Despre A fi parinte

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor.

Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros.

Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres.

Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.

Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator.

Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală.

Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa.

Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă.

De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”


· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea.

Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri.

Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.


Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale.

Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli.

De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”.

Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor.

Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun.

Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog.

Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Tulburarile afective

Majoritatea cercetarilor care s-au ocupat cu studierea personalitatii dizarmonice a delicventilor minori si tineri, au reliefat insuficienta lor maturizare afectiva si diferite stari de dereglare a afectivitatii acestora.

Insuficienta maturizarii afective se caracterizeaza, printre altele, prin:

lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea sugestibilitatii;

insuficienta dezvoltarii autocontrolului afectiv, legat de cunoasterea insuficienta si capacitatea de stapanire a reactivitatii emotionale;

slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor, indeosebi a celor morale.

Toate acestea duc la lipsa unei capacitati de autoevaluare si de evaluare adecvata, la lipsa obiectivitatii fata de sine si fata de altii.

Dintre starile de dereglare a afectivitatii intalnite la delicventi amintim:

starile de frustare afectiva si sentimentele de frustare,

conflicte afective, instabilitatea (labilitatea) afectiva,

ambivalenta afectiva,

absenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste.

a. Starile si sentimentele de frustare

Frustrarea este o stare afectiva negativa care apare atunci cand individul intalneste in calea sa un obstacol care il impiedica sa-si satisfaca o trebuinta.

Frustrarea este, de fapt, experienta afectiva a esecului, trairea mai mult sau mai putin tensionata si dramatica a nereusitei si a privatiunii.

Ceea ce este caracteristic frustrarii este “constiinta unei stari de privatiune, care va da nastere unei stari emotionale, unei nevoi de descarcare, stare explicata uneori prin reaua intentie a altuia, alteori prin propriile incompetente, sau in unele cazuri este nedeterminata, subiectul frustrat neputand-o lega de o cauza adevarata, reala.

Starea de frustrare se manifesta, deci, printr-o tensiune afectiva marita si in functie de echilibrul emotional, de structura afectiva, de caracteristicile si trasaturile caracteriale – individul poate ajunge la un comportament dezorganizat, care sa se desfasoare intr-un mod anarhic sau deviant.

Frustrarile pot determina pe planul personalitatii caderea franelor normative, scaderea valorii normelor socio-morale, ceea ce duce adesea la optarea pentru folosirea unor mijloace “mai eficiente” pentru satisfacerea trebuintelor, indiferent de valoarea lor normativa, individul apeland la mijloace nelegale si ajungand, deci, la infractiuni.

Numeroase cercetari au relevat faptul ca, alaturi de alti factori, toleranta redusa la frustrare, aparuta ca urmare a acumularii unor multiple situatii si stari de frustrare, sta la originea multor defecte de adaptare, inclusiv la originea delicventei.

De asemenea, cercetarile efectuate la delicventii minori cu ajutorul Testului de aperceptie tematica releva proiectarea in istorioarele intocmite de subiectii delicventi a starilor si sentimentelor de frustrare afectiva, de privare materiala etc., in mult mai mare masura.

Acumularea frecventelor starii de frustratie pe parcursul anilor au ca efect scaderea tolerantei frustrarii.

Din aceasta cauza, in situatii tensionate, minorii si tinerii vor apela adesea la reactii agresive. Acest lucru a fost pus in evidenta si de cercetarile in care delicventilor minori li s-a aplicat Testul de frustrare Rosenzweig.

Testul a relevat faptul ca delicventii minori nu au capacitatea de a minimaliza importanta obstacolelor, de a le considera ca fiind nonfrustrante, avand deci, o toleranta redusa la frustrare.

Tocmai de aceea ei prezinta o puternica trebuinta de aparare a eului, manifestata prin reactii agresive fata de persoanele frustrante.

La delicventii minori, cresterea tensiunii psihice datorate frustratiei necesita o descarcare rapida, care adesea se manifesta prin reactii si acte agresive.

b. Instabilitatea emotionala (labilitatea afectiva).

Dupa cum spune Vasile Pavelcu, “conflictele afective pot duce la sciziunea si dezintegrarea personalitatii.

Unitatea gandirii si actiunii are la baza unitatea si sensibilitatea echilibrului afectiv”.

c. Agresivitatea

Instabilitatea emotionala se asociaza adesea cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delicvential si la savarsirea unor infractiuni prin acte de violenta.

Tiberiu Bogdan arata ca agresivitatea rezida in acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan verbal care obisnuit dar nu in mod necesar, constitue o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara.

Rezultatele unor investigatii arata ca multi delicventi minori care au savarsit furturi prezinta agresivitate si instabilitate emotionala, declansate si exacerbate de imprejurarile de viata familiala si extrafamiliala disfunctionale.

Pe langa tinerii infractori proveniti din familii fara garantii morale, sunt si cei care “au fost scapati din mana”, ca urmare a lipsei de supraveghere si de indrumare.

Parintii minorilor care au ajuns infractori nu au acordat deloc, pe parcursul copilariei si adolescentei, sau au acordat insuficient timp educarii lor adecvate.

Hrana vie= sanatate

Ce trebuie sa consumam: hrana vie sau hrana moarta?

De ce aceasta intrebare? Pentru ca intreaga lume sufera de o multime de boli.

Cercetari recente au aratat ca exact calitatea nutrientilor cu care ne hranim determina calitatea vietii noastre.


Stim cu totii ca motoarele merg bine sau prost in functie de calitatea combustibilului folosit.

Cu toate acestea, putini dintre noi realizeaza ca tocmai calitatea alimentelor determina direct performantele noastre fizice, emotionale si mentale.

Beneficii evidente

Hrana vie confera o constanta stare generala de bine si euforie naturala printr-un aport de energie vie, o energie a vietii pura, nedistorsionata si curata.

Somnul devine mai odihnitor si mai eficient, adica in putine ore de somn corpul se reface mai repede si mult mai bine. Hrana vie confera o atentie sporita in mod natural, ne-fortat si o gandire clara dublata de bun simt.

Cei care adopta o dieta bazata pe hrana vie devin gradat mai activi si mai entuziasti in actiunile lor si capata o gandire pozitiva, o siguranta de sine din ce in ce mai mare.

De asemenea, stresul si tensiunile vietii de zi cu zi isi diminueaza foarte mult efectele devenind foarte usor controlabile, iar inbolnavirile dispar aproape in totalitate.

O privire generala

Modul gresit de gandire in ceea ce priveste viata in general si hrana in particular este cauza generala a unor existente nefericite, adesea macinate de boli.

Iata in acest sens cateva aspecte esentiale care trebuie remarcate:

♥ Suntem fiinte biologice (nu tehnologice, fizice sau chimice); modul de hranire trebuie sa fie cel natural;

♥ Dieta noastra normala este cea frugivora;

♥ Fructele vii, plantele suculente si semintele sunt alimentele care constituie dieta noastra naturala, normala, foarte delicioasa si sanatoasa, “hrana vie pentru oameni vii”;

♥ Folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere care creeaza toxine;

♥ Carnea, semintele si cerealele prajite sau coapte sunt cancerigene;

♥ Toti nutrientii de care avem nevoie se gasesc in fructe, legume si seminte; nu este necesar sa omoram si sa mancam animale moarte (cadavre);

♥ Un mar este incomensurabil mai hranitor decat orice aliment gatit la foc;

♥ Alimentatia simpla nu este deloc plictisitoare ci ne elibereaza de biciul senzatiilor tari care oboseste organismul si-l imbatraneste prematur;

♥ Corpul nostru stie singur cum sa se vindece de boli, noi trebuie doar sa ii permitem acest lucru prin hranirea cu sucuri integrale vii (de fructe sau legume) sau doar cu apa si sa ne odihnim (pentru a-i permite sa elimine toxinele acumulate);

♥ Nu putem sa ne insanatosim daca continuam sa ne poluam corpul cu medicamente de origine chimica si cu “alimente” moarte;

♥ Imensa majoritate a substantelor chimice din medicamente este o adevarata otrava pentru corp si nu determina insanatosire reala, ci doar forteaza organismul sa se comporte intr-un anume fel pentru ca simptomele bolii sa nu se mai manifeste vizibil (dar boala continua sa “lucreze” nevazuta);

♥ Nu exista solutii instantanee sau scurtaturi pentru insanatosire, doar corpul insusi poate sa-si faca singur ordine in “ograda” sa, iar pentru asta are nevoie de o hrana curata, fara toxine, si de conditii propice;

♥ Bolile nu sunt inevitabile; ne inbolnavim atunci cand continuam sa ne otravim cu toxine si stresam corpul si mintea;


♥ Nimeni nu trebuie sa se teama sau sa intre in panica atunci cand se imbolnaveste; boala este modul natural si normal prin care corpul ne semnaleaza ca trebuie sa-l lasam sa elimine toxinele pana nu este prea tarziu si sa ne destresam;

♥ Sanatatea perfecta si o viata fericita sunt drepturile noastre dobandite la nastere, si le putem asigura in fiecare zi printr-o hrana vie si fara toxine.

Care e problema cu mancarea gatita?

Aproape toata lumea are carii dentare, vedere slaba care necesita ochelari, se imbolnaveste de gripa sau alte boli.

Gatitul alimentelor este un proces care distruge hrana din momentul in care se foloseste caldura.

Cu mult inainte de a apare arsura binecunoscuta, valorile hranitoare ale alimentului sunt distruse datorita incalzirii.

Orice hrana vie devine moarta (definitiv) odata cu expunerea la caldura.

Proteinele incep sa se “stranga”, sa se coaguleze sau sa se delamineze (isi pierd structura care le mentinea forma) asa cum se poate vedea de catre oricine care gateste branzeturi sau oua.

La temperaturile obisnuite de gatire, ele sunt complet jefuite de orice nutrienti.

Proteinele gatite intra in putrefactie rapida (datorita bacteriilor) odata ajunse in tractul digestiv si dau nastere unor otravuri periculoase ca ptomaina, leucomaina, mercaptanii, amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina si multe altele. Toate acestea sunt absorbite in sange si cauzeaza numeroase boli.

Gatitul face ca hrana sa devina toxica.

Toxicitatea este confirmata de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sange imediat dupa ce incepe asimilarea hranei gatite.

Celulele albe reprezinta unul dintre componentele sistemului imunitar si actioneaza pentru a izola toxinele, dar nu intotdeauna reusesc…

Sute de cercetari amintite in cartea “Dieta, nutritie si cancer” editata de Consiliul National de Cercetare al Academiei Nationale de stiinta din S.U.A. demonstreaza ca toate procesele de gatire ce folosesc incalzirea hranei genereaza rapid substante mutagene si cancerigene care ajung apoi in corpul uman.


Vitaminele sunt distruse cel mai usor de caldura.

Mineralele isi pierd imediat contextul organic (viu) si se intorc in starea moarta, inactiva. Intr-o astfel de stare ele sunt inutilizabile de catre organism care le arunca ca pe niste deseuri inutile.

Mineralele anorganice sunt foarte toxice.

Iodul, de exemplu, este un nutrient esential, cu conditia ca sa fie intr-o forma biologica vie. In starea sa anorganica, chimic pura, afecteaza craniul si oasele. Fierul, in starea sa anorganica, cauzeaza hepatita si hemocromatoza.

Grasimile incalzite sunt periculoase pentru ca au in componenta lor acroleine, radicali liberi si alte substante mutagene si cancerigene, conform lucrarii amintite mai sus.