Tips for the FUTURE

Ladies and Gentlemen of the class of ’99

If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it.

The long term benefits of sunscreen have been proved by scientists whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience…I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind; you will not understand the power and beauty of your youth until they have faded.

But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked….
You’re not as fat as you imagine.

Don’t worry about the future; or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubblegum.

The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4pm on some idle Tuesday.

Do one thing everyday that scares you

Sing !

Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with people who are reckless with yours.

Floss

Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes you’re behind…the race is long, and in the end, it’s only with yourself.

Remember the compliments you receive,
forget the insults;
if you succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters, throw away your old bank statements.

Stretch

Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your life…the most interesting people I know didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don’t.

Get plenty of calcium.

Be kind to your knees, you’ll miss them when they’re gone.

Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children,maybe you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary…what ever you do, don’t congratulate yourself too much or berate yourself either – your choices are half chance, so are everybody else’s.

Enjoy your body, use it every way you can…don’t be afraid of it, or what other people think of it, it’s the greatest instrument you’ll ever own..

Dance!…even if you have nowhere to do it but in your own living room.

Read the directions, even if you don’t follow them.

Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly.

Get to know your parents, you never know when they’ll be gone for good.

Be nice to your siblings; they are the best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

Understand that friends come and go, but for the precious few you should hold on.

Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle because the older you get, the more you need the people you knew when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.

Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will philander, you too will get old, and when you do you’ll fantasize that when you were young prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don’t expect anyone else to support you.

Maybe you have a trust fund, maybe you have a wealthy spouse; but you never know when either one might run out.

Don’t mess too much with your hair, or by the time you're 40, it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but, be patient with those who supply it.

Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it’s worth.

But trust me on the sunscreen…


http://www.youtube.com/watch?v=MQlJ3vOp6nI&feature=related

Beneficiile metodei Pilates pentru corp si psihic

In lumea fitness-ului, Joseph Pilates a fost o figura revolutionara. El a dezvoltat un sistem de antrenament al corpului si al mintii cu peste 80 de ani in urma. Exercitiile atat de cunoscute pentru lumea timpului nostru imbina metode traditionale caracteristice atat Occidentului, cat si Orientului. Metoda Pilates reprezinta o experienta completa trup-minte, ce poate fi integrata cu cea mai mare usurinta in programele noastre agitate.

Cine a fost Pilates?

In timpul tineretii, Pilates a fost preocupat de fitness atat pentru a-si imbunatati aspectul fizic, cat si ca forma de intarire a sistemului imunitar. Pe masura ce a imbatranit, el a devenit un expert in gimnastica, box, ciclism, fiind de asemenea un practicant versat al exercitiilor de karate si yoga. Autodidact, el a ajuns sa creeze un set intreg de activitati care combina mentalitatea orientala cu aceea occidentala - gimnastica si yoga, exercitii pentru trup si psihic - ce urmaresc intarirea organismului si relaxarea mintii.

De obicei, cand majoritatea celor care decid ca este cazul sa inceapa un program de exercitii se uita la ei cu dezgust si spun "Trebuie sa scap de niste kilograme" sau "Trebuie sa-mi intaresc musculatura". Urmarea? Se duc la o sala de aerobic, fac niste exercitii, ridica niste greutati si incep sa fie mai atenti asupra mesei de seara. Dupa o perioada, exercitiile devin plictisitoare si, pentru ca rezultatele intarzie sa se arate, multi renunta. Exercitiile ajung in timp sa devina o datorie, o responsabilitate generatoare de stres, ce se cere indeplinita.


Ce reprezinta metoda de antrenament Pilates?

Metoda de antrenament Pilates este complet diferita. Exercitiile te pun sa te concentrezi asupra a ceea ce faci. Aceasta forma de concentrare fizica intensa este cunoscuta sub numele de conexiunea minte-trup. Cu fiecare miscare sau exercitiu efectuat, creierul ne ofera puterea de concentrare si nu trupul; corpul este incapabil sa actioneze cu agerime si pricepere intr-o situatie neprevazuta. Insecuritatea si gandurile controleaza cu adevarat, de fapt, limitele noastre fizice si nivelul de performanta.


ASPECTUL MENTAL

Daca esti un fan al sportului ori joci regulat tenis sau golf, trebuie sa fi auzit de aspectul "mental" al jocului. Jucatorii foarte buni, datorita acordului mental al jocului lor pot deveni incredibil de buni, adevarati maestri. Adeseori tocmai acest acord mental face distinctia intre atletii profesionisti si campionii consacrati. Sportivii de performanta pot experimenta o epifanie, gratie careia ajung la un nivel de joc mai putin accesabil altora. Acesta nu reprezinta o consecinta a antrenamentului de ani de zile sau o imbunatatire a tehnicii, ci un acord mental - o treapta de intelegere diferita a ceea ce fac, treapa ce le ridica nivelul de performanta.

Aspectul mental al programului Pilates cere exercitiu, insa rezultatele nu se vor lasa prea mult timp asteptate. Exercitiile executate regulat vor parea lipsite de cea mai mica dificultate, prelungindu-si ramificatiile benefice inclusiv in viata personala.


PRIMUL STADIU

Primul stadiu va fi cel mai dificil. Cand incepi rutina exercitiilor iti vei da seama ca ai o anumita arie mai sensibila, mai putin stabila, pentru care vei fi nevoit sa executi anumite tipuri de activitati fizice.

Astfel, afli ca ai un punct slab. Nu te ingrijora! Cu totii avem! Prima treapta este reprezentata de acceptarea locului pe care il ocupi; cand intelegi si accepti aceste puncte slabe, poti sa le imbunatatesti cu o singura conditie - concentreaza-ti gandurile si efortul fizic catre acele parti ale corpului.

Trage de tine pentru a progresa de fiecare data cand iti executi rutina exercitiilor. Cu fiecare "victorie" vei fi incurajat sa mergi mai departe. Vei deveni oarecum dependent de acest progres, care iti produce un sentiment de putere si forta. Vei descoperi ca exista ceva care sa te ajute sa-ti imbunatatesti aspectul fizic, acel ceva fiind reprezentat de cineva - respectiv de tine. Decizia iti apartine!

Cand reusesti sa-ti depasesti limitarile fizice, toata viata ti se va transforma, paranduti-se dintr-o data mult mai simpla. In primul rand te vei simti mai bine in propria ta piele. Nu te vei mai rusina sa fii tu insuti!

Metoda Pilates le confera oamenilor posibilitatea de a se relaxa activ, le ofera un sentiment de echilibru si o senzatie de euforie si fericire. Aceasta te ajuta sa ai mai multa incredere in tine insuti, sa fii pregatit sa faci fata oricarei situatii, sa-ti reduci nivelul de stres, sa-ti imbunatatesti viata sexuala, sa te bucuri de momente "de calitate" in timpul tau liber.

Cand iubim o persoana ii apreciem atat partile puternice, cat si pe cele slabe. Stiind cum sa te accepti, poti invata sa te iubesti pe tine insuti, cu toate laturile tale, asa cum faci cu ceilalti.

Niciodata nu stii ce te asteapta a doua zi. Cand ai mintea limpede si te simti bine cu propria-ti persoana esti capabil sa iei o decizie mai buna si sa actionezi in situatii imprevizibile. Esti la birou, de exemplu, cufundat in rutina zilnica, moment in care apare seful si te solicita pentru o sarcina mai "dificila"; trebuie sa fii pregatit, sa actionezi de indata; nu-ti lasa nimeni timp de gandire. Sau, te poti afla pe strada unde intalnesti femeia sau barbatul visurilor tale. Unele dintre cele mai importante decizii trebuie luate cat ai clipi. Nu exista timp special de gandire: "Oare e bine ce fac? Oare e rau ce fac?". Pilates te ajuta sa fii pregatit pentru astfel de circumstante.


Metoda Pilates si IMPACAREA CU SINELE

Acesta metoda te ajuta sa fii impacat cu tine, sa ai mintea limpede, permitandu-ti sa savurezi fiecare clipa pe care ti-o ofera prezentul.
Te ajuta sa fii mai eficient la munca, sa focalizezei problema si sa-i gasesti rapid o solutie pentru ca, datorita tehnicii Pilates ajungi sa castigi o intelegere mai profunda; interiorul este calm, iar mintea nu este distrasa de lucruri insignifiante.

Fiecare dintre noi are propria sa maniera de combatere a stresului. Unii recurg la consumul unui pahar de vin pentru a scapa de oboseala acumulata in timpul zilei;
Pilates ramane maniera perfecta pentru a te relaxa. Eliberandu-ti mintea, poti fi atent la noile informatii care te asalteaza.

Daca vei face timp de o ora exercitiile recomandate, te vei simti o alta persoana si nu va mai fi nevoie sa recurgi la tot felul de subterfugii antistres (alcool, tigari, pilule etc.).

De cate ori nu i-ai spus cuiva apropiat "Trebuie sa-mi echilibrez viata!". Trebuie sa ne echilibram serviciul cu familia. Este bine sa stim cum sa ne dozam energia pentru persoanele iubite si lucrurile dragi pe care ne place sa le facem. Trebuie sa avem o dieta echilibrata, un fizic si un psihic care sa ne ingaduie sa controlam lucrurile de mai sus.

Se poate spune ca echilibrul, privit din orice unghi este un cuvant cheie pentru vietile noastre, aducator de armonie atat in interior, cat si in exteriorul nostru. Mentinerea acestei balante, acestui echilibru ne ingaduie sa ne bucuram de viata calitativ, si nu cantitativ.

TRAIESTE IN PREZENT!

Cand lucrezi asupra fizicului tau te concentrezi si traiesti clipa prezenta.
Cand traiesti momentul prezentului, fiinta ta nu se mai lasa guvernata nici de trecut, nici de viitor.
Trairea prezentului te ajuta sa fii un mai bun ascultator, sa comunici eficient si sa ai o patrundere adanca a situatiilor si lucrurilor ce te inconjoara, devenind mai perceptiv si intuitiv.
Vei ajunge sa ai succces la serviciu si acasa, vei putea fi un parinte, un frate, un prieten mai bun.

Prima mare problema pe care o ai cand te gandesti la cum sa-ti echilibrezi viata se refera la timp.
Cei mai multi nu-si ingaduie putin timp liber pentru propria persoana fie pentru ca sunt epuizati, fie pentru ca isi fac timp pentru toti prietenii, mai putin pentru ei insisi.
Indiferent de cat esti de ocupat, de responsabilitatile pe care le ai de indeplinit acasa si la munca, este primordial sa-ti iei pe zi cateva minute libere in care sa faci ceva pentru tine.

Secretul metodei Pilates consta in miscare.
Misca-te! Exerseaza! Fa orice, dar sa fie activitate fizica! Cum metoda Pilates incorporeaza beneficiile aerobicului, ridicarilor de greutati, Tai Chi-ului si meditatiilor yoghine, ora ta Pilates te va imbogati incomensurabil cu energie si buna dispozitie.

Prin Pilates savurezi calitatea momentului in care te concentrezi asupra fiecarei miscari ce este savarsita de corpul tau si se transforma in urmatoarea miscare.

Tranzitia miscarilor trebuie sa fie foarte lenta. Imagineaza-ti ca executi coregrafia unui dans in timp ce exersezi. Nu fi foarte critic cu tine daca vreun element nu-ti iese asa cum ti-ai fi dorit. Nu-ti face prea multe griji legate de miscarile executate mai putin corect. Misca-te conform rutinei exercitiilor. O miscare gresita nu este decat o miscare gresita. Nu trebuie sa opresti miscarea daca simti ca este prea dificila. Daca simti ca te solicita prea mult, modific-o si las-o sa curga.
Continuitatea si fluiditatea miscarilor joaca cel mai important rol in aceasta metoda.


Beneficiile exercitiilor Pilates sunt evidente la prima vedere si au fost folosite de-a lungul timpului de medicii specialisti, fizioterapeuti si antrenori de fitness.

Metoda Pilates ne ajuta sa scapam de celulita si sa obtinem un corp zvelt.

Este adevarat ca metoda Pilates tinde a sculpta corpul si a-l modela, dar nu intr-o forma migaloasa sau supranaturala. Schimbarile se produc natural.

Aceste exercitii iti oxigeneaza muschii si cresc flexibilitatea corpului. Prin exercitiile destinate zonei abdominale se urmareste, dezvoltarea musculaturii si imbunatatirea circulatiei sangvine si a musculaturii interne a zonei pelviene, cu rezultate benefice asupra vietii sexuale.

Dupa cateva ore de Pilates vei observa o remodelare placuta a corpului - tonifierea abdomenului, imbunatatirea formei picioarelor in general si ameliorarea aspectului zonelor cu probleme - fese si coapse.


La nivel fizic, metoda Pilates contribuie si la alte lucruri cum ar fi:

* Maresc forma fizica a corpului;

* Imbunatatesc sanatatea articulatiilor, maresc mobilitatea si agilitatea intregului corp;

* Mareste forta fizica si rezistenta si previne posibilele leziuni;

* Imbunatateste controlul mintii asupra corpului, mareste consecventa si increderea;

* Corecteaza si rectifica pozitia spatelui, prin reducerea durerilor cauzate de pozitia defectuoasa la birou.

O parte din aceste rezultate ofera beneficii si la nivel mental si spiritual, iar practicarea constanta a acestora este o metoda foarte buna de relaxare, punand in prim plan atitudinea si valoarea fiecarui individ.


sursa:http://www.topsanatate.ro/contest/video/video_details.php?video_id=39

Culoarea preferata si caracterul

Culoarea în viaţa nostră




Prezentă în tot ceea ce ne înconjoară, culoarea există în fiecare moment al vieţii noastre. Culoarea ne însoţeşte permanent, ea fiind constantă în existenţa noastră. Avem o paletă largă de culori de la cele ale hainelor pe care le purtăm, ale mobilei pe care o folosim pentru a ne decora casa, la cele ale produselor alimentare pe care le consumăm.

Culorile au influenţă asupra stării noastre de spirit, asupra capacităţii de memorare şi chiar asupra gustului mâncării, în concluzie asupra întregii vieţi.

Culorile calde, deschise stau la baza unei bune dispoziţii, având un efect stimulativ şi intreţinând o stare afectivă pozitivă. Aceste culori ne pot face mai deschişi, mai comunicativi. Culorile reci, închise induc stări psihice de tristeţe, depresie, scăzând nivelul energetic. Aceste culori ne pot face mai tăcuţi sau meditativi, interiorizaţi.

Atracţia sau, dimpotrivă, repulsia faţă de o culoare indică modul de raportare a personalităţii la exterior. Culorile sunt în concluzie un important instrument de psihodiagnoză a personalităţii. Preferinţele cuiva pentru anumite culori pot da informaţii importante despre structura personalităţii sale. Asocieri interesante pot fi facute între culori, trăsăturile de personalitate şi trăirile unui om. Uneori este posibilă deducerea caracteristicilor personalităţii unui pictor când acesta foloseşte preferenţial 2-3 culori. Aici putem da drept exemplu obsesia lui Gauguin pentru galben.

În momentul în care facem alegerea unei anumite culori ne proiectăm trăirile şi stările interioare în exterior. Semnificaţia culorii este una universală indiferent de sex, vârsta sau educaţie.

Firmele de marketing au realizat că în primele secunde de contact cu o altă persoană, produs sau mediu, oamenii sunt influeţaţi în mare proporţie de culori. Din alte cercetări a reieşit faptul că albastrul şi verdele determină consumul încet de hrană, în timp ce roşul şi portocaliul îi determină pe oameni să mănânce repede şi în cantităţi mari, aşa cum se întâmplă în cazul culorilor din fast‑food‑uri. Din cauza libertăţii pe care o avem de a cumpăra ceea ce ne place, producătorul trebuie să se asigure că îl preferăm competiţiei şi că îi vom alege produsele.


ALB

Din punct de vedere psihologic, albul simbolizează puritatea, inocenţa, pacea şi linistea sufletească. Persoanele care preferă albul sunt prietenoase, sincere şi înţelegătoare. În feng shui, albul simbolizeză atât viaţa, cât şi moartea. În China este o culoare asociată cu moartea, iar in Europa cu puritatea. Albul reprezintă totalitatea şi spiritul, inspirând de asemenea curăţenie şi răcoare.


ROŞU

Roşu înseamnă căldură, provocare, spirit de sacrificiu, luptă, forţă, faimă şi emoţii puternice. Roşul este stimulativ, excentric, senzual.

Este culoarea preferată a persoanelor active şi viguroase, având o voinţă foarte puternică, cu initiaţivă, independente. Cei care preferă roşul pot fi chiar agresivi uneori, atunci când îşi exprimă convingerile sau cand îlşi urmăresc scopurile. Datorită energiei şi dinamismului care îi caracterizează, ei simt nevoia de a se implica permanent în diverse activităţi, fiind competitivi şi dominanţi.


ROZ

Rozul inspiră sensibilitate, romantism, dragoste, căldură, fiind o culoare care nu se potriveşte persoanelor temperamentale. Rozul are de asemenea capacitatea de a vindeca.


PORTOCALIU

Portocaliul este o culoare caldă care exprimă energia, optimismul, revitalizarea, curajul, încrederea în forţele proprii, implicarea în acţiune. În exces, portocaliul devine iritant. Cei care preferă această culoare sunt persoane sociabile, spirituale. Portocaliul poate fi folosit pentru momentele de meditaţie sau chiar ca antidepresiv.


GALBEN

Galbenul, culoare caldă, înseamnă din punct de vedere psihologic tot ceea ce este spontan, original şi creativ, vesel şi optimist, îndepărtând anxietatea şi depresia. Galbenul reprezintă tot ceea ce este inovator şi modern, tot ceea ce înseamnă evoluţie, schimbare, punându-se accent pe larghete şi expresivitate neinhibată. Momentele de tandreţe, de intimitate sunt de asemenea cuprinse în galben.

Persoanele care îl aleg sunt active, comunicative, ambiţioase expansive, tolerante, răbdătoare. Acestea dau dovada de înţelepciune, cutezanţă, bogăţie interioară şi dragoste de viaţă.

Cine preferă galbenul doreşte relaxare din supărări şi probleme şi speră la o mare fericire direcţionată către viitor.

Galbenul doreşte câştigarea importanţei şi a înaltei consideraţii a celorlalti, dar fără a avea mândria verdelui.


ALBASTRU

Albastrul este o culoare rece care reprezintă calmul, fiind odihnitoare, relaxantă, detensionantă şi având efect de sedativ. Folosită în exces duce la izolare, putând provoca depresii.

Persoanele care îl aleg sunt oameni paşnici, loiali, iubitori, optimişti şi răbdători în abordarea şi rezolvarea problemelor. Aceştia au nevoie de un mediu ordonat, calm şi linistit, cu relaţii lipsite de controverse şi care inspiră încredere.

Albastrul este simbolul tandreţei, feminităţii, temperamentului liniştit, fidelităţii, stabilităţii, echilibrului. Fiind aproape de spiritualitatea portocaliului, el înseamnă glorificarea vieţii divine şi adoraţie, prietenie şi bun-simţ. Albastrul este adevăr şi onestitate, inspiraţie şi înţelepciune, dragoste şi dedicare. Albastrul este un vulnerabil, reprezentând profunzimea sentimentului de loialitate. El denotă împlinire şi mulţumire, armonie şi sigurantă.


TURCOAZ

Turcoazul induce liniştea şi relaxarea folosindu-se atât în recuperările fizice, cât şi psihice.


VERDE

Verdele exprimă psihologic voinţa de acţiune, tenacitate şi perseverenţă. Deşi este o culoare rece, ea linişteşte, având o predispoziţie către relaxare şi meditaţie si favorizând concentrarea. Verdele este pace şi armonie, vindecare şi chiar un calmant pentru stres.

Persoanele perseverente şi îndrăzneţe preferă această culoare, ei neimpunându-se ostentativ, deşi au nevoie să impresioneze şi să fie apreciaţi. Pentru ele contează foarte mult şi creşterea propriei valori. Aceste persoane dau dovadă de flexibilitate şi adaptabilitate crescută.

Folosit în exces, verdele aduce prospeţime, speranţă şi regenerare.

Verdele poate fi şi căutarea condiţiilor de viaţă mai bune atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi.


VIOLET

Violetul se obţine din albastru şi roşu, reţinând trăsături ale ambelor culori. Violetul încearcă unificarea impulsivităţii roşului şi blândeţea albastrului, având însă şi un efect de contradicţie optimism-nostalgie sau atracţie-respingere. De asemenea, când violetul apare, este prezentă şi dorinţa de a fascina, dar şi de a fi fermecat la rândul său, persoanele care o preferă dorind magie în relaţia lor. Alegerea violetului înseamnă satisfacţie personală, intimitate, sensibilitate şi o legare uşoară a relaţiilor.

Din punct de vedere afectiv exprimă tristeţe şi melancolie. Violetul înseamnă şi echilibru, demnitate sau spiritualitate, reducând chiar sensibilitatea la durere.

Se remarcă înclinaţia către ocupatii ştiinţifice sau profesionale.


MARO

Maroul este obţinut din roşu şi galben şi concentrează atenţia, fiind de asemenea o culoare elegantă. Cei care aleg această culoare au o nevoie crescută de confort fizic, siguranţă, stabilitate şi liniste. Persoanele care au maroul drept culoare preferată pot da dovadă chiar de conservatorism sau de incapacitate de a se adapta la medii mult prea dinamice. Utilizat în exces, maroul devine constrangător şi restrictiv.

GRI

Griul este neutru din punct de vedere psihologic, nefiind stimulativ, căci nu relaxează, dar nici nu tensionează. Griul este ca un teritoriu neocupat, ca o graniţă între ariile contrastante, plasându-se undeva la jumătatea drumului dintre negru şi alb. Griul înseamnă izolare, neimplicare, separare, acţiune mecanică şi artificială. Griul atenuează efectele culorilor cu care se combină.


NEGRU

Negrul poate fi considerat negarea culorii. Negrul reprezintă negarea însăşi, abandonul, renunţarea. Însă albul şi negrul sunt asemenea celor două extreme Alpha şi Omega, adică începutul şi sfârşitul. Negrul induce interiorizare, nelinişte sufletească, depresie, tristeţe, dar poate însemna şi profunzime, stabilitate, protecţie, putere. Preferinţa pentru negru poate să denote renunţare, nemultumire sau revoltă faţă de de viaţa unei persoane în general. Negrul este asociat cu gravitatea, negativismul, lipsa speranţei, regretul, ostilitatea, răul, distructivitatea şi chiar moartea. Utilizat în cantităţi mici poate fi introspectiv, însă în cantităţi mari este deprimant.

Grupele de sange si destinul

GRUPELE DE SANGE. CARACTERISTICI.

1.Grupa B3

Aceasta grupa sangvina "caracterizeaza" inceputurile cerintelor reale de adaptare versatila a indivizilor umani.

Nomazi sau sedentari ei au fost obligati sa devina mult mai creativi, mai inventivi, mai practici si mai tehnici decat inaintasii lor fapt ce a dus la "crearea" unei linii psihologice clare a detinatorilor grupei sangvine B, fiind o grupa a adaptarii si a echilibrului "in miscare".

Toate aceste "cerinte" se datoreaza in special unei acute cerinte de adaptare la populatii existente, organizate care solicitau enorm mai mult echilibru, flexibilitate si creativitate fata de predecesori (omul ancestral).

In plus "intervine" o crestere a cerintelor de rezistenta fizica (necesara deplasarii pe distante mari sau a muncii sustinute pentru sedentari).
De altfel, indivizii "de grupa B" sunt caracterizati de cerinta imbinarii de activitate fizica cu cea de tip intelectual, creativ, stressul fiind perfect echilibrat si in primul si in al doilea caz. Unicul pericol real al acestora este "oboseala cronica" deoarece exista o oarecare predispozitie spre exagerare, spre confundarea activitatilor "necesare" cu activitatile de "relaxare", de eliminare a stressului.

Din punct de vedere "organic", acesti indivizi beneficiaza de "capacitati" net superioare tuturor celorlalte grupe sangvine, caracteristice fiind, un sistem imunitar cu adevarat puternic, un "suport psihologic" de adaptare dintre cele mai eficiente, ca sa nu uitam de sistemul digestiv cel mai flexibil (comparativ cu indivizii detinatori de alte grupe sangvine). Totusi, aceasta "flexibilitate" are "reversul" ei deoarece sistemul digestiv tolerant favorizeaza deficite semnificative la nivelul metabolismului magneziului, cu repercusiuni la nivelul sistemului imunitar - "caderi" imunitare severe.

Sedentarii sunt mult mai adaptati aglomerarilor fiind orientati spre evolutie individuala (in detrimentul evolutiei de grup, a muncii in echipa) iar cei nomazi sunt mult mai pragmatici si mai cruzi decat majoritatea celorlalti indivizi datorita cerintelor necesare (si utile) "invazionistilor".

Caracterul de asimilator al "posesorului" de grupa B este, de asemenea, demn de luat in seama, acesta mergand de multe ori pana la nivelul propriei persoane (reflexia in sistemul imunitar dand predispozitii semnificative pentru tulburarile autoimune). Dotat cu capacitatea de a suporta privatiuni si tensiuni/ stress pentru o perioada de timp indelungata se pare ca este cel mai indicat individ pentru a "proceda" la retructurari, refaceri ale unor sisteme distruse sau caduce.

Aceasta predispozitie are si reversul ei in directia unnei predispozitii a indivizilor "B" spre oboseala cronica sau cedari ale sistemului endocrin (in special la nivel pancreatic - cu rezultante diabetice semnificative) in special pe fondul dezechilibrarii sistemului nervos (de retinut ca acesti indivizi poseda cel mai echilibrat sistem nervos) sau al excesului de efort fizic (caracteristic acestora fiind efortul fizic moderat) - activitatile mentale sunt superioare "nativilor" de grupa A pe fondul reactiilor preponderent fizice si agresive ale "nativilor" de grupa O.

De retinut este faptul ca, echilibrul existent sau "creat" este cea mai buna solutie pentru a "elimina mostenirea" indusa de grupa sangvina A (II) in ceea ce priveste cresterea incidentei afectiunilor cardiovasculare pe fondul stressului sau al "favorizantilor" psihici.


Empatici prin excelenta, detinatorii de grupa B (III), au capacitatea de a intelege si de a se intelege foarte usor cu cei din jurul lor.

Adaptandu-se foarte usor la diferitele tipuri de personalitati ei prezinta un fel de mecanism de feed-back relational fiind "cuprinsi" de armonie si "eterism" in conditiile in care sunt provocati de cei din jurul lor sau de confruntari nascute de idelurile sau mediul lor de viata (de retinut este faptul ca "membrii" acestei grupe sangvine (B) sunt cel mai des intalniti printre cei care "au realizat ceva semnificativ in viata" (fie din punctul de vedere propriu, fie din punctul de vedere al celor din jur - de retinut ca majoritatea populatiilor traditionale evreiesti sunt "de grupa B" indiferent de localizarea acestora si, ca un fapt divers, religia si cultura iudaica precum si cea "a rasei galbene" reprezinta amestecul dintre minte, suflet si materie; inteligenta, pacea su spiritualitatea se regasesc alaturi de un fizic robust, alaturi de disponibilitatea pentru lupta).

Aceasta grupa sangvina are incidenta maxima la populatiile din China, Coreea, este intalnita in proportii considerabile in podisul Himalaya, India, Orientul Mijlociu, regiunea Ural (in special la "locuitorii stepelor") si toata partea sudica a Asiei (cu pondere ridicata si in Japonia) si isi diminueaza incidenta odata cu "inaintarea" catre vestul Europei (cu o particulara crestere la nivelul popoarelor germanice).


2. Grupa 0

Unele teorii plaseaza grupa 0(I) la originea "evolutiei sangelui", afirmand ca aceasta este prima, cea mai de baza si cea mai veche grupa sangvina. Argumentele pe care se bazeaza aceste consideratii sunt legate de faptul ca aceasta grupa de sange este cea mai intalnita pe Terra zilelor noastre cu o predominanta demna de luat in seama la nivelul Africii (de unde se considera ca ar fi "plecat" omul primitiv in drumul sau spre "varful lantului trofic"). In plus, "aderenta" indivizilor cu aceasta grupa sangvina (0 - I) la alimentatia "carnivora" determina pe cei care sustin aceasta teorie sa "sublinieze" acceptia de "prima grupa sangvina - primii indivizi umanoizi" (care erau evindent carnivori, traind aproape exclusiv din vanat). De asemenea, exista anumite caracteristici imunologice ale indivizilor care "detin" grupa sangvina O (I) legate tot de Africa si de o evolutie regresiva in timp a tipurilor de anticorpi specifici grupei (aceasta grupa sangvina fiind caracterizata de un sistem imunitar puternic si bine inzestrat).

Ea este grupa de sange care caracterizeaza vechimea, inteligenta nativa, viclenia si "raceala" tipica vanatorului. "Memoria genetica" a indivizilor cu grupa sangvina O (I) ii "caracterizeaza" pe acestia ca fiind puternici, rezistenti, indrazneti, dotati cu intuitie si optimism innascut, nativ. Poseda un sistem imunitar puternic si destul de echilibrat. De asemenea ei sunt indivizii cei mai inclinati spre "beneficiile" eforturilor fizice, organismul acestora avand un metabolism "de efort" care exploateaza eficient si conserva substantele nutritive fiind genul care isi "descarca" eficient stress-ul pe fondul efortului fizic (atentie deosebita la faptul ca acesti indivizi au o intoleranta ridicata la schimbarea conditiilor de mediu, dieta, bioritm, etc.) - tractul digestiv, sistemul nervos, sistemul imunitar al acestor persoane este deosebit de viguros dar, asa cum este normal, numai in conditii de stabilitate si de "exploatare normala. Oricum, este bine de retinut ca pesoanele de grupa O (I) se simt mult mai bine in conditiile in care activitatea lor solicita efort fizic acesta avand darul de a calma, de a mari moralul, s.a. ca un factor principal de eliminare a oricarui factor de stress (controland efectele fara a elimina cauza acestuia - de aceea este bine ca expunerea sa nu fie mai indelungata decat se poate suporta).

Grupa O (I) "caracterizeaza" indivizii drept supravietuitori, persoane puternice, care se bizuie aproape in exclusivitate pe propriile puteri sau, in cel mai fericit caz va exploata "puterile" celor din jur dovedindu-se un adevarat lider, dornic si capabil sa ajute sau sa distruga pe oricine, prieten sau dusman. Caracterizati prin putere de concentrare demna de invidiat, caracterizati de siguranta, ei beneficiaza de o "completare" a acestor calitati cu inclinarea spre actiune si un dezvoltat simt al autoconservarii, fapt care ii propulseaza de multe ori mai sus decat "ar merita" - in cazul unei analize atente (daca se poate utiliza un astfel de termen).

Interesant de amintit este aici faptul ca, dieta hiperproteica si hiperlipidica a indivizilor "O" ancestrali (cu o posibila extensie si in zilele noastre) determina ca acestia sa "posede" un metabolism numit "cetonic". Acest tip de metabolism este optim pentru reactii rapide si, de multe ori, instinctuale (fara a avea la baza o analiza premergatoare). O alta rezultanta a acestui tip de metabolism este starea de relativa euforie, de neimplicare mai mult sau mai mai putin accentuata in "responsabilitatea" vremurilor traite (destul de usor de corelat cu o oarecare lipsa a cerintei de adaptare, asumarea riscurilor fiind pentru acestia ceva facil si lipsit de greutati in conditiile in care flerul coordoneaza aproape perfect aceste decizii. Si, nu in ultima instanta, se poate aminti faptul ca acest tip de metabolism este cel care favorizeaza cel mai bine alcoolismul (datorita determinantelor cetonice ale consumului exagerat sau constant de alcool).

Bineinteles ca "existenta" calitatii, destul de contestate a indivizilor "detinatori" de grupa O (I), cea de lideri reali, se axeaza pe realitatea ca, acestora le lipseste de multe ori substratul intelectual, cultural, tehnic, etc. pentru a conduce dar statisticile indica ca acesti indivizi au acea capacitate necesara liderilor de a intui drumul corect, elementul/ persoana vinovata, etc. ca sa nu mai vorbim despre simtul adevaratului lider, al conducatorului, care stie la ce persoana sa apele pentru cel mai favorabil curs al evenimentelor.

Riscurile "medicale" cu posibilitate maxima de incidenta care "tin" de aceasta grupa sangvina (in baza statisticilor medicale) sunt reprezentate de riscuri de afectiuni ale tractului digestiv cu o predispozitie evidenta catre ulcer (in formele gastrice sau duodenale) precum si spre complicatii hepatice de genul colecistitelor, hepatitelor, etc. (este bine sa amintim de faptul ca exista si o oarecare predispozitie a acestor indivizi la bolile intestinale inflamatorii cum ar fi colitele, etc. cu o localizare demna de luat in seama in special la nivelul colonului). Urmatoarea "pondere" de risc o detin afectiunile inflamatorii, in special cele de tip reumatic care merg foarte usor pana la manifestarile cardiace care tin de acestea sub forma stenozelor, cardiopatiilor, RAA, etc. Atentie la activitatea nestructurata si/ sau schimbatoare! Pot apare carente vitaminice severe in special la nivelul complexului de vitamine B (cu manifestari la nivelul psihomotor - tulburari de atentie, depresie, hiperactivitate, etc.) sau de vitamina K (favorizand tulburarile hemoragipare).

Fara a intra intr-o "intabulare" a tuturor afectiunilor mai putem aminti de alergii (sub diverse forme de manifestare cu diverse organe "atacate") si tulburarile endocrine (indeosebi cele tiroidiene datorita, in special, lipsei iodului din alimentatie - cu manifestari de hipoactivitate si cu "rezultate" directe in ceea ce priveste supraponderalitatea). Ar mai fi de amintit faptul ca, indivizii "de grupa O" au o usoara intoleranta in ceea ce priveste alimentatia "lactata" fapt ce poate merge pana la aparitia afectiunilor legate de lipsa de calciu (destul de des semnalate pentru aceasta grupa de indivizi).

Grupa O (I) fiind "asimilata" primilor indivizi umani (umanoizi) este grupa calatorilor, a nomazilor, a celor care au colonizat planeta noastra de la inceputuri (incepand cu 100.000 pana in jurul anilor 20.000 i.Ch.). Incidenta acestei grupe sangvine nu poate fi precizata cu adevarat (clar fiind doar faptul ca aceasta grupa sangvina este cea mai intalnita pe intreaga suprafata a Terrei), ea fiind "prezenta" in proportii destul de "compatibile" cu orice alta grupa sangvina "majoritara" unei zone date (chiar si pe teritoriul americilor se constata o pondere relativ egala intre grupa O si grupa A pe fondul unei incidente foarte scazute a grupelor sangvine B si AB).

3. Grupa AB4

Grupa sangvina AB (IV) este cea mai rara (fiind intalnita la mai putin de 5 % din totalul populatiei Pamantului) si cea mai noua grupa sangvina (se presupune ca ar fi aparut si s-ar fi "dezvoltat" dupa 5.000 i.Ch.).

Aceasta grupa ar fi luat nastere din amestecul populatiei albe cu grupa sangvina A (I) si populatia mongola/ nomada cu grupa sangvina B (III) in special dupa momentul istoric al valurilor migratoare (care au "rupt" granitele stabilite de societatile dominante din acea perioada si ar fi asigurat infuzia de grupa B "peste" majoritarii de grupa A). Oricare ar fi considerentele luate in calcul, "penetrarea" grupei AB a fost extrem de lenta (in Europa de inante de anul 1.000 d.Ch. se pare ca inca nu exista grupa sangvina AB - studii facute cu ocazia diverselor exhumari ale mormintelor din acea perioada indica absenta totala a grupei sangvine AB).

Aceasta grupa sangvina este grupa "asimilarii", a "comasarii" individului la marele individ "societatea umana" (precum si a comasarii "biologice/ genetice" a grupelor sangvine A si B), este grupa complexitatii dar si a nesigurantei, grupa valorii dar si nonvalorii, asemenea individului care incearca sa se afirme intr-o societate care il poate aprecia dar il poate si anula.

Este grupa caracterizata prin cea mai buna rezistenta la boli transmisibile sau boli autoimune (datorita unui sistem imunitar hipertolerant - care poate fi o lama cu doua taisuri facilitand invaziile microbiene) dar si cea mai slaba "rezistenta" la cancer sau stress. Stressul este, de altfel, inamicul numarul "1" al acestora fiind necesar un control atent al sistemului nervos (eforturile indelungate au efecte devastatoare pe cand eforturile moderate au efecte benefice) si evitarea eforturilor fizice exagerate (aici apare un fel de "mostenire" de la grupa sangvina A cu rezonanta de stress la nivel cardiovascular, in general, si la nivel psihologic, in particular - anxietate, iritabilitate, hiperactivitate).

Cea mai buna solutie este sa se abordeze angajarea mentala in activitatea fizica prin raporturi "moderate" de implicare. In caz contrar apar afectiuni cardiace grave, caderi imunologice severe, anemii, etc. care vor fi extrem de greu de controlat.
Datorita "fundamentului" bazat pe toate celelalte grupe de sange acest "AB" este deseori numit si "cameleonic". Adaptabil pana la limita intelegerii, individul de grupa AB (IV) "sare" peste orice posibilitate de a fi incadrat intr-o descendenta, intr-un tipar evolutiv. Posesorii acestei grupe sangvine sunt fie "excelenti" mostenitori de zestre a grupelor "initiale", caracterizati printr-un raspuns optim la stress in plan spiritual, fizic sau la nivelul energiei creatoare, fie "bastarzi" mostenitori a deficientelor, integrare in mediu pana la anularea persoanei, inhibitie totala la nivelul activitatilor "de comunitate", s.a. Oricum ar fi, posesorii de grupa AB pot fi imediat "detectati" prin intermediul mandriei lor. Chiar daca nu o arata, la cea mai mica "atingere" va vor arata fie si indirect ca nimic nu le poate afecta mandria. nu trebuie sa se inteleaga aici ca ar fi caractere "deranjante"! Felul lor de a se manifesta este, de fapt, un raspuns plin de maxim respect la adresa Dvs.

Charismatici si spirituali, foarte atragatori si populari, au un comportament relativ bizar datorat abordarilor aspectelor vietii fara a se sesiza ca persoana respectiva este constienta de consecinte si responsabilitati (de aceea exista de multe ori pericolul ca acesti indivizi "sa aiba doua fete" sau sa fie usor interpretati a fi lipsiti de loialitate).

Putina rabdare, este cea mai buna solutie! Veti fi uimiti cu siguranta de reactia lor. Nu prea vor obisnui sa dezamageasca (exceptie facand cazurile in care persoanele in cauza sunt depasite de situatie) si, daca o greseala va apartine celor din jurul lor vor gasi puterea de a ramane cu bratele deschise, primitori, asa cum sunt cunoscuti de toti cei din jurul lor - diplomatia si selectia "cercului de prieteni" este "un ceva" care a fost inventat de nativii acestei grupe sangvine (a nu se uita ca testele serologice ale "Giulgiului din Torino" au indicat ca Iisus Hristos avea grupa sangvina AB !!!).

Daca vor gresi vor avea rezultate atat de "rasunatoare" incat persoana lor se poate socoti anulata ca individ, chiar daca a ramas in viata.
Deci, nu este surprinzator sa sesizam ca unul dintre prietenii nostri care are functia de indrumator, invatator, dascal spiritual, etc. al grupului/ cercului de prieteni sau nu numai are grupa sangvina AB - cei mai celebri "posesori" de grupa AB sunt Marilyn Monroe si J.F. Kennedy.

Din punct de vedere organic, indivizii care "beneficiaza" de grupa sangvina AB (IV), se pot lauda cu zestrea lor. Majoritatea afectiunilor, infectiilor, etc. se lovesc de constitutii robuste, fara probleme majore in ceea ce priveste raspunsul la "agresor". Dar totul este legat de o agresiune din afara. Atentie la interior! Cancerul (mai ales cel gastric) va penaliza imediat erorile de comportament (avand o incidenta crescuta atat prin intermediul dezechilibrelor psihice cat si prin a celor alimentare). De asemenea, atentie la echilibrul zincului si seleniului din sangele Dvs. care reprezinta, practic, echilibrul sistemului imunitar.

Concluzionand nu putem decat sa subliniem ca delicatetea "posesorilor" de grupa AB este completata de echilibrul si flegmatismul destul de evident pe care il au acestia, fara a mai lua in calcul o reala inclinatie a acestor indivizi spre mister si spre individul charismatic.

4. Grupa A2

Evolutionistii plaseaza aceasta grupa sangvina (A - II) ca fiind urmatorul pas in evolutia "umana". El semnifica sfarsitul Paleoliticului si trecerea la Neolitic, sfarsitul perioadei exclusiv "carnivore" si trecerea la agricultura, cu tot ceea ce este legat de aceasta (exploatarea animalelor domesticite, sistemele sociale grupate in jurul asezarilor stabile - comunitatile, etc.).

Apare in perioada 20.000 - 10.000 i.Ch. intr-o zona delimitata intre Asia Centrala si/ sau Orientul Mijlociu si "caracterizeaza" inceputul aglomerarilor umane, al stresului si al stilului sedentar de viata. In acest sens se argumenteaza prin cresterea capacitatii de organizare (cu referire in special la "fondul intelectual" si cel "organizatoric"), cresterea ratei de supravietuire la boli cum ar fi holera, ciuma, variola, etc. tipice "membrilor" grupei sangvine A (II) fata de cei cu grupa O si printr-o constanta de superioritate a celor cu grupa A in ceea ce priveste convietuirea in mari aglomerari umane (viata in interdependenta cu ceilalti componenti ai unei comunitati date) fata de ceilalti (grupa O, in special).

Se poate remarca ca, fondul psihologic care poate fi asimilat "detinatorilor" de grupa sangvina A (II) - daca se iau in calcul studiile psihologice in domeniu - este caracterizat in primul rand de abilitati in sensul planificarii si muncii in echipa, printr-un stil predominant cooperant. Ei sunt indivizii care raspund destul de bine la diverse cerinte de adaptare si organizare in conditiile in care acestea sunt cunoscute si acceptate de catre ei (atat din punct de vedere al organismului cat si din punct de vedere intelectual), cooperanti si inteligenti dar si mult prea statorinici, lenti, mai ales daca sunt pusi in fata cerintelor de reactie rapida (poate de aici exista, la acesti indivizi, un fond psihologic destul de "inclinat" spre ordine, societate ordonata).

Principalul castig in directia cooperarii este legat de o dezvoltare a respectului fata de ceilalti, inclusiv fata de proprietati - terenuri, unelte, etc. (fata de fondul psihologic al detinatorilor de grupa O (I) care sunt "necomplexati" din acest punct de vedere). Dieta lor "favorita", de vegetarieni, spune destul de multe despre acestia, totul este perfect daca se urmeaza un "sens" normal al lucrurilor si/ sau cerintelor.

Un oarecare dezavantaj al "integrarii in comunitate" este legat de diminuarea capacitatilor de "conducere" (in care detinatorii de grupa O (I) exceleaza) in favoarea cooperarii. Totusi, tinand cont de faptul ca nu sunt lipsiti de scrupule, pe fondul cooperarii, sunt capabili de a fi lideri mult mai eficienti si mai carismatici decat orice alt individ "beneficiind" de sprijinul celor care "accepta" conducerea acestuia. Fara a "beneficia" de acest sprijin trebuie sa fie (cu adevarat) caractere tari deoarece au tendinte spre caderile psihice (mai ales in urma constatarilor legate de ineficienta sau in urma blamarii de catre "supusi", ei fiind "genul" care "pune totul la inima") - unul din cele mai "remarcabile" exemple in acest sens este Adolph Hitler.

Datorita tendintelor spre statornicie, indivizii de grupa A (II) sunt destul de sensibili mai ales in conditiile schimbarilor de mediu, activitate, etc. Ei reactioneaza pozitiv doar daca le este permisa o perioada de adaptare mai mult sau mai putin indelungata (functie de individ). Sistemele imune si toate celelalte componente ale organismului sunt sensibile la schimbari rapide. Stress-ul este destul de usor de "capatat" si "inchiderea" persoanei, lipsa de randament sau altele asemenea sunt destul de "garantate". Toate acestea se datoreaza si unui anume fel de constitutie "ereditare" inclinata spre a elimina foarte eficient starile de stress prin exercitii de calmare care necesita, evident, o pauza de activitate/ solicitare "strans legata de insingurare". De retinut este faptul ca, daca la grupa sangvina O (I), stress-ul este in "directa relatie" cu activitatile fizice, la grupa sangvina A (II) el este in directa relatie cu activitatile intelectuale (producand anxietate cu reactii de inhibare si/ sau ostracizare de tip protectiv, iritabilitate si/ sau hiperactivitate cu reactii de cele mai multe ori agresive - faptul ca "nativii de grupa A" sunt mai sociabili nu inseamna ca nu "se mai numara" printre cei mai buni si mai sadici razboinici).

O realitate deosebit de importanta pentru "posesorii" de grupa A (II) este necesitatea de a imbina activitatea fizica cu cea psihica. Caracterizati de inteligenta, istetime dar si de pasiune si sensibilitate, ei sunt cei mai inclinati indivizi pentru activitatile mentale de tip meditativ atat in sens constructiv, de implicare in viata de zi cu zi (cu reactii de raspuns la stimuli) cat si in sens direct, de implicare in viata "eterica" (cu reactii de integrare in tot ceea ce tine de credinta). Intr-o exprimare directa, indivizii de grupa A sunt cei care au capacitatea de a cobora puterea lui Dumnezeu in viata de zi cu zi. Reversul medaliei in privinta acestei "puteri" este o mare sensibilitate la "neintegrarea" sau "dezintegrarea" sistemelor de valori construite eronat sau neacceptate de societate pentru fiecare individ in parte. Daca aceasta apare si este "constientizata" va dar reactii grave la nivelul organismului individului cu efecte din cele mai diverse si "apetisante" cum ar fi prabusirea sistemului imunitar (ca un fel de renuntare la lupta", cancer (ca un fel de autodizolvare punitiva), boli cardiovasculare severe (ca un fel de interiorizare a neputintei proprii), etc. - si cand te gandesti ca puterea credintei este, in acest caz, pur si simplu, folosita eronat.

Din punct de vedere al distributiei, aceasta grupa sangvina este des intalnita la popoarele din Asia Centrala cu o "scadere" usoara odata cu inaintarea spre Europa. Odata "trecut" pragul Balcanic, distributia incepe iar sa creasca proportional cu avansul spre Europa de Vest. De remarcat este Japonia unde incidenta grupei sangvine A este net superioara celorlalte grupe sangvine.

sursa: http://dorinm.3x.ro/2/grpsang/GrpsangA.html

Bune maniere.. sau nu :)

Diplomatia, respectul de sine si fata de ceilalti tin de "bunele maniere". Trebuie sa ne controlam in permanenta atitudinea, tinuta si discursul, purtandu-ne cu ceilalti asa cum ne-ar placea sa se poarte cu noi. E bine sa nu mai razi de prietena ta care se piaptana si se rujeaza in public sau la birou si sa o sfatuiesti sa faca asta in intimitate. Daca vrei sa te pui la punct cu eticheta, pe langa cartile pe care le poti citi, e bine sa stii ca exista scoli de dans si bune maniere.
Ca sa arati bine, trebuie sa te simti bine, dar si reciproca este valabila. Psihologii spun ca daca iti intiparesti un zambet pe fata atunci cand treci printr-o pasa proasta, reusesti sa "pacalesti" creierul si, treptat, te vei inveseli. Incepe fiecare zi cu o atitudine pozitiva, trateaza-i cu respect pe toti cei pe care-i intalnesti, s-ar putea astfel ca ei sa aiba o zi buna si sa transmita si altora, la randul lor, veselia si atitudinea pozitiva pe care le-ai insuflat-o tu.

De asemenea, postura are un rol important si in relatiile cu ceilalti, dar si in cresterea sau scaderea increderii in sine. De aceea mamele, bunicile sau matusile noastre ne repetau cand eram mici: "Spatele drept, capul sus, trage de umeri...". Interlocutorul va avea incredere in tine si te va asculta daca il privesti in ochi, iti tii corpul si picioarele drepte, bratele pe langa corp; daca le tii incrucisate, atitudinea ta va parea defensiva, de aparare, si impresia va fi aceea ca doresti sa fii exclusa din discutie. Daca tii privirea in pamant, spatele incovoiat, picioarele incrucisate si o figura trista, cu siguranta cel cu care vorbesti se va simti superior tie, incercand sa te manipuleze.

Ai ajuns in locul unde se tine sedinta, intalnirea sau conferinta si te-ai asezat deja pe un scaun. Poti sta picior peste picior, cu palmele unite, ori cu picioarele stranse; tine spatele drept si capul sus. E nepoliticos sa stai cu mainile in buzunare, sa iti retusezi tinuta sau sa iti refaci machiajul in oglinda. Incep sa vina colegi cunoscuti, dar apar si figuri noi. Nu trebuie sa te ridici de pe locul tau cand ti se prezinta un barbat, fie el mai tanar sau mai in varsta. Cere de fiecare data dreptul la cuvant si nu-i intrerupe sub niciun pretext pe cei care vorbesc.

Cand faci cunostinta cu cineva, priveste in ochi persoana respectiva, strange-i mana ferm, nu mai mult de 3 secunde, zambeste si adauga, dupa ce ti-ai spus numele, "Imi pare bine de cunostinta", "Incantata" sau "Imi face placere sa te/va cunosc". Apoi, asigura-te ca nu are nimic impotriva sa-i spui numele prescurtat sau porecla. Intreab-o, inainte de a presupune ca poti sa-i zici Lisa si nu Elisabeta.

Ai gasit cadoul potrivit, l-ai cumparat, dar nu stii exact ce sa faci mai departe. Ei bine, in primul rand, nu uita sa dezlipesti cu grija eticheta cu pretul! Exceptie fac discurile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. In interiorul cartii, pe prima pagina, poti sa scrii o dedicatie. Impacheteaza-l frumos si pune-l intr-o punga speciala de cadouri. Daca nu te descurci cu impachetatul, alege un magazin specializat.

Daca tu esti cea care primeste un dar, deschide-l neaparat in fata musafirului si in niciun caz sa nu te plangi ca e prea scump, ca nu trebuia sa se deranjeze, ca nu era cazul... Multumeste-i si revino cu comentarii pe parcursul serii. De obicei, un cadou este insotit si de flori. Desi ne-am obisnuit foarte tare sa oferim si sa primim buchete cu ambalaje impresionante, codul bunelor maniere spune ca florile se ofera fara ambalajul in care au fost cumparate, chiar daca este unul deosebit.

Te intrebi daca barbatii pot primi vreodata flori? Da, dar numai daca sunt la spital.

Au dreptul la 10,14 sau 20% din valoarea notei: chelnerii, soferii de taxi, coafezele sau frizerii. Apoi, chiar daca serviciul este inclus in nota de plata, este recomandabil sa lasi bacsis in special celor care au servicii mai grele: portarilor (celor de noapte cu atat mai mult), hamalilor, cameristelor, liftierilor, bucatarilor, mecanicilor auto sau chiar receptionerilor de hotel. Dar ai grija cand calatoresti in strainatate sa te interesezi la receptia hotelurilor de politica bacsisurilor din locul respectiv. Sunt unele hoteluri unde nu se accepta asa ceva.

sursa: http://www.lady4ever.ro/accesorii-birou--s250.html

Poveste despre sfarsit

Cuvantul karma vine de la termenul sanscrit “karman” ce inseamna actiune. Actiune cu gandul, cu fapta si cuvantul. Exista asadar, trei tipuri de karma: a gandirii, a vorbirii si a corpului sau a actiunii.

Tot ceea ce gandim, spunem si facem va avea un efect in istoria noastra personala.

Ceea ce suntem noi acum, este rezultatul a ceea ce am gandit, spus si facut in trecut, in alta viata sau in viata actuala, iar ceea ce gandim, spunem si facem in prezent ne va crea pe noi in viitor.

Doctrina karmei ne invata ca suntem complet responsabili de ceea ce suntem si de ceea ce vom deveni. Nimeni din afara noastra, fie el zeu, om sau orice alta fiinta, nu poate fi tras la raspundere. Meritam tot ceea ce ni se intampla, chiar daca ne este greu sa acceptam asta.

Buddha Shakyamuni a povestit odata o parabola discipolilor sai, numita “Parabola celor patru sotii”.

Era odata un om care avea patru sotii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav si tragea sa moara. Simtindu-se singur in apropierea sfarsitului i-a cerut primei sale neveste sa il insoteasca in lumea de dincolo.

“Scumpa mea sotie”, a spus el, “te-am iubit zi si noapte si te-am ingrijit toata viata mea. Acum trebuie sa mor. Vrei te rog sa vii cu mine oriunde m-as duce eu dupa moarte?” La aceste cuvinte se astepta ca ea sa fie de acord, insa raspunsul ei a fost urmatorul:

“Dragul meu sot, stiu ca m-ai iubit intotdeauna si ca acum trebuie sa mori. Din pacate a sosit vremea sa ne despartim, insa eu nu pot sa te urmez. La revedere, dragul meu.”

Atunci el si-a chemat a doua sotie si a rugat-o si pe aceasta sa il urmeze in moarte. I-a spus:

“Draga mea, stii bine cat de mult te-am iubit. Uneori imi era teama ca m-ai putea parasi, dar am tinut de tine cat am putut. Te rog, vino cu mine,”

A doua sotie s-a exprimat fata de el intr-un mod cam rece: “Dragul meu, prima nevasta a refuzat sa mearga cu tine. De ce nu as proceda si eu la fel? La urma urmei nu m-ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.”

Zacand in pat, omul a chemat-o pe a treia sotie si i-a adresat aceeasi rugaminte. Aceasta i-a raspuns cu lacrimi in ochi: “Dragul meu, imi pare rau de tine si cand ma gandesc la mine ma intristez si mai tare. De aceea te voi insoti doar pana la cimitir. Aceasta o consider ultima mea datorie fata de tine.” Asadar si a treia sotie a refuzat sa mearga cu el in moarte.

Aducandu-si aminte de a patra nevasta, de care insa nu ii prea pasase niciodata si pe care o tratase intotdeauna ca pe o sclava, aratandu-se mai tot timpul nemultumit de ea, a zis sa incerce din nou. Se indoia ca aceasta i-ar fi putut accepta cererea avand in vedere comportamentul sau fata de ea, insa frica si singuratatea pe care o simtea erau prea puternice. Spre surprinderea lui aceasta a acceptat bucuroasa:

“Voi merge cu tine, dragul meu. Indferent ce s-ar intampla sunt hotarata sa fim impreuna pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despartiti.”

Aceasta este povestea unui om care avea patru neveste. Buddha a incheiat prezentarea ei cu urmatoarea concluzie: “Fiecare barbat sau femeie are patru neveste sau soti.” Ce semnifica asta?

Prima “nevasta” este corpul nostru pe care il iubim zi si noapte. Dimineata il spalam pe fata, il imbracam si il incaltam. Ii oferim mancare. Avem grija de el ca de prima nevasta din poveste, insa din pacate trupul nostru – prima nevasta, nu ne poate insoti dupa moarte.

A doua nevasta reprezinta averea, lucrurile materiale, banii, proprietatile, faima, pozitia sociala si slujba pentru care muncim atat de mult sa le obtinem si sa le pastram. Nici acestea nu au cum sa ne urmeze dupa moarte. Am venit in aceasta lume cu mainile goale. De-a lungul vietii avem iluzia ca am obtinut o avere insa in momentul mortii mainile noastre sunt din nou goale. Nu ne putem pastra bunurile materiale si succesul dupa moarte, asa cum a doua nevasta i-a spus sotului ei: “M-ai tinut aproape datorita egoismului tau. Acum insa trebuie sa ne despartim.”

Ce se intelege prin a treia sotie? Toti oamenii au o a treia sotie. Aceasta reprezinta relatiile pe care le avem cu parintii, fratii si surorile noastre, toate rudele, prietenii si societatea in general. Acestia ne vor insoti cu lacrimi in ochi cel mult pana la cimitir, le va parea rau de noi si vor fi tristi, insa nu ne pot ajuta cu mai mult.

A patra sotie este singura care il va insoti pe om dupa moarte. Aceasta este karma noastra care ne urmeaza oriunde am merge, asemenea sotiei credincioase.

sursa:http://www.5wwwww5.com/forum/viewtopic.php?p=3&sid=68ddf82b7ff3bf87ef8151f58269a00c&mforum=josho

Poftele si personalitatea

Cine n-a trecut printr-o stare in care pana si prezenta in carne si oase a lui Elvis, Tom Cruise, Brad Pitt sau Johhny Depp, depinde de gust, nu ar fi reusit sa te faca sa se dezlipesti de punga de chipsuri, de pizza sau de ciocolata?

Insa care este motivul pentru care nevoia de aceste "gustari" este de atat de greu de infranat? Raspunsul il da MSNBC, prin intermediul unui specialist din Chicago, Alan R. Hirsch, autor al unor carti in domeniu si chiar al unui studiu realizat pe 18.000 de persoane, pe parcursul a 25 de ani.

"Poftele in materie de produse culinare dezvaluie si tipul de personalitate al fiecaruia". Cu alte cuvinte, pofta de dulce, sarat sau picant spune ceva despre personalitate.

Pofta de sarat

Ce spune despre organism: Daca nimic nu te satisface ca gustarile sarate, cel mai probabil ai o deficienta de minerale in organism. Studiile au aratat ca femeile a caror dieta este saraca in calciu simt nevoia de gustari sarate mai multe decat celelalte.

O posibila explicatie este aceea ca sodiul mareste temporar nivelul de calciu din sange, iar organismul se lasa pacalit ca nevoia a fost acoperita. Din pacate, poate fi vorba de o deficienta legata si de alte minerale.

Testele pe animale au aratat ca si lipsa potasiului si a fierului pot duce la un comportament similar, respectiv nevoia de ceva sarat.

Ce spune despre tine: Esti tipul de om care se lasa purtat de val. Din cercetarile lui Hirsch reiese ca esti tipul de om care crede ca fortele externe, nu actiunile proprii, iti hotarasc destinul.

Pofta de ciocolata

Ce spune despre organism: Te orientezi catre ciocolata pentru dependenta pe care o ai pentru aceasta aroma - in realitate pentru ca stimuleaza secretia de serotonina.

Ciocolata e un antidepresiv natural pe care in mod instinctiv corpul tau il cauta atunci cand hormonii fericirii au ajuns la fundul sacului si ai nevoie de un "lifting" rapid al starii de spirit.

Ce spune despre tine: Asta depinde in primul rand de tipul de ciocolata pe care il preferi.

- ciocolata neagra: Esti sufletul petrecerii, un animal social, iar la munca esti in centrul actiunii, implicat trup si suflet

- ciocolata cu lapte: Esti tipul tacut, introspectiv. Ideea ta despre o dupa-amiaza perfecta este o plimbare solitara sau cititul unei carti

Pofta de picant

Ce spune despre organism: Daca ai probleme in a te racori - si nu la figurativ -, atunci organismul tau probabil ar vrea sa transpire, dar nu poate. Iti va cere atunci mancaruri picante, cum ar fi cele din bucataria mexicana.

Unele studii merg chiar pana intr-acolo incat sugereaza ca poti deveni dependent de starea pe care ti-o da mancarea picanta: ritm cardiac accelerat si respiratie rapida.

Ce spune despre tine: Iubesti ordinea, iti displace sa pierzi timpul, esti un om meticulos, care insista pe detalii.

Pofta de dulciuri

Ce spune despre organism: Ca si in cazul poftei de ciocolata, nevoia de dulce poate indica faptul ca iti doresti o alta stare mentala sau ca, pur si simplu, nu mai ai energie.

Organismul absoarbe zaharurile rafinate din dulciuri mai repede decat din orice alt timp de mancare, furnizand combustibil aproape instantaneu.

Ce spune despre tine: Persoanele care nu numai ca viseaza in taina la platouri cu dulciuri, dar se si infig in ele cand au ocazia, au o latura salbatica ascunsa. Sunt persoane cu putine regrete, carora le place sa se afle in centrul atentiei.

Pofta de dulce si sarat

Ce spune despre organism: Organismul are nevoie atat de glucoza, cat si de sodiu pentru a functiona corespunzator, asa ca atunci cand te simti obosit apelezi la covrigei sarati trasi in ciocolata sau orice altceva impleteste gustul sarat cu cel dulce.

Ce spune despre tine: Esti un singuratic, dar si un om talentat, cu un intelect peste medie. Conform cercetarilor lui Hirsch, esti creativ, dar nu te dai in stamba; pari aproape distant, rece si de neabordat.

sursa: http://www.ziare.com/lifeshow/lifestyle/12-11-2009/spune-mi-ce-pofte-ai-ca-sa-iti-spun-cum-esti-969753

Care-i treaba cu PSIHOLOGII?

Profesia de psiholog este una dintre cele mai controversate profesii şi pentru mulţi are efectul unui amestec de fascinaţie şi teamă.

Acest lucru se întâmplă, probabil, din cauza "obiectului" ei de activitate: psihicul uman si sufletul.

Tocmai de aceea este necesară o abordare cât mai obiectivă în privinţa a ceea ce este şi ceea ce face psihologul în mod concret.




Toţi trecem prin situaţii dificile.
Unele dintre acestea sunt fireşti, cum ar fi trecerea de la copilărie la adolescenţa şi la maturitate, începerea şcolii, trecerea de la şcoala generală la liceu şi apoi la facultate, începerea serviciului, prima iubire, căsătoria. Unele sunt momente fericite, altele necazuri cum ar fi: moartea unei persoane apropiate, despărţirea de o persoană dragă, boala, accidente etc. Acestea ne tulbură viaţa şi parcă atrag după sine şi alte necazuri. Majoritatea reuşesc să depăşească aceste momente şi pentru că I-A AJUTAT CINEVA.

Când poate fi nevoie de un psiholog?

Când cineva se simte:
-obosit şi iritat
-confuz,
-doborât,
-singur,
-fără valoare,
-fără speranţă
-depăşit,
-pesimist,
-trist,
-speriat,
-neliniştit,
-neînţeles de părinţi sau de cei din jur,
-copleşit de amintiri neplăcute,
-lipsit de încredere în sine sau în ceilalţi.

Când cineva simte că e greu: să se concentreze, să se bucure de lucruri care îi plăceau înainte.

Ce putem realiza cu ajutorul psihologului:

- evaluarea nevoilor.

- identificarea persoanele şi locurile de unde putem primi ajutor.

- identificarea opţiunilor importante din viaţă.

- găsirea unui răspuns la întrebări de genul: CINE sunt eu? CINE sunt ceilalţi? CE este bine? CE meserie să-mi aleg? CE este respectul? DE CE merg la şcoală? DE CE sunt oamenii diferiţi? CARE sunt problemele mele? CUM le pot rezolva? UNDE găsesc sprijin?

- conştientizarea calităţilor, a defectelor, a trăsăturilor de personalitate.

- îmbunătăţirea capacităţii de a exprima şi de a întelege sentimentele.

- întelegerea transformărilor prin care trecem în diferite momente ale vieţii.

- reducerea emoţiilor neplăcute şi a efectelor cauzate de acestea.

- formarea unor capacităţi de rezolvare a problemelor şi a conflictelor.

- creşterea capacităţii de comunicare, creşterea încrederii în propriile capacităţi.

- creşterea respectului de sine.

Cel care apelează la psiholog poate beneficia de:

- examinare, evaluare psihologică

- consiliere psihologică

- orientare şi informare şcolară şi profesională

- consultaţii psihologice în situaţii de criză

- psihoterapie individuală sau de grup.

Cine poate beneficia de serviciile unui psiholog?
Orice persoană, copil sau adult, care se afla în una dintre situaţiile descrise anterior.

Domenii în care se poate implica psihologul
Cele mai răspândite specializări în psihologia aplicată sunt: psihologia clinică, consilierea psihologică, consilierea şcolară şi educaţională, psihologia organizaţională, psihologia muncii, psihologia economică, psihologia mediului, neuropsihologia, psihologia sportului, psihologia politică. Acestea sunt doar câteva dintre direcţiile în care se poate specializa un psiholog.

Unii psihologi sunt cuprinşi în diferite acţiuni sociale: ajutorul social al copiilor aflaţi în dificultate, protecţia socială a mamei şi copilului, consilierea persoanelor cu handicap, protecţia judiciară a tinerilor. Alţii sunt orientaţi în domeniul sănătăţii, activitatea lor vizând bolnavii de SIDA, toxicomanii, bolnavii de cancer etc.

Ce a fost şi ce este psihologul în România
În timpul regimului comunist, psihologia şi, implicit, psihologii au fost un subiect tabu. Ei reprezentau un pericol pentru sistemul politic de atunci prin îndemnul la autocunoaştere şi crearea unei personalităţi individuale, puternice şi cu gândire critică. Din aceste raţiuni, Facultatea de Psihologie a fost desfiinţată, iar psihologii au fost obligaţi să profeseze în cu totul alte domenii.

După revoluţia din 1989 lucrurile au revenit într-o oarecare măsură la normal: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi-a reluat cursurile şi au început să apară noi generaţii de psihologi. Cu toate acestea, domeniul psihologiei şi profesia de psiholog sunt învăluite, în continuare, îintr-o aură de mister. Psihologii sunt confundaţi adesea cu un fel de "vrăjitori" care pot citi gândurile oamenilor şi pot oferi soluţii la orice fel de probleme. O altă confuzie care se face frecvent este între profesia de psiholog şi cea de psihiatru. Ambele confuzii sunt la fel de periculoase: în primul caz cel care apelează la psiholog se asteaptă ca problemele să se rezolve de la sine, iar soluţia să îi fie oferită "pe tavă", iar în cel de-al doilea caz poate apărea refuzul de a aborda un psiholog (cea mai frecvent argument fiind acela că "nu sunt nebun", deci nu are nevoie de psiholog).

În occident, psihologii sunt o prezenţă cât se poate de obişnuită în aproape toate domeniile, iar "meseria" de psiholog este recunoscută şi reglementată prin lege.

În România, cadrul legal nu este încă foarte bine pus la punct, deşi se vorbeşte din ce în ce mai mult de necesitatea existenţei psihologilor şi a testărilor psihologice în domenii dintre cele mai variate.

Psihologi avem, legea mai lipseste?
Codul ocupaţiilor în România plasează psihologii în grupa majora 2 (specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice), subgrupa minora 244 (specialişti în ştiinţe economice, sociale şi umaniste). Ocupaţiile componente sunt psiholog şi psihopedagog. În practică, la absolvirea cursurilor universitare se acordă o diplomă care specifică specializarea în "psihologie" sau, uneori, într-o combinaţie de tipul "pedagogie-psihologie", "sociologie-psihologie", "asistenţă socială-psihologie". Oricare dintre absolvenţii care au pe diplomă termenul "psihologie" sunt îndreptăţiţi, conform legii, să exercite profesia de psiholog, chiar dacă, uneori, diferenţele de conţinut în procesul de formare sunt destul de importante. Ambiguitatea situaţiei şi absenţa unei reglementări explicite conduc chiar la situaţii în care persoane lipsite de pregătire de specialitate îşi asumă calitatea de psiholog sau sunt angajate pe posturi ale căror atribuţii funcţionale reclamă în mod evident o astfel de calificare. România se înscrie în lista ţărilor în care exercitarea practică a profesiunii de psiholog nu este reglementată printr-o lege specială. În schimb au apărut unele reglementări parţiale care se referă la efectuarea serviciilor psihologice în anumite domenii specifice.

Un alt domeniu critic este acela al psihologilor care activează în instituţii din domeniul sănătăţii. În legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, psihologul se regăseşte, ca specialist, în echipa terapeutică alături de medic, psihiatru etc. Totuşi, singurele activităţi rezervate psihologilor din domeniul sănătăţii sunt cele de consiliere a copiilor şi de psihodiagnostic. Ca urmare, psihologii calificaţi în domeniul psihoterapiei nu pot avea contract cu casele de asigurări, toate formele de psihoterapie fiind rezervate exclusiv medicilor, fapt fără corespondenţă în orice altă ţară europeană.

sursa:
Ioana Năstase
[22.12.2004]
http://www.atentie.info/meniu/articol.php?idart=2126&idcat=1&head=8&general=3

Psihologia/Pishoterapia/Psihiatria

Cui se adreseaza psihoterapia?

Psihoterapia sau "tratamentul" sufletului se adreseaza
atat persoanelor adulte cat si adolescentilor,
atat copiilor dar si varstnicilor,
atat celor care traverseaza situatii dificile,
care au suferit diverse traume emotionale
cat si oamenilor care vor se se cunoasca mai bine,
celor care doresc sa invete noi modalitati de relationare cu ceilalti, sa-si dezvolte abilitatile personale
dar si persoanelor care vor sa-si rezolve diverse probleme de viata.

Cine este psihoterapeutul?

In Romania, adesea psihologul (psyhe =­ suflet, logos ­ cunoastere) este confundat cu psihiatrul (psyhe ­ suflet, iatros ­ vindecare). Daca psihologul are la indemana "doar" forta cuvintelor, psihiatrul este abilitat sa intervina si medicamentos, ambele profesii urmarind imbunatatirea performantelor celor care le cer sprijinul, refacerea echilibrului emotional.
Si mai des confundam psihologul cu psihoterapeutul.

Psihoterapeutul, dupa absolvirea unei facultati de psihologie sau medicina cel mai adesea, a unui master, urmeaza ani lungi de formare intr-una sau mai multe directii terapeutice si obligatoriu un minim de 150 de ore de dezvoltare personala. Aceasta formare ii dau dreptul sa obtina Atestatul de libera practica din partea Colegiului Psihologilor din Roamania. Este de dorit atunci cand te-ai hotarat sa apelezi la serviciile unui psihoterapeut sa verifici daca el(ea) este acreditat de acest Colegiu.

Ce fel de psihoterapie mi se potriveste?

Fiindca internetul este omniprezent poti sa te informezi si despre diversele forme de psihoterapie. Cu un singur click pe Google poti afla ce inseamna terapie cognitiv-comportamentala sau analiza tranzactionala, gestalt-terapie sau programare neuro-lingvistica, psihanaliza jungiana sau adleriana, psihodrama clasica sau terapie sistemica, ca sa schitam doar cateva dintre cele mai importante curente terapeutice din cele peste 100 existente la ora actuala in lume. Cand vrei sa apelezi la serviciile unui terapeut impreuna cu iubitul/iubita, sotul sau sotia atunci apelezi la o terapie de cuplu. Atunci cand parintii implica copilul sau copii numim aceasta forma terapeutica terapie de familie.

http://www.romedic.ro/clinica-oana-nicolau

Cum stii ca o relatie nu are rost

Ai observat ca de multe ori tindem sa avem o relatie doar pentru ca nu ne dorim sa fim singure?

Si cu toate acestea sunt momente in care realizam ca relatia in care ne aflam nu mai are nicio sansa. Noi am facut o lista cu motivele care ar putea sa duca la o despartire sigura.

Sunt momente in existenta noastra cand stim ca unele lucruri trebuie sa se sfarseasca. Nu ne dorim asta, insa stim bine ca trebuie sa facem asta.

Stim ca iti este greu sa pui capat unei relatii in care ai investit mult timp si pasiune, dar trebuie.

Motive pentru care trebuie sa renunti imediat la relatie:
1. Il surprinzi pe partenerul tau in timp ce are o aventura
Flagrantul nu poate fi iertat. Si, din moment ce te-a inselat, nu ar trebui sa te mai gandesti la suferinta lui dupa despartire.

Regula se aplica si in cazul in care ai dovada clara a infidelitatii. Nu trebuie sa ii tolerezi greselile, atata vreme cat tu nu l-ai tradat.

2. Partenerul ta este violent fizic sau psihic
Certurile zilnice si abuzul fizic nu pot fi tolerate indiferent de cat de mult il iubesti sau cat de multe ati construit impreuna.

Incearca sa cauti ajutor si sprijin in randul familiei si prietenilor si paraseste cat mai repede relatia abuziva.

3. Partenerul tau nu te intelege
Indiferent de natura certurilor, tu si partenerul tau nu ajungeti niciodata la solutii acceptate de comun acord. Daca nu va intelegeti... ar fi mai bine sa renunti.

Micile neintelegeri pot fi tolerate, insa daca ai realizat ca nu aveti niciun viitor impreuna, atunci nu mai are rost sa lupti pentru aceasta relatie.

Motive pentru care ar trebui sa te gandesti sa inchei relatia
1. Nu iti mai iubesti partenerul.
2. Nu mai impartasiti aceleasi valori
3. Viata ca single ti se pare mult mai atragatoare.
4. Nu mai ai timp pentru a avea o relatie satisfacatoare.
5. Realizezi ca partenerul nu te mai iubeste.
6. Nu aveti un interes comun.
7. Te deranjeaza obiceiurile lui.
8. Fostele lui iubite sunt parte activa din viata voastra.
9. Iubitul tau acorda mai multa atentie prietenilor decat tie.

Alina Ciobotaru
sursa:http://www.mayra.ro/relatii/in-doi/cand-stii-ca-s-a-terminat.html

SECRETUL RELATIEI PERFECTE

Secretul relatiei perfecte

Nevoile afective


Cele mai multe dintre complexele noastre necesitati afective pot fi rezumate ca o nevoie de dragoste.

Barbatii si femeile au, fiecare, sase necesitati afective diferite, toate la fel de importante.

Barbatii au nevoie de:

1. INCREDERE ( cel mai important!)

2. ACCEPTARE

3. APRECIERE

4. ADMIRATIE

5. APROBARE

6. INCURAJARE


FEMEILE in schimb, au nevoie de :

1. GRIJA ( cel mai important)

2. INTELEGERE

3. RESPECT

4. DEVOTAMENT

5. RECUNOSTINTA

6. ASIGURARE

Toti avem nevoie de afectiune intr-o forma sau alta, fara ea am fi niste animale cu instinct, dar care si ele au nevoie de dragoste pana la urma. Afectiunea ne transforma in fiinta cu suflet si cu un grad de motivare pentru a trai.

Nevoia de afectiune ne impinge sa mergem mai departe, ne alimenteaza sa rezistam greutatilor vietii, cu alte cuvinte, dragostea ne face vii, ne anima. Fiecare dintre noi, simte la un moment dat nevoia de a oferi afectiune si de a primi afectiune.

Relatia dintre doi oameni se poate caracteriza si printr-un simplu schimb de sentimente, dar pe langa acest schimb, noi simtim nevoia de apropiere fizica fata de partener, dar de fapt, aceasta apropiere este nevoia de a-l "avea", sau "detine" pe celalalt.

Dr. John Gray, autorul celebrului ghid “Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” este de parere ca: “ intelegerea tipurilor fundamentale de afectiune de care are nevoie partenerul constituie un secret important pentru imbunatirea relatiilor”.

Grija versus incredere

Cand barbatul dovedeste interes fata de sentimentele femeii si preocupare sincera pentru bunastarea ei, ea simte grija si iubirea lui. Avand incredere, ea devine mai deschisa si mai receptiva.

Cand atitudinea femeii este deschisa si receptiva fata de barbat, acesta simte increderea ei.

A avea incredere intr-un barbat inseamna a crede ca el face tot ce poate si vrea numai binele partenerei sale.

Cand reactiile femeii dezvaluie o incredere categorica in capacitatea si intentiile barbatului, prima lui necessitate fundamentala de iubire este satisfacuta.

Intelegere versus acceptare

Daca barbatul o asculta pe femeie cand isi exprima sentimentele fara sa o condamne, ci cu compasiune si participare, ea se simte ascultata si inteleasa.

Cu cat nevoia unei femei de a fi ascultata si inteleasa este satisfacuta, cu atat ii este mai usor sa-I ofere barbatului acceptarea de care are nevoie.
Cand o femeie il ia asa cum este, fara a incerca sa-l schimbe, barbatul se simte acc
eptat si ii vine mult mai usor sa-si asculte partenera si sa-I ofere intelegerea de care ea are nevoie.

Respect versus apreciere

Daca barbatul reactioneaza intr-un mod prin care recunoaste si acorda prioritate drepturilor, dorintelor si nevoilor ei, femeia simte ca este respectata.

Cand se simte respectata, ei ii este mult mai usor sa acorde barbatului aprecierea pe care acesta o merita.

Aprecierea este reactia ei naturala la sprijinul pe care l-a primit. Aprecierea ii ofera automat barbatului motivatia de a-si respecta si mai mult partenera.

Devotament versus admiratie


Femeia prospera cand se simte adorata si unica. Barbatul ii satisface aceasta nevoie de dragoste daca pune sentimentele si nevoile ei mai presus de alte interese.

Daca femeia simte ca detine primul loc in viata lui, atunci ii vine usor sa-l admire.
A admira un barbat inseamna a-l privi cu uimire, incantare si aprobare satisfacuta. Daca barbatul simte ca este admirat, se considera destul de sigur pe sine pentru a se dedica femeii si a o adora.

Recunoastere versus aprobare

Daca barbatul nu obiecteaza si nu contrazice sentimentele si dorintele femeii, ci le accepta si le confirma, femeia se simte iubita cu adevarat, fiindca necesitatea de recunoastereii este satisfacuta. Daca barbatul invata sa-i dovedeasca femeii aceasta atitudine de recunoastere, poate fi sigur ca va avea parte de aprobarea care ii este necesara. Atitudinea aprobatoare a femeii atesta calitatile barbatului si satisfactia generala fata de el.

Asigurari versus incurajari


O atitudine protectoare ii indica femeii ca este iubita mereu.

Femeia are nevoie permanenta de asigurari, in timp ce barbatul are nevoie sa fie incurajat de femeie. Simtindu-se incurajat, are motivatia pentru a-I da partenerei asigurarile de afectiune de care are ea nevoie.



sursa: http://www.mayra.ro/relatii/in-doi/nevoile-afective-secretul-relatiei-perfecte.html

Vine vara

Gogosele.. Minciunele

Daca vrei sa prinzi pe cineva cu minciuna, nu trebuie decat sa te uiti cu atentie la ochii lui.

Mincinosii clipesc diferit in timp ce spun o minciuna si imediat dupa aceea, sustine un studiu efectuat de catre Universitatea Portsmouth.

Acestia clipesc foarte rar in timp ce rostesc minciuna, insa imediat dupa aceea bataile din gene se petrec de 8 ori mai rapid decat este normal.

“Este ciudat modul in care clipitul face diferenta intre mincinosi si cei care spun adevarul.”, declara dr. Sharon Leal, co-autor al studiului.

Psihologii sunt de parere ca aceasta noua descoperire ar putea fi folosita cu succes chiar si in mediile profesioniste, in care identificarea unei minciuni poate face diferenta dintre vinovat si nevinovat.

Se pare ca de vina este concentrarea excesiva asupra minciuni in sine si asupra gesturilor, care face ca in timpul rostirii minciunii clipitul sa se petreaca mai rar, pe cand reactia urmatoare poate reprezenta o eliberare a tensiunii acumulate in timpul performarii actului minciunii.

Trebuie sa avem in vedere faptul ca indivizii nu transmit celorlalti informatii despre propria persoana la intămplare: scopurile pe care si le propun influenteaza felul in care prefera sa interpreteze evenimentele si in care transmit informatii.



Elemente privind dramaturgia minciunii

Unii autori sustin ca, din nevoia permanenta de a-i impresiona pe cei cu care interactioneaza, oamenii tind sa foloseasca minciuna in aproximativ o treime din interactiunile zilnice.

De asemenea, alte studii sustin ca intre barbati si femei nu exista o diferenta semnificativa in privinta numarului minciunilor, ci mai degraba o diferenta in preferintele barbatilor si femeilor pentru anumite tipuri de minciuni.

Astfel, barbatii sunt mai inclinati sa spuna minciuni care sa-l faca pe interlocutor sa se simta bine, in timp ce femeile sunt in general mai inclinate sa exprime opinii pozitive si despre lucrurile care le plac, si despre cele care nu le plac.


„Minciunile amelioreaza relatiile interpersonale; fara minciuni viata noastra sociala ar ajunge foarte repede intr-un punct mort." (Collet P.)

Exista insa diferente mari intre oameni in privinta tendintei de a minti. Daca am privi „inclinatia spre minciuna" pe o axa, la un capat am avea washingtonienii - cei incapabili de minciuna, asemeni mitului in legatura cu primul presedinte american, George Washington, despre care se povesteste ca nu putea sa spuna minciuni -, iar la celalalt am putea avea machiavellicii - cei care folosesc in mod regulat minciuna, in scopuri instrumentale.

Cercetarile de psihosociologie au scos in evidenta urmatoarele relatii:

a) persoanele care obtin scoruri ridicate pe scalele de manipulare (un astfel de tip de scala este scala de machiavellism) au tendinta de a minti mai mult si fara remuscari, in raport cu persoanele care obtin scoruri mici pe aceste scale;

b) persoanele cele mai sociabile tind sa foloseasca cel mai mult minciuna.
Uneori, capacitatea de a minti este o conditie pentru performarea (interpretarea) anumitor roluri sociale.
Din nefericire, escrocii sunt mincinosi abili, dar si cei mai buni dintre politicieni.
In mod similar, agentii comerciali sunt nevoiti sa dezvolte astfel de aptitudini. Ceea ce au in comun aceste roluri diferite este necesitatea unor astfel de interpreti sociali de a dezvolta „capacitatea de a proiecta o imagine a cinstei, fara niciun fel de remuscari". (P. Collett)

O eroare frecventa pe care oamenii o fac in raport cu aprecierea propriei capacitati de a detecta minciuna este ca au tendinta sa creada ca pot detecta usor minciunile persoanelor pe care cred ca le cunosc bine.

Studiile de specialitate sustin ca, in ciuda faptului ca aproximativ 90% din minciuni sunt secondate de indicatori comportamentali, in putine cazuri oamenii reusesc sa perceapa „amprentele" acestor minciuni, procentul celor care pot fi detectate fiind de aproximativ 56%.

Mai mult, s-a constatat ca, in cazul persoanelor pe care le cunosc bine, capacitatea oamenilor de a detecta minciuni nu creste, ba chiar, in mod surprinzator, poate sa scada. :))

Pentru aceste constatari s-au propus urmatoarele explicatii:

a) perceptia ca stim bine o persoana determina o crestere a increderii in propria capacitate de a-i detecta minciunile, or, in mod real, aceasta capacitate nu creste;

b) cresterea gradului de apropiere si cunoastere face sa scada capacitatea de a detecta minciuna datorita interferentelor emotionale;

c) o cunoastere reciproca buna implica si o cunoastere a ceea ce celalalt asteapta sau cauta sa cunoasca in legatura cu noi, acest lucru determinănd ca interlocutorii care se cunosc bine sa-si modifice mai usor comportamentul in functie de aceste asteptari si, implicit, sa scada capacitatea lor de a detecta minciuna.

O intrebare care s-a pus in legatura cu aceste capacitati a fost urmatoarea: de ce oamenii au performante reduse in privinta detectarii minciunilor celorlalti? In aceasta privinta s-au identificat o serie de factori care influenteaza capacitatea de a detecta minciuna:

- dorinta de a crede anumite informatii, aceasta facăndu-i pe unii oameni sa ignore semnele oferite de „amprenta minciunii".


De exemplu, o sotie poate prefera sa creada ca sotul n-o insala, sperănd ca acesta isi va pierde interesul pentru cealalta femeie si se va intoarce la ea. :))

La fel, parintii pot trece cu vederea faptul ca fiul se drogheaza pentru ca nu vor sa fie obligati sa se confrunte cu aceasta problema.

- teoriile spontane despre minciuna; astfel, cei care cred ca, in general, oamenii sunt sinceri isi fixeaza un prag inalt de detectare a minciunii, adica detecteaza o minciuna doar cănd aceasta devine evidenta.

Cei mai suspiciosi, cei care cred ca, in general, oamenii sunt niste mincinosi incurabili, isi fixeaza un prag scazut al detectarii minciunii, avănd probleme in a identifica persoanele sincere.

Primii reusesc sa detecteze mai usor persoanele sincere si mai greu pe mincinosi, cei din a doua categorie reusesc sa-i detecteze pe mincinosi, dar au dificultati in a identifica persoanele sincere;

- gradul de incredere al oamenilor in propria intuitie; o incredere ridicata devine o bariera in detectarea minciunii. S-a constatat experimental ca oamenii care apeleaza la intuitie cănd analizeaza minciuna au o probabilitate mai redusa de a o detecta fata de cei care-si bazeaza aprecierea pe cautarea unor indicii ale minciunii;

- erorile in detectarea semnalelor minciunii. Oamenii tind sa atribuie anumite semne minciunii, insa acestea pot fi determinate si de alte cauze: de exemplu, uneori se presupune ca persoanele care-si ating nasul in timp ce vorbesc spun automat o minciuna. Aceasta presupunere trece cu vederea faptul ca actiunile si afirmatiile care sunt uneori indicatori ai minciunii pot fi, in alte momente, semne ale altei stari mentale care nu are legatura cu minciuna. Oamenii care au o incredere totala in testarea cu detectorul de minciuni cad frecvent in aceasta capcana;

- erori in localizarea indiciilor minciunii. Perceptia despre indicatorii minciunii poate sa scada capacitatea oamenilor de a o detecta, orientăndu-i in directii gresite.

Astfel, „privirea furisa si mobila sau agitatia vizibila la nivelul măinilor", „zămbetul, clipitul rapid, pauzele lungi si debitul verbal mare nu sunt toate si intotdeauna indicatori ai minciunii".

Exista căteva elemente privind localizarea indicatorilor nonverbali ai minciunii: ochii, corpul, nasul.

Ochii. Sunt căteva credinte larg intălnite la nivelul cunoasterii comune in raport cu importanta semnalelor oferite de catre ochi pentru detectarea minciunilor:

1. Evitarea privirii este un semn al minciunii. Oamenii cred ca evitarea privirii se datoreaza presiunii morale din momentul in care un interactant performeaza o minciuna.

2. Clipitul rapid este un semn al performarii unei minciuni. Datorita emotiei resimtite de individ in momentul in care minte, clipitul se intensifica.


Constatari ale studiilor:

1. Privirea este un element usor de manipulat de catre mincinos. Faptul ca acesta stie ca ceilalti cred ca evitarea privirii este un semn al minciunii il face sa manipuleze acest element, intensificăndu-si privirea. Aceasta nu exclude faptul ca evitarea privirii nu poate fi un semnal al minciunii, insa in analiza comportamentului unei persoane trebuie sa luam in calcul si intensificarea exagerata a duratei contactului vizual (daca doriti sa aflati daca cineva minte nu cautati sa surprindeti doar privirile laturalnice - cautati si momentele in care priveste mai intens decăt de obicei).

2. Sunt situatii in care, din cauza tensiunii emotionale, persoanele pot clipi mai des decăt e normal, nu pentru ca mint, si, de asemenea, exista mincinosi care reusesc o rata normala a clipirii in momentul performarii unei minciuni.

Corpul. La nivelul cunoasterii comune, o preconceptie foarte raspăndita este aceea ca agitatia măinilor este un semnal al minciunii.
Dar sa vedem ce ne transmit informatii stiintifice despre aceasta preconceptie.

Gesturile numite stiintific „adaptori", in categoria carora intra „scarpinatul in cap", „măngăierea parului", „frecarea palmelor", pot fi considerate, in anumite situatii, indicatori ai minciunii deoarece sentimentul de vina din momentul performarii unei minciuni ii determina pe oameni sa faca acest tip de gesturi.

Acest lucru este intălnit mai ales in cazul mincinosilor neexperimentati si in situatiile in care miza minciunii este una foarte mare. Insa, la fel ca si in cazul altor semnale, unii oameni, stiind ca altii vor fi atenti la aceste tipuri de semnale, vor incerca sa le controleze, gesturile lor devenind „mai rigide, si nu mai animate".

De asemenea, studiile stiintifice sugereaza ca elementele ce tin de partea superioara a corpului sunt si cele mai supuse unui control constient. Astfel, atăt gesturile, căt si miscarile ochilor ne pot insela si, in multe situatii, elementele partii inferioare a corpului pot fi mai informative in raport cu minciuna.

Nasul. Si in legatura cu nasul sau cu actiunile in care este implicat cunoasterea comuna ne poate duce in eroare. Septimiu Chelcea sustine ca exista căteva date care nu au fost verificate stiintific despre nas:

a) nasul mic exprima modestie, nasul mare exprima ambitie;
b) persoanele cu nas cazut sunt melancolice;
c) capriciozitatea caracterizeaza persoanele cu nasul cărn.

In contrast, datele stiintifice ne ofera urmatoarele informatii:

a) inrosirea si cresterea in volum a nasului se pot produce in momentul in care o persoana spune o minciuna;

b) atingerea nasului reprezinta un substitut pentru acoperirea „locului faptei", adica acoperirea gurii care a scapat o minciuna, reprezentănd un indicator al ascunderii: A. Hirsch si Ch. Wolf, analizănd marturia lui Bill Clinton din august 1998, in care acesta a negat contactul sexual cu Monica Lewinsky, au numit gestul atingerii nasului cu măna „sindromul Pinocchio".:))

Cei doi autori sustin ca acest gest nu are legatura cu acoperirea gurii cu măna: cănd Clinton spunea adevarul, nu-si atingea nasul aproape deloc, dar cănd a mintit si-a atins nasul aproximativ o data la patru minute.

Mastile minciunii. S-au identificat urmatoarele masti utilizate frecvent in momentul performarii minciunilor: 1) „figura impasibila"; 2) „zămbetul".

Prima necesita un efort minim din partea mincinosilor si este mai la indemăna.

Cea de-a doua este la fel de usor de adoptat, insa e mult mai eficienta din urmatoarele motive:
a) este expresia faciala cel mai simplu de performat; b) reduce suspiciunile interlocutorilor si le produce confort psihic; c) in general, oamenii nu au capacitatea de a distinge intre zămbetul autentic si cel fals.
Exista insa o serie de elemente care ne pot ajuta sa facem diferenta dintre zămbetul adevarat si cel fals:
a) „Durata zămbetului". Zămbetele false au o durata mult mai mare decăt cele adevarate, care au, de regula, caracter spontan;
b) „Montajul". Zămbetele false sunt montate mult mai rapid decăt zămbetele autentice;
c) „Localizarea zămbetului". Se poate vorbi de o parte superioara a fetei si de o parte inferioara. Deoarece cele doua tipuri de zămbete sunt determinate de centrii nervosi localizati in mod diferit pe creier, zămbetele adevarate se exprima prin micromiscari ale partii superioare (ale carei miscari sunt mai putin controlate constient), iar zămbetele false sunt localizate in special in partea inferioara a fetei (ale carei miscari sunt in mai mare masura supuse controlului constient). In cazul zămbetelor adevarate sunt importante micromiscarile muschilor din jurul ochilor si ale muschilor care „ridica colturile gurii";
d) „Simetria". Se refera la distributia zămbetului pe cele doua jumatati (dreapta si stănga) ale fetei. Un zămbet distribuit in mod uniform pe cele doua parti ale fetei are o probabilitate mare de a fi autentic: daca vedeti un zămbet asimetric, acesta poate fi autentic sau fals, dar daca vedeti unul care apare numai pe jumatate de fata, acesta este foarte probabil fals, spune literatura de specialitate. In ciuda acestor constatari, se pare ca, in general, oamenii tind sa reactioneze la fel fata de zămbetele autentice si fata de cele false. Altfel spus, daca oamenii ne zămbesc, nu ne mai intereseaza ce fel de zămbet ne ofera!

Masochism

Ma uit in jurul meu, la oamenii care se iubesc, care tanjesc dupa iubire.
Toti au senzatia ca iubesc abia atunci cand sufera.. Consider ca iubirea nu are legatura cu suferinta. Mare parte a oamenilor cauta de fapt pasiunea care se naste din dorinta nesatisfacuta, din frustrare.
Exista de asemenea studii prin care s-a descoperit ca senzatiile puternice cum ar fi cele care stimuleaza eliberarea de adrenalina in corp intensifica atractivitatea unei persoane.. asa sa fie oare... Concluzionez simtind ca "majoritatea" ( daca nu chiar toti oamenii) au o doza de masochism in interior si pana nu sufera putin nu simt ca iubesc cu adevarat.Din iubire pentru o persoana se pot face lucruri minunate pentru a-i oferi fericirea, din pasiune insa, nu. Pentru ca iubirea se bazeaza recunostinta, incredere, intimitate iar pasiunea pe egoism si impulsivitate.

Acest articol este un ciot.. voi reveni asupra lui

Dezvoltarea psihosexuala

Stadiile dezvoltarii psihosexuale dupa Freud

Freud a fost primul cercetator care a identificat o serie de stadii denumite de autor psihosexuale (libidinale) si sunt conturate in functie de fiecare caracteristica a dezvoltarii personalitatii copilului, in care energia sexuala (libidoul) se concentreaza asupra unor regiuni ale corpului: gura, anus, zona genitala. Dupa Freud, evolutia satisfacatoare a acestor etape ale copilariei are o mare importanta asupra profilului personalitatii ulterioare a viitorului adult.

Fiecare stadiu determina un set de probleme, care urmeaza sa fie rezolvate in stadiile urmatoare de dezvoltare. Esecul in parcurgerea unui stadiu va avea ca rezultat fixatia (stagnarea dezvoltarii la nivelul acelui stadiu). Aceasta determina mentinerea unora dintre caracteristicile stadiului respectiv si in etapele ulterioare, iar in cazuri mai grave poate determina instalarea nevrozelor la varsta adulta.

Stadiul oral (0-1 ani)

In acest stadiu, inconstientul (Id-ul) este predominant. Placerea fizica (libidinala) este concentrata asupra gurii, copilul obtinand satisfacerea prin supt si muscat. Freud spunea ca fixatia in acest stadiu poate fi dat de suprasatisfacerea nevoilor orale ale copilului, dar si de o frustratie a acestuia fata de nevoile orale care mai tarziu se poate manifesta prin vicii ca fumatul, alcoolismul, folosirea excesiva a sarcasmului sau lacomia.

Stadiul anal (2 ani)

Energia libidinala se concentreaza asupra senzatiilor de placere din zona rectului prin eliminarea sau retinerea fecalelor, astfel poate satisface parintii sau dimpotriva-i poate enerva si astfel apare nevoia de multe ori exagerata a acestora de a le forma deprinderile de igiena, iar fixatia rezulta tocmai din conflictul dintre parinti si copil in timpul instruirii igienice. Fixarea la acest stadiu poate duce la aparitia de mai tarziu a unei personalitati excesiv preocupata de curatenie sau a unei personalitati refractare, avare, obsesive (efectul retentiei). Tipul de personalitate in care se gasesc astfel de trasaturi este denumita personalitate obsesiv-compulsiva.

Stadiul falic (3-6 ani)

In acest stadiu, placerea fizica (energia libidinala) se concentreaza asupra zonei genitale, cand sentimentele, trairile, devin sexuale. Freud a descris atat pentru baieti, cat si pentru fete trairile emotionale prin care trec copiii la aceasta varsta. Astfel, pentru baieti autorul a descris complexul lui Oedip cand fanteziile baiatului cuprind dorinte de intimitate cu mama sa, cand apare sentimentul de gelozie asupra relatiei intime pe care tatal o are cu mama lui. Complexul lui Oedip se incheie odata cu identificarea copilului cu tatal lui si cand apare dorinta de a relationa, de a fi si in prezenta altor copii decat a mamei.

In cazul fetitelor, apare complexul Electra, caracterizat de un sentiment puternic fata de tata (cand doreste sa se casatoareasca cu el). In final, fetita se va identifica cu mama ei.

Rezolvarea satisfacatoare a acestor complexe permite identificarea copilului cu parintele de acelasi gen, adopta standardele morale ale parintilor, dar si standardele morale ale societatii transmitandu-se astfel valorile morale si culturale de la o generatie la alta, dand nastere super-egoului (supraeul, constientul).

Fixatia din acest stadiu apare ca urmare unei abordari neadecvate ale parintilor, iar nedepasirea corespunzatoare a acestui stadiu sta la baza majoritatii nevrozelor din perioada adulta.

Perioada de latenta (6 ani-pubertate)

Este o perioada de un calm relativ in care energia sexuala este intr-o stare latenta, fara a se mai concentra pe o anumita parte a corpului. Este o perioada de dezvoltare a ego-ului (eul, preconstientul), mai ales in sfera deprinderilor sociale si intelectuale.

Stadiul genital (pubertatea)

In acest stadiu, modificarile hormonale stimuleaza trezirea libidoului (energie sexuala), creste interesul pentru placerea sexuala, urmand a se integra in setul de interese si atitudini sexuale asemanatoare adultului.


sursa: http://www.topsanatate.ro/articol/posibile-cauze-ale-instalarii-bolilor-21211.html