Care-i treaba cu PSIHOLOGII?

Profesia de psiholog este una dintre cele mai controversate profesii şi pentru mulţi are efectul unui amestec de fascinaţie şi teamă.

Acest lucru se întâmplă, probabil, din cauza "obiectului" ei de activitate: psihicul uman si sufletul.

Tocmai de aceea este necesară o abordare cât mai obiectivă în privinţa a ceea ce este şi ceea ce face psihologul în mod concret.




Toţi trecem prin situaţii dificile.
Unele dintre acestea sunt fireşti, cum ar fi trecerea de la copilărie la adolescenţa şi la maturitate, începerea şcolii, trecerea de la şcoala generală la liceu şi apoi la facultate, începerea serviciului, prima iubire, căsătoria. Unele sunt momente fericite, altele necazuri cum ar fi: moartea unei persoane apropiate, despărţirea de o persoană dragă, boala, accidente etc. Acestea ne tulbură viaţa şi parcă atrag după sine şi alte necazuri. Majoritatea reuşesc să depăşească aceste momente şi pentru că I-A AJUTAT CINEVA.

Când poate fi nevoie de un psiholog?

Când cineva se simte:
-obosit şi iritat
-confuz,
-doborât,
-singur,
-fără valoare,
-fără speranţă
-depăşit,
-pesimist,
-trist,
-speriat,
-neliniştit,
-neînţeles de părinţi sau de cei din jur,
-copleşit de amintiri neplăcute,
-lipsit de încredere în sine sau în ceilalţi.

Când cineva simte că e greu: să se concentreze, să se bucure de lucruri care îi plăceau înainte.

Ce putem realiza cu ajutorul psihologului:

- evaluarea nevoilor.

- identificarea persoanele şi locurile de unde putem primi ajutor.

- identificarea opţiunilor importante din viaţă.

- găsirea unui răspuns la întrebări de genul: CINE sunt eu? CINE sunt ceilalţi? CE este bine? CE meserie să-mi aleg? CE este respectul? DE CE merg la şcoală? DE CE sunt oamenii diferiţi? CARE sunt problemele mele? CUM le pot rezolva? UNDE găsesc sprijin?

- conştientizarea calităţilor, a defectelor, a trăsăturilor de personalitate.

- îmbunătăţirea capacităţii de a exprima şi de a întelege sentimentele.

- întelegerea transformărilor prin care trecem în diferite momente ale vieţii.

- reducerea emoţiilor neplăcute şi a efectelor cauzate de acestea.

- formarea unor capacităţi de rezolvare a problemelor şi a conflictelor.

- creşterea capacităţii de comunicare, creşterea încrederii în propriile capacităţi.

- creşterea respectului de sine.

Cel care apelează la psiholog poate beneficia de:

- examinare, evaluare psihologică

- consiliere psihologică

- orientare şi informare şcolară şi profesională

- consultaţii psihologice în situaţii de criză

- psihoterapie individuală sau de grup.

Cine poate beneficia de serviciile unui psiholog?
Orice persoană, copil sau adult, care se afla în una dintre situaţiile descrise anterior.

Domenii în care se poate implica psihologul
Cele mai răspândite specializări în psihologia aplicată sunt: psihologia clinică, consilierea psihologică, consilierea şcolară şi educaţională, psihologia organizaţională, psihologia muncii, psihologia economică, psihologia mediului, neuropsihologia, psihologia sportului, psihologia politică. Acestea sunt doar câteva dintre direcţiile în care se poate specializa un psiholog.

Unii psihologi sunt cuprinşi în diferite acţiuni sociale: ajutorul social al copiilor aflaţi în dificultate, protecţia socială a mamei şi copilului, consilierea persoanelor cu handicap, protecţia judiciară a tinerilor. Alţii sunt orientaţi în domeniul sănătăţii, activitatea lor vizând bolnavii de SIDA, toxicomanii, bolnavii de cancer etc.

Ce a fost şi ce este psihologul în România
În timpul regimului comunist, psihologia şi, implicit, psihologii au fost un subiect tabu. Ei reprezentau un pericol pentru sistemul politic de atunci prin îndemnul la autocunoaştere şi crearea unei personalităţi individuale, puternice şi cu gândire critică. Din aceste raţiuni, Facultatea de Psihologie a fost desfiinţată, iar psihologii au fost obligaţi să profeseze în cu totul alte domenii.

După revoluţia din 1989 lucrurile au revenit într-o oarecare măsură la normal: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi-a reluat cursurile şi au început să apară noi generaţii de psihologi. Cu toate acestea, domeniul psihologiei şi profesia de psiholog sunt învăluite, în continuare, îintr-o aură de mister. Psihologii sunt confundaţi adesea cu un fel de "vrăjitori" care pot citi gândurile oamenilor şi pot oferi soluţii la orice fel de probleme. O altă confuzie care se face frecvent este între profesia de psiholog şi cea de psihiatru. Ambele confuzii sunt la fel de periculoase: în primul caz cel care apelează la psiholog se asteaptă ca problemele să se rezolve de la sine, iar soluţia să îi fie oferită "pe tavă", iar în cel de-al doilea caz poate apărea refuzul de a aborda un psiholog (cea mai frecvent argument fiind acela că "nu sunt nebun", deci nu are nevoie de psiholog).

În occident, psihologii sunt o prezenţă cât se poate de obişnuită în aproape toate domeniile, iar "meseria" de psiholog este recunoscută şi reglementată prin lege.

În România, cadrul legal nu este încă foarte bine pus la punct, deşi se vorbeşte din ce în ce mai mult de necesitatea existenţei psihologilor şi a testărilor psihologice în domenii dintre cele mai variate.

Psihologi avem, legea mai lipseste?
Codul ocupaţiilor în România plasează psihologii în grupa majora 2 (specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice), subgrupa minora 244 (specialişti în ştiinţe economice, sociale şi umaniste). Ocupaţiile componente sunt psiholog şi psihopedagog. În practică, la absolvirea cursurilor universitare se acordă o diplomă care specifică specializarea în "psihologie" sau, uneori, într-o combinaţie de tipul "pedagogie-psihologie", "sociologie-psihologie", "asistenţă socială-psihologie". Oricare dintre absolvenţii care au pe diplomă termenul "psihologie" sunt îndreptăţiţi, conform legii, să exercite profesia de psiholog, chiar dacă, uneori, diferenţele de conţinut în procesul de formare sunt destul de importante. Ambiguitatea situaţiei şi absenţa unei reglementări explicite conduc chiar la situaţii în care persoane lipsite de pregătire de specialitate îşi asumă calitatea de psiholog sau sunt angajate pe posturi ale căror atribuţii funcţionale reclamă în mod evident o astfel de calificare. România se înscrie în lista ţărilor în care exercitarea practică a profesiunii de psiholog nu este reglementată printr-o lege specială. În schimb au apărut unele reglementări parţiale care se referă la efectuarea serviciilor psihologice în anumite domenii specifice.

Un alt domeniu critic este acela al psihologilor care activează în instituţii din domeniul sănătăţii. În legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, psihologul se regăseşte, ca specialist, în echipa terapeutică alături de medic, psihiatru etc. Totuşi, singurele activităţi rezervate psihologilor din domeniul sănătăţii sunt cele de consiliere a copiilor şi de psihodiagnostic. Ca urmare, psihologii calificaţi în domeniul psihoterapiei nu pot avea contract cu casele de asigurări, toate formele de psihoterapie fiind rezervate exclusiv medicilor, fapt fără corespondenţă în orice altă ţară europeană.

sursa:
Ioana Năstase
[22.12.2004]
http://www.atentie.info/meniu/articol.php?idart=2126&idcat=1&head=8&general=3