SANATATEA EMOTIONALA

Cei care sunt sanatosi din punct de vedere emotional sunt cei care isi gestioneaza adecvat emotiile si comportamentul.

Ei sunt capabili sa faca fata cu succes inevitabilelor provocari ale vietii si sa construiasca relatii puternice care sa ii implineasca.

Cand se intampla evenimente dificile, ei sunt capabili sa mearga mai departe si sa-si continue viata, folosind experienta invatata.

Din pacate, prea multi oameni nu acorda timp pentru sanatatea lor mentala si emotionala - evita sa acorde atentie acestui aspect important al vietii lor, pana cand este prea tarziu - cand apar problemele grave.

Am intalnit multe persoane pentru care este mult mai important serviciul sau seful decat propria lor persoana.

Oameni care pun pe ultimul loc nevoile lor, in favoarea nevoilor altora.

Stiu ca e nevoie de efort pentru a construi sau de a mentine sanatatea fizica, dar si cea mentala si emotionala merita aceeasi abordare.

Beneficiile sunt foarte mari!

Pana la urma este mai usor sa previi decat sa tratezi!

Da, o buna sanatate emotionala te va face mai puternic si mai fericit.

Vestea buna este ca exista multe lucruri pe care le puteti face pentru a stimula starile acestea, sa va construiti abilitati de rezistenta si sa invatati cum puteti obtine mai multa bucurie de la viata.

Ce este sanatatea mentala sau emotionala?

Sanatatea mentala sau emotionala se refera la starea de bine in ceea ce priveste partea noastra psihologica.

Acesta include modul in care te simti in legatura cu tine, cum te simti in relatii cu ceilalti, precum si capacitatea de a gestiona sentimentele si dificultatile cu care te confrunti.

O buna sanatate mentala nu este doar absenta unor probleme de sanatate psihica.

Sa fii sanatos din punct de vedere emotional sau mental, este mai mult decat sa nu fii afectat de depresie, anxietate sau alte probleme psihologice.

O buna sanatate mentala se refera la mai mult decat la absenta unor boli psihice si este data de prezenta caracteristicilor psihologice pozitive:

• echilibru,
  
• flexibilitate,
  
• incredere,
  
• pofta de viata,
• iubire,
  
• relaxare.

Persoanele care sunt sanatoase mental si emotional au:

• Un sentiment de multumire.
• Un gust pentru viata si capacitatea de a rade si a se distra.
• Posibilitatea de a face fata stresului si de a merge mai departe in fata adversitatilor.
• Un sentiment despre sensul si scopul lor, atat in activitati, cat si in relatiile acestora.
• Flexibilitatea de a invata lucruri noi si de a se adapta la schimbare.
• Un echilibru intre munca si relaxare, odihna si activitate, etc.
• Posibilitatea de a construi si intretine relatii satisfacatoare.
• Incredere in sine si o inalta stima de sine.

Aceste caracteristici pozitive ale sanatatii mentale si emotionale va permit sa participati la viata in cea mai mare masura posibila, facand posibila productivitatea si importanta activitatilor si relatiilor.

Rolul rezistentei in domeniul sanatatii mentale si emotionale

Faptul ca esti sanatos emotional si mental nu inseamna ca nu vei trece niciodata prin incercari grele sau ca nu vei intampina probleme emotionale.

Cu totii trecem prin dezamagiri, pierderi si schimbare.

Si in timp ce aceste parti sunt normale de viata, ele pot provoca tristete, anxietate, stres sau furie.

Diferenta este ca oamenii cu o buna sanatate emotionala au capacitatea de a merge mai departe in fata adversitatilor, traumatismelor si a stresului.

Aceasta capacitate se numeste rezistenta.

Persoanele care sunt sanatoase emotional au instrumentele necesare in confruntarea cu situatii dificile si mentinerea unei perspective pozitive. Ei raman in continuare concentrati, flexibili si creativi indiferent de situatie.

Unul dintre factorii cheie ai rezistentei este abilitatea de a-ti echilibra emotiile.

Capacitatea de a-ti recunoaste sentimentele si a le exprima adecvat te ajuta sa eviti sa ramai blocat in depresie, anxietate sau in stari negative.

Un alt factor important este considerat a fi sistemul de prieteni, familie, persoanele care te pot ajuta. Te vei simti incurajat sa stii ca sunt oameni in care ai incredere, ca familia iti va acorda suportul - va creste rezistenta ta.

Construirea rezistentei

Rezistenta implica mentinerea flexibilitatii si a echilibrului in viata in timp ce gestionezi situatii stresante sau evenimente traumatice.

Ai la indemana cateva optiuni de a invata rezistenta:

• Da-ti voie sa experimentezi emotii puternice, dar totodata fii atent la momentul in care corpul tau iti spune ca nu ai nevoie de asemenea experiente, care te-ar putea dezechilibra.
• Mergi mai departe si confrunta-te cu cererile zilnice ale vietii tale, dar fii atent la momentul in care trebuie sa dai inapoi sa te odihnesti si sa te relaxezi.
• Petrece cat mai mult timp cu persoanele dragi pentru a castiga suport si incurajare si totodata pentru a le da si tu acelasi lucru.

• Ai incredere in ceilalti si totodata ai incredere in tine.

• Ai grija de sanatatea ta emotionala pentru ca meriti sa fii fericit!

• sursa http://www.psiho-dezvoltare.ro/ai-grija-de-sanatatea-ta-emotionala
  

Dependenta

Despre dependenta si independenta in cuplu si familie



La inceputul unei relatii, mai ales daca persoanele sint indragostite una de cealalta, nevoia de a fi “cu celalalt” este foarte puternica. Fluturasii in stomac, sms-urile, faptul ca il sunam pe celalalt toata ziua si noaptea, demonstreaza ca “hormoneii” sint la ei acasa.


Aceasta faza a relatiei este foarte apetisanta si dramatica. Ea trece dupa 6 luni, 1 an sau 2 si abia apoi putem vorbi de o relatie de angajament daca fiecare s-a angajat in relatie. Ce inseamna angajament: a dori sa faci ceva impreuna cu acea persoana, dincolo de sex zilnic si dus impreuna – a construi ceva impreuna.

Pentru aceasta este necesar mai intii sa ne desprindem de alte relatii din trecut: nefinalizate (cu alti parteneri), sau cu strabunii nostri. Pe de alta parte a crea o relatie inseamna a ii da timp celuilalt – a nu fi dependent de el, a nu te atirna de el, a te insoti cu celalalt, adica a nu iti fi teama de intimitate, a nu fugi.

Sintem in dependenta negativa:

• Cind sintem dependenti material pe termen lung de partener
• Nu ne constientizam nevoile noastre proprii vis a vis de nevoile de cuplu si cind nu ii lasam celuilalt spatiu cu sine insusi
• Cind nu avem viata sociala in afara cuplului si cind nu lasam partenerul de a avea in anumite momente timp pentru viata sociala
• Cind sintem ahtiati de a face sex incontinuu si cind altfel nu simtim intimitate
• Cind cerem partenerului sa mearga cu noi mereu si mereu intr-un loc unde nu doreste
• Cind il sunam neincetat sa verificam ce face si cu cine este
• Cind simtim ca nu traim fara partener si cind sintem gelosi pe orice alta relatie cu alte persoane (relatii cu familia lui, cu prietenii, cu rudele)





Sintem in independenta negativa:

• Cind tinem cont de nevoile noastre prea mult si nu ne ingrijim de nevoile celuilalt
• Cind ne afundam obsesiv in munca sau in alte “activitati” motivind ca “ne implineste” si ca partenerul nu are voie sa fie suparat/a ci sa ne inteleaga “fuga”
• Cind fugim inconstient de intimitatea afectiva, motivind ca “asa sintem noi, mai reci si necomunicativi”
• Cind facem sex mai tot timpul si nu “dragoste”
• Cind parasim partenerul din “diverse motive” pe care le inventam de teama de a nu fi parasiti

Sint persoane care oscileaza intre aceste doua tendinte, de aceea sunt mixate de multe ori in relatie. Gelosul tipic poate sa aiba o atitudine ambivalenta si de teama ca va fi parasit sa paraseasca primul.

Sint intr-o relatie autonoma si eficineta cu partenerul daca:

• Imi cunosc propriile nevoi si le impartasesc
• Cind ascult nevoile celuilalt si le respect, negociind cind este de negociat
• Cind imi cunosc vulnerabilitatile, le impartasesc si le ascult pe ale partenerului
• Cind am grija de partener si cer sa aiba grija de mine in anumite momente
• Cind accept absenta partenerului si ma reunesc cu partenerul fara a imi “inventa” mereu activitati multiple

Si listele pot continua...

sursa: www.damaideparte.ro
Cristiana Alexandra Levitchi
Psiholog clinician-psihoterapeut
www.sensart.ro

Despre Familie - poveste

O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat:

" - Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau."

" - Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.", o imbarbata parintele.

Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba:

"- Cum o mai duci, fiule ?"

" - Destul de greu, parinte."

" - Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?"

" - Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange."

" - Atunci, care este problema ?"

Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus:

"- Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?"

" - Da, parinte, o vad"

" - Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale."

sursa: http://www.povesticutalc.ro/povesti-Taina-casatoriei.html

Maturizarea - despartirea de MAMA si TATA

"

cine nu-si paraseste mama si tatal…

Sunt indragostit de parabolele si afirmatiile lui Iisus (dar intru rar in biserici, pentru mine natura fiind o casa a Domnului mult mai inspiratoare). Ele sunt adevarate lectii condensate de psihologie. „A-ti parasi mama si tatal” este o referinta simbolica la separarea psihologica de parinti. Vine o vreme cand tatal (ca rol psihologic) trebuie „parasit” pentru a putea deveni tata in raport cu tine insuti (adica sa te iei in propria grija). La fel si mama.

Este ca si cum i-ai spune: „Tu nu mai esti tatal meu. Acest rol a incetat. Dar exista un alt rol disponibil. Tu poti fi prietenul meu mai in varsta.”

Aceste separari sunt frumoase cand amandoi sunt dispusi sa se angajeze in ele si dificile, uneori tragice, daca unul sau chiar amandoi se agata de vechile roluri.

Daca mama si tata si-au jucat bine rolurile de parinti, undeva pe la 20 si ceva de ani, se retrag din ele, facand o tranzitie lina spre rolul de prieteni.

Din punct de vedere psihologic „mor” ca parinti si „se nasc” in calitate de prieteni. Parintii psihologici nu sunt parinti toata viata.

Doar parintii genitori sunt asa toata viata (genele lor se afla mereu in tine).

Altfel rolurile parentale inceteaza pe la 20-25 de ani. A

cesta este algoritmul de dezvoltare pe care ni-l propune viata.

Insa teoria nu seamana deloc cu practica.

In realitate parintii psihologici nu se ridica la inaltimea rolului lor, il joaca prost sau demisioneaza, il interpreteaza dupa o partitura straina (introiectata) sau il resping.

Alteori se identifica intens cu el si nu-i mai dau drumul desi „copilul” este cogeamite barbatul sau femeie in toata regula.

Ambele variante de rol (implicare excesiva sau neglijare/abandon) prezinta riscul de a fixa copiii in dependente emotionale inconstiente.

In aceste cazuri, deoarece „mortile” nu sunt naturale, ele trebuie provocate (poate suna insuportabil pentru urechile mai fine insa reamintesc contextul: ma refer la „moarte” in sensul de separare psihologica).

Cu alte cuvinte, este nevoie sa faci tu, in mod constient, ceea ce nu s-a intamplat de la sine in urma unui parentaj armonios. Daca mama te suna zilnic e necesar sa nu-i mai raspunzi uneori (dar o informezi inainte). Daca tata insista sa-ti cumperi casa la o statie distanta eviti sa cazi in capcana dorintei lui si te muti ceva mai departe (dar nu pe alta planeta).

Desi dureros, mai ales la inceput, este necesar sa refuzi rolul de copil pe care parintii continua sa ti-l atribuie, deoarece sunt ancorati in trecut, adica viata lor s-a blocat in rolul parental (nu a mers mai departe, nu au descoperit alte roluri).

Trebuie sa te nasti din nou si pentru aceasta „nastere” esti singurul responsabil. Este natural sa doara si sa doresti sa o eviti daca nu s-a produs la timpul ei. Insa daca amani maine iti va fi si mai greu. Timpul, in acest caz, este un dusman:el consolideaza legatura pe care evolutia iti cere sa o rupi.

Cunosc prea multe cazuri de „copii” captivi in scenariile propriilor parinti, prinsi cu catuse aurite si fixati astfel in roluri pe care viata le cere insistent sa le paraseasca.

Nasterea in lumea adulta solicita o serie de renuntari dificile.

A da drumul rolului de copil e doar una din ele. A iesi din propria ta mitologie (idei infantile despre realitate) este o alta.

Nu exista crestere fara dureri insa nu e deloc necesar ca durerea sa se transforme in suferinta. Acolo unde parintii si-au jucat rolurile cu bucurie, pe deplin constienti de temporalitatea lor, renuntarile sunt instinctive si tranzitiile line.

Acolo unde rolurile au pus stapanire pe indivizi, ca urmare a unor energii neconsumate din alte roluri, inclusiv in plan transgenerational, cel mai constient initiaza separarea si accepta sa suporte inevitabila culpabilizare la care va fi supus.

Insa nu exista alta cale. Ceea ce a fost prea mult intarziat trebuie „operat” cu o anume agresivitate (sanatoasa, in sensul de „in serviciul dezvoltarii”).

Nimeni nu are trebuinta de un chirurg bland, caruia ii tremura bisturiul de emotie.

Psihoterapia profunda seamana, adesea, cu chirurgia. Diferenta este ca pacientul supravietuieste mereu si nu exista anestezie."

sursa:

http://www.adrian-nuta.ro/cine-nu-si-paraseste-mama-si-tatal/#more-1033

Adrian Nuta

Fazele unei relatii de cuplu

---

x

• Psihologie practica

Fazele unei relatii de cuplu

Fazele unei relatii de cuplu seamana foarte mult cu fazele dezvoltarii si maturizarii unui copil. Ca sa devina autonom, copilul are nevoie sa treaca prin mai multe stadii. Orice stadiu de dezvoltare presupune un castig si o pierdere. La fel, orice relatie pe care o avem trece prin diverse stadii.

1. Stadiul simbiotic-fuzional

Il regasim inainte de nastere si putin dupa nastere cand copilul si mama sunt inca un tot. La fel, faza de indragostire de o persoana la varsta adulta corespunde fazei fuzionale. Cei care “se indragostesc foarte des” fara a continua dupa dez-indragostire relatia si fara a trece intr-o alta faza, isi doresc sa revina mereu si mereu la stadiul de fuziune cu mama. In timpul vietii intrauterine nu exista Eu si Tu ci Eu sunt Tu si Tu sunt Eu. Aceasta este faza simbiotica, de nediferentiere intre persoane.

Prima faza a unei relatii deseori pentru multe persoane consta in “indragostire”. Indragostirea fulgeratoare, “dragostea la prima vedere” contine: atractie fizica, dorinta sexuala si acel ceva inefabil care deseori e verbalizat asa “parca il/o cunosc de mult timp…”. Asta nu arata decit ca persoana de care ne-am indragostit are trasaturi inconstient si foarte des asemenatoare cu o persoana importanta din viata noastra (parinte, bunic).

Sunt persoane care se indragostesc de mirosul alteia pentru ca le aminteste de copilarie… de mirosul unei persoane dragi din copilarie… Si astfel, indragostirea nu este decit o repetare a unei relatii cu o alta persoana… Cind ne indragostim nu vedem in fata noastra deseori persoana reala care este celalalt, ci ceea ce credem noi si visam ca e celalalt. Ne indragostim pe de o parte de ceva care ne aduce aminte de experientele trecute si de masca celuilalt… insa nu de el cum e cu adevarat.

Psihanalistii spun ca indragostirea de cineva se aseamana cu prima relatie din viata unui om, relatia cu mama de simbioza totala, cind mama si copilul sint un tot. Daca moare mama, moare si copilul. In faza de indragostire sint unii care spun “nu pot trai fara…”. De aceea indragostirea cuprinde ceva irational, pasional, obsesiv in ea. Cind esti obsedat de celalalt, asta nu inseamna dragoste ci boala.

De multe ori dupa faza de simbioza are loc prima criza a cuplului.

Multe persoane se simt atunci abandonate, deziluzionate de partenerii lor, neintelegand de cele mai multe ori ca urmatoarele faze conteaza cu adevarat intr-o relatie. Suntem intr-o comuniune nediferentiata cu persoana de care ne-am indragostit. La modul patologic unele persoane sunt in acest stadiu cand au o adictie (de substanta, de joc). Deseori dupa faza de simbioza unele cupluri se despart, nefiind capabile sa isi vada partenerul asa cum este si sa treaca la o alta faza a relatiei.

Destul de des la terapie vin cupluri aflate in faza simbiotica-dependenta care incep sa aiba probleme cind apare copilul pe lume. Deseori in aceste cupluri femeia se comporta foarte des ca “o mama” pentru sot si cind apare copilul pe lume, “iubita mama” nu mai are timp de “sotul-copil”… Sotul copil isi cauta astfel o alta mama si iubita pentru ca se simte abandonat.

O relatie in aceasta faza seamana cu bungee jumping.

Exista insa si relatii care incep mai realist, fara romantism si indragostire, as spune mai rational, relatie care in timp se transforma in dragoste. Atractia fizica este un ingredient necesar intr-o relatie, insa nu suficient pentru un cuplu. Un astfel de inceput al unei relatii poate avea uneori sorti de izbinda mai mari decit o relatie inceputa furtunos, pasional, deoarece persoanele vad in fata lor persoana reala, nu Partenerul Ideal… din capul lor…

2. Stadiul de dependenta

Copilul dupa nastere este total dependent de parintii lui. Parintele face totul pentru copil si este firesc in aceasta faza de dupa nastere pana la un an. Incet, incet, pe parcurs ce lunile trec, copilul castiga in autonomie, daca este incurajat de catre persoana care il ingrijeste.

Intalnesc multi copii care si la varsta de cinci ani sunt hraniti de parintii. Parintii unui astfel de copil, de obicei sunt foarte anxiosi si isi centreaza intreaga atentie pe acest aspect al vietii copilului. Evident ca pentru un copil de cinci ani, nu mancarea e importanta, ci joaca. El mananca daca simte ca ii e foame si daca este lasat “sa simta” ca ii e foame.

Avem exemple foarte clare de simbioza si dependenta (de diverse tipuri) cand mama doarme in pat cu copilul, cand parintii dorm in pat cu copilul, cand secretara este pe post de mama pentru sef (face si alte lucruri care nu sunt scrise in fisa postului: ii duce copilul la scoala, ii face cafeaua).

Persoanele adulte care raman constant in acest stadiu nu se intretin singure, material si afectiv, au mereu nevoie ca altcineva sa le poarte de grija. Faza de dependenta mai apare cind unul dintre parteneri este bolnav, insa aceea este o dependenta fireasca data de conditiile respective.

3. Stadiul contra-dependentei

Adolescentul se razvrateste si este rebel, insa are nevoie inca de sprijinul parintilor fiind ambivalent intre dependenta si independenta. Se razvrateste, insa tine cont de autoritate. Persoanele adulte care se afla des in acest stadiu pot fi mereu carcotase si critice fata de orice autoritate, insa fac exact “invers”.

Persoanele adulte aflate in stadiile de mai sus, cand trec printr-o situatie de pierdere, fac fata mult mai greu acelei situatii de pierdere, decat o persoana care se afla in stadiul independent. Partenerii care sint in aceasta faza deseori sunt in lupta de putere si fiecare incearca sa demostreze celuilalt ce “tare e el”. Daca unul vrea ceva, celalalt musai vrea alceva, insa nu negociaza ci se cearta continuu.

4. Stadiul independentei

In acest stadiu copilul este capabil sa faca lucruri de unul singur, sa se joace, sa construiasca, sa se ingrijeasca (dupa doi ani copilul capata din ce in ce mai multa autonomie). Ca adulti, putem sa functionam si singuri, chiar daca de multe ori nu ne place. Persoanele care aleg constant acest stadiu raman singure, temandu-se de adevarata intimitate. Sunt genul de persoane care spun “Nu am nevoie de nimeni sa imi satisfaca dorintele”.

In aceasta faza partenerii pot fi chiar indepartati afectiv unul de celalalt si exista riscul sa se ocupe mai mult de servici decit de viata relationala. Aceasta este faza in care unul sau ambii parteneri pot spune “dar oare de ce mi-o fi placut de….?”

5. Stadiul inter-dependentei – maturizarii (iubirea matura)

Copiii care se afla in acest stadiu se simt capabili si valorosi, pot sa isi rezolve singuri problemele si cand nu se descurca singuri cer ajutorul, fara a se simti mai putin capabili sau nevalorosi. In acest stadiu persoana adulta are capacitatea de a face lucrurile singura, se intretine singura, insa cere ajutor cand are nevoie in functie de situatie, adecvat, fara sa se simta dependenta de persoana care ii ofera ajutorul.

Putem fi interdependenti in cadrul unei relatii:

- negociind nevoile proprii, nevoile partenerului/partenerei
- sa ne acceptam limitele noastre si ale partenerului
- sa fim constienti de ceea ce avem de oferit si ceea ce ne ofera partenerul
- putem negocia rolurile in familie in asa fel incat sa fie flexibile: daca unul din parteneri ramane somer, va prelua treburile casnice din familie si celalalt se va ocupa de finante, ca apoi cand se reincadreaza in campul muncii sa renegocieze rolurile.

O relatie in aceasta faza are doi parteneri care stiu cine sint ei insisi, ce vor de la o relatie, ce valori, vise dorinte au, isi asuma responsabilitatea unei relatii si unei familii, se angajeaza ambii in si pentru relatie. O relatie in aceasta faza sigur nu da “senzatiile tari” ale indragostirii, ci e asezata, calma, profunda.
Fazele nu sint batute in cuie. Posibil exista sub-faze pentru fiecare dintre noi.

http://www.damaideparte.ro/index.php/fazele-unei-relatii-de-cuplu/782/

de Cristiana Alexandra Levitchi
Psihoterapeut
www.sensart.ro
http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com