Ii recunoastem dupa modul in care incearca sa se strecoare, sa faca orice pentru a trece neobservati, sa-si evindentieze defectele sau esecurile ce le-au marcat viata.
Uneori, chiar se incurca in repetitii ciudate, care ii fac sa sufere, si manifesta incredibila aptitudine de a deveni... insuportabili si respinsi.
Cei ce nu au respect pentru ei insisi, nu se iubesc.
Intotdeauna pregatiti sa-si puna competentele sub semnul intrebarii, sunt convinsi ca a se iubi pe sine este un semn de orgoliu sau egoism, de care, din fericire, sunt lipsiti.
Luciditatea este singura calitate pe care si-o recunosc. O fi bine? Ne putem stima, chiar daca nu ne iubim? Iata cateva dintre caile ce permit redobandirea stimei de sine.
Esti capabil in ciuda esecurilor
Laura nu si-a dus studiile la bun sfarsit. Din cauza asta, sufera si nu indrazneste niciodata sa dea vreun sfat sau sa ia cuvantul in public.
Desi profesorii ei o considerau inteligenta si priceputa, singura parere pe care o auzea era cea a unei mame deloc iubitoare: „Esti fara valoare, nu o sa faci niciodata nimic.“ De atunci, niciun succes nu a reusit sa-i demonstreze ca se inseala.
Toata lumea cunoaste esecul, insa in cazul acestei tipologii, lucrurile sunt cronicizate.
Cand totul pare a merge bine, li se face frica si abandoneaza cursa de teama unei reusite ce i-ar propulsa in necunoscut.
Nu par linistiti decat prin esecul propriilor intreprinderi.
In urma repetarilor amare ale insuccesului lor, adesea putem sa deducem o cautare frenetica a unei alte misiuni.
Ei sunt inchisi intr-o porunca de a esua, care provine din copilarie. Sa reuseasca ar insemna sa rupa pactul...
Pentru a iesi din inchisoarea esecului, trebuie sa accepti faptul ca parintii tai s-au inselat.
Incepi cu pasi mici si avansezi treptat spre o versiune de sine pe care ei n-au luat-o in considerare.
Iti demonstrezi tie ce esti capabil sa faci.
Sa pictezi, sa desenezi, sa gatesti, sa faci sport etc.
Trebuie sa depui efort pentru a asculta laudele celor care te apreciaza.
Pentru a te restaura sufleteste, nimic nu ajuta mai mult decat crearea de frumos si de bun.
Totul cu o conditie: sa tii evidenta acestor mici minunatii.
Fii cat mai proactiv
In perioada adolescentei apar multe fenomene, inclusiv o identitate negativa care vine sa raspunda indoielilor si incertitudinilor.
La aceasta varsta dificila, nu prea mai stim cine suntem. Cautam in toate oglinzile, ne lasam atrasi de toate discursurile.
Cel care – din cauza ratarii – isi va vedea anturajul sau familia considerandu-l un ratat sau un delincvent, va gasi in aceasta etichetare un model linistitor.
E mai bine sa fii recunoscut drept un netrebnic, decat sa te pierzi in anonimat.
Tiparul se perpetueaza si mai tarziu.
Catalogat de toata lumea ca un invins, nu va reusi niciodata nimic.
Privirea celorlalti il va condamna la esec. A
le da dreptate devine ratiunea sa de a trai. Identitatea negativa ii serveste drept carte de vizita si-l scuteste de efort.
Regasirea demnitatii.
In strainatate, un tanar delincvent in loc sa mearga la inchisoare, poate sa lucreze intr-o statie de pompieri sau intr-o societate caritabila.
Astfel, compenseaza prejudiciul adus si adesea regaseste suficienta stima de sine pentru a nu recidiva.
Daca nu a dat rezultate intr-un job, asta nu inseamna ca nu va excela in altul. Iar daca ne gandim la problema dependentilor de alcool sau droguri, povestile sunt variate si uneori cu happy-end. Daca te gandesti ca nu valorezi mare lucru, mergi la societatile caritabile sau la cele de protectie a animalelor. Vei vedea cata nevoie este de tine si iti vei hrani moralul. Schimbul care se produce este foarte simplu: daca ceilalti pot conta pe tine, la un moment dat vei face la fel.
Invata sa primesti
Fiecare cunoaste oameni din categoria celor insuportabili, cei vesnic nemultumiti.
Morocanosii si anxiosii care cauta mereu partea negativa a vietii.
Victimele si martirii strica atat cadourile primite, cat si pe cele oferite. Ei sunt nefericiti. Viata nu-i iubeste. Momentele lor de pace sunt de scurta durata. Sunt convinsi ca nu sunt demni de iubit pentru ca niciodata nu au fost iubiti.
Mult timp, s-a crezut ca o persoana trebuie sa fi primit iubire pentru a o putea oferi.
S-a crezut ca repetarea raului este intotdeauna sigura: copilul batut isi va bate copiii.
Convins de incapacitatea lui de a fi fericit, cel care a suferit carente afective nu putea decat sa-si faca rau in viata.
Invata sa primesti.
Clinicienii demonstreaza ca totusi putem oferi ceea ce n-am primit si ca putem reusi in viata, in ciuda esecului din copilarie.
Sa dai, sa faci placere cuiva: in principiu, oricine stie s-o faca.
Sa accepti cadourile vietii reprezinta etapa urmatoare. Compune o lista cu micile tale bucurii si cu oamenii care au contat pentru tine. Vei vedea ca, desi nu te iubesti, viata ti-a suras de multe ori.
Gandeste-te cum ar fi fost viata ta daca n-ai fi intalnit o anumita persoana sau daca n-ai fi trecut printr-un moment crucial.
Spune-ti ca toate momentele sunt importante si ca ceilalti ne imbogatesc viata.
Ai dreptul sa gresesti
Marius mereu spune ceva de rau.
Cauta sa fie detestat.
In spatele valului de antipatie ii putem ghici sensibilitatea: pentru a se proteja de riscurile relationale si afective, se bazeaza pe animozitatea pe care o provoaca.
Copil fiind, el voia sa aiba totul. Inca nu si-a depasit dezamagirea. Ar fi vrut sa fie cel mai bun, deci nu poate accepta ca este obisnuit.
Nu-i ramane decat sa fie cel mai rau. Pentru el conteaza sa fie la inaltimea unui ideal.
Daca nu poate atinge perfectiunea, vizeaza abjectia.
Accepta ca nu esti perfect. Daca esti ca Marius, de ce sa nu cobori stacheta si sa-ti acorzi dreptul la greseala? Putina toleranta fata de propria persoana iti va face bine.
Compune liste cu ce iubesti si ce detesti la tine. Verifica: ce anume cauta ceilalti in tine sau de ce anume fug? Vei vedea ca ai calitati, potential, talente pe care le ignori.
De ce sa nu le exploatezi?
Vei descoperi ca micile fericiri iti procura tot atatea momente frumoase ca si micile rautati, cu lipsa remuscarilor ca bonus.
www.psychologies.ro
miercuri, 17 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu