate acestea trebuie sa le ingrijesti pentru ca ele te reprezinta. Daca le lasi la o parte o sa ai numai de suferit pentru ca iti pierzi identitatea, iar partenerul tau o sa te acuze ca nu mai stie cine esti.

* Trecutul nu exista, nici viitorul, numai prezentul

Aceasta regula voi o incalcati intr-un mod extraordinar. Cand ati inceput relatia ati luat persoana cu tot cu trecutul sau. Lasa acel trecut in urma si tu si el. Nu conteaza cu cine a fost in trecut. Daca te gandesti ca tot ce trebuie sa faci este sa astepti pentru ca maine sau poimaine o sa se schimbe ceva si o sa fiti fericiti, poti sa uit. Nimic nu se schimba in bine daca nu faci ceea ce trebuie. Daca nu faci nimic, o sa ai aceleasi rezultate ca si pana acum. Daca aplici iar reguli gresite nu te astepta la rezultate corecte.

* Nu tot ceea ce e potrivit pentru tine e potrivit si pentru dezvoltarea partenerului

Partenerul tau nu e obligat sa te ajute. Daca te ajuta atunci o face pentru ca simte nevoia sa te ajute. Tu esti cea/cel care decizi daca e acceptabil pentru tine ca partenerul sa nu te ajute cand ai nevoie de el. Pune altfel intrebarea acum. Cat ai voie sa il faci pe partenerul tau sa sufere pentru ca tu suferi? Cum masori asta? Ai voie sa il obligi sa iti accepte tristetea, slabiciunile?

Iti pare asa de normal sa sufere langa tine si el incat nu accepti ce iti spun. Cand el sufera suferi si tu si te simti mandra ca il iubesti. Iarasi nici aceasta nu arata iubirea ta. Arata doar un mod de a spune ca asa vrei sa faca si el cand tu suferi. Daca nu o sa faca asta o sa ii spui “eu am suferit langa tine cand ai avut aceea problema. Tu de ce nu vrei sa suferi macar un pic?”

Ceea ce e cel mai trist este ca tot timpul depinzi de el/ea ca sa nu mai suferi. Asta e limita voastra din acest moment. Daca poti sa spui in minte ta “nu e nevoie decat de mine ca sa fiu fericit” atunci ai depasit aceasta limita,si o sa te simti libera/ liber.

Ai incercat sa il atragi spre ideea de cuplu dar asta inseamna pentru tine ceva si pentru el altceva. Tu ai nevoie de cuplu pentru ca acolo iti gasesti stabilitatea si siguranta. El insa are testosteron pentru a se simti sigur si puternic, nu simte la fel ca tine nevoia de cuplu.

Apoi o sa te intrebi “Dar unde e securitatea in asta? Trebuie sa isi imprastie samanta peste tot?” Nevoia ta de securitate e o problema nu un lucru bun. Nu e normal sa cauti securitate in celalalt. nu stii cand il calca masina. Ai nevoie sa te dezvolti pe tine pana cand starile tale nu mai depind de altul. Atunci esti o persoana completa. Atunci poti sa intri sau sa continui o relatia ca un om matur si complet. Atunci poti sa fii tu insuti fara teama de ceea ce o sa se intample, ceea ce o sa se intample o sa se intample.

“Ceea ce crezi despre mine, nu este problema mea!”

Fiecare om, inclusiv partenerul are dreptul la opinii diferite. Nu ai cum sa le schimbi, nu ai motiv sa le schimbi… decat daca esti nesigura pe tine.

Cum ar fii sa privesti viata din alt unghi?

Sa nu mai vrei sa ii schimbi pe ceilalti ci sa te schimbi tu. Sa nu mai vrei sa ii faci pe ceilalti sa te accepte, ci sa te accepti tu.

Cand tu te accepti o sa iti accepti si faptul ca … nu esti complet aceeptata de cineva. Si nu o sa te mai deranjeze.

Pentru ca o sa iti spui in minte ca oricine care voie sa aibe o parere contrara cu a ta. Pur si simplu te accepti asa de mult incat nu o sa mai conteze.

Din acel moment tu te-ai schimbat!

Pe tine nu te mai deranjeaza parerea lui. E singura schimbare pe care o poti face, nu mai incerca sa schimbi alta persoana pentru ca nu o sa reusesti niciodata.

Gandeste-te ca mergi pe o strada si vezi o balta cu apa.

Ai doua variante: sa astepti sa incepi sa iei cu pipeta apa din balta si sa o duci in alta parte ca sa scapi de obstacolul care nu iti place, sau sa lasi balta unde este si sa mergi mai departe pe acelasi drum, cu acelasi scop in minte, bucurandu-te de restul drumului si pur si simplu avand atata incredere in tine incat acel obstacol sa fie nesemnificativ pentru tine. :)



In momentul cand cei doi parteneri sunt maturi (dezvoltare personala) pot sa se certe pentru ca poate ca au pareri divergente. Dar dincolo de opozitia de pareri exista acceptarea faptului ca e vorba doar de convingeri diferite nu de relatie.Ei niciodata nu isi joaca relatia la carti. Niciodata nu se pune in joc o relatie pentru o divergenta de pareri. Voi insa aveti discutii de totul sau nimic. Ori il transformi tu pe el ori el pe tine! Nu puteti accepta ca celalalt e o alta persoana! Vreti ca celalalt sa semene cu voi perfect.

Nu va acceptati diferentele si de aici pleaca toate conflictele.

Iti mai spun cateva “trucuri” pe care le folosesc terapeutii pentru relatiile de cuplu si poate iti gasesti puterea sa le aplici.

Tine minte ca tot timpul cand apar discutii contradictorii e bine sa iti amintesti un moment de la inceputul relatiei voastre si sa simti iar acele emotii de atunci. Dupa ce simti intens acele emotii poti sa incepi sa vorbesti cu partenerul.

1 . Cearta tacuta.

Aminteste-ti cum va certati si aminteste-ti metoda ce ati aplicat-o … o singura data. A functionat atunci dar daca ai o farfurie cu mancare dar mananci doar o singura inghititura tot mori de foame cu farfuria plina langa tine. Poate ca nu ar strica sa folosesti in cuplu aceasta metoda de mai multe ori cand aveti voi chef de cearta.

Mai sti cum trebuie sa faci? Te-am invatat atunci, de fapt pe amandoi, sa faceti o singura regula la cearta voastra. Cat timp unul vorbeste, celalalt asculta! Asta e suficienta ca regula. Apoi ti-am mai spus sa faci ceva. Sa vorbesti 20 de minute tu si el sa asculte, apoi el sa vorbeasca 20 de minute si tu sa asculti.

Iti amintesti cat de porniti erati amandoi sa va certati? Si ce s-a intamplat? Dupa primele 5 minute nu mai aveai ce sa spui. Ai tacut! Toata problema ta a fost spusa in primele 5 minute. Aminteste-ti ca o cearta poate exista doar daca primesti feed-back, doar daca celalalt iti raspunde tot cu argumente. Apoi tu dai argumente la argumentele lui si tot asa la infinit. Daca problema era asa grava cum de nu ai ce sa vorbesti macar 20 de minute?

Nici o problema nu este cu adevarat motiv de cearta. Faptul ca ai nevoie de contraargumentele celuilalt ca sa mentii comunicarea ce iti spune? Mie imi spune ca amandoi simtiti nevoia de o comunicare mai profunda si nu stiti sa o aprofundati. Asa ca subconstientul vostru a gasit ca singura metoda este conflictul.

Doar atunci dati la o parte mastile complet si sunteti autentici. Asta este dorinta noastra cea mai mare in cuplu: sa fim fara masti! Pentru asta voi ati ales varianta conflitului, altii consuma alcool, altii se drogheaza, altii invata sa comunice dupa alte reguli. Dupa reguli de comunicare pe care m-am straduit sa va invat dar voi nu le-ati aplicat. Nu le pot aplica in locul vostru,

2. Metoda scrisorilor

O alta metoda foarte buna pentru cuplurile care se cearta des este sa inceapa fiecare partener sa scrie ce anume il face sa se simta trist din cauza celuilalt. Ca sa aplici aceasta metoda pur si simplu trebuie sa va puneti amandoi si sa scrieti pe hartie, pe email, pe perete, etc. Sa scrieti cate o scrisoare celuilalt. Apoi faceti schimb de scrisori. Dupa ce le cititi pastrati-le impreuna intr-un sertar, intr-un plic undeva ca sa nu le pierdeti. Cand simtiti nevoia, reciti-le. Nu va strica sa vedeti cum ati gandit cu un an in urma.

Tot ceea ce scrieti pe hartie nu discutati apoi verbal. Tot ceea ce e nevoie sa spuneti celuilalt spuneti-i in scris si gata. Daca celalalt e inteligent, o sa inteleaga. Daca nu e destul de inteligent, de ce mai stai cu el?

Rezumatul articolului:

- Daca nu respecti regulile o sa apara consecinte care nu o sa iti placa. Fii pregatit pentru ele!

- Cea mai mare dorinta a ta in cuplu este sa fii acceptat asa cum esti. Cauti tot timpul partenerul care te lasa sa iti dai toate mastile jos!

- Cele trei reguli importante: dezvolta-te pe tine insuti, trecutul nu exista, ceea ce se potriveste tie nu se potriveste partenerului.

- Cele doua metode de rezolvare a conflictelor: cearta tacuta si metoda scrisorilor

sursa: http://www.nlpmania.ro/

O intrebare la care nu se va gasi niciodata un raspuns cert

Ce este iubirea?

In mod sigur poate fi definita prin prisma gandurilor pe care le avem despre o persoana si prin ceea ce facem cand ne aflam in prezenta acesteia.

Cand gandurile ni se indreapta constant spre cineva anume, cand ii simtim lipsa (desi suntem preocupati cu diverse activitati), cand dorim sa petrecem cat mai mult timp impreuna, cand suntem atrasi de calitati si nu observam defectele (pe care orice persoana le are, de altfel), cand trecem usor peste anumite comportamente care in alt context ne-ar fi iritat, inseamna ca iubim.

Iubirea ne ofera o persectiva diferita a persoanei respective si a vietii in general.

Tindem sa fim mai generosi, dar in acelasi timp mai posesivi in relatie.

Chiar daca, de obicei, ne place sa socializam, cand iubim, dorim sa nu fim perturbati de prieteni, cunostinte, ci lasati sa ne satisfacem in tihna dorinta de explorare a persoanei iubite.

Iubirea este un sentiment puternic care se hraneste cu emotii intense: bucurie, tristete, furie.

De asemenea, iubirea arata o combinatie a trei componente, fiecare mai mult sau mai putin prezenta, care dau vitalitate relatiei de cuplu: pasiune, intimitate si atasament.
In fiecare relatie, una dintre componente predomina, fapt ce o incadreaza intr-un anumit tip de iubire.

Astfel, cand pasiunea este structura de baza, iubirea celor doi parteneri reflecta de fapt atractia sexuala;

daca dorinta de intimitate este trasatura care predomina, cei doi se bucura sa impartaseasca atat experientele fericite cat si pe cele nefericite si le face placere sa petreaca cat mai mult timp impreuna;

angajamentul reprezinta decizia de a merge mai departe in ciuda unor crize care apar in decursul timpului.

Iubirea pasionala implica dorinta de a fi impreuna combinata cu atractia sexuala.

Un astfel de cuplu nu trece neobservat.
Cei doi parteneri nu pot rezista tentatiei de a se atinge, de a se cauta din priviri cand se afla intr-un grup mai mare, iti dau impresia ca fac abstractie de toti ceilalti, practic se afla sub lumina unui reflector, dar publicul nu exista pentru ei. Traiesc intr-un mic univers care le apartine doar lor.
Nu-si fac planuri de viitor, nu au asteptari unul de la celalalt, ci doar se bucura de ce le ofera prezentul.
Este tipul de iubire pe care-l intalnim intre amanti.

De cealalta parte gasim iubirea prieteneasca, aceasta implica angajament si intimitate. Cei doi parteneri au asteptari unul de la celalat, isi construiesc viitorul pas cu pas, se bucura de momentele pe care le petrec impreuna, exista atractie sexuala (la inceputul relatiei mai puternica, dar treptat scade in intensitate).

Impartasirea acelorasi idealuri este ceea ce-i aduce pe cei doi impreuna si ceea ce-i face sa-si doreasca intarirea angajamentului prin casatorie.

Desi ambele tipuri par bine implementate, fiecare se potriveste unui anumit context si in oricare dintre ele poate aparea la un moment dat aspiratia de a dobandi/intari si componenta lipsa/slaba.

Aceasta nazuinta conduce, de obicei, la deteriorarea relatiei si mutarea partenerilor in alte aranjamente care corespund mai bine nevoilor lor din acel moment.
Probabil ca asa se explica si numarul mare de relatii de cuplu, legalizate sau nu, esuate.

Cum ar arata o relatie de cuplu in care se regasesc toate cele trei componente?
Acest cuplu ar impartasi cu siguranta o iubire ideala, care inseamna o combinatie a urmatoarelor ingrediente:

- incredere reciproca,

- atractie puternica (fizica si sexuala),

- dorinta ca nevoile celuilalt sa fie satisfacute (prezenta la ambii parteneri),

- lipsa posesivitatii, impartasirea acelorasi idealuri, bucurie pentru timpul petrecut atat impreuna cat si separat,

- angajament in indeplinirea obiectivelor comune si personale.

Spre oricare dintre tipurile de iubire am tinde este bine sa ne amintim ca, in general, cautam tipul cu care suntem cel mai bine familiarizati.
Identificarea acestuia ne poate ajuta in construirea unei relatii de cuplu functionale.

“Pasiunea se dezvolta cel mai repede si dispare cel mai repede. Intimitatea se dezvolta mult mai lent iar angajamentul chiar si mai greu” (Robert Sternberg)


sursa: http://www.despresuflet.ro/forum/cuplu-f19/iubirea-pasionala-prieteneasca-sau-ideala-t1418.html

Din nou Nuta - despre cuplu

Un criteriu bun pentru a-ţi verifica maturitatea este acela de a urmări în propriul limbaj frecvenţa cuvintelor “niciodată” şi “întotdeauna”.

Acestea sunt cuvintele copilăriei.
Sunt cuvinte radicale, definitive.
Însă lumea adultă este nuanţată: nu are doar alb şi negru, are zone de gri şi multe culori. “uneori” este un descriptor mai bun al realităţii.
“Nu vreau să te mai văd vreodată. Vreau să dispari din viaţa mea” sunt propoziţiile prin care, paradoxal, relaţiile nu se încheie ci devin mai strânse, alunecând sub planul conştiinţei.
Dacă te-ai despărţit de cineva şi îl ocoleşti în mod deliberat află că nu te-ai despărţit deloc. Îl porţi în inconştientul tău.
De acolo îţi controlează alegerile.
Consumi inutil energie. Probabil o parte din tine încă îl mai doreşte şi tu cu această parte lupţi proiectând-o asupra lui sau a ei.
Îl respingi pentru că te respingi. Nu te aştepta ca viaţa ta să fie curgătoare şi fericită.
Înăuntrul tău ar putea fi un război violent.

Eul copil solicită gratificaţii imediate (este caracteristic pentru copii să nu poată tolera frustrarea aşa cum reuşesc adulţii).

Relaţia părinte-adult este o relaţie specială deoarece în centrul ei se află viaţa şi moartea (fără un adult un copil mic nu poate supravieţui).

Relaţia adult-adult nu este o relaţie specială. “E frumos să fiu cu tine dar e la fel de frumos să fiu şi cu altcineva. Tu nu eşti vital pentru mine”. Doar un adult poate simţi asta. “Tu nu eşti răspunsul ideal la nevoile mele. Dacă tu pleci voi căuta pe altcineva.”. Da, celălalt are “ceva” al lui, însă relaţia cu el nu este nici indispensabilă nici de importanţă cosmică. Te poţi descurca şi fără el. Acest sentiment este minunat. Este încrederea în forţele tale reflectată în conştiinţă.

În relaţia cu tine devin conştient de dependenţele mele, de Eul meu copil.

Frustrări vechi revin ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. E bine că apar.
Am şansa să le cunosc şi să le rezolv, folosind acum resursele Eului adult.
Şansa este doar teoretică.

În practică se întâmplă aşa: el îşi proiectează durerea asupra ei şi invers. “Eu sufăr din cauza ta. Tu mă faci să sufăr”. De câte ori ai auzit sau ai repetat asta?

Lumea este o grădiniţă imensă. Doar ici şi colo cineva mai spune: “Tu nu ai nicio obligaţie să ai grijă de mine. Ai propriile tale nevoi şi dorinţe. Eu trebuie să-mi port singur de grijă. Dacă vrei să-mi oferi ceva prefer să o faci din toată inima. Dacă ai ezitări sau îndoieli mai bine abţine-te!”.

Nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate. Dacă eşti aici doar cu jumătate de inimă ne pierdem amândoi timpul. E fără sens.
Dacă inima ta aparţine altcuiva atunci du-te acolo!

Îmi vei lipsi o vreme după care te voi uita.

Însă îmi va fi greu să te uit dacă te chinui să simţi ceea ce de fapt nu simţi şi să te comporţi ca şi cum m-ai iubi.

Prefer o despărţire directă şi sinceră unei relaţii falsificate de datorii.

Cui aparţine inima ta? (adică pe cine investeşti, în limbaj psihanalitic). Mergi la el sau la ea! Este inutil să stai aici. Fii acolo unde este inima ta. Riscă respingerea, refuzul, amânarea.

Acceptă această suferinţă posibilă, aşa te vei maturiza.

Eşecul în dragoste este un câştig secret în conştiinţă. Dă-I celui pe care îl iubeşti inima ta şi Sinele îţi va da inima Lui. Nu ai nimic de pierdut în afară de câteva spaime copilăreşti.

Pentru un om conştient nicio suferinţă nu este inutilă.

El are o baghetă magică prin care o transformă în cunoaştere.

Pentru cel inconştient, pe de altă parte, nicio satisfacţie nu are vreun sens.

El respiră aerul greu al risipei şi moare intoxicat.

Într-o viaţă de om suferinţa emoţională este inevitabilă.

Dacă încerci să o eviţi nu faci decât să o amplifici. ( what you resist, persists ;))

Ajungi dependent pentru că ai încercat să fugi de durere.

Însă durerea face parte din tine şi o aduci cu tine în orice relaţie nouă.Dacă durerea este violentă conflictul cu partenerul (ecranul favorit de proiecţie) este practic insuportabil. Poţi încerca să-l eviţi (să mergi pe vârfuri) dar asta îl face cu atât mai intens când izbucneşte. Partenerul este perceput în mod eronat drept cauza frustrărilor tale actuale (evident că nu eşti capabil să înţelegi caracterul disproporţionat al reacţiei tale. Acum eşti în regresie şi nu ai mai mult de 4 ani).


Durerea şi frica din trecut (din foste relaţii şi mai ales din copilărie) sunt aduse în orice relaţie nouă, la pachet cu clitorisul sensibil, penisul de 20, veniturile cu multe cifre şi iubirea romantică, bineînţeles. Tot ce a fost negat, reprimat, ascuns, ignorant sau minimalizat iese la suprafaţă. Te miri? S-au săturat să trăiască în întuneric (inconştientul seamănă cu beciurile de la Guantanamo unde agenţii C.I.A şi fundamentaliştii arabi discută chestiuni culturale de mare actualitate). Se strecoară în relaţie, o tulbură şi îi ameninţă stabilitatea. Spune-le “bun venit” şi acceptă că “luna de miere” s-a terminat. Începe “luna de fiere”!

Relaţia actuală are zonele ei de tensiune, desigur, însă multă nefericire vine din trecutul tău. Ea iese la suprafaţă în această relaţie de unde şi înclinaţia de a crede că e produsă de ea. Nu este. Este zestrea ta emoţională, ceea ce nu ai încheiat cu părinţii tăi, în primul rând.

Ceea ce nu ţi-ai permis să trăieşti, ceea ce ai refuzat să simţi, ceea ce ai ascuns chiar de tine însuţi-totul este acolo, un pic prăfuit, un pic demodat însă la fel de viu.

......

Ce poţi face cu această durere?
Cum ţi se pare ideea de a-ţi da voie să o simţi?
Crezi că te va ucide, că te va copleşi, că nu-I vei putea face faţă?
Acesta este copilul din tine.
Cheamă adultul, acolo este puterea ta de a tolera. Nu dispui încă de un adult atât de puternic? Ok, atunci asumă-ţi responsabilitatea şi construieşte acest pol interior. Ai mare nevoie de el şi nu se poate cumpăra online.


sursa: http://www.adrian-nuta.ro

Ce SIMT oamenii in spatele VORBELOR

noi oamenii ne-am pus la un moment dat in dezvoltarea speciei noastre urechi de sacal. Auzim agresiv, vorbim agresiv si actionam in mare masura agresiv.

Ce ar fi daca pentru un moment, atunci cand cineva urla la tine te-ai gandi ca

omul acela urla pentru ca:

1) are o nevoie;

2) simte ceva.

Mai stii care e diferenta intre un sentiment si un gand? Sa facem un scurt test: ce simti in acest moment? Ia-ti un moment si raspunde-ti. Este acesta un sentiment? Daca raspunsul este “da”, deschide dictionarul la “sentiment” si citeste explicatia.

Crezi ca merita sa iti schimbi modul in care vorbesti cu oamenii?

Merita sa auzi ceea ce vor oamenii in spatele vorbelor?

Fara sa pot promite ca viata ta se va schimba radical, iti spun totusi ca ideile de mai jos ar putea sa te ajute sa impartasesti cu ceilalti acele informatii relevante si necesare pentru a rezolva conflictele sau divergentele intr-un mod pasnic.

Este greu de judecat daca vei fi un om mai bun dupa ce ai exersat cele de mai jos. Daca vei fi mai linistit cu tine insuti si in relatie cu ceilalti? E o certitudine.

Hai sa ne uitam impreuna la modelul lui Marshall Rosenberg in care vorbeste despre limbajul compasiunii.

Cand dam din inima, facem asta din bucuria de a face viata cuiva mai frumoasa.

Acest fel de a darui este un beneficiu atat pentru cel care primeste cat si pentru cel care daruieste.

Cel care primeste se bucura de dar fara sa se gandeasca la consecintele care vin atunci cand primesti daruri din frica, vina, dorinta sau pentru un castig.

Cel care daruieste beneficiaza de o stima de sine buna care rezulta atunci cand vedem ca eforturile noastre fac bine cuiva.

Sa luam un exemplu: gandeste-te ca lucrezi in fiecare zi de la 8:00 la 17:00, de obicei stai si peste program si chiar ieri ai stat pana la 20:00 in firma ca sa termini un raport pe care altcineva trebuia sa-l faca.

Azi ai ajuns la serviciu la 8:15 pentru ca ai fost foarte obosit dupa ziua de ieri si nu te-ai trezit la timp. Seful tau te vede cand intri in firma si iti spune: “As vrea sa nu mai intarzii la serviciu.” Ce auzi din partea lui? Cum te simti in acest moment? Foloseste exemplul acesta ca sa completezi propozitiile de mai jos.

Daca vrei sa lucrezi la atitudinea ta atunci cand esti intr-un conflict, poti sa incepi prin modul in care te exprimi: sa exprim sincer cum sunt EU fara a invinovati sau critica (in 4 pasi):

1. Incep prin a face o observatie.
   
2. Observ care sunt actiunile concrete (vad, aud, amintesc, imaginez) care contribuie (sau nu contribuie) la starea mea: “Atunci cand eu (vad, aud)

1. Apoi imi exprim sentimentele. Cum ma simt eu in relatie cu aceste actiuni: “Eu simt…”

   Revenim la diferenta intre un sentiment si un gand.

2. Dupa ce mi-am exprimat sentimentele e vital sa spun ce imi doresc de la celalalt. Este vorba de nevoile, valorile, dorintele, asteptarile sau gandurile care imi creeaza sentimentele: “pentru ca eu am (nevoie de)…”
3. In fine, cer (rog) clar acel ceva care imi va imbogati viata fara a solicita. Actiunile concrete care mi-ar placea sa fie luate: “si mi-ar placea ca tu sa…”

Asadar, iata replica non-violenta pentru sef:

“Atunci cand aud ca mi se atrage atentia ca am intarziat la job, eu simt ca nu sunt apreciat la valoarea mea reala pentru ca am nevoie de recunoasterea meritelor si mi-ar placea ca tu sa tii cont de munca mea suplimentara si de efortul depus de mine la job.”

Am vorbit despre modul in care ne putem exprima atunci cand incepem noi “escaladarea problemei”. Stim cu totii ca, de prea multe ori cand incercam sa formulam cat mai asertiv (adica sa ne tratam valorile, propria persoana si pe ceilalti cu respect) o problema, ne putem trezi cu un raspuns agresiv din partea celuilalt!

Iar acesta declanseaza bineinteles un raspuns automat negativ din partea noastra.

Asadar, haide sa vedem cum putem sa auzim raspunsul celuilalt cu urechile de girafa (cu compasiune si intelegere fata de sentimentele lui si nevoile din spatele vorbelor acestuia).

Gandeste-te ca partenera/partenerul tau tocmai ti-a spus ca

“faci mereu aceleasi lucruri care ma enerveaza la tine”. Completeaza propozitiile incepute mai jos cu raspunsurile tale. Incepe sa exersezi…

Ideea e sa primesc empatic cum esti TU fara sa aud critica sau fara sa ma simt invinovatit:

1. In primul rand vreau sa ma asigur ca am inteles clar ce ti-a declansat reactia negativa. Exprim actiunile concrete pe care tu le observi (vezi, auzi, amintesti, imaginezi) care contribuie (sau nu contribuie) la starea ta de bine: “Atunci cand tu (vezi, auzi)…”
2. Apoi caut sa identific cum te simti tu in relatie cu aceste actiuni: “simti… ”
3. Incerc sa identific si nevoile, valorile, dorintele, asteptarile sau gandurile care iti creeaza sentimentele: “pentru ca tu ai (nevoie de)…”
4. In fine, folosind aceleasi urechi de girafa caut sa vad ce as putea sa fac pentru a ajunge la un compromis. Actiunile concrete care ti-ar placea sa fie luate: “si ti-ar placea ca eu sa…?”

Iata cum ar putea fi formulata replica non-violenta:
“Cand tu vezi ca fac aceleasi lucruri care te enerveaza la mine, simti repede ca eu nu te apreciez pentru ca ai nevoie ca eu sa te ascult si sa fiu atent cu tine. Bine, ti-ar placea atunci ca eu sa fiu mai atent la ce spun cand suntem [context] si tu sa imi spui mai des si clar cum vrei sa actionez?”

Ce m-a determinat sa scriu despre acest model? Ei bine, pentru mine acest model a adus multe schimbari. In special in modul in care ma raportez la cei din jurul meu. Sunt mult mai relaxat si mult mai asertiv – deoarece stiu ca

in spatele oricarui mesaj, oricarei vorbe, exista un om care SIMTE ceva si ARE NEVOIE de la mine de ceva. Provocarea e sa aflu ce anume… simte si vrea.

Comunicarea non-violenta poate fi aplicata in orice fel de context: la job, in relatia cu persoana iubita, cu prietenii… oriunde. Este un element important de personal branding:

atitudinea si felul in care comunicam pot face diferenta dintre SUCCES si RESPINGERE.

sursa: http://club.empower.ro/clubul/focus/tu-ai-urechi-de-sacal-sau-de-girafa/

Sentimente sau Joaca in 2?

Doi oameni total diferiti si totusi asemanatori.
Problemele apar unde exista diferente.

Dragostea este o poveste pe care fiecare si-o scrie, o impartaseste si o traieste ca pe o experienta unica.

Dragostea inseamna, inainte de orice, sentimente profunde, apropiere reala, comunicare si valori comune, dar o relatie care se rezuma doar la aceste lucruri esentiale pare incompleta... este mare nevoie de incredere si respect.

A iubi si a fi iubit creeaza sentimentul de securitate, prin increderea in ceilalti mentinem si dobandim increderea in noi. Daca a iubi inseamna sa afirmi existenta altuia pentru tine, a fi iubit inseamna sa afirmi realitatea ta pentru altul.

Oare pana unde poate ajunge dragostea? Pana acolo incat ajungi sa simti ca iubirea pe care o ai in suflet ia amploare pe zi ce trece? Atunci cand poti sa fii tu insati alaturi de cineva inseamna ca sunteti pe drumul cel bun.
O relatie cu sanse de viitor este aceea in cadrul careia partenerii isi pot comunica unul altuia orice: temeri, sperante, vise – fara teama ca vor fi criticati sau judecati.

sursa: http://www.mayra.ro

Vibratia anului 2010- numerologie

2010: Previziuni numerologice

Anul 2010 este un an de vibratie 3. Prin urmare, se anunta a fi un an activ din punct de vedere social. Socializam mai mult, ne dezvoltam reteaua de relatii si de cunostinte, reluam legatura cu oameni dragi pe care nu i-am mai vazut de mult.

Iata care ar fi cele mai importante directii ale anului la nivel personal:

In plan relational: vorbim mai mult decat de obicei, facem uz de limbile straine parca mai mult ca niciodata, platim facturi mai grase la telefon, ne petrecem mai mult timp pe internet; se intensifica schimburile de idei; putem cadea in capcana de a crede ca avem intotdeauna dreptate, ceea ce poate duce la dispute verbale.

- poate fi un an excelent pentru activitatile intelectuale si artistice: cei care dispun de anumite talente, ar fi bine sa le exploateze in decursul acestui an.

- an favorabil creativitatii si exprimarii; cele mai favorizate discipline sunt cele artistice – muzica, de exemplu; disciplinele umaniste – literatura; cinematografia - putem asista la crearea unor opere care in timp, au sansa de a deveni clasice; realizari notabile in arhitectura – cladiri care sa stabileasca recorduri, de inaltime de pilda; lansarea unor publicatii, posturi radio – tv sau emisiuni radio – tv, care sa atraga publlicul (sa faca audienta).

- domeniile privilegiate: arta, literatura, jurnalismul, arhitectura, constructiile (nu in domeniul imobiliar – lucrurile pot evolua haotic si imprevizibil, ci mai ales in infrastructura – constructie de drumuri, extinderea suprafetelor asfaltate).

- an in care se manifesta tendinta de a ne risipi energiile, pentru ca ne apucam simultan de prea multe activitati, ne imprastiem in prea multe directii;

- nu este un an al asumarii de responsabilitati, in care sa ne ingropam in munca, ci un an in care, mai degraba, preferam sa ne abandonam, s-o lasam mi usor si sa ne bucuram din plin, sa traim viata la maxim;

- poate exista in 2010 o tentatie irezistibila a calatoriilor; probabil turismul va creste in cifre, indiferent de fluctuatia veniturilor populatiei; vom dori, daca nu sa vedem locuri indepartate, cel putin sa ne deplasam intr-un sejur prelungit la rudele sau prieteniii din celalalt capat al tarii; vom cauta modalitati cat mai variate de a ne petrece timpul liber; ne vom dedica hobbyurilor, unii putand sa le transforme si adevarate vocatii.

Bani si afaceri: poate fi un an al lipsei de cumpatare: cheltuim din nou mai mult decat producem; nu ne orientam spre decizii pragmatice, din nou improvizam, luam dintr-o parte si punem in alta, nu ne intereseaza eficienta pe termen lung; superficialitate in modul de administrare a banilor; posibile pierderi financiare – atat pentru persoanele fizice, cat si pentru companii;

- an de crestere a preturilor si cheltuielilor;

- indiferent de masurile sociale care se iau si de venituri, vom manifesta dorinta, pe alocuri neechibzuita, de a avea si a consuma mai mult, de ajunge mai departe, de a cunoaste mai multa lume, de a trai intens.

Sanatate: avem tendinta de a neglija sanatatea – cresterea numarului bolnavilor ce sufera de afectiuni hepatice; bem si mancam mai mult decat poate organismul sa duca; un an in care putem fi intr-un razboi continuu cu kilogramele si cu propriul nostru corp, care nu vrea sa ne asculte.

- posibila crestere a natalitatii; cuplurile care au incercat fara succes sa aiba copii si nu au reusit, pot primi in 2010 inca o sansa; an favorabil nasterilor: fie ca e vorba de nasterea unui copil, fie de nasterea unei opere.

La modul general, 2010 poate fi un an al risipei si al exceselor, care se cer temperate

sursa: http://www.astrocafe.ro/articole/articole-31/articol-2010_previziuni_numerologice-1036

Masochism

Ma uit in jurul meu, la oamenii care se iubesc, care tanjesc dupa iubire.
Toti au senzatia ca iubesc abia atunci cand sufera.. Consider ca iubirea nu are legatura cu suferinta. Mare parte a oamenilor cauta de fapt pasiunea care se naste din dorinta nesatisfacuta, din frustrare.
Exista de asemenea studii prin care s-a descoperit ca senzatiile puternice cum ar fi cele care stimuleaza eliberarea de adrenalina in corp intensifica atractivitatea unei persoane.. asa sa fie oare... Concluzionez simtind ca "majoritatea" ( daca nu chiar toti oamenii) au o doza de masochism in interior si pana nu sufera putin nu simt ca iubesc cu adevarat.Din iubire pentru o persoana se pot face lucruri minunate pentru a-i oferi fericirea, din pasiune insa, nu. Pentru ca iubirea se bazeaza recunostinta, incredere, intimitate iar pasiunea pe egoism si impulsivitate.

Acest articol este un ciot.. voi reveni asupra lui