Starea psihica si IMUNITATEA

Sistemul imunitar a evoluat ca un instrument menit sa faca fata amenintarilor la adresa organismului, amenintari care provin deopotriva din interiorul si din exteriorul lui, fiind din acest punct de vedere un fel de al saselea simt.

Totusi, interactiunile sale cu celelalte sisteme organice (nervos/comportamental si endocrin/hormonal) ii confera sistemului imunitar nu atat imaginea unui simplu organ, cat mai degraba pe cea a unui component al unui sistem complex, care cuprinde mai multe puncte fizice din organism.

Spre exemplu, neurotransmitatorii sunt substante chimice prin intermediul carora celulele nervoase (inclusiv neuronii din creier) comunica unele cu altele.

Citokinele sunt echivalentii acestora in celulele sistemului imunitar.

Inainte se credea ca aceste doua sisteme functioneaza independent unul de celalalt, insa in prezent se stie ca amandoua procese produc si raspund la ambele tipuri de substante, ambele facand parte dintr-un unic sistem de aparare, integrat.

Stiinta care studiaza interactiunile dintre starea psihologica si sistemul imunitar este psihoneuroimunologia.

Tinand seama de bazele neurale ale emotiei, nu ar trebui sa ne mire faptul ca intre emotii si sistemul imunitar exista o corelatie.

La urma urmei, se stie de mult timp ca lezarea neuronilor din creier poate duce la aparitia unor probleme imunitare.

Leziunile cerebrale pot determina accentuarea sau reducerea raspunsului imunitar, in functie de zona din creier care a fost lezata.

Omul a stiut dintotdeauna ca anumite experiente stresante pot mari riscul de contractare a unei infectii, de imbolnavire si chiar de moarte.

Dupa decesul partenerului de viata, spre exemplu, mortalitatea in randul sotului supravietuitor creste. Putem spune deci ca unii oameni intr-adevar “mor de tristete”.

Stresul si deprimarea scad rezistenta la imbolnavire.

La nivel celular, depresia clinica este asociata cu un nivel scazut al apararii naturale a organismului impotriva infectiilor virale si bacteriene si a bolilor in general, din aceasta aparare facand parte limfocitele T si asa-numitele celule ucigase.

Aceasta ar putea insemna ca virusurile prezente pretutindeni in jurul nostru izbutesc sa treaca dincolo de bariera defensiva a organismului in perioadele de depresie, anxietate cronica sau alte tipuri de stres.

Unele virusuri prezente in corp, insa inactive, se pot activa in situatiile stresante. De aceea studentii sunt mai predispusi, de pilda, la aparitia herpesului in sesiunile de examen.

Eliminarea stresului, pe de alta parte, poate avea efecte contrare. In cadrul unui studiu, la subiectii homosexuali s-a inregistrat o dublare a reactivitatii limfocitare la numai o saptamana dupa ce li s-a spus ca nu sunt infectati cu virusul HIV.

Experientele placute (activitatile sociale distractive, jocurile sau sporturile) au efecte pozitive asupra sistemului imunitar timp de doua zile.

In schimb, consecintele imunosupresoare ale unor evenimente neplacute (discutii in contradictoriu cu seful sau un coleg de munca) dispar in mod obisnuit dupa numai o zi.

Absenta unor evenimente placute indica susceptibilitatea la o raceala mai corect decat prezenta unor evenimente usor stresante.

Daca stresul reduce apararea imunitara,

experientele placute au un efect protector impotriva imbolnavirilor.

Dovezile acumulate ani la rand sugereaza existenta unei corelatii intre depresie si bolile cardiace.

Prin ce mecanism actioneaza depresia?

Persoanele deprimate sunt caracterizate de un nivel ridicat al hormonilor de stres potential vatamatori, printre care cortizolul si noradrelina.

Acesti hormoni accelereaza ritmul cardiac, tulbura tiparele de somn, ridica tensiunea arteriala, maresc probabilitatea de formare a cheagurilor sanguine, sporesc procentul de colesterol “rau” si afecteaza ritmicitatea contractiilor cardiace.

Cortizolul poate predispune chiar la accesele de batai nergulate ale inimii numite aritmii.

Atunci cand depresia este vindecata, biochimismul organismului revine la normal si, adesea, aritmiile dispar.

Cum ne putem imbunatati starea de spirit?

Un program de viata stresant trebuie presarat cu activitati placute si distractive.

Oricat de evident ar putea parea acest lucru, multi “dependenti de munca” tind sa creada ca recreerea, somnul suficient si un regim sanatos sunt luxuri pe care nu si le pot permite, iar rezultatul este deseori aparitia unor maladii autoimune sau a sindromului de oboseala cronica.

Exista un neurotransmitator, anume serotonina, care are potentialul de a combate depresia, anxietatea, respectul de sine scazut, inhibitiile sociale si o serie de alte trasaturi nedorite ale personalitatii.

Nivelul de serotonina (provenita din aminoacizii proteinelor animale) poate fi sporit in diverse moduri.

Lumina soarelui ajuta, la fel ca si exeritiile fizice si somnul suficient.

In ultimul deceniu, s-a constatat ca inhibitorii selectivi de rebsorbtie a serotoninei, precum Prozacul, pot avea un efect dramatic asupra starii de depresie.

Iar acest efect la randul sau reduce excesul cronic de hormoni ai stresului, micsoreaza riscul de aparitie a bolilor cardiace si, posibil, pe cel de dezvoltare a maladiilor cu componenta imunitara.

SURSA:

http://www.citynews.ro/cluj/sanatate-16/starea-psihica-si-sistemul-imunitar-39208/

Maturitate

Asculta-ti fiinta.

Ea iti da in permanenta indicii cu un glas firav.

Nu striga la tine, asta e drept, insa daca stai si asculti putin, in liniste, ai sa incepi sa-ti dai seama cum esti.

Fii persoana care esti.

Nu inceraca niciodata sa fii altul, si vei deveni matur.

Maturitatea inseamna asumarea responsabilitatii de a fi tu insuti, indiferent de pret. Maturitatea inseamna sa risti totul.” Osho

Iti traiesti viata in libertate deplina fara sa iei seama ce spun altii.

Oamenii care tin seama de altii si de parerile lor sunt imaturi.

Ei depind de parerile celorlalti. Nu pot sa faca nimic autentic, nu pot sa spuna ce vor sa spuna, spun ce vor ceilalti sa auda.

Se gandesc mereu mai mult la ceilalti decat la propria lor persoana pretinzand ca sunt altruisti.

Defapt e vorba doar de o lipsa de asumare a raspunderii mascata sub un fals altruism.

Acesti oameni isi insusesc ideile altora de frica esecului.

Daca ajung la esec, ei pot da vina pe altii pentru ca le-au imprumutat gandirea si au actionat ca ei, deci ei sunt vinovati si de esecuri.

Realitatea e alta: fiecare e responsabil de esecurile lui si, cu cat actioneaza intr-un mod mai autentic, cu atat esecul are sanse mai mici sa apara.

Omului imatur ii lipseste partea aceea a psihicului care ne impinge la actiune si traieste intr-o stare latenta.

Principiul lui este: daca nu actionez, nu ma pot lovi de esec deci, sunt la adapost.

El uita ca daca nu actioneaza nu poate trai nici experienta succesului.

E adevarat ca actiunea ne duce si la esec dar, ne aduce si o doza mare de succes.

Daca e sa punem totul in balanta, ca oameni de actiune, balanta inclina in partea succesului, aceste trairi fiind mai dese decat cele ale esecului.

Daca traiesti in prezent, felul in care traiesti hotaraste cum va fi ziua de maine.

De ce oamenii nu constientizeaza? Daca sunt constienti, sufera. Aceasta somnolenta actioneaza ca un mijloc de protectie impotriva durerii.

Exista si un mare neajuns: daca esti somnolent ca sa nu simti durerea, nu o sa simti nici placerea.

Trebuie sa fim constienti atat de durere cat si de placere deoarece acestea nu sunt fenomene separate.

Maturitatea inseamna constientizare.

Constientizarea trebuie aplicata in toate domeniile vietii tale, in toate starile in care te afli, experientele pe care le traiesti.

Sa fii constient de toate, sa le traiesti la maxim indiferent de valenta lor pozitiva sau negativa.

Fiecare experienta care ni se ofera trebuie traita si merita toata atentia noastra.

Oamenii fug de experientele dureroase si atunci cand li se intampla prefera sa nu se gandeasca la ele, sa le arunce acolo undeva in speranta ca acestea se vor pierde in neant si vor disparea total din viata lor.

In realitate lucrurile nu stau asa.

Inconstientul nostru nu e un sac fara fund in care poti impinge la nesfarsit toate suferintele.

Acestea vor iesi odata si-odata la suprafata si ne vor izbi in cel mai dureros mod posibil.

E bine sa le traim pe toate la randul lor, una cate una.

Atunci cand avem momente de fericire, ne bucuram de ele, le traim de cele mai multe lor la intensitate maxima, profitam din plin de existenta lor in viata noastra.

De ce nu am actiona in acelasi mod cand viata ne cadoriseste cu experiente neplacute? Sa le traim si sa fim constienti de existenta lor, fara a ne scufunda in depresia produsa de ele.

Un om matur se bucura atunci cand are momente pozitive, se intristeaza cand are momente negative, e constient de existenta ambelor si stie ca toate aceste evenimente sunt parte din el, din existenta lui, rezultat al alegerilor facute de el de-a lungul timpului.

Ceea ce traieste azi e rezultatul actiunilor de ieri.

Prezentul e partea cea mai importanta a vietii noastre si multi dintre noi alegem sa traim intr-o stare de amorteala continua, sa nu fim constienti de clipa prezenta, ancorandu-ne in faptele din trecut sau in scenariile de viitor.

Uitam sa luam parte la propria viata, sa fim constienti de ceea ce traim.

De azi ma maturizez si sunt constienta de toate trairile mele, sunt parte activa in viata mea, iau parte la sentimentele mele, la relatiile mele, la actiunile mele, la comportamentele mele.

Tot ceea ce fac, fac intr-un mod constient, ochii mereu deschisi pentru a putea privi tot ce ma inconjoara, gandirea neadormita pentru a putea procesa evenimentele din viata mea, sufletul deschis la orice fel de simtiri, de sentimente profunde, indiferent de natura lor.

Pana la urma, acesta capacitate a noastra incomensurabila de a simti ne face oameni maturi.

Un om matur daruieste iubirea fara a pretinde nimic in schimb.

Iubirea poate avea trei dimensiuni: dependenta, independenta si interdependenta.

Dependenta si independenta sunt forme ale iubirii imature, gasindu-se fiecare intr-o extrema.

In primul caz, dependenta, cele doua parti ale cuplului, sau numai una, se afla intr-o relatie de dependenta cu cealalta.

Partenerii se poseda unul pe celelalt, fiecare il reduce pe celelalt la un bun de consum.

Nu pot avea o viata separata, intimitatea dispare si tot ce au este o viata comuna lipsita de bucurii sau cu mult prea putine bucurii, decat ar avea nevoie spiritul uman.

Cel de-al doilea caz, independenta, se afla in extrema cealalta: partenerii nu au decat o viata personala, in general viata in doi se rezuma la un raport pur fiziologic si la prezenta, unul la bratul celuilalt la diverse evenimente sociale, dar foarte rar.

Viata de cuplu nu mai are loc datorita vietii personale, nevoia de iubire nu este hranita deoarece partenerii par de obicei indiferenti.

Interdependenta este paradisul.

Aici se poate vorbi despre iubirea matura.

Cele doua parti ale cuplului sunt intr-o sincronizare perfecta.

Viata de cuplu nu o inabusa pe cea personala a fiecaruia.

Aici libertatea este la ea acasa, partenerii se accepta reciproc, nu-si ingradesc unul altuia personalitatea.

Fiecare este lasat sa se exprime liber.

Cei doi ofera iubire fara sa ceara nimic in schimb.

Dragostea nu e o moneda de schimb: iti dau dragoste, imi dai stabilitate. Nu! Aceasta nu e iubirea matura.

Omul matur iubeste pentru ca are iubire de daruit, el nu pretinde nimic in schimb si tocmai de aceea primeste.

In ceea ce priveste iubirea, dictonul “cere si ti se va da”, nu functioneaza. Iubirea nu e ceva ce se cerseste.

Omul matur o daruieste si o va primi de la un om la fel de matur.

Omul devine matur in clipa in care inceteaza sa mai aiba nevoie de iubire si incepe sa daruiasca.

Iubirea lui nu e dependenta, el iubeste indiferent daca este sau nu iubit de celalalt.

Atunci iubirea nu e o relatie, e o stare.

Cand depinzi de celalalt exista intotdeauna nefericire, pentru ca dependenta inseamna sclavie. Atunci incepi sa te razbuni in moduri subtile pentru ca cel de care depinzi are putere asupra ta si asta te intriga.

Cand esti dependent celelalt incepe sa te infometeze, sa-ti ofere tot mai putin astfel incat sa devi tot mai dependent. Intr-o relatie de dependenta se da o lupta continua pentru putere.

“Iubirea nu poate inflori in dependenta, iubirea este o floare a libertatii.” Osho

Atunci cand doi oameni imaturi intra intr-o relatie isi cersesc unul altuia iubire si aceasta relatie se termina intr-o dramatica suferinta deoarece nici unul nu are de oferit, amandoi cersesc.

Faptul ca celalalt are iubire, a fost doar o idee de-a ta. Ce vina are el?

Celalalt nu are nicio obligatie sa corespunda asteptarilor tale. Si tu l-ai inselat.

El spera ca iubirea sa vina de la tine.

Cand amandoi sunteti imaturi, de unde sa vina? Amandoi sunteti nefericiti.

“Maturitatea inseamna ca ai ajuns acasa.” Osho

Cu cat omul patrunde mai adanc in sine, cu atat e mai matur.

Coboara adanc in tine fara teama de ce ai sa gasesti acolo. Vei accepta tot ce vei gasi acolo si astfel vei atinge maturitatea.

“Oamenii cred ca a imbatrani inseamna a deveni matur, ceea ce nu e adevarat. Batranetea apartine corpului.” Osho

Daca treci printr-o experienta constientizand-o, acea exprienta devine maturitate.

Omul matur nu comite niciodata aceasi greseala de doua ori. Cu fiecare experienta intelegerea ta evolueaza.

sutsa:

http://www.casasufletului.ro/25/ma-maturizez/

Interesant despre inima - sistemul nervos

Ce este Emwave PC® ?

Emwave PC® este un program usor de folosit care afisaza in timp real ritmul inimii si arata cum te afecteaza stresul. Mai mult decat atat, aceasta tehnologie te ajuta sa transformi stresul si anxietatea in energie utila pentru sanatatea si performanta personale. Iti permite sa vezi si si controlezi dinamica celui mai puternic organ din organism INIMA
Te ajuta sa-ti transformi stresul si anxietatea in energie pentru a-ti creste eficienta personala si profesionala.

Care sunt beneficiile folosirii Emwave PC®?

Emwave PC este conceput in asa fel incat sa sa ajute oamenii sa previna, gestioneze si diminueze efectele stresului. Prin intermediul unui sensor care culege informatii, poti vizualiza in timp real cum gandurile si emotiile afecteaza inima si SNV.
Folosind tehnici de relaxare vei invata sa treci la o stare emotionala pozitiva si vei fi capabil sa vezi schimbarile rezultate in ritmul cardiac direct pe monitor. Aceste transformari in ritmul inimii determina o cascada favorabila de evenimente neurale, hormonale si biochimice de care beneficiaza intregul organism, inclusiv mintea. Tensiunea arteriala scade. hormonii de stres scad si ei, creste activitatea sistemului imunitar, a hormonilor anti-imbatranire.Creste claritatea gandirii, creste capacitatea de control si calmul. Efectele sunt imediate si de durata !

Studiile au arata ca emotiile se regasesc in paternurile ritmului cardiac. Analiza VRC sau ritmului cardiac este recunoscuta ca o masuratoare puternica noninvasive care reflecta interactiunea inima creier si dinamica SNV care sint sensibli la schimbarile starilor emotionale.
Studiile au arata ca VRC reprezinta un indicator al armonieie neurocardiace; o VRC joasa este un predictor de moarte prematurasi este asociat cu o multuime de probleme de sanatate multe generate de stress.

La ce foloseste Emwave PC®?

Ce vreti sa imbunatatiti? Performata profesionala, rezultatele scolare, jocul de golf, eforturile creative, sanatatea, realtiile personale, profesionale sau sociale; linistea interioara?

• Emwave PC® va poate ajuta sa inrerupeti stresul favorizand starea de bine, autocontrolul si realizarea sarcinilor.
• La nivel de companie Emwave PC® va poate ajuta sa imbunatatiti realtiile cu clientii, sa retineti personalul performant, sa imbunatiti stare de sanatate si performanta a angajatilor.

Emwave PC® este un instrument de biofeedback?

Da. Este un instrument de biofeedback; care furnizeaza informatii despre diferitele schimbari fiziologice ale organismului nostru in timp real. Cel mai simplu instrument de feed back este imaginea noastra din oglinda, imagine care se schimba in functie de cum ne simtim.

Emwave PC® este mai mult decat un instrument de biofeedback este un instrument educational care furnizeaza paternuri ale ritmului cardiac, care permite vizualizarea si intelegerea modului in care stresul si diferite emotii influenteaza dinamica Sistemului Nervos Vegetativ.O face prin masurarea schimbarilor care apar in mod natural in bataile ritmului inimii si care se numeste VRC sau ritm cardiac.
In mod obisnuit analiza VRC cuantifica variabilitatea intr-o inregistarare, prin Emwave PC se obtin informatii suplimentare si prin analiza paternurilor ritmului cardiac.

Studiile au demonstart ca emotiile pozitive sustinute determina un mod functional eficient si regenerativ asociat cu o coerenta a paternurilor ritmului cardiac, o sincronizare si armonie intre organe si sisteme fiziologice. (functia cardiaca, functiile digestive).

Emwave PC monitorizeaza ritmul cardiac, masoara obiectiv nivelul coerentei cardiace si ajuta oamenii sa dezvolte abilitati prin care sa mentina un nivel ridicat de coerenta emotionala si fiziologica.

Prin practicarea tehnicilor de relaxare oamenii pot vedea si trai schimbarile ritmului cardiac, care devine mai putin neregulat, lin si sub forma unei unde sinusoidale pe masura ce persoanele intra intr-o stare de coerenta.
Emwave PC® analizeaza paternul ritmului cardiac si calculeaza nivelul de coerenta in fiecare sedinta.
Nivelul de coerenta este prezentat utilizatorului ca un scor cumulat sau ca si rezultatul unui joc interactiv conceput pentru a accentua tehnica coerentei cardiace.

• Ce este Coerenta Cardiaca

O modalitatae de functionare a inimii in care ritmul ei (bataile) si impusurile electrice emise sunt foarte regulate. Exista o conectare nervoasa intre Inima si Creier prin care se transmit semnale. Acestea circula in ambele sensuri. In conditiile in care inima trimite semnale electrice foarte regulate catre creier apare starea de bine. Studiile au aratat ca emotiile pozitive ca dragostea, aprecierea, grija cresc coerenta batailor inimii. In timpul coerentei cardiace patternul undelor emise de creier se sincronizeaza cu cel al variabilitatii ritmului cardiac.

In plus sistemul nervos vegetativ se gaseste in echilibru iar functia sistemului imun creste. Tot organismul functioneaza in armonie si eficienta.
Coerenta este asociata cu:

• Emotie pozitiva
• Puterea de a genera stabilitate/echilibru mental si emotional intre creierul cognitiv si emotional.
• Eficienta in functionarea sistemului cardiovascular, nervos, imun, hormonal.

Coerenta presupune un ritm cardiac coerent adica prezenta pe monitor de unde regulate, o crestere a activitatii parasimpatice, o crestere a armoniei intre sistemele fiziologice.

Persoanele care ajung la un nivel de coerenta cardiaca crescuta isi imbunatatesc starea de sanatate, de bine si performanta.

• Ce este Variabilitatea Ritmului Cardiac(VRC)

Variabilitatea ritmului cardiac reprezinta o masura a variatiei dintre doua batai cardiace. Ritmul inimii (frecventa cardiaca) este influentata de sistemul nervos vegetativ cu cele doua ramuri ale sale simpatica si parasimpatica. Studiul variabilitatii ritmului cardiac permite o vizualizare a SNV. Este folosit ca o masura a gradului de sanatate , o VRC joasa este un predictor al mortii subite in timp ce o VRC crescuta reprezinta un semn de sanatate. Pe masura ce perceptiile mentale si emotionale se schimba, informatia este transmisa la inima si alte parti ale organismului de simpatic si parasimpatic. Atunci cand suntem stresati, ocupati, suparati inima primeste semnale conflictuale care determina un ritm neregulat, dar normal Tipul de semnal pe care il genereaza inima este haotic.
Inima genereaza si semnale electrice regulate, coerente. Acestea apar cand sistemul cardiovascular functioneaza eficient si este in echilibru cu sistemul nervos. Cand se obtine starea de coerenta VRC este regulata .
In intervalul dintre nastere - cand variabilitatea este cea mai mare- si pana in apropierea mortii - cand este mai scazuta - pierdem anual 3% din variabilitate (c.f. studiului Journal of the American College of Cardiology, 1999)

Scaderea variabilitatii ritmului cardiac este asociata cu probleme de sanatate legate de stres, imbatranire, hipertensiune,diabet, infarct, moarte subita, cancer, (confirmat de studii publicate in reviste ex: Lancet, Circulation) .

• Ce este Sistemul Nervos Vegetativ?(SNV)

Reprezinta acea parte a sistemului nervos care regleaza 90% din functiile organismului (functia cardiaca, digestiva) si inerveaza organele interne. Este format din doua ramuri: simpatic - cu rol de aceleratie si parasimpatic - cu rol de frana.
Creierul si inima, sistemul imunitar, hormonal, repsirator, digestiv, toate sunt interconectate intr-o retea de nervi.

Ramura simpatica a SNV este cea care accelereaza functiile organismului pregatindu-le pentru actiune. Raspunsul „Lupta sau Fugi“ activeaza ramura simpatica a SNV si determina contractia vaselor sanguine, accelerarea ritmului cardiac etc. Poate fi asemuit cu accelartia unei masini.
Ramura parasimpatica relaxeaza sau incetineste functiile organismului. Este comparabila cu frana.

sursaa: http://heartmony.ro/ffils.html

Pozitiv/Negativ

Balanta Emotiilor



emotii negative - genereaza incoerenta

• tensiune, agitatie

• ingrijorare

• teama, anxietate, panica

• suprasolicitare

• neincredere in sine si in ceilalti

• furie

• vinovatie, rusine

• tristete

• lipsa de interes

• critica / auto-critica

• confuzie

emotii pozitive - genereaza coerenta

• relaxare

• grija

• calm

• usurare

• incredere in sine si in ceilalti

• neutralitate, detasare

• acceptare

• bucurie, placere

• interes

• toleranta

• claritate

sursa: http://heartmony.ro/

Foamea Emotionala

Mancam pentru ca ne e foame. Mancam pentru ca avem pofta de un anumit aliment. Mancam pentru a avea energie.

Sau mancam pentru a depasi unele emotii?

Mancatul emotional este o problema cu care se confrunta multe persoane, desi nu toate accepta ori constientizeaza acest lucru.

Ce inseamna de fapt foamea emotionala?



Inseamna ca nu organismul iti dicteaza senzatia de foame, ci mai degraba ... sentimentele. Inseamna ca mananci atunci cand nu ai nevoie, cand corpul tau nu cere acest lucru. Inseamna ca acest tip de foame poate fi periculos pentru sanatate, atat de periculos incat ar putea fi incadrat in categoria tulburarilor de alimentatie.

Cum iti dai seama ca mananci emotional?

In primul rand realizezi ca mananci de fiecare data cand simti o emotie mai puternica - te desparti de iubit si iti cumperi o cutie mare cu bomboane de ciocolata. Ai un examen important si nu te poti opri din mancat, te-ai certat cu prietena ta cea mai buna si esti atat de suparata incat ti-ai cumparat cea mai mare cutie de inghetata pentru a te consola.

Persoanele care mananca emotional o fac de cele mai multe ori fara sa realizeze problema lor. Se simt bine atunci cand se bucura de mancare, gandindu-se ca asa le va fi mai usor sa solutioneze problema.


Totodata, alegerile culinare pe care le fac sunt, din pacate, dintre cele mai neinspirate - mancaruri bogate in grasimi, in zahar, mancaruri care sunt adevarate bombe calorice pentru organism. Se intampla adesea ca aceste persoane sa se ascunda de restul familiei ori prietenilor, preferand mancatul in singuratate. Odata ce masa a luat sfarsit senzatia de vinovatie apare aproape imediat, in majoritatea cazurilor.

Riscurile mancatului emotional

In primul rand mancatul emotional poate fi considerat o tulburare alimentara si este necesar sa apelezi la ajutorul unui medic psihoterapeut, pentru a intelege exact cand si in ce context a aparut pentru prima oara acest comportament in cazul tau.



Apoi, mancatul emotional presupune un efort foarte mare de control al greutatii. In cazul in care nu reusesti sa te abtii de la acest tip de foame, sansele de a avea probleme serioase cu kilogramele in plus sunt foarte mari.



Nu in ultimul rand, este important sa constientizezi aceasta problema. Mancarea nu iti va rezolva niciodata celelalte probleme, chiar daca pe moment poti simti ca te ajuta. Pe termen lung insa, foamea emotionala iti va da alte batai de cap - kilograme in plus, instabilitate emotionala, neincredere in propria persoana ori chiar probleme digestive si alte afectiuni grave cum ar fi bulimia.

Cum poti inceta sa mai mananci emotional?

Voi spune si de aceasta data - consulta un psihoterapeut! Este important sa stii cum sa-ti controlezi emotiile, pentru ca data viitoare sa nu te repezi in punga cu chipsuri dupa o dezamagire ori sa mananci intreaga cutie cu bomboane daca tipul cu care ai vorbit in club te cheama la o intalnire.



In rest, mananca regulat, incearca sa duci o viata sanatoasa si NU manca daca nu iti este foame!

Stiai ca:

- Exista mai multe tipuri de efecte ale foamei emotionale - senzatia de vinovatie ii afecteaza pe aproximativ 40% dintre cei care mananca necontrolat, iar 1,5% dintre cei cu astfel de probleme se simt atat de vinovati incat ajung sa manance numai noaptea?
- Aproximativ una din 100 de femei sufera de "foame emotionala"?
- Unele simptome ale "foamei emotionale" se regasesc si la pacientii cu bulimie-nervoasa?
- 3,5% din femeile care sufera de "foame emotionala" ajung sa fie atat de deprimate incat uneori refuza socializarea?
- Un jurnal in care persoana in cauza sa-si noteze alimentele consumate si emotia care a determinat consumarea acelor alimente, poate ajuta?

SANATATEA EMOTIONALA

Cei care sunt sanatosi din punct de vedere emotional sunt cei care isi gestioneaza adecvat emotiile si comportamentul.

Ei sunt capabili sa faca fata cu succes inevitabilelor provocari ale vietii si sa construiasca relatii puternice care sa ii implineasca.

Cand se intampla evenimente dificile, ei sunt capabili sa mearga mai departe si sa-si continue viata, folosind experienta invatata.

Din pacate, prea multi oameni nu acorda timp pentru sanatatea lor mentala si emotionala - evita sa acorde atentie acestui aspect important al vietii lor, pana cand este prea tarziu - cand apar problemele grave.

Am intalnit multe persoane pentru care este mult mai important serviciul sau seful decat propria lor persoana.

Oameni care pun pe ultimul loc nevoile lor, in favoarea nevoilor altora.

Stiu ca e nevoie de efort pentru a construi sau de a mentine sanatatea fizica, dar si cea mentala si emotionala merita aceeasi abordare.

Beneficiile sunt foarte mari!

Pana la urma este mai usor sa previi decat sa tratezi!

Da, o buna sanatate emotionala te va face mai puternic si mai fericit.

Vestea buna este ca exista multe lucruri pe care le puteti face pentru a stimula starile acestea, sa va construiti abilitati de rezistenta si sa invatati cum puteti obtine mai multa bucurie de la viata.

Ce este sanatatea mentala sau emotionala?

Sanatatea mentala sau emotionala se refera la starea de bine in ceea ce priveste partea noastra psihologica.

Acesta include modul in care te simti in legatura cu tine, cum te simti in relatii cu ceilalti, precum si capacitatea de a gestiona sentimentele si dificultatile cu care te confrunti.

O buna sanatate mentala nu este doar absenta unor probleme de sanatate psihica.

Sa fii sanatos din punct de vedere emotional sau mental, este mai mult decat sa nu fii afectat de depresie, anxietate sau alte probleme psihologice.

O buna sanatate mentala se refera la mai mult decat la absenta unor boli psihice si este data de prezenta caracteristicilor psihologice pozitive:

• echilibru,
  
• flexibilitate,
  
• incredere,
  
• pofta de viata,
• iubire,
  
• relaxare.

Persoanele care sunt sanatoase mental si emotional au:

• Un sentiment de multumire.
• Un gust pentru viata si capacitatea de a rade si a se distra.
• Posibilitatea de a face fata stresului si de a merge mai departe in fata adversitatilor.
• Un sentiment despre sensul si scopul lor, atat in activitati, cat si in relatiile acestora.
• Flexibilitatea de a invata lucruri noi si de a se adapta la schimbare.
• Un echilibru intre munca si relaxare, odihna si activitate, etc.
• Posibilitatea de a construi si intretine relatii satisfacatoare.
• Incredere in sine si o inalta stima de sine.

Aceste caracteristici pozitive ale sanatatii mentale si emotionale va permit sa participati la viata in cea mai mare masura posibila, facand posibila productivitatea si importanta activitatilor si relatiilor.

Rolul rezistentei in domeniul sanatatii mentale si emotionale

Faptul ca esti sanatos emotional si mental nu inseamna ca nu vei trece niciodata prin incercari grele sau ca nu vei intampina probleme emotionale.

Cu totii trecem prin dezamagiri, pierderi si schimbare.

Si in timp ce aceste parti sunt normale de viata, ele pot provoca tristete, anxietate, stres sau furie.

Diferenta este ca oamenii cu o buna sanatate emotionala au capacitatea de a merge mai departe in fata adversitatilor, traumatismelor si a stresului.

Aceasta capacitate se numeste rezistenta.

Persoanele care sunt sanatoase emotional au instrumentele necesare in confruntarea cu situatii dificile si mentinerea unei perspective pozitive. Ei raman in continuare concentrati, flexibili si creativi indiferent de situatie.

Unul dintre factorii cheie ai rezistentei este abilitatea de a-ti echilibra emotiile.

Capacitatea de a-ti recunoaste sentimentele si a le exprima adecvat te ajuta sa eviti sa ramai blocat in depresie, anxietate sau in stari negative.

Un alt factor important este considerat a fi sistemul de prieteni, familie, persoanele care te pot ajuta. Te vei simti incurajat sa stii ca sunt oameni in care ai incredere, ca familia iti va acorda suportul - va creste rezistenta ta.

Construirea rezistentei

Rezistenta implica mentinerea flexibilitatii si a echilibrului in viata in timp ce gestionezi situatii stresante sau evenimente traumatice.

Ai la indemana cateva optiuni de a invata rezistenta:

• Da-ti voie sa experimentezi emotii puternice, dar totodata fii atent la momentul in care corpul tau iti spune ca nu ai nevoie de asemenea experiente, care te-ar putea dezechilibra.
• Mergi mai departe si confrunta-te cu cererile zilnice ale vietii tale, dar fii atent la momentul in care trebuie sa dai inapoi sa te odihnesti si sa te relaxezi.
• Petrece cat mai mult timp cu persoanele dragi pentru a castiga suport si incurajare si totodata pentru a le da si tu acelasi lucru.

• Ai incredere in ceilalti si totodata ai incredere in tine.

• Ai grija de sanatatea ta emotionala pentru ca meriti sa fii fericit!

• sursa http://www.psiho-dezvoltare.ro/ai-grija-de-sanatatea-ta-emotionala
  

Despre A fi parinte

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor.

Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros.

Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres.

Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.

Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator.

Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală.

Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa.

Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă.

De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”


· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea.

Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri.

Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.


Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale.

Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli.

De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”.

Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor.

Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun.

Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog.

Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

TEMERI...

1. Respingerea si 2.Abandonul

Sunt atat de strans legate incat nu pot fi separate cu usurinta.

Teama de respingere sau de abandon ne poate afecta relatiile de-a lungul intregii vieti.

Din cauza ei, ii putem impiedica pe cei din jur sa se apropie de noi, pentru a nu le da prilejul de a ne respinge sau de a ne abandona, provocandu-ne durerea insuportabila asociata cu aceste doua actiuni.

Durerea provocata de respingere si de abandonare ne este familiara chiar din momentul nasterii noastre.

Am plecat din universul nostru sigur si am venit aici, trecand prin trauma nasterii si a acomodarii fata de niste oameni aparent straini.

De aceea, ori de cate ori o experimentam din nou, noi nu facem decat sa redeschidem o rana mai veche.

Secretul este spiritualitatea, ca solutie de a ne simti conectati cu lumea pe care am lasat-o in urma pentru a veni in aceasta calatorie de scurta durata. Nicio durere terestra nu ti se va parea suficient de devastatoare daca vei pastra conexiunea spirituala cu adevarata ta familie, cea din dimensiunea spirituala.

3. Esecul

Teama de esec este aproape epidemica in lumea moderna.

Insa, indiferent cate greseli am face si cate rateuri am da, cat de lenesi sau de rai ne-am dovedi, noi ne urmam inevitabil planul de viata, care reprezinta singura motivatie a eforturilor noastre.

De aceea, daca am avea perspectiva corecta, noi ar trebui sa renuntam la orice stres si la orice anxietate legata de un potential esec.

Cea mai sigura cale de a scapa de teama de esec consta in a te concentra asupra calitatii calatoriei tale.

4. Succesul

Stiu ca ceea ce voi afirma in continuare este evident, dar nu pot sa nu precizez ca principalul motiv pentru care oamenii se tem de succes este ca se tem ca acesta sa nu le fie apoi luat.

De aceea, ei se cramponeaza cu disperare de esec, consolandu-se cu ideea ca atunci cand ajungi pe fundul prapastiei, nu o poti lua decat in sus.

Succesul este, dincolo de aspectele financiare, slujba, marimea casei, marca hainelor si masina pe care o conduci, o virtute spirituala. Daca nu te consideri integru, activ, curajos, profund, curios si plin de compasiune, inseamna ca vei avea mult de lucrat cu tine insuti inainte de a te considera un om de succes.

5. Tradarea.

Cea mai dureroasa forma de tradare este tradarea de sine. Noi ne putem trada pe noi insine in felurite moduri, fie ignorand semnalele propriului trup sau ale propriului suflet, fie lasandu-i pe cei din jur sa presupuna anumite lucruri legate de noi, desi acestea nu sunt sustinute de nimic.

Atunci cand lasi pe cineva sa te defineasca pe tine si limitarile tale, tu te tradezi pe tine insuti. Atunci cand lasi pe cineva sa te injoseasca, sa te abuzeze, sa te faca sa te indoiesti de bunatatea si de potentialul tau, tu te tradezi pe tine insuti.

Dar si tradarea din partea celor dragi este un lucru dureros si inevitabil in viata tuturor oamenilor.

Si desi gandurile de razbunare par uneori dulci, nu merita sa le dai vreodata curs. Exista un proverb oriental care spune:

“Atunci cand iti propui sa te razbuni, tu incepi sa sapi doua gropi simultan: una pentru celalalt si una pentru tine.”

6. Singuratatea.

Adevaratul remediu al singuratatii nu este compania altor persoane.

El se afla in interiorul nostru. In acest caz, ce rost are sa ne temem de un lucru pe care il putem controla atat de simplu?

Nu confunda niciodata cuvantul solitudine cu singuratate. Exista oameni solitari care nu se simt deloc singuri si altii care se simt singuri desi de afla intr-o camera plina de persoane.

Exista doua ratiuni care stau la baza necesitatii de a-ti trascende teama de singuratate, in afara faptului ca aceasta conduce la depresie, anxietate si boala.

Mai intai, dependenta de celelalte persoane pentru a te autodefini conduce la situatia oribila de a nu avea alta identitate decat cea pe care ti-o confera cei din jur.

Ce se intampla insa daca acestia sunt prea ocupati sau indisponibili?

In al doilea rand, daca esti de parere ca singuratatea nu poate fi vindecata decat de compania altor oameni, inseamna ca iti anihilezi singur discernamantul.

Ma ingrozesc numai la gandul ca esti dispus sa te insotesti cu oricine numai pentru a nu te mai simti singur.

7. Boala.

Bolile fac in mod natural parte din viata, fiind incluse in scenariul pe care ni l-am scris singuri inainte de a veni in aceasta dimensiune.

La fel ca in cazul tuturor celorlalte experiente neplacute prin care trecem, scopul pentru care am introdus aceste boli in planul nostru de viata a fost sa le depasim, deopotriva la nivel fizic si spiritual, nu sa ne plagem de ele, sa devenim obsedati din cauza lor sau sa le confundam cu identitatea noastra.

8. Imbratranirea.

Asa cum putem sa ne identificam cu o boala, noi putem refuza sa ne identificam inclusiv cu varsta noastra.

Cu toate acestea, batranetea este un lucru pe care noi il alegem atunci cand ne scriem scenariul vietii deoarece dorim sa ne simtim suficient de obositi de aceasta lume pentru a ne intoarce Acasa.

Unul din motivele care genereaza teama de batranete este grija ca trupul nostru nu se va mai putea misca la fel ca inainte.

Nimeni nu isi doreste sa traiasca cvasi-paralizat. Pe de alta parte, batranetea este cel mai bun pretext pentru a ne reaminti ca noi nu suntem una cu trupul nostru, ci spirite care am mai fost de nenumarate ori pe pamant si care si-au scris scenariul propriei vieti.

9. Pierderea unei persoane dragi

Durerea provocata de pierderea unei persoane dragi este covarsitoare si nimic nu o poate alina foarte multa vreme.

Eforturile noastre de a-i mangaia pe cei aflati in doliu tin mai degraba de propriul nostru confort decat al lor. Cel mai bun lucru pe care il putem face pentru o persoana aflata in aceasta situatie este sa ii fim alaturi, pentru a avea ceva de care sa se agate pana cand va reusi sa se puna din nou pe picioare. Renuntarea la manifestarea durerii inainte ca aceasta sa isi fi incheiat ciclul natural poate fi chiar periculoasa pentru starea de sanatate.

Insa, oricat de agonizanta ar fi o astfel de pierdere, este imperios necesar ca noi sa intelegem perspectiva spirituala a tranzitiei intre cele doua dimensiuni, pentru a ne simti mai impacati si pentru a nu-L invinovati pe Dumnezeu pentru ca ne-a rapit persoana iubita. Si sa fim convinsi ca intr-o zi ne vom intoarce cu totii Acasa.

10. Moartea

Aceasta este poate cea mai inspaimantatoare dintre temerile noastre.Desi multi dintre noi stim ca spiritul nostru transcende moartea, desi toate religiile lumii afirma acest lucru, cea mai mare temere a noastra ramane cea de anihilare. Teama de moarte este teama ca vom inceta sa mai existam.

Un alt aspect al fricii de moarte este convingerea oamenilor ca aceasta tranzitie este incredibil de dureroasa. In urma unor regresii s-a constatat insa ca moartea in vietile anterioare nu a fost nici pe departe la fel de traumatizanta ca nasterea in aceasta viata.

O alta grija inutila pe care ne-o facem se refera la maniera in care vom muri. Se pare ca, atunci cand ne-am scris planul vietii, am introdus in el cinci puncte de iesire, respectiv cinci posibilitati de a parasi aceasta viata fizica si de a ne intoarce Acasa. Noi avem optiunea de a ne intoarce in aceasta viata, daca nu suntem complet hotarati sa plecam. Aceasta decizie ne apartine in totalitate si este binecuvantata de Dumnezeu.

Tulburarile afective

Majoritatea cercetarilor care s-au ocupat cu studierea personalitatii dizarmonice a delicventilor minori si tineri, au reliefat insuficienta lor maturizare afectiva si diferite stari de dereglare a afectivitatii acestora.

Insuficienta maturizarii afective se caracterizeaza, printre altele, prin:

lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea sugestibilitatii;

insuficienta dezvoltarii autocontrolului afectiv, legat de cunoasterea insuficienta si capacitatea de stapanire a reactivitatii emotionale;

slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor, indeosebi a celor morale.

Toate acestea duc la lipsa unei capacitati de autoevaluare si de evaluare adecvata, la lipsa obiectivitatii fata de sine si fata de altii.

Dintre starile de dereglare a afectivitatii intalnite la delicventi amintim:

starile de frustare afectiva si sentimentele de frustare,

conflicte afective, instabilitatea (labilitatea) afectiva,

ambivalenta afectiva,

absenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste.

a. Starile si sentimentele de frustare

Frustrarea este o stare afectiva negativa care apare atunci cand individul intalneste in calea sa un obstacol care il impiedica sa-si satisfaca o trebuinta.

Frustrarea este, de fapt, experienta afectiva a esecului, trairea mai mult sau mai putin tensionata si dramatica a nereusitei si a privatiunii.

Ceea ce este caracteristic frustrarii este “constiinta unei stari de privatiune, care va da nastere unei stari emotionale, unei nevoi de descarcare, stare explicata uneori prin reaua intentie a altuia, alteori prin propriile incompetente, sau in unele cazuri este nedeterminata, subiectul frustrat neputand-o lega de o cauza adevarata, reala.

Starea de frustrare se manifesta, deci, printr-o tensiune afectiva marita si in functie de echilibrul emotional, de structura afectiva, de caracteristicile si trasaturile caracteriale – individul poate ajunge la un comportament dezorganizat, care sa se desfasoare intr-un mod anarhic sau deviant.

Frustrarile pot determina pe planul personalitatii caderea franelor normative, scaderea valorii normelor socio-morale, ceea ce duce adesea la optarea pentru folosirea unor mijloace “mai eficiente” pentru satisfacerea trebuintelor, indiferent de valoarea lor normativa, individul apeland la mijloace nelegale si ajungand, deci, la infractiuni.

Numeroase cercetari au relevat faptul ca, alaturi de alti factori, toleranta redusa la frustrare, aparuta ca urmare a acumularii unor multiple situatii si stari de frustrare, sta la originea multor defecte de adaptare, inclusiv la originea delicventei.

De asemenea, cercetarile efectuate la delicventii minori cu ajutorul Testului de aperceptie tematica releva proiectarea in istorioarele intocmite de subiectii delicventi a starilor si sentimentelor de frustrare afectiva, de privare materiala etc., in mult mai mare masura.

Acumularea frecventelor starii de frustratie pe parcursul anilor au ca efect scaderea tolerantei frustrarii.

Din aceasta cauza, in situatii tensionate, minorii si tinerii vor apela adesea la reactii agresive. Acest lucru a fost pus in evidenta si de cercetarile in care delicventilor minori li s-a aplicat Testul de frustrare Rosenzweig.

Testul a relevat faptul ca delicventii minori nu au capacitatea de a minimaliza importanta obstacolelor, de a le considera ca fiind nonfrustrante, avand deci, o toleranta redusa la frustrare.

Tocmai de aceea ei prezinta o puternica trebuinta de aparare a eului, manifestata prin reactii agresive fata de persoanele frustrante.

La delicventii minori, cresterea tensiunii psihice datorate frustratiei necesita o descarcare rapida, care adesea se manifesta prin reactii si acte agresive.

b. Instabilitatea emotionala (labilitatea afectiva).

Dupa cum spune Vasile Pavelcu, “conflictele afective pot duce la sciziunea si dezintegrarea personalitatii.

Unitatea gandirii si actiunii are la baza unitatea si sensibilitatea echilibrului afectiv”.

c. Agresivitatea

Instabilitatea emotionala se asociaza adesea cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delicvential si la savarsirea unor infractiuni prin acte de violenta.

Tiberiu Bogdan arata ca agresivitatea rezida in acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan verbal care obisnuit dar nu in mod necesar, constitue o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara.

Rezultatele unor investigatii arata ca multi delicventi minori care au savarsit furturi prezinta agresivitate si instabilitate emotionala, declansate si exacerbate de imprejurarile de viata familiala si extrafamiliala disfunctionale.

Pe langa tinerii infractori proveniti din familii fara garantii morale, sunt si cei care “au fost scapati din mana”, ca urmare a lipsei de supraveghere si de indrumare.

Parintii minorilor care au ajuns infractori nu au acordat deloc, pe parcursul copilariei si adolescentei, sau au acordat insuficient timp educarii lor adecvate.

Legile succesului dupa Peter Arnold

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei
interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai “norocosi”.
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa “investim” mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem “platiti” pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul “ofera mai intai pentru a primi mai tarziu”.
23. Legea “pregatirii”. Performanta vine in urma unei pregatiri intense.
Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este “o calitate de fier” in drumul spre succes.

Peter Arnold

Rosu = invingator?

Vrei sa castigi o intrecere sportiva sau sa treci un examen? Imbraca-te in rosu. Studii stiintifice recente au confirmat faptul ca performantele noastre, atat cele fizice, cat si intelectuale, sunt influentate de culori.

Agresivitate si dominare

Anul trecut, in cadrul unui experiment, specialistii in psihologia sportului de la Universitatea din Münster, Germania, au supus atentiei a 42 de arbitri niste videoclipuri cu intalniri de tae-kwon-do.
Intrucat in aceasta arta martiala, cei doi combatanti sunt identificati prin intermediul a doua culori - rosu si albastru -, specialistii respectivi au fost pusi ulterior sa revada filmarile, dar modificate digital astfel incat culorile purtate de luptatori sa fie inversate.
Rezultatul? "Razboinicul" in rosu a fost recompensat invariabil cu o medie de 13% mai multe puncte fata de cel in albastru.

Influenta culorilor in sport a fost pentru prima oara descoperita in 2004, cand antropologii Russel Hill si Robert Barton de la Universitatea Durham, Marea Britanie, au analizat punctajele obtinute de concurentii la cateva sporturi olimpice: box, tae-kwon-do, lupte greco-romane si lupte libere.
Si atunci, in 55% din cazuri, victoria a fost atribuita sportivilor in rosu, iar in cazul disciplinelor care presupuneau o lupta corp la corp (precum luptele greco-romane) acest procent a urcat chiar la 62%.

In opinia lui Barton, acest rezultat poate fi explicat in parte printr-o preferinta inconstienta pentru rosu a arbitrului, dar mai ales prin faptul ca rosul, culoarea agresivitatii si a dominarii, ar favoriza din punct de vedere psihologic sportivul care-o poarta, facandu-l sa se simta si sa actioneze ca un invingator.

Iar forta rosului pare a se manifesta chiar si in sporturile de echipa: un studiu in cadrul caruia au fost analizate 56 de sezoane din Premiere League, liga de fotbal britanica, a demonstrat ca echipele cu tricou rosu (Liverpool, Manchester United si Arsenal) au cucerit 38 de titluri dintr-un total de 63.

Rosu egal pericol

Atat la animale, cat si la oameni, rosul indica forta fizica si capacitatea de a lupta si de a inspira frica adversarilor.

Comportamentul primatelor de exemplu este puternic influentat de rosu: la masculii de Mandrillus sphinx , fata si organele genitale rosii comunica rivalilor capacitatea de a lupta, iar nivelul de stralucire a culorii este direct proportional cu cantitatea de testosteron din sange.

Potrivit lui Barton, omul reactioneaza in mod asemanator: chipul celui suparat si agresiv se inroseste, indicand faptul ca sangele e mai bogat in oxigen si ca individul e gata de lupta, in timp ce, dimpotriva, un om mort de frica se albeste la fata.

Expunerea la rosu nu are efecte doar in ceea ce priveste luptele, si abilitatile cognitive ii resimt influenta.
Andrew Elliot de la Universitatea Rochester, New York, le-a testat in cadrul mai multor experimentei, reiesind ca, la un nivel foarte elementar, corpul uman are tendinta de a fugi de rosu.

Potrivit lui Elliot, ecuatia care caracterizeaza culorile este "rosu egal pericol";

in acelasi timp insa, rosul pare a fi in masura sa influenteze in mod pozitiv performantele intelectuale: tot el le-a cerut unor studenti sa sustina un test scurt pentru masurarea IQ-ului, distribuind foile cu intrebarile marcate in rosu si negru.

Si de aceasta data a reiesit ca cei cu foaia de examen rosie ar avea un IQ mai ridicat fata de ceilalti.

Prin intermediul tehnicilor de imagistica s-a descoperit ca expunerea la rosu activeaza cortexul frontal drept, o zona cerebrala corelata inteligentei emotionale si atentiei.

De la limonitul utilizat in ritualurile antice la cartierele cu felinar rosu si pana la infamele inimioare ale Sfantului Valentin, rosul a fost dintotdeauna asociat cu pasiunile carnale si dragostea romantica deopotriva, in toate culturile de-a lungul mileniilor.

Faptul ca rosul este culoarea dragostei si a pasiunii pare asadar un lucru cunoscut dintotdeauna, dar ca aceasta asociere are si un fundament stiintific reprezinta o descoperire de data recenta.

Dintr-un studiu realizat pe macaci de Corri Waitt, de la Stirling University, Marea Britanie, a reiesit ca femelele din aceasta specie isi aleg drept parteneri in vederea reproducerii exemplare cu botul intens colorat in rosu.

La aceste primate, caracteristica este corelata unui nivel ridicat de testosteron care presupune ca exemplarul in cauza este dotat cu un sistem imunitar eficient si cu gene "de calitate".

In urma acestor rezultate, Waitt a avansat ipoteza ca si la oameni, o fata imbujorata este tocmai ceea ce sugereaza, la un nivel primar, ca individul sau individa in cauza este unul/una "viabil/a". Craig Roberts, biolog de la Universitatea Newcastle, sustine si el teza cercetatoarei.

"Pare ca o coloratura sanatoasa, dificil de gasit in lipsa unei stari bune de sanatate, ofera o imagine autentica a mostenirii genetice si a vigorii unui individ".

Pentru a intelege daca suprematia rosului are o origine genetica sau ambientala, recent, Sarah Pryke de la Macquarie University din Sydney a realizat un studiu pe gulzi, o specie de cinteza (Chloebia gouldiae), niste pasari mici care, in functie de gene, pot avea capul rosu sau negru.

In competitia pentru hrana, indivizii cu capul rosu au iesit mereu invingatori.

Si tot invingatoare au fost si pasarile al caror cap negru a fost colorat de cercetatori in rosu, pentru ca in multe cazuri adversarii au refuzat infruntarea chiar inainte de inceperea luptei. La acesti subiecti, frica de rosu a fost considerata a fi innascuta.

Rosul afrodiziac

Un alt studiu de ultima ora al psihologilor Andrew Elliot si Daniela Niesta de la Universitatea Rochester, programat spre publicare la finele lunii octombrie in Journal of Personality and Social Psychology, a demonstrat prin intermediul a 5 experimente, ca barbatii prefera femeile imbracate in rosu.

Studiul in chestiune a furnizat prima confirmare emipirica a indelungatei povesti de dragoste dintre societatea umana si rosu, documentand efectele acestei culori asupra comportamentului.

"Doar de putina vreme psihologii si cercetatorii din alte discipline au inceput sa studieze mai atent legatura dintre culoare si comportament. Se stiu multe lucruri despre fizica si fiziologia culorii, dar foarte putine despre psihologia culorii", a precizat Elliot, in opinia caruia este un lucru fascinant sa descoperi ca nimeni nu este constient de acest potential al culorilor de a influenta comportamentul. Experimentele - a explicat el-, demonstreaza insa o analogie a felului in care oamenii si masculii de primate raspund la rosu.

Descoperirile noastre confirma ceea ce femeile au suspectat si au afirmat de multa vreme: ca barbatii actioneaza ca animalele in sfera sexualitatii. Pe cat de mult le place barbatilor sa creada ca reactioneaza in fata femeilor intr-o maniera sofisticata, se pare ca cel putin intr-o anumita masura, preferintele si inclinatiile lor sunt primitive".

Pentru a cuantifica efectul rosului, cercetatorul a aratat mai multor barbati fotografii cu femei atragatoare imbracate "succint" in rosu si verde si le-a cerut acestora sa decida care erau cele mai sexy. Acestia au cazut toti de acord ca doamnele in rosu sunt semnificativ mai atragatoare decat celelalte.

Pigmentul imaginatiei umane

Potrivit neuropsihologilor de la Durham University din Marea Britanie, exista o zona cerebrala "dedicata" elaborarii contrastului culorilor:
cea cunoscuta sub numele de cortexul vizual; este asadar creierul si nu ochiul cel care "raspunde" de sarcina de a recunoaste culorile.
Pentru a-si confirma teoria, cercetatorii au supus la o serie de teste pacienti carora in trecut le fusese indepartata chirugical o parte din cortexul vizual, iar rezultatele au fost inechivocabile: la acesti subiecti, perceperea culorii nu este influentata de diferentele de culoare, ci de luminozitate.

Explicatia fenomenului este fascinanta: culoarea este un produs al sistemului nervos si potrivit cercetatorilor, ar putea fi definita drept "un pigment al imaginatiei umane". Tocmai de aceea, persoanele care sufera daune cerebrale si isi pierd tocmai aceasta capacitate "imaginativa" sunt influentate de lumina; in functie de cum se reflecta aceasta, pentru ei se schimba si culorile in care vad lumea.

De altfel, ideea newtoniana conform careia ochiul ar fi un instrument capabil sa reproduca pasiv imagini rasturnate ale lumii exterioare nu mai este considerata una valida la ora actuala; de-acum se stie ca lumina nu este compusa din "raze" capabile sa deseneze pe retina vreo reprezentare a lumii exterioare. Oamenii de stiinta concep acum radiatia ca un camp electromagnetic definit de fotoni, cu dublu caracter: de unde si de particule. In plus, la ora actuala, se stie ca ochiul raspunde la radiatiile luminoase printr-o reactie fotochimica oscilanta care are loc pe retina, iar variatiile acesteia sunt interpretare de creier.

Ochii unui nou-nascut nu vad nimic: vazul este consecinta unei sistematizari complexe si active la nivelul creierului, ce implica recurgerea la arhetipuri genetice fundamentale; el este prin urmare rodul unui proces de invatare rafinat, in cadrul caruia structurile cognitive se dezvolta in mod progresiv.

Conform celor mai recente teorii, perceptia vizuala reprezinta un act psihosomatic si se bazeaza pe procese ce integreaza intr-un mod foarte complex functii biologice si culturale. Percepem ceea ce ne inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza realitatea generand imagini, sunete, mirosuri si gusturi.

El descifreaza astfel un univers care in sine este incolor, inodor, mut si insipid. Lumea vizuala umana este asa cum o percepem tocmai pentru ca suntem oameni, iar ceea ce vedem reprezinta rodul unei transfigurari a realitatii realizate de catre creier astfel incat sa serveasca sepravietuirii si cunoasterii; o simulare ce reconstituie interactiunile dintre noi si mediul material care ne inconjoara, realizata de creier sub controlul unor determinari genetice.

Culoarea nu este insa o caracteristica a obiectelor, ci rezultatul complex al efectului pe care lumina il are asupra aparatului uman al perceptiei. In timp ce unii oameni pot distinge chiar si 250 de culori, anumite mamifere nu percep nici macar o singura culoare, traind mai degraba intr-un univers al mirosurilor decat al vizualului. Pasarile insa vad cel mai probabil mai multe culori decat oamenii, ele fiind de altfel, dintre toate vertebratele, si cele mai dependente de acest simt.

Facts :

Lumina intra in ochi prin cornee, cantitatea ei fiind reglata de contractia si dilatarea pupilei.

Cristalinul permite focalizarea luminii pe retina - tunica interna a globului ocular, care consta intr-o membrana cu trei straturi. Primul "adaposteste" fotoreceptorii" (conurile si bastonasele), al doilea - celulele bipolare aflate in conexiune cu fotoreceptorii, iar al treilea, celulele ganglionare care compun nervul optic. Acesta din urma strabate interiorul cutiei craniene pana la ariile vizuale ale scoartei cerebrale.

Cele doua tipuri de fotoreceptori produc substante diferite: conurile, stimulate de radiatiile electromagnetice, genereaza iodopsina si sunt responsabile de vederea diurna, perceperea culorilor, de detalii si de claritatea contrastelor; bastonasele, mai sensibile la lumina, produc rodopsina si ii confera aparatului vizual capacitatea de a elebora informatii chiar si in conditii de iluminare foarte scazuta.

Simbolismul unei culori:

Pretutindeni, rosul este considerat un simbol al fortei, al principiului vital, al bogatiei.

El este culoarea focului si a sangelui si, la fel ca acestea, contine o ambivalenta simbolica.

Focul incalzeste, dar si mistuie, arde. Sangele inseamna viata, dar este si durere, pentru ca da culoare ranilor.

Rosul deschis este diurn, masculin, tonic, in vreme ce rosul inchis este nocturn, feminin, tainic. Primul insufleteste, incurajeaza, da aripi, precum rosul drapelelor, al firmelor, al ambalajelor publicitare, al fundelor aniversare, cel de-al doilea indeamna la vigilenta sau chiar la neliniste - vezi rosul semafoarelor ori al becului ce interzice intrarea intr-un studio foto sau cinematografic.

Tot asa, felinarul rosu de la bordelurile de pe vremuri putea sa para o invitatie, dar implica si incalcarea unei interdictii fixate de epoca respec­tiva, anume infranarea impulsurilor sexuale, a libidoului. In toate tarile comuniste, rosul a fost recuperat drept culoare a celor oprimati, a luptei pentru propasire. Pentru cei care au scapat de acest regim, el este, acum, sinonim al terorii. Pentru locuitorii vechii Rome, rosul era Culoarea prin excelenta, purpura imperiala. Prin comparatie, albastrul era pentru ei un simbol al barbariei, al natiilor neevoluate.

www.descopera.ro