Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta respect. Afișați toate postările

vineri, 23 aprilie 2010

Tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tu tratat





Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter... In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa . Deci am mers si-am batut la usa .

"- Doar un minut"raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.

Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii 40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

"- Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.

Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

"- Nu e mare lucru"I-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"

"- Oh, sunteti un baiat asa de bun!"zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:

"- Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"

"- Nu este calea cea mai scurta"am raspuns eu rapid.

"- Oh, nu conteza"spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...

"- Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..."a continuat ea."Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."

In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

"- Pe ce ruta ati vrea sa merg?"Am intrebat.

Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:

"- Sunt obosita... Hai sa mergem."

Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.

"- Cat va datorez?"a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

"- Nimic"am zis eu.

"- Dar trebuie si tu sa te intretii."

"- Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri"am raspuns eu.

Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..

"- Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie"spuse ea. "Multumesc."

I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti...
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:

"- Ziua de azi este o zi speciala! "

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat!


sursa: http://www.povesticutalc.ro/povesti-Trateaza-pe-ceilaltii.html

joi, 11 februarie 2010

Principii sanatoase pentru a fi un pic mai aproape de fericire

Fericirea se afla in interior


Majoritatea oamenilor cauta fericirea si iubirea in exterior, crezand ca cineva le va putea oferi ceea ce isi doresc atat de mult. Ei pierd din vedere un fapt extrem de simplu si de banal. De fericirea noastra nu suntem responsabili decat noi insine. Cum putem cere altor oameni sa ne iubeasca daca noi nu ne iubim?

M-am hotarat sa scriu acest articol in urma unei discutii cu o persoana draga, aflata in recuperare in urma unei operatii, care nu si-a pierdut optimismul si simtul umorului in ciuda incercarii prin care a trecut.

Multi oameni au uitat ca, daca doresti iubire, trebuie mai intai sa oferi iubire. Din pacate, oamenii nu mai stiu sa ofere iubire. Ei considera ca daca se sacrifica pe ei pentru persoana iubita, acest lucru inseamna iubire. Ei bine, nu. In acest mod, pur si simplu renuntam la fericirea noastra, pasand responsabilitatea unei persoane care nu ne stie dorintele oricat de mult ar tine la noi. Oricat de mult ne-ar iubi persoana respectiva, ea nu va putea niciodata sa ne iubeasca asa cum putem noi sa o facem.

Daca insa noi ne iubim pe noi, atat de mult incat aceasta iubire radiaza pur si simplu din toate gesturile si actiunile noastre, noi vom atrage catre noi oameni care au nevoie de iubire. Din preaplinul nostru, aceste persoane se vor molipsi si vor incepe sa radieze la randul lor iubire, ce se va rasfrange si catre noi. In felul acesta, noi vom primi, dupa un timp, de zece ori mai multa iubire decat am radiat.

Cu multi ani in urma, in timpul unei discutii, cineva mi-a spus ca toata lumea imi vrea binele, sa am grija sa nu dau nimanui binele meu. Mult timp nu am inteles acest joc de cuvinte, pe vremea aceea nu eram prea... destept, ca sa zic asa. Acum am inteles ceea ce dorea sa-mi explice acea persoana, eu nefiind pregatit pe atunci.

De binele nostru, de fericirea noastra, de iubirea noastra nu suntem responsabili decat noi insine. Daca eu ma iubesc pe mine, atunci am grija foarte mare de mine. Am grija cum ma imbrac, ce manac, ce gandesc despre mine si ceilalti, cum ma port in societate, am mare grija de oamenii pe care-i aleg sa fie in preajma mea sau in preajma carora vreau sa fiu.

Fac toate acestea din respect in primul rand pentru mine, pentru ca ma iubesc si nu vreau sa sufar din pricina unei igiene neadecvate sau a unei tinute complet deplasate intr-un anumit loc, starnind astfel reactia de respingere a mediului respectiv. Am grija cum ma port cu cei din jurul meu, pentru ca nici mie nu-mi place cand alte persoane nu se poarta frumos cu mine. Am grija ca vorbele mele sa nu raneasca pe cineva pentru ca nici mie nu-mi place sa sufar, tocmai de aceea gandesc de cateva ori inainte de a actiona o data.

Acestea sunt principiile pe care de mai bine de trei ani le aplic in viata mea. Rezultatele nu au intarziat sa apara si sa-mi schimbe viata in bine. Binenteles ca mai fac si greseli, dar aceste greseli ma ajuta sa invat, ma ajuta sa devin si mai bun si imi arata totodata ca, indiferent cat de mult am invatat, tot mai am de invatat. Si toate acestea le fac pentru ca ma iubesc intai si intai pe mine, pentru a putea oferi iubire si familiei, prieteniilor si celorlalti oameni.

Secretul dragostei adevarate este sa fii plin de iubire. Sa fii plin de iubire inseamna sa ai un suras care spune "te iubesc" si o inima plina de bucurie si multumire.


de Costin Vasile
Psiholog
Instructor Universal Tao

sursa:http://www.eva.ro/sanatate/articol272.html

duminică, 24 ianuarie 2010

Bune maniere.. sau nu :)

Diplomatia, respectul de sine si fata de ceilalti tin de "bunele maniere". Trebuie sa ne controlam in permanenta atitudinea, tinuta si discursul, purtandu-ne cu ceilalti asa cum ne-ar placea sa se poarte cu noi. E bine sa nu mai razi de prietena ta care se piaptana si se rujeaza in public sau la birou si sa o sfatuiesti sa faca asta in intimitate. Daca vrei sa te pui la punct cu eticheta, pe langa cartile pe care le poti citi, e bine sa stii ca exista scoli de dans si bune maniere.
Ca sa arati bine, trebuie sa te simti bine, dar si reciproca este valabila. Psihologii spun ca daca iti intiparesti un zambet pe fata atunci cand treci printr-o pasa proasta, reusesti sa "pacalesti" creierul si, treptat, te vei inveseli. Incepe fiecare zi cu o atitudine pozitiva, trateaza-i cu respect pe toti cei pe care-i intalnesti, s-ar putea astfel ca ei sa aiba o zi buna si sa transmita si altora, la randul lor, veselia si atitudinea pozitiva pe care le-ai insuflat-o tu.

De asemenea, postura are un rol important si in relatiile cu ceilalti, dar si in cresterea sau scaderea increderii in sine. De aceea mamele, bunicile sau matusile noastre ne repetau cand eram mici: "Spatele drept, capul sus, trage de umeri...". Interlocutorul va avea incredere in tine si te va asculta daca il privesti in ochi, iti tii corpul si picioarele drepte, bratele pe langa corp; daca le tii incrucisate, atitudinea ta va parea defensiva, de aparare, si impresia va fi aceea ca doresti sa fii exclusa din discutie. Daca tii privirea in pamant, spatele incovoiat, picioarele incrucisate si o figura trista, cu siguranta cel cu care vorbesti se va simti superior tie, incercand sa te manipuleze.

Ai ajuns in locul unde se tine sedinta, intalnirea sau conferinta si te-ai asezat deja pe un scaun. Poti sta picior peste picior, cu palmele unite, ori cu picioarele stranse; tine spatele drept si capul sus. E nepoliticos sa stai cu mainile in buzunare, sa iti retusezi tinuta sau sa iti refaci machiajul in oglinda. Incep sa vina colegi cunoscuti, dar apar si figuri noi. Nu trebuie sa te ridici de pe locul tau cand ti se prezinta un barbat, fie el mai tanar sau mai in varsta. Cere de fiecare data dreptul la cuvant si nu-i intrerupe sub niciun pretext pe cei care vorbesc.

Cand faci cunostinta cu cineva, priveste in ochi persoana respectiva, strange-i mana ferm, nu mai mult de 3 secunde, zambeste si adauga, dupa ce ti-ai spus numele, "Imi pare bine de cunostinta", "Incantata" sau "Imi face placere sa te/va cunosc". Apoi, asigura-te ca nu are nimic impotriva sa-i spui numele prescurtat sau porecla. Intreab-o, inainte de a presupune ca poti sa-i zici Lisa si nu Elisabeta.

Ai gasit cadoul potrivit, l-ai cumparat, dar nu stii exact ce sa faci mai departe. Ei bine, in primul rand, nu uita sa dezlipesti cu grija eticheta cu pretul! Exceptie fac discurile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. In interiorul cartii, pe prima pagina, poti sa scrii o dedicatie. Impacheteaza-l frumos si pune-l intr-o punga speciala de cadouri. Daca nu te descurci cu impachetatul, alege un magazin specializat.

Daca tu esti cea care primeste un dar, deschide-l neaparat in fata musafirului si in niciun caz sa nu te plangi ca e prea scump, ca nu trebuia sa se deranjeze, ca nu era cazul... Multumeste-i si revino cu comentarii pe parcursul serii. De obicei, un cadou este insotit si de flori. Desi ne-am obisnuit foarte tare sa oferim si sa primim buchete cu ambalaje impresionante, codul bunelor maniere spune ca florile se ofera fara ambalajul in care au fost cumparate, chiar daca este unul deosebit.

Te intrebi daca barbatii pot primi vreodata flori? Da, dar numai daca sunt la spital.

Au dreptul la 10,14 sau 20% din valoarea notei: chelnerii, soferii de taxi, coafezele sau frizerii. Apoi, chiar daca serviciul este inclus in nota de plata, este recomandabil sa lasi bacsis in special celor care au servicii mai grele: portarilor (celor de noapte cu atat mai mult), hamalilor, cameristelor, liftierilor, bucatarilor, mecanicilor auto sau chiar receptionerilor de hotel. Dar ai grija cand calatoresti in strainatate sa te interesezi la receptia hotelurilor de politica bacsisurilor din locul respectiv. Sunt unele hoteluri unde nu se accepta asa ceva.

sursa: http://www.lady4ever.ro/accesorii-birou--s250.html