Despre A fi parinte

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor.

Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros.

Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres.

Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.

Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator.

Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală.

Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa.

Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă.

De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”


· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea.

Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri.

Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.


Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale.

Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli.

De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”.

Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor.

Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun.

Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog.

Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Copiii

Autor: Dan Parvu - Psiholog

Bebelusul este o sansa. Sau un cumul de sanse.
Este sansa ta de a vedea ce faceai cand erai mic. De a fi din nou copil. De a fi de asta data in ambele roluri; parinte si copil pentru ca orice copil este si o parte din parinti, o parte din tine.
Acum te vezi din doua parti, ai o imagine de ansamblu, esti mai intreg. Si un cuplu fara copil nu este intreg, nu este o familie intreaga, in adevaratul inteles. In centrul oricarei religii sunt urmasii. Este legea firii, este un traseu care se cufunda atat de mult in intunericul trecutului incat doar cateva sclipiri de legenda mai razbat. Sau de poveste.
A fost odata ca niciodata un barbat si o femeie. Si au facut un copil.

De cativa ani lucrez doar cu copii cu probleme, cu copii problema, cu parinti problema. Orbit de ceea ce vad zilnic, aud un prieten ca prin ceata Bai nene, un copil nu-i o bomba atomica. Iti zic eu. Si stie el. E pediatru si are trei copii. Incep sa ma trezesc. Da, sigur, nu-i o bomba atomica.

Atunci ce poate fi?

Este sansa ta de a repeta istoria omenirii, pentru ca dezvoltarea copilului repeta dezvoltarea umanitatii.
Ai sansa de redescoperi legi si functii ale realitatii la care nu te-ai mai gandit de mult.
De ce ploua de sus in jos, de ce zapada este tot apa, de ce ai voie asta sau aia? Cat de mult poti sa raspunzi la intrebari copilaresti fara sa-ti raspunzi si tie la aceleasi intrebari vechi de cand lumea?
Cam stii ce este bine si ce este rau dar nu mai sti cum ai ajuns la asta. Iti mai aduci aminte cum ai descoperit ca exista limite? De ce exista limite? De ce sa te speli pe maini?
Acum este un gest automat, dar chiar iti place? Care-i treaba cu trezitul asta de dimineata si cu mersul la "scarbiciu"? De ce sa nu stai sa te joci? De ce sa nu mai fii copil? Cat ai copii inca mai esti copil.

Este sansa ta de a te juca din nou. De a redescoperi prin ochii copilului tau o lumea asa cum era pe vremuri si pentru tine. O lume magica. Acum o mie de ani, cand distractia nu avea nici o legatura cu micii, berea si TV ul, cu petrecerile si localurile, cu banii si cu realizarile de serviciu.

Ai sansa de a urca din nou in acea lume vrajita in care misterul facea parte din cotidian, cand conceptul de grija nu acoperea nimic.

Pierdut in necazurile cotidiene uiti ca odinioara, acum o mie de ani, cand nu stiai ce inseamna o bomba atomica, totul era simplu: erai cu ai tai, erai ocrotit, erai fericit cu F mare.

Ai sansa sa ocrotesti si tu. Ai sansa sa fi fericit.

Adolescent fiind vroiai sa schimbi lumea, sa uimesti. Ai sansa acum sa mai incerci o data de la capat prin copilul tau, pe care-l faci tu.
Ai sansa sa schimbi lumea prin intermediar. Crezi poate ca este prea tarziu si prea pe ocolite, nu mai ai entuziasmul. Copilul tau il are. Este mai bun decat tine.

Mai ai o sansa.

Cei mai multi ne gandim la nemurire.
Ai sansa de a fi nemuritor, pentru ca ceva din tine se transmite mai departe. In limba romana copii se zice si la micutele fiinte umane si la foile ce ies dintr-un fotocopiator. Cuvintele difera doar un pic. Sigur ca nici o copie nu este perfecta, doar copii tai pot fi mai buni ca tine.

Parinti isi pun la mijloc zestrea lor genetica. Si cunostintele si averea si sperantele si cam tot ceea ce au ei si ce sunt. Ce au ei mai bun. Se pun pe ei. Si parintii tai s-au pus la bataie si te-au facut pe tine. Si asta faci si tu. Tot ceea ce esti tu sau poate ce nu ai apucat sa fi, poate fi copilul tau.
O parte din tine cu care (sa) te mandresti mai mult decat cu orice alteceva ai avut si vei avea vreodata.

Este sansa ta de a-ti intelege parintii. De ce au facut asta sau aia. De ce au ales un drum si de ce nu altul. Sigur ai sansa de a intelege de ce ti-ai facut si tu drumul tau.
Ai sansa de a reflecta asupra alegerilor tale prin alegerile pe care le va face copilul tau.
Ai sansa de a-ti repara greselile. Esti atent, ti-e frica, inca mai poti sa faci greseli. Conceptul de mama suficient de buna are acoperire.
Nimeni nu este perfect, esenta este sa iubesti si sa-ti doresti un copil. Nu te speria, un copil nu este o bomba atomica. Cum a facut o omenire poti si tu. Nu au existat dintotdeauna pampersi, salvari, telefoane, lapte praf, lego sau jucarii cu muzicuta. Au existat insa intotdeauna altii care au avut copii. Si i-au crescut si au ajuns oameni. Si tu poti.

Adesea vedem la televizor stiri cu copii abuzati, copii cu handicap, parinti neglijenti cu bebelusii lor, abuzuri, accidente macabre si uitam ca nu asa se intampla cel mai adesea. Nu asta este regula. Si nu-i in regula.

Poti creste un COPIL, te poti creste pe tine RENASCUT in el.

sursa:http://www.nou-nascuti.ro/psihologie.html?id=99De ce e bine sa avem copii