Bolile cardiovasculare & $$$$tre$$$ul/agresivitatea/lipsa somnului

Psihosomatică: Bolile Cardiovasculare

Concepţia psihosomatică în medicină provine din timpul lui Hipocrat, însă ca abordare ştiinţifică modernă este o orientare relativ nouă a medicinii, care studiază aspecte ale patologiei generale în relaţie cu viaţa psihică conştientă şi inconştientă.

Psihosomatica este astăzi un domeniu interdisciplinar de abordare a bolilor, axat pe relaţia dintre medicină şi psihologie, ce acordă o importanţă specială rolului factorului psihic în apariţia, evoluţia, ameliorarea, vindecarea sau cronicizarea unor boli (Iamandescu, 2002).

Concepţia psihosomatică are ca obiect de studiu, după von Bergman (apud. Iamandescu, 1999), atât rolul factorilor psihosomatici în edificarea unor tulburări, mergând până la adevăratele boli somatice, cât şi mecanismele psihofiziologice prin care se produc aceste dereglări iniţial reversibile, ce evoluează ulterior în veritabile leziuni la nivel de organ, aparat şi sistem.

Simptomul are un rol simbolic, fiind expresia prin care individul alege să rezolve anumite conflicte şi să-şi atingă anumite scopuri (obţinerea de afecţiune, mod de autopedepsire sau autoagresiune, formă de refugiu sau imitativă).

Deşi concepţia psihosomatică este aplicabilă teoretic la orice boală umană, ea este utilă în special pentru o serie de afecţiuni determinate, cu manifestări somatice evidente ca: diabetul, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, afecţiunile alergice mai ales astmul bronşic şi psoriazisul.

Bolile cardiovasculare

Ameninţările majore la adresa sănătăţii nu sunt în primul rând reprezentate de invazia bacteriană sau de deteriorarea naturală a organismului, pe care interniştii şi chirurgii sunt atât de bine pregătiţi să le trateze.

Îngrijirea medicală (în special antibioticele) şi măsurile preventive de sănătate publică (controlul medical periodic şi imunizările) au reuşit deja să ţină sub control cea mai mare parte a acestor pericole.

Adevăratele pericole la adresa sănătăţi provin mai degrabă din instalarea unui dezechilibru la nivelul proceselor interne ale organismului.

O atenţie deosebită se acordă de către psihologi studierii unor trăsături de personalitate cu risc crescut de a contacta boli cardiovasculare, mai ales cele psihosomatice, astăzi fiind incluse în această categorie: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică coronariană, tahicardia, ateroscleroza.

Începând cu anii ’50, au fost observate de către cercetători unele legături între personalitate şi bolile de inimă. Legătura dintre tipul A de comportament şi bolile de inimă a fost confirmată în numeroase studii începând cu 1960.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), România şi Rusia înregistrează cea mai ridicată rată de mortalitate prin boli cardiovasculare, la bărbaţi între 45 şi 74 de ani.

În 2001, bolile cardiovasculare au determinat o treime din totalul deceselor la nivel mondial.

Cea mai mare incidenţă a acestor afecţiuni, reprezentând 78% din totalul deceselor, se manifestă în ţările cu venit scăzut şi mediu, cum este şi România.

Printre cazurile de deces, boala coronariană şi accidentul vascular cerebral sunt pe primul loc, respectiv pe al doilea loc, cu 7,2 milioane, respectiv 5,5 milioane de decese la nivel mondial.

Creşterea îmbolnăvirii şi mortalităţii prin boli cardiovasculare (boala ischemică a inimii) în ultimii ani a devenit îngrijorătoare.

În România s-a observat o creştere a cazurilor de noi îmbolnăviri de la 147 mii de locuitori în 1996, la 157 mii de locuitori în 2003 (Anuarul Statistic al României 2002, Anuarul Statistic al României 2004).

În ceea ce priveşte mortalitatea, numărul de decese în rândul bărbaţilor a crescut de la 28.051 în 2000, la 28.788 în 2003.

Bolile cardiovasculare reprezintă în ţara noastră una din problemele esenţiale ale asistenţei medicale a populaţiei.

Bolile cardiovasculare constituie încă o primă cauză de deces, iar nivelul mortalităţii prin boli cardiovasculare este în creştere.

Cele mai importante creşteri au fost înregistrate de cardiopatia ischemică şi hipertensiunea arterială.

Toate ameninţările importante la adresa sănătăţii sunt legate, într – un fel sau altul, de personalitate.

Dovezile ştiinţifice ne oferă argumente clare, care ne conving că relaţia dintre personalitate şi sănătate este reală şi importantă.

Inima a devenit de-a lungul timpului sinonimă cu sufletul omului, în ceea ce priveşte oglinda nuanţată a vieţii afective umane, prin tulburări prompt instalate şi percepute de subiect, în condiţiile apariţiei oricărei emoţii sau persistenţei variatelor sentimente.

Este cunoscut şi faptul că adesea, orice variaţie de frecvenţă cardiacă sau tensională, sesizată în plan subiectiv de către un subiect sănătos, generează o anxietate de intensităţi variate. (Iamandescu, I., 1999).

Un motiv pentru care personalitatea este deseori ignorată în tratamentul unui bolnav este acela că, de obicei oamenii consideră mintea separată de restul corpului.

“Chestiunile” mentale sunt considerate teritoriul psihologilor şi psihiatrilor, nu al cardiologilor şi oncologilor.

Motivul principal pentru care personalitatea pacientului e prea adesea ignorată este că abordarea psihologică şi socială nu concordă cu abordarea tradiţională a bolii, care este una mecanicistă .

Tulburările cardiovasculare şi bolile consecutive sunt un larg domeniu de interes pentru asistenţa medicală de specialitate.

Evidenţierea factorilor psihosociali prin studii de epidemiologie lărgeşte domeniul preocupărilor către orientări sistemice cu privire la factorii care declanşează şi întreţin boala, precum şi la modalităţi de prevenţie sau de terapie mixte.

Factorii psihosociali si biologici care contribuie la declanșarea și întreținerea bolilor cardiovasculare sunt:

1.Factori psiho-sociali:
a) trăsături psihice toxice:

- tip comportamental A (Tipul A de comportament este caracterizat prin: competitivitate excesivă, iritabilitate, agresivitate şi ostilitate (interiorizate), obsesia urgenţei timpului, insecuritate, dorinţă de răzbunare, succesul (economic) este ţinta lui constantă, comportamentul său impulsive îl impinge să realizeze tot mai mult, din care însă se bucură tot mai puţin, are o nelimitată dorinţă de aprobare şi recunoaştere, obsedat de punctualitate, încheierea unei lucrări îi dă prea puţină tihnă şi satisfacţie, etc)

- Configuraţia A-H-A (agresivitate-ostilitate-iritabilitate)

- Agresivitate (nativă şi/sau secundară) cu descărcare cognitivă şi comportamentală (verbală sau fizică)

- Nivel intelectual mediu şi peste medie

b) stil comportamental cu risc de boală:

- tabagism

- alcoolism

- obezitate (şi sedentarism)

- somn redus şi odihnă insuficientă sau necalitativă

c) influenţe sociale cu risc toxic:

- tracasări cotidiene

- stres profesional (control profesional, satisfacţia muncii, tipul de sarcini, responsabilităţi decizionale vs. executive, contrarierea sarcinilor, ritm de activitate sub presiune)

- stres familial (conflicte de roluri, conflicte deschise, sarcini excesive, dificultăţi financiare etc.)

- statut social (scăzut vs. f. ridicat)

- instabilitate socială sau politică (instituţională, legislativă, juridică etc)

1.Factori biologici decelabili:
¨ Cortizol ridicat

¨ HLD (High-density lipoprotein) scăzut <35mg/100ml

¨ LDL (Low-density lipoprotein) ridicat >150mg/100ml

¨ Trigliceride ridicate

¨ Fibrinogen ridicat

¨ Estrogeni scăzuţi

¨ IMC peste medie

Factorii biologici au consecinţe favorizante pentru grupa factorilor de risc biologici exprimaţi prin:

¨ Creşterea presiunii sanguine

¨ Depunerea lipidelor şi complicaţii obstructive

¨ Rezistenţă la insulină

În psihosomatica cardiovasculară participarea factorilor psihogeni constituie cauze fundamentale recunoscute ca fiind la originea celor mai frecvente boli CV:

¨ HTA (hipertensiune arterială)

¨ Cardiopatie ischemică

¨ Tahicardie paroxistică

¨ Astenie neuro-circulatorie

¨ Boala Raynauld

¨ Sindrom X-Likoff etc.

Planul terapeutic al pacienţilor cu risc CV sau diagnosticaţi deja impune intervenţii conjugate pentru reducerea riscului de boală şi a riscului de complicaţii, invaliditate sau deces. Planul general conţine următoarele obiective:

1.diagnosticare completă şi corectă;
2.tratament iniţial (medicina de specialitate)
3.tratament psihoterapeutic pentru reabilitare psihica:
¨ monitorizarea periodică a evoluţiei

¨ ajustarea medicaţiei CV

¨ reducerea factorilor de risc

¨ reabilitarea socio-profesională a bolnavului CV prin:

- atitudine familială tolerantă dar neexcesivă

- reluarea abilităţilor individuale şi familiale la limita restricţiilor sau limitărilor

- relaţia directă cu medicul de monitorizare

- grup suport (persoane cu afecţiuni similare sau diferite)

1.Programe de terapie specializată pentru modificarea comportamentelor de risc: tabagism, obezitate, stres, controlul anxietăţii, modificarea comportamentului tip A
2.Programe de dietă alternativă şi de mişcare progresivă la toleranţa funcţională
3.Psihoterapie si tehnici de relaxare, respiraţie şi meditaţie

Bibliografie selectivă:

Iamandescu, I – Stressul psihic din perspectiva psihologica si psihosomatica, Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

Iamandescu, I. – Elemente de psihosomatica generala si aplicata (red. I. B. Iamandescu), 1999


psih. Ursula Sandner

www.ursula-sandner.com/?p=2050