Implinirea in relatia de cuplu


Iubire, romantism, tandrete, implinire prin dragoste, iata o tema ce pare ca niciodata nu a fost epuizata, care ne preocupa si ne face sa ne punem in permanenta intrebari.

Ce este romantismul? Este suficienta o dragoste romantica pentru ca o relatie de cuplu sa reziste in timp?

Ce este iubirea matura, realista? De ce anume au nevoie cei doi parteneri pentru a putea dezvolta o relatie solida si implinita?

Compromisurile au si ele rost in relatia de cuplu, sau dimpotriva, o pot denatura?
Ce inseamna oare sa iubim neconditionat?

Iubirea e suficienta pentru a ne simti impliniti, fericiti, sau e nevoie sa avem grija si de propria dezvoltare personala?

In literatura de specialitate s-a incercat chiar o clasificare a iubirii, prin conceptualizari precum: iubirea romantica, pasionala, iubirea bazata pe prietenie, etc,...

Personal, consider insa ca iubirea este unica pentru fiecare cuplu in parte si este dificil ca aceasta sa fie etichetata. Iubirea dintre doi oameni este un sentiment puternic si viu, si, tocmai pentru ca este vie, se transforma, putand sa se adanceasca si sa se imbogateasca, in timp, sau, dimpotriva, sa dispara. Iubirea romantica, pasionala sau bazata pe prietenie sunt doar niste concepte si nu pot cuprinde tot ceea ce traiesc, in mod real si autentic, doi oameni care se iubesc sau s-au iubit candva.

Iubirea poate suferi transformari de-a lungul timpului: de la dragostea de inceput, cand cei doi plutesc, sunt fericiti si indragostiti si isi idealizeaza partenerul sau partenera, la o dragoste matura, bazata pe iubirea partenerului, asa cum este el, de fapt, si nu asa cum ni-l dorim sau imaginam noi.

Aceasta confruntare dintre imaginea idealizata a partenerului si imaginea sa reala produce, de obicei, multa suferinta si unele cupluri chiar ajung sa se desparta in urma acestei confruntari.

Cuplurile armonioase sunt cele in care cei doi au reusit sa se accepte si sa se iubeasca neconditionat, asa cum sunt ei, si in care fiecare reuseste sa isi pastreze atat identitatea proprie (fara a fi inghitit sau sufocat de partener), cat si relatia.

In privinta compromisurilor in relatia de cuplu, daca sunt sau nu utile, cred ca aceasta depinde de cum le definim.

Daca le definim drept o cale de mijloc, care implineste nevoile ambilor parteneri, in care fiecare renunta la ceva, dar si castiga ceva, atunci sunt acceptabile in relatia de cuplu.

Nu este in regula insa si relatia se poate deteriora semnificativ, atunci cand unul dintre parteneri renunta in mod constant la el, la ceea ce isi doreste, spera, la valorile si nevoile sale profunde, doar de dragul celuilalt sau pentru a ramane in relatie.

Fiecare dintre parteneri trebuie sa aiba grija atat de relatia de cuplu, cat si de propria personalitate si propriile nevoi. Este vital ca fiecare sa isi dezvolte armonios personalitatea, facand lucrurile care il implinesc, sa caute satisfactia si fericirea atat prin fortele proprii, cat si in cuplu.

O persoana nemultumita de sine si de ceea ce a facut pe plan profesional, de exemplu, va aduce o mare parte din aceste nemultumiri si frustrari si in relatia de cuplu.

Pentru a avea o relatie de cuplu implinita, comunicarea si intelegerea reciproca sunt vitale. Iubirea are nevoie de grija si ocrotire, de asumare constienta a implicatiilor sale si de lupta.

Daca privim iubirea ca pe un foc, este important ca ambii parteneri sa mentina focul viu, altminteri exista riscul stingerii acestuia si transformarii sale in cenusa.

Iata si cateva aspecte care pot ajuta la mentinerea iubirii in relatia de cuplu, pe termen lung:

- comunicarea si intelegerea reciproca: exprimarea starilor si a sentimentelor pozitive, dar si mai putin placute sau comode ce intervin intre cei doi;

- intelegerea si toleranta fata de nevoile partenerului de cuplu;

- bucuria de a fi impreuna, partenerii sa se poata privi cu uimire, ca si cum s-ar descoperi unul pe celalalt in fiecare zi;

- exprimarea tandretii, atat la nivel corporal, cat si verbal;

- micile gesturi zilnice, frumoase;

- respectul reciproc, libertatea;

- o atitudine sanatoasa in relatie, fara a proiecta problemele proprii sau supararile asupra partenerului;

- fara reprosuri si invinuiri reciproce, atunci cand cuplul intampina dificultati;

- capacitatea de a ierta si de a transforma conflictele in ceva pozitiv din care ambii parteneri invata cate ceva.


sursa: http://www.despresuflet.ro/forum/cuplu-f19/implinirea-in-relatia-de-cuplu-t1693.html

Fazele unei relatii de cuplu

---

x

• Psihologie practica

Fazele unei relatii de cuplu

Fazele unei relatii de cuplu seamana foarte mult cu fazele dezvoltarii si maturizarii unui copil. Ca sa devina autonom, copilul are nevoie sa treaca prin mai multe stadii. Orice stadiu de dezvoltare presupune un castig si o pierdere. La fel, orice relatie pe care o avem trece prin diverse stadii.

1. Stadiul simbiotic-fuzional

Il regasim inainte de nastere si putin dupa nastere cand copilul si mama sunt inca un tot. La fel, faza de indragostire de o persoana la varsta adulta corespunde fazei fuzionale. Cei care “se indragostesc foarte des” fara a continua dupa dez-indragostire relatia si fara a trece intr-o alta faza, isi doresc sa revina mereu si mereu la stadiul de fuziune cu mama. In timpul vietii intrauterine nu exista Eu si Tu ci Eu sunt Tu si Tu sunt Eu. Aceasta este faza simbiotica, de nediferentiere intre persoane.

Prima faza a unei relatii deseori pentru multe persoane consta in “indragostire”. Indragostirea fulgeratoare, “dragostea la prima vedere” contine: atractie fizica, dorinta sexuala si acel ceva inefabil care deseori e verbalizat asa “parca il/o cunosc de mult timp…”. Asta nu arata decit ca persoana de care ne-am indragostit are trasaturi inconstient si foarte des asemenatoare cu o persoana importanta din viata noastra (parinte, bunic).

Sunt persoane care se indragostesc de mirosul alteia pentru ca le aminteste de copilarie… de mirosul unei persoane dragi din copilarie… Si astfel, indragostirea nu este decit o repetare a unei relatii cu o alta persoana… Cind ne indragostim nu vedem in fata noastra deseori persoana reala care este celalalt, ci ceea ce credem noi si visam ca e celalalt. Ne indragostim pe de o parte de ceva care ne aduce aminte de experientele trecute si de masca celuilalt… insa nu de el cum e cu adevarat.

Psihanalistii spun ca indragostirea de cineva se aseamana cu prima relatie din viata unui om, relatia cu mama de simbioza totala, cind mama si copilul sint un tot. Daca moare mama, moare si copilul. In faza de indragostire sint unii care spun “nu pot trai fara…”. De aceea indragostirea cuprinde ceva irational, pasional, obsesiv in ea. Cind esti obsedat de celalalt, asta nu inseamna dragoste ci boala.

De multe ori dupa faza de simbioza are loc prima criza a cuplului.

Multe persoane se simt atunci abandonate, deziluzionate de partenerii lor, neintelegand de cele mai multe ori ca urmatoarele faze conteaza cu adevarat intr-o relatie. Suntem intr-o comuniune nediferentiata cu persoana de care ne-am indragostit. La modul patologic unele persoane sunt in acest stadiu cand au o adictie (de substanta, de joc). Deseori dupa faza de simbioza unele cupluri se despart, nefiind capabile sa isi vada partenerul asa cum este si sa treaca la o alta faza a relatiei.

Destul de des la terapie vin cupluri aflate in faza simbiotica-dependenta care incep sa aiba probleme cind apare copilul pe lume. Deseori in aceste cupluri femeia se comporta foarte des ca “o mama” pentru sot si cind apare copilul pe lume, “iubita mama” nu mai are timp de “sotul-copil”… Sotul copil isi cauta astfel o alta mama si iubita pentru ca se simte abandonat.

O relatie in aceasta faza seamana cu bungee jumping.

Exista insa si relatii care incep mai realist, fara romantism si indragostire, as spune mai rational, relatie care in timp se transforma in dragoste. Atractia fizica este un ingredient necesar intr-o relatie, insa nu suficient pentru un cuplu. Un astfel de inceput al unei relatii poate avea uneori sorti de izbinda mai mari decit o relatie inceputa furtunos, pasional, deoarece persoanele vad in fata lor persoana reala, nu Partenerul Ideal… din capul lor…

2. Stadiul de dependenta

Copilul dupa nastere este total dependent de parintii lui. Parintele face totul pentru copil si este firesc in aceasta faza de dupa nastere pana la un an. Incet, incet, pe parcurs ce lunile trec, copilul castiga in autonomie, daca este incurajat de catre persoana care il ingrijeste.

Intalnesc multi copii care si la varsta de cinci ani sunt hraniti de parintii. Parintii unui astfel de copil, de obicei sunt foarte anxiosi si isi centreaza intreaga atentie pe acest aspect al vietii copilului. Evident ca pentru un copil de cinci ani, nu mancarea e importanta, ci joaca. El mananca daca simte ca ii e foame si daca este lasat “sa simta” ca ii e foame.

Avem exemple foarte clare de simbioza si dependenta (de diverse tipuri) cand mama doarme in pat cu copilul, cand parintii dorm in pat cu copilul, cand secretara este pe post de mama pentru sef (face si alte lucruri care nu sunt scrise in fisa postului: ii duce copilul la scoala, ii face cafeaua).

Persoanele adulte care raman constant in acest stadiu nu se intretin singure, material si afectiv, au mereu nevoie ca altcineva sa le poarte de grija. Faza de dependenta mai apare cind unul dintre parteneri este bolnav, insa aceea este o dependenta fireasca data de conditiile respective.

3. Stadiul contra-dependentei

Adolescentul se razvrateste si este rebel, insa are nevoie inca de sprijinul parintilor fiind ambivalent intre dependenta si independenta. Se razvrateste, insa tine cont de autoritate. Persoanele adulte care se afla des in acest stadiu pot fi mereu carcotase si critice fata de orice autoritate, insa fac exact “invers”.

Persoanele adulte aflate in stadiile de mai sus, cand trec printr-o situatie de pierdere, fac fata mult mai greu acelei situatii de pierdere, decat o persoana care se afla in stadiul independent. Partenerii care sint in aceasta faza deseori sunt in lupta de putere si fiecare incearca sa demostreze celuilalt ce “tare e el”. Daca unul vrea ceva, celalalt musai vrea alceva, insa nu negociaza ci se cearta continuu.

4. Stadiul independentei

In acest stadiu copilul este capabil sa faca lucruri de unul singur, sa se joace, sa construiasca, sa se ingrijeasca (dupa doi ani copilul capata din ce in ce mai multa autonomie). Ca adulti, putem sa functionam si singuri, chiar daca de multe ori nu ne place. Persoanele care aleg constant acest stadiu raman singure, temandu-se de adevarata intimitate. Sunt genul de persoane care spun “Nu am nevoie de nimeni sa imi satisfaca dorintele”.

In aceasta faza partenerii pot fi chiar indepartati afectiv unul de celalalt si exista riscul sa se ocupe mai mult de servici decit de viata relationala. Aceasta este faza in care unul sau ambii parteneri pot spune “dar oare de ce mi-o fi placut de….?”

5. Stadiul inter-dependentei – maturizarii (iubirea matura)

Copiii care se afla in acest stadiu se simt capabili si valorosi, pot sa isi rezolve singuri problemele si cand nu se descurca singuri cer ajutorul, fara a se simti mai putin capabili sau nevalorosi. In acest stadiu persoana adulta are capacitatea de a face lucrurile singura, se intretine singura, insa cere ajutor cand are nevoie in functie de situatie, adecvat, fara sa se simta dependenta de persoana care ii ofera ajutorul.

Putem fi interdependenti in cadrul unei relatii:

- negociind nevoile proprii, nevoile partenerului/partenerei
- sa ne acceptam limitele noastre si ale partenerului
- sa fim constienti de ceea ce avem de oferit si ceea ce ne ofera partenerul
- putem negocia rolurile in familie in asa fel incat sa fie flexibile: daca unul din parteneri ramane somer, va prelua treburile casnice din familie si celalalt se va ocupa de finante, ca apoi cand se reincadreaza in campul muncii sa renegocieze rolurile.

O relatie in aceasta faza are doi parteneri care stiu cine sint ei insisi, ce vor de la o relatie, ce valori, vise dorinte au, isi asuma responsabilitatea unei relatii si unei familii, se angajeaza ambii in si pentru relatie. O relatie in aceasta faza sigur nu da “senzatiile tari” ale indragostirii, ci e asezata, calma, profunda.
Fazele nu sint batute in cuie. Posibil exista sub-faze pentru fiecare dintre noi.

http://www.damaideparte.ro/index.php/fazele-unei-relatii-de-cuplu/782/

de Cristiana Alexandra Levitchi
Psihoterapeut
www.sensart.ro
http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com

Tipul Macho

Reprimarea sau suprimarea emotiilor.

Ceea ce determina statura morala a unui om nu este calitatea emotiilor sale, ci in CALITATEA ATITUDINILOR FATA DE EMOTIILE SALE.

Un om nu poate fi acuzat , sub niciun motiv pentru ceea ce simte, dar poate fi condamnat DACA ACTIONEAZA in spiritul a ceea ce simte, provocand distrugeri in el si in jurul lui ( de ex daca urandu-si partenera pentru ca l-a tradat, o si agreseaza salbatic).

Ex:
Observandu-l din copilarie pe tatal sau, EL si-a cultivat ideea ca barbatii sunt puternici si curajosi, iar femeile sunt slabe si fricoase. Devenit adult, adopta un comportament erotic de cuceritor, face numeroase victime si evita sa se angajeze serios intr-o relatie.
EL isi REPRIMA teama ca o partenera intima i-ar putea descoperi punctele slabe, mentinandu-si astfel imaginea de " MACHO".
Totusi, pretul platit pentru aceasta imagine este un GOL INTERIOR tot mai insuportabil, motiv pentru care ajunge in faza in care simte nevoia unui ajutor urgent.

Continuturile reprimate nu dispar din psihic.
Ele strica echilibrul functional al acestuia si revin in constiinta in cele mai variate si indirecte feluri.
Semnalele cele mai clare ale reprimarii trairilor emotionale sunt prezenta unor dorinte si trairi ce par a nu avea nicio explicatie
( " Ma enerveaza ceva la EL si mi-e imposibil sa-mi dau seama ce, deoarece se poarta impecabil") si prezenta unor contradictii intre propriile dorinte , actiuni sau raspunsuri emotionale
( " Imi vine s-o sicanez, dar dupa ce o fac, regret imediat).

Sursa: Adrian Nuta

Prizonierii unor relatii TOXICE

Devii prizonierul unor relatii toxice de care te eliberezi foarte greu.

Exemplu:

De mai bine de un an, EL incearca sa se "extraga" dintr-o relatie sinusoidala, in care disputele verbale se transfera intr-o partida de sex salbatic, mistuitor si abisal.
" Senzualitatea ei nu e demonstrativa, dar are un caracter patrunzator si contaminant.
Decizia mea de a ne desparti se topeste sub mangaierea ei irezistibila si ma trezesc, pentru a nu stiu cata oara, incredintat unei noi aventuri, plina de promisiuni si excitare"

O astfel de poveste nu este neobisnuita. Uneori e nevoie de un timp considerabil si de numeroase umilinte pentru a intelege ca

JOCURILE AMOROASE DE MARE INTENSITATE NU INSEAMNA NEAPARAT SI O IUBIRE DE CALITATE.

Expansiunea erotica de tip sexual cu un partener nu este echivalenta cu faptul ca-l iubesti, nu este un semn sigur ca trebuie sa fiti impreuna si nu implica in mod necesar caracterul sanogen al relatiei voastre. Tot ce comunica ea este gradul inalt de CMPATIBILITATE SEXUALA dintre voi si eventual, faptul ca unul dintre voi este un profesionist al obtinerii placerilor sexuale.

Desigur, GRATIFICAREA RECIPROCA in plan SEXUAL este o conditie importanta a unei relatii COMPLETE.
Cu exceptia cazurilor rarisime de iubiri puternic spiritualizate , este greu de crezut ca relatiile sanatoase si durabile sunt posibile intre parteneri care nu sunt atrasi erotic unul de celalalt.

In fond , COMUNIUNEA EROTICA este ceea ce DISTINGE intre O RELATIE INTIMA si o PRIETENIE..


Sursa: Adrian Nuta - Psih Cuplului 2006

Relatiile libertine

Viata libertina in cuplu


Libertatea intr-o relatie a ajuns astazi un subiect mai mult decat controversat pentru majoritatea cuplurilor. Definitia aceasta se aplica in majoritatea cazurilor asupra barbatilor care isi doresc ca partenerii lor de viata sa le ofere mai multa libertate, sa nu-i controleze toata ziua sau sa le ceara prea multe explicatii.
De aici probabil apare pentru multi dintre ei si teama de a se casatori.

Ideea de a se uni, lega toata viata de o persoana a inceput sa-i sperie foarte mult pe tineri, ei preferand astfel sa-si traiasca viata, sa se bucure de statutul de persoana libera, fara angajamente.

Este adevarat ca toti ne dorim sa avem libertate, indiferent ca vorbim de latura feminina, respectiv de cea masculina, dar cu toate acestea ar trebui sa intelegem ca in viata de cuplu nu mai suntem singuri si chiar daca ne place sau nu trebuie sa ne mai gandim si la persoana iubita.

Pe de o parte nu este bine daca avem langa noi o persoana posesiva, deoarece am trai cu senzatia ca suntem mereu urmariti, nu am mai avea libertate deloc si, nu in ultimul rand, am uita ce inseamna sa te bucuri de viata si de ce nu sa traiesi fiecare moment alaturi de persoana iubita.

De cealalta parte nu este indicat sa avem o relatie prea libertina, deoarece partenerii nu ar mai avea prea multe responsabilitati, apar problemele, certurile cauzate de indiferenta si de lipsa de comunicare.

Ca sa fim multumiti, cred ca cel mai bine este sa existe o cale de mijloc, adica sa avem si putina libertate, deoarece monotonia dauneaza unei relatii si totodata trebuie sa fie si putina posesivitate, gelozie daca ne dorim, ,,un gram de sare si piper’’.

Din cauza acestor aspecte se ajunge in cele mai multe cazuri la despartire, pentru ca simtim ca relatia nu mai are perspective, ne face rau si nu mai avem pentru ce sa luptam. Intr-un cuvant, libertatea este benefica doar in momentul in care este folosita cu ratiune, daca nu ne provoaca numai suferinta, pentru ca ne simtim obligati sa renuntam la ce am construit pe parcursul relatiei.

Cand vine vorba de unii barbati care iubesc distractia si libertatea, este destul de dificil sa-i determini sa se implice mai mult in viata de cuplu, sa nu se mai lase influentati de anturaj. Libertatea este intr-adevar un drept fundamental ce ne este adresat tuturor indiferent de sex, religie, nationalitate sau cultura, dar cu toate acestea nu trebuie sa ne batem joc de persoanele care sunt langa noi.

O relatie ar trebui sa se bazeze pe sinceritate, respect si, nu in ultimul rand, desi este destul de dificil, pe incredere. Fara aceste elemente de baza relatia nu exista, ci dimpotriva, putem vorbi poate.. de o ,,semirelatie’.

sursa:http://www.mayra.ro

Cum stii ca o relatie nu are rost

Ai observat ca de multe ori tindem sa avem o relatie doar pentru ca nu ne dorim sa fim singure?

Si cu toate acestea sunt momente in care realizam ca relatia in care ne aflam nu mai are nicio sansa. Noi am facut o lista cu motivele care ar putea sa duca la o despartire sigura.

Sunt momente in existenta noastra cand stim ca unele lucruri trebuie sa se sfarseasca. Nu ne dorim asta, insa stim bine ca trebuie sa facem asta.

Stim ca iti este greu sa pui capat unei relatii in care ai investit mult timp si pasiune, dar trebuie.

Motive pentru care trebuie sa renunti imediat la relatie:
1. Il surprinzi pe partenerul tau in timp ce are o aventura
Flagrantul nu poate fi iertat. Si, din moment ce te-a inselat, nu ar trebui sa te mai gandesti la suferinta lui dupa despartire.

Regula se aplica si in cazul in care ai dovada clara a infidelitatii. Nu trebuie sa ii tolerezi greselile, atata vreme cat tu nu l-ai tradat.

2. Partenerul ta este violent fizic sau psihic
Certurile zilnice si abuzul fizic nu pot fi tolerate indiferent de cat de mult il iubesti sau cat de multe ati construit impreuna.

Incearca sa cauti ajutor si sprijin in randul familiei si prietenilor si paraseste cat mai repede relatia abuziva.

3. Partenerul tau nu te intelege
Indiferent de natura certurilor, tu si partenerul tau nu ajungeti niciodata la solutii acceptate de comun acord. Daca nu va intelegeti... ar fi mai bine sa renunti.

Micile neintelegeri pot fi tolerate, insa daca ai realizat ca nu aveti niciun viitor impreuna, atunci nu mai are rost sa lupti pentru aceasta relatie.

Motive pentru care ar trebui sa te gandesti sa inchei relatia
1. Nu iti mai iubesti partenerul.
2. Nu mai impartasiti aceleasi valori
3. Viata ca single ti se pare mult mai atragatoare.
4. Nu mai ai timp pentru a avea o relatie satisfacatoare.
5. Realizezi ca partenerul nu te mai iubeste.
6. Nu aveti un interes comun.
7. Te deranjeaza obiceiurile lui.
8. Fostele lui iubite sunt parte activa din viata voastra.
9. Iubitul tau acorda mai multa atentie prietenilor decat tie.

Alina Ciobotaru
sursa:http://www.mayra.ro/relatii/in-doi/cand-stii-ca-s-a-terminat.html

SECRETUL RELATIEI PERFECTE

Secretul relatiei perfecte

Nevoile afective


Cele mai multe dintre complexele noastre necesitati afective pot fi rezumate ca o nevoie de dragoste.

Barbatii si femeile au, fiecare, sase necesitati afective diferite, toate la fel de importante.

Barbatii au nevoie de:

1. INCREDERE ( cel mai important!)

2. ACCEPTARE

3. APRECIERE

4. ADMIRATIE

5. APROBARE

6. INCURAJARE


FEMEILE in schimb, au nevoie de :

1. GRIJA ( cel mai important)

2. INTELEGERE

3. RESPECT

4. DEVOTAMENT

5. RECUNOSTINTA

6. ASIGURARE

Toti avem nevoie de afectiune intr-o forma sau alta, fara ea am fi niste animale cu instinct, dar care si ele au nevoie de dragoste pana la urma. Afectiunea ne transforma in fiinta cu suflet si cu un grad de motivare pentru a trai.

Nevoia de afectiune ne impinge sa mergem mai departe, ne alimenteaza sa rezistam greutatilor vietii, cu alte cuvinte, dragostea ne face vii, ne anima. Fiecare dintre noi, simte la un moment dat nevoia de a oferi afectiune si de a primi afectiune.

Relatia dintre doi oameni se poate caracteriza si printr-un simplu schimb de sentimente, dar pe langa acest schimb, noi simtim nevoia de apropiere fizica fata de partener, dar de fapt, aceasta apropiere este nevoia de a-l "avea", sau "detine" pe celalalt.

Dr. John Gray, autorul celebrului ghid “Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” este de parere ca: “ intelegerea tipurilor fundamentale de afectiune de care are nevoie partenerul constituie un secret important pentru imbunatirea relatiilor”.

Grija versus incredere

Cand barbatul dovedeste interes fata de sentimentele femeii si preocupare sincera pentru bunastarea ei, ea simte grija si iubirea lui. Avand incredere, ea devine mai deschisa si mai receptiva.

Cand atitudinea femeii este deschisa si receptiva fata de barbat, acesta simte increderea ei.

A avea incredere intr-un barbat inseamna a crede ca el face tot ce poate si vrea numai binele partenerei sale.

Cand reactiile femeii dezvaluie o incredere categorica in capacitatea si intentiile barbatului, prima lui necessitate fundamentala de iubire este satisfacuta.

Intelegere versus acceptare

Daca barbatul o asculta pe femeie cand isi exprima sentimentele fara sa o condamne, ci cu compasiune si participare, ea se simte ascultata si inteleasa.

Cu cat nevoia unei femei de a fi ascultata si inteleasa este satisfacuta, cu atat ii este mai usor sa-I ofere barbatului acceptarea de care are nevoie.
Cand o femeie il ia asa cum este, fara a incerca sa-l schimbe, barbatul se simte acc
eptat si ii vine mult mai usor sa-si asculte partenera si sa-I ofere intelegerea de care ea are nevoie.

Respect versus apreciere

Daca barbatul reactioneaza intr-un mod prin care recunoaste si acorda prioritate drepturilor, dorintelor si nevoilor ei, femeia simte ca este respectata.

Cand se simte respectata, ei ii este mult mai usor sa acorde barbatului aprecierea pe care acesta o merita.

Aprecierea este reactia ei naturala la sprijinul pe care l-a primit. Aprecierea ii ofera automat barbatului motivatia de a-si respecta si mai mult partenera.

Devotament versus admiratie


Femeia prospera cand se simte adorata si unica. Barbatul ii satisface aceasta nevoie de dragoste daca pune sentimentele si nevoile ei mai presus de alte interese.

Daca femeia simte ca detine primul loc in viata lui, atunci ii vine usor sa-l admire.
A admira un barbat inseamna a-l privi cu uimire, incantare si aprobare satisfacuta. Daca barbatul simte ca este admirat, se considera destul de sigur pe sine pentru a se dedica femeii si a o adora.

Recunoastere versus aprobare

Daca barbatul nu obiecteaza si nu contrazice sentimentele si dorintele femeii, ci le accepta si le confirma, femeia se simte iubita cu adevarat, fiindca necesitatea de recunoastereii este satisfacuta. Daca barbatul invata sa-i dovedeasca femeii aceasta atitudine de recunoastere, poate fi sigur ca va avea parte de aprobarea care ii este necesara. Atitudinea aprobatoare a femeii atesta calitatile barbatului si satisfactia generala fata de el.

Asigurari versus incurajari


O atitudine protectoare ii indica femeii ca este iubita mereu.

Femeia are nevoie permanenta de asigurari, in timp ce barbatul are nevoie sa fie incurajat de femeie. Simtindu-se incurajat, are motivatia pentru a-I da partenerei asigurarile de afectiune de care are ea nevoie.



sursa: http://www.mayra.ro/relatii/in-doi/nevoile-afective-secretul-relatiei-perfecte.html