Maturitate

Asculta-ti fiinta.

Ea iti da in permanenta indicii cu un glas firav.

Nu striga la tine, asta e drept, insa daca stai si asculti putin, in liniste, ai sa incepi sa-ti dai seama cum esti.

Fii persoana care esti.

Nu inceraca niciodata sa fii altul, si vei deveni matur.

Maturitatea inseamna asumarea responsabilitatii de a fi tu insuti, indiferent de pret. Maturitatea inseamna sa risti totul.” Osho

Iti traiesti viata in libertate deplina fara sa iei seama ce spun altii.

Oamenii care tin seama de altii si de parerile lor sunt imaturi.

Ei depind de parerile celorlalti. Nu pot sa faca nimic autentic, nu pot sa spuna ce vor sa spuna, spun ce vor ceilalti sa auda.

Se gandesc mereu mai mult la ceilalti decat la propria lor persoana pretinzand ca sunt altruisti.

Defapt e vorba doar de o lipsa de asumare a raspunderii mascata sub un fals altruism.

Acesti oameni isi insusesc ideile altora de frica esecului.

Daca ajung la esec, ei pot da vina pe altii pentru ca le-au imprumutat gandirea si au actionat ca ei, deci ei sunt vinovati si de esecuri.

Realitatea e alta: fiecare e responsabil de esecurile lui si, cu cat actioneaza intr-un mod mai autentic, cu atat esecul are sanse mai mici sa apara.

Omului imatur ii lipseste partea aceea a psihicului care ne impinge la actiune si traieste intr-o stare latenta.

Principiul lui este: daca nu actionez, nu ma pot lovi de esec deci, sunt la adapost.

El uita ca daca nu actioneaza nu poate trai nici experienta succesului.

E adevarat ca actiunea ne duce si la esec dar, ne aduce si o doza mare de succes.

Daca e sa punem totul in balanta, ca oameni de actiune, balanta inclina in partea succesului, aceste trairi fiind mai dese decat cele ale esecului.

Daca traiesti in prezent, felul in care traiesti hotaraste cum va fi ziua de maine.

De ce oamenii nu constientizeaza? Daca sunt constienti, sufera. Aceasta somnolenta actioneaza ca un mijloc de protectie impotriva durerii.

Exista si un mare neajuns: daca esti somnolent ca sa nu simti durerea, nu o sa simti nici placerea.

Trebuie sa fim constienti atat de durere cat si de placere deoarece acestea nu sunt fenomene separate.

Maturitatea inseamna constientizare.

Constientizarea trebuie aplicata in toate domeniile vietii tale, in toate starile in care te afli, experientele pe care le traiesti.

Sa fii constient de toate, sa le traiesti la maxim indiferent de valenta lor pozitiva sau negativa.

Fiecare experienta care ni se ofera trebuie traita si merita toata atentia noastra.

Oamenii fug de experientele dureroase si atunci cand li se intampla prefera sa nu se gandeasca la ele, sa le arunce acolo undeva in speranta ca acestea se vor pierde in neant si vor disparea total din viata lor.

In realitate lucrurile nu stau asa.

Inconstientul nostru nu e un sac fara fund in care poti impinge la nesfarsit toate suferintele.

Acestea vor iesi odata si-odata la suprafata si ne vor izbi in cel mai dureros mod posibil.

E bine sa le traim pe toate la randul lor, una cate una.

Atunci cand avem momente de fericire, ne bucuram de ele, le traim de cele mai multe lor la intensitate maxima, profitam din plin de existenta lor in viata noastra.

De ce nu am actiona in acelasi mod cand viata ne cadoriseste cu experiente neplacute? Sa le traim si sa fim constienti de existenta lor, fara a ne scufunda in depresia produsa de ele.

Un om matur se bucura atunci cand are momente pozitive, se intristeaza cand are momente negative, e constient de existenta ambelor si stie ca toate aceste evenimente sunt parte din el, din existenta lui, rezultat al alegerilor facute de el de-a lungul timpului.

Ceea ce traieste azi e rezultatul actiunilor de ieri.

Prezentul e partea cea mai importanta a vietii noastre si multi dintre noi alegem sa traim intr-o stare de amorteala continua, sa nu fim constienti de clipa prezenta, ancorandu-ne in faptele din trecut sau in scenariile de viitor.

Uitam sa luam parte la propria viata, sa fim constienti de ceea ce traim.

De azi ma maturizez si sunt constienta de toate trairile mele, sunt parte activa in viata mea, iau parte la sentimentele mele, la relatiile mele, la actiunile mele, la comportamentele mele.

Tot ceea ce fac, fac intr-un mod constient, ochii mereu deschisi pentru a putea privi tot ce ma inconjoara, gandirea neadormita pentru a putea procesa evenimentele din viata mea, sufletul deschis la orice fel de simtiri, de sentimente profunde, indiferent de natura lor.

Pana la urma, acesta capacitate a noastra incomensurabila de a simti ne face oameni maturi.

Un om matur daruieste iubirea fara a pretinde nimic in schimb.

Iubirea poate avea trei dimensiuni: dependenta, independenta si interdependenta.

Dependenta si independenta sunt forme ale iubirii imature, gasindu-se fiecare intr-o extrema.

In primul caz, dependenta, cele doua parti ale cuplului, sau numai una, se afla intr-o relatie de dependenta cu cealalta.

Partenerii se poseda unul pe celelalt, fiecare il reduce pe celelalt la un bun de consum.

Nu pot avea o viata separata, intimitatea dispare si tot ce au este o viata comuna lipsita de bucurii sau cu mult prea putine bucurii, decat ar avea nevoie spiritul uman.

Cel de-al doilea caz, independenta, se afla in extrema cealalta: partenerii nu au decat o viata personala, in general viata in doi se rezuma la un raport pur fiziologic si la prezenta, unul la bratul celuilalt la diverse evenimente sociale, dar foarte rar.

Viata de cuplu nu mai are loc datorita vietii personale, nevoia de iubire nu este hranita deoarece partenerii par de obicei indiferenti.

Interdependenta este paradisul.

Aici se poate vorbi despre iubirea matura.

Cele doua parti ale cuplului sunt intr-o sincronizare perfecta.

Viata de cuplu nu o inabusa pe cea personala a fiecaruia.

Aici libertatea este la ea acasa, partenerii se accepta reciproc, nu-si ingradesc unul altuia personalitatea.

Fiecare este lasat sa se exprime liber.

Cei doi ofera iubire fara sa ceara nimic in schimb.

Dragostea nu e o moneda de schimb: iti dau dragoste, imi dai stabilitate. Nu! Aceasta nu e iubirea matura.

Omul matur iubeste pentru ca are iubire de daruit, el nu pretinde nimic in schimb si tocmai de aceea primeste.

In ceea ce priveste iubirea, dictonul “cere si ti se va da”, nu functioneaza. Iubirea nu e ceva ce se cerseste.

Omul matur o daruieste si o va primi de la un om la fel de matur.

Omul devine matur in clipa in care inceteaza sa mai aiba nevoie de iubire si incepe sa daruiasca.

Iubirea lui nu e dependenta, el iubeste indiferent daca este sau nu iubit de celalalt.

Atunci iubirea nu e o relatie, e o stare.

Cand depinzi de celalalt exista intotdeauna nefericire, pentru ca dependenta inseamna sclavie. Atunci incepi sa te razbuni in moduri subtile pentru ca cel de care depinzi are putere asupra ta si asta te intriga.

Cand esti dependent celelalt incepe sa te infometeze, sa-ti ofere tot mai putin astfel incat sa devi tot mai dependent. Intr-o relatie de dependenta se da o lupta continua pentru putere.

“Iubirea nu poate inflori in dependenta, iubirea este o floare a libertatii.” Osho

Atunci cand doi oameni imaturi intra intr-o relatie isi cersesc unul altuia iubire si aceasta relatie se termina intr-o dramatica suferinta deoarece nici unul nu are de oferit, amandoi cersesc.

Faptul ca celalalt are iubire, a fost doar o idee de-a ta. Ce vina are el?

Celalalt nu are nicio obligatie sa corespunda asteptarilor tale. Si tu l-ai inselat.

El spera ca iubirea sa vina de la tine.

Cand amandoi sunteti imaturi, de unde sa vina? Amandoi sunteti nefericiti.

“Maturitatea inseamna ca ai ajuns acasa.” Osho

Cu cat omul patrunde mai adanc in sine, cu atat e mai matur.

Coboara adanc in tine fara teama de ce ai sa gasesti acolo. Vei accepta tot ce vei gasi acolo si astfel vei atinge maturitatea.

“Oamenii cred ca a imbatrani inseamna a deveni matur, ceea ce nu e adevarat. Batranetea apartine corpului.” Osho

Daca treci printr-o experienta constientizand-o, acea exprienta devine maturitate.

Omul matur nu comite niciodata aceasi greseala de doua ori. Cu fiecare experienta intelegerea ta evolueaza.

sutsa:

http://www.casasufletului.ro/25/ma-maturizez/

Puterea emotiilor

Emoţiile puternice te pot îmbolnăvi




Trăite cu intensitate şi timp îndelungat, neliniştea, furia, supărarea, tristeţea te pot îmbolnăvi.



Îţi otrăvesc corpul lent, dar sigur.
Şi aşa apar bolile psihosomatice: afecţiuni care au la origine probleme emoţionale sau sunt întreţinute de acestea. Ulcerul, diabetul, hemoroizii, hipertensiunea, psoriazisul sunt câteva dintre afecţiunile psihosomatice.

În fond, orice boală fizică poate fi menţinută şi agravată de stres şi emoţii negative.

Dacă vrei să îi descoperi originea psihologică, trebuie să scormoneşti în viaţa familială, profesională, afectivă… şi să înveţi cum să potoleşti vârtejul emoţional cu ajutorul psihoterapiei, sunetului sau acupuncturii.

Omul este o unitate între psihic şi fizic.

Înseamnă că aceste două laturi se influenţează reciproc: o problemă fizică poate produce suferinţă psihică şi invers.

Emoţiile sunt cauze posibile de îmbolnăvire şi au o localizare „preferenţială“ în organism.

Tristeţea îşi găseşte „cuibul“ în plămâni,
în timp ce îngrijorarea (grijile de zi cu zi) afectează stomacul.

Furia, sentimentele reprimate „lovesc“ ficatul.

Iar o bucurie excesiv de intensă afectează şi slăbeşte inima.

Când te enervezi brusc, ţi se împăienjenesc ochii (de unde expresia: „Am văzut negru înaintea ochilor de supărare.“).
Ai senzaţia că ţi-a urcat tot sângele în cap.
Reacţia este atribuită ficatului, prin expresia „temperament coleric“, adică „bilios“. Uneori, aceste crize pot ajunge până la voma bilioasă.

Când îţi este frică sau eşti îngrozit, trăirile copleşitoare îţi afectează rinichii. În medicina tradiţională chineză, energia rinichiului hrăneşte părul. Dacă este secătuită brusc din cauza fricii, părul albeşte. Astfel, devine posibil ca un om să albească în doar câteva ore în urma trăirii unei spaime bruşte.

Acupunctura psihologică alungă suferinţa

Emoţiile negative, prea intense şi trăite timp îndelungat, pot produce blocaje ale circulaţiei energiei şi sângelui.

De-a lungul coloanei vertebrale, de-o parte şi de cealaltă, se află câte două şiruri paralele de puncte corespunzătoare organelor situate la acelaşi nivel. „Durerea la palparea acestor puncte indică suferinţa fizică sau psihică a organului în cauză, este de părere dr. Răzvan Ionescu, specialist în acupunctură.

De exemplu, durerea în punctele corespunzătoare plămânilor arată fie o suferinţă fizică (astm, bronşită, cancer), fie una psihică (tristeţe, melancolie).

Manevrele de deblocare (prin acupunctură, presopunctură, masaj) pot înlătura efectele, dar nu şi cauzele.
Pacientul se va simţi eliberat, dar dacă îşi alimentează permanent un sentiment negativ puternic (ură, mânie), tensiunea va reveni.
Suferinţa psihică poate fi un răspuns la influenţa mediului.

Cei care lucrează cu publicul îşi reprimă sentimentele şi trăiesc stări de frustrare.

Cei care utilizează mult calculatorul îşi solicită în exces ochii (care sunt «hrăniţi» de către ficat).
Ficatul ajunge şi el în suferinţă şi produce nervozitate. În astfel de cazuri, este mai uşor de acţionat şi efectele sunt de mai lungă durată“.

Cu Chopin la relaxare

Emoţia şi sunetul au un punct comun: vibraţia energetică.

Muzica terapeutică este ca o magie care vindecă dizarmonia produsă de emoţiile negative.

Nemulţumirea, revolta, furia afectează zona inferioară a organismului (genitală, intestinală, renală şi a ficatului, până la plexul solar). Pentru restabilirea echilibrului energetic, această parte rezonează foarte bine cu muzica ritmată (sârba, muzica tribală).

Răpăiala de tobe intensifică eliminarea toxinelor şi ajută la reenergizarea zonei.

„Sunetul are efect terapeutic“, spune Ana Maria Iliescu, maestru în terapii complementare.

„Pentru relaxare şi liniştire recomand orice muzică de pian (de preferat, Chopin).

Nemulţumirea îşi are şi ea medicamentul ei: tonul do major (Chopin).

Revolta se dizolvă sub vraja lui RE major (opera Carmina Burrana de Carl Orff), iar furia se risipeşte ca şi când nici n-ar fi fost atunci când se confruntă cu MI major (muzica tribală). Tonul de FA major (Romanţa în Fa major a lui Beethoven) are ca efect un control optim asupra tuturor emoţiilor şi corespunde zonei inimii.

SOL major (Schubert) facilitează exteriorizarea sentimentelor şi comunicarea.

Pentru deschiderea spirituală, tonul de LA major ajută cel mai mult (sunetele de flaut, harpă - Mozart).
Legătura cu divinitatea se ţese cu SI major (muzica sacră).“

Neurochimia iubirii

Este îndrăgostirea o „boală“ de dorit?

Ce se întâmplă din punct de vedere neuropsihologic atunci când ne îndrăgostim? „Senzaţiile şi comportamentele asociate iubirii sunt similare cu cele asociate dependenţei de droguri“, afirmă psihologul Elena Schifirneţ, specialist în neuroştiinţe.

De aceea „bolnavii din dragoste“ au aceleaşi simptome, senzaţii şi comportamente ca şi pacienţii din programele de dezintoxicare aflaţi în sevraj.

Există un circuit special implicat în starea de iubire, responsabil de sentimentul deosebit de plăcut de dragoste.

Revederea persoanei iubite are ca efect activarea unor arii cerebrale specifice.

Majoritatea acestor arii sunt inervate cu dopamină (unul din hormonii plăcerii).

Activitatea dopaminergică explică atât pasiunea romantică (creşterea cantităţii de dopamină), cât şi starea neplăcută similară depresiei în caz de respingere sau încheiere a relaţiei romantice (scăderea cantităţii de dopamină).“

Dacă psihicul poate să te îmbolnăvească, poate oare să te şi vindece? Este posibil ca acolo, în adâncul fiinţei tale, să ai ascunse resursele necesare însănătoşirii. Medicii şi terapeuţii ştiu că este posibil.

Tristeţea, furia, vinovăţia, groaza sunt emoţii fireşti. Doar trăirea lor excesivă îţi otrăveşte corpul.

Însă, odată ce preiei controlul emoţiilor tale, această armonie se va oglindi subtil şi în corp.


sursa: http://www.info-sanatate.ro/articol,38,151,emotiile_puternice_te_pot_imbolnavi.html

Fazele unei relatii de cuplu

---

x

• Psihologie practica

Fazele unei relatii de cuplu

Fazele unei relatii de cuplu seamana foarte mult cu fazele dezvoltarii si maturizarii unui copil. Ca sa devina autonom, copilul are nevoie sa treaca prin mai multe stadii. Orice stadiu de dezvoltare presupune un castig si o pierdere. La fel, orice relatie pe care o avem trece prin diverse stadii.

1. Stadiul simbiotic-fuzional

Il regasim inainte de nastere si putin dupa nastere cand copilul si mama sunt inca un tot. La fel, faza de indragostire de o persoana la varsta adulta corespunde fazei fuzionale. Cei care “se indragostesc foarte des” fara a continua dupa dez-indragostire relatia si fara a trece intr-o alta faza, isi doresc sa revina mereu si mereu la stadiul de fuziune cu mama. In timpul vietii intrauterine nu exista Eu si Tu ci Eu sunt Tu si Tu sunt Eu. Aceasta este faza simbiotica, de nediferentiere intre persoane.

Prima faza a unei relatii deseori pentru multe persoane consta in “indragostire”. Indragostirea fulgeratoare, “dragostea la prima vedere” contine: atractie fizica, dorinta sexuala si acel ceva inefabil care deseori e verbalizat asa “parca il/o cunosc de mult timp…”. Asta nu arata decit ca persoana de care ne-am indragostit are trasaturi inconstient si foarte des asemenatoare cu o persoana importanta din viata noastra (parinte, bunic).

Sunt persoane care se indragostesc de mirosul alteia pentru ca le aminteste de copilarie… de mirosul unei persoane dragi din copilarie… Si astfel, indragostirea nu este decit o repetare a unei relatii cu o alta persoana… Cind ne indragostim nu vedem in fata noastra deseori persoana reala care este celalalt, ci ceea ce credem noi si visam ca e celalalt. Ne indragostim pe de o parte de ceva care ne aduce aminte de experientele trecute si de masca celuilalt… insa nu de el cum e cu adevarat.

Psihanalistii spun ca indragostirea de cineva se aseamana cu prima relatie din viata unui om, relatia cu mama de simbioza totala, cind mama si copilul sint un tot. Daca moare mama, moare si copilul. In faza de indragostire sint unii care spun “nu pot trai fara…”. De aceea indragostirea cuprinde ceva irational, pasional, obsesiv in ea. Cind esti obsedat de celalalt, asta nu inseamna dragoste ci boala.

De multe ori dupa faza de simbioza are loc prima criza a cuplului.

Multe persoane se simt atunci abandonate, deziluzionate de partenerii lor, neintelegand de cele mai multe ori ca urmatoarele faze conteaza cu adevarat intr-o relatie. Suntem intr-o comuniune nediferentiata cu persoana de care ne-am indragostit. La modul patologic unele persoane sunt in acest stadiu cand au o adictie (de substanta, de joc). Deseori dupa faza de simbioza unele cupluri se despart, nefiind capabile sa isi vada partenerul asa cum este si sa treaca la o alta faza a relatiei.

Destul de des la terapie vin cupluri aflate in faza simbiotica-dependenta care incep sa aiba probleme cind apare copilul pe lume. Deseori in aceste cupluri femeia se comporta foarte des ca “o mama” pentru sot si cind apare copilul pe lume, “iubita mama” nu mai are timp de “sotul-copil”… Sotul copil isi cauta astfel o alta mama si iubita pentru ca se simte abandonat.

O relatie in aceasta faza seamana cu bungee jumping.

Exista insa si relatii care incep mai realist, fara romantism si indragostire, as spune mai rational, relatie care in timp se transforma in dragoste. Atractia fizica este un ingredient necesar intr-o relatie, insa nu suficient pentru un cuplu. Un astfel de inceput al unei relatii poate avea uneori sorti de izbinda mai mari decit o relatie inceputa furtunos, pasional, deoarece persoanele vad in fata lor persoana reala, nu Partenerul Ideal… din capul lor…

2. Stadiul de dependenta

Copilul dupa nastere este total dependent de parintii lui. Parintele face totul pentru copil si este firesc in aceasta faza de dupa nastere pana la un an. Incet, incet, pe parcurs ce lunile trec, copilul castiga in autonomie, daca este incurajat de catre persoana care il ingrijeste.

Intalnesc multi copii care si la varsta de cinci ani sunt hraniti de parintii. Parintii unui astfel de copil, de obicei sunt foarte anxiosi si isi centreaza intreaga atentie pe acest aspect al vietii copilului. Evident ca pentru un copil de cinci ani, nu mancarea e importanta, ci joaca. El mananca daca simte ca ii e foame si daca este lasat “sa simta” ca ii e foame.

Avem exemple foarte clare de simbioza si dependenta (de diverse tipuri) cand mama doarme in pat cu copilul, cand parintii dorm in pat cu copilul, cand secretara este pe post de mama pentru sef (face si alte lucruri care nu sunt scrise in fisa postului: ii duce copilul la scoala, ii face cafeaua).

Persoanele adulte care raman constant in acest stadiu nu se intretin singure, material si afectiv, au mereu nevoie ca altcineva sa le poarte de grija. Faza de dependenta mai apare cind unul dintre parteneri este bolnav, insa aceea este o dependenta fireasca data de conditiile respective.

3. Stadiul contra-dependentei

Adolescentul se razvrateste si este rebel, insa are nevoie inca de sprijinul parintilor fiind ambivalent intre dependenta si independenta. Se razvrateste, insa tine cont de autoritate. Persoanele adulte care se afla des in acest stadiu pot fi mereu carcotase si critice fata de orice autoritate, insa fac exact “invers”.

Persoanele adulte aflate in stadiile de mai sus, cand trec printr-o situatie de pierdere, fac fata mult mai greu acelei situatii de pierdere, decat o persoana care se afla in stadiul independent. Partenerii care sint in aceasta faza deseori sunt in lupta de putere si fiecare incearca sa demostreze celuilalt ce “tare e el”. Daca unul vrea ceva, celalalt musai vrea alceva, insa nu negociaza ci se cearta continuu.

4. Stadiul independentei

In acest stadiu copilul este capabil sa faca lucruri de unul singur, sa se joace, sa construiasca, sa se ingrijeasca (dupa doi ani copilul capata din ce in ce mai multa autonomie). Ca adulti, putem sa functionam si singuri, chiar daca de multe ori nu ne place. Persoanele care aleg constant acest stadiu raman singure, temandu-se de adevarata intimitate. Sunt genul de persoane care spun “Nu am nevoie de nimeni sa imi satisfaca dorintele”.

In aceasta faza partenerii pot fi chiar indepartati afectiv unul de celalalt si exista riscul sa se ocupe mai mult de servici decit de viata relationala. Aceasta este faza in care unul sau ambii parteneri pot spune “dar oare de ce mi-o fi placut de….?”

5. Stadiul inter-dependentei – maturizarii (iubirea matura)

Copiii care se afla in acest stadiu se simt capabili si valorosi, pot sa isi rezolve singuri problemele si cand nu se descurca singuri cer ajutorul, fara a se simti mai putin capabili sau nevalorosi. In acest stadiu persoana adulta are capacitatea de a face lucrurile singura, se intretine singura, insa cere ajutor cand are nevoie in functie de situatie, adecvat, fara sa se simta dependenta de persoana care ii ofera ajutorul.

Putem fi interdependenti in cadrul unei relatii:

- negociind nevoile proprii, nevoile partenerului/partenerei
- sa ne acceptam limitele noastre si ale partenerului
- sa fim constienti de ceea ce avem de oferit si ceea ce ne ofera partenerul
- putem negocia rolurile in familie in asa fel incat sa fie flexibile: daca unul din parteneri ramane somer, va prelua treburile casnice din familie si celalalt se va ocupa de finante, ca apoi cand se reincadreaza in campul muncii sa renegocieze rolurile.

O relatie in aceasta faza are doi parteneri care stiu cine sint ei insisi, ce vor de la o relatie, ce valori, vise dorinte au, isi asuma responsabilitatea unei relatii si unei familii, se angajeaza ambii in si pentru relatie. O relatie in aceasta faza sigur nu da “senzatiile tari” ale indragostirii, ci e asezata, calma, profunda.
Fazele nu sint batute in cuie. Posibil exista sub-faze pentru fiecare dintre noi.

http://www.damaideparte.ro/index.php/fazele-unei-relatii-de-cuplu/782/

de Cristiana Alexandra Levitchi
Psihoterapeut
www.sensart.ro
http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com

Ecstasy

Droguri sintetice (designer drugs) - Ecstasy
Ce este Ecstasy?
Datorită acţiunilor şi efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are însă şi acţiuni din grupa drogurilor stimulatoare şi halucinogene. Iniţial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanţă sintetică pură.

Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substanţe cu spectru de acţiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) şi MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum şi alte substanţe din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelaşi nume de "Ecstasy", şi amestecuri ce conţin adaosuri de cafeină, amfetamină sau LSD.

Consum:
La începutul anilor 90, Ecstasy a apărut pe piaţă în diverse formulări: fie în capsule de diferite mărimi, fie - în cele mai multe cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde şi plate, cu variate semne ştanţate. Tabletele de Ecstasy purtau (şi mai poartă) nume precum trifoi, proumbel, dolar, iepuraş, cămilă, delfin, Road Runner, Smiley, ciupercă, Olympics, coroana etc. (denumiri de stradă care reflectă, de regulă, simboluri întipărite în suprafaţa tabletelor. Numele sunt preluate din lb. germ. şi nu corespund neapărat denumirilor de stradă din România - n. tr.) Majoritatea tabletelor comercializate sub numele de Ecstasy conţin o substanţă activă derivată din MDMA în concentraţie de 20 - 120 mg care costă în jur de 20 DM (10 €).
Între timp este evident că variatele motive şi simboluri ştanţate - la fel ca şi dimensiunea şi forma - nu spun nimic, sau numai puţin despre provenienţa şi calitatea produsului. În multe cazuri sunt comercializate substanţe înrudite sau chiar plagiate (amestecuri greu identificabile ce conţin ketamină, benzodiazepine şi barbiturice).
De mai multă vreme se observă o tendinţă de renunţare la semnele distincive (simboluri ştanţate ş. a.). Chiar şi frecvenţa şantului median e în prezent în scădere. Astfel, devine din ce în ce mai dificilă diferenţierea tabletelor şi efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori.

Cum acţionează Ecstasy?
Din punct de vedere biochimic, XTC acţionează asupra eliberării aşa-numiţilor neurotransmiţători. MDMA pură are efect mai ales asupra neurotransmiţătorului serotonină. Acesta influenţează emoţiile, activitatea noastră, impresiile senzoriale, activităţile motorii, asocierile (de la nivel cerebral - n.tr.), precum şi senzaţiile acustice şi optice.
"Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul său serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este omul."

Alţi neurotransmiţători influenţaţi de Ecstasy sunt: dopamina (emoţii, motricitate, funcţii cognitive) şi noradrenalina (stres, stimulează circulaţia sanguină şi respiraţia omului).

Reacţii biologice ce pot fi observate după administrarea de Ecstasy:
- dilatarea pupilelor
- creşterea frecvenţei cardicae/tensiunii arteriale
- bronhodilataţia
- încordarea muşchilor mandibulari (trismus) / tremurături
- greaţă
- uscăciunea gurii
- transpiraţii
- creşterea temepraturii corpului
- nevoia de a urina
- bruxism (scrâşnirea dinţilor)
- dureri de cap

Pericol în caz de consum susţinut:
- Sistemul natural de alarmă al omului este abolit.
- Deces prin hipertermie şi deshidratarea organismului, modificări evidente neînregistrate de către persoanele în cauză.

Manifestări ce apar după trecerea efectului:
- epuizare
- oboseală
- greaţă
- înţepenire

Reacţii toxice acute:
- hipertermie
- slăbiciune musculară
- trombembolie
- insuficienţă renală acută
- insuficienţă hepatică toxică
- tulburări de respiraţie
- tulburări cardiace până la colaps

Reacţii toxice cronice în urma consumului susţinut în doze mari:
- posibila afectare a sistemului serotoninergic
- posibile leziuni cerebrale ireversibile

Reacţii psihice:
Acestea nu pot fi descrise în mod unitar, deoarece mare parte din efecte sunt dependente de atitudine şi de mediul înconjurător.

"set" = atitudine individuală ce priveşte intenţia de consum, aşteptările faţă de efectul dorit, starea de spirit şi personalitatea consumatorului. O stare de fond negativă poate fi amplificată de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi trăite cu intensitate mai mare.

"setting" = Complex ce cuprinde mediul înconjurător, suma contactelor sociale, a influenţelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasă, într-o atmosferă calmă.

Efectele principale pozitive descrise în condiţii de set şi setting optime, sunt:

capacitate de comunicare sporită
empatie crescută
stare de beatitudine/euforie
percepţii senzoriale mai intense
disponibilitate crescută de a stabili contacte
recunoaştere, înţelegere clară a sentimentelor proprii
modificarea perceperii timpului
dezinhibare relativă
stimulare/sentiment de "prospeţime"

În caz de set şi setting necorespunzător pot apărea efecte descrise ca profund negative:

tulburări de concentrare
putere de discernământ limitată
pierderea apetitului
halucinaţii
anxietate
nelinişte/nervozitate
stare depresivă/stări confuzionale
lipsă de motivaţie
libido redus
întârzierea orgasmului
Consumul de durată a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoză.

În combinaţie cu alte substanţe de abuz, pot apărea complicaţii.
În combinaţie cu alcoolul:

risc crescut, deoarece alcoolul stimulează deshidratarea = pericol de hipertermie şi deshidratare
determină rapid un curaj exagerat (germ. Übermut) şi supraaprecierea proprilor capacităţi = reprezintă pericol mai ales în traficul rutier
amplifică efectele biologice negative şi urmările acestora = mahmureala

În combinaţie cu cannabis:
Tensiunea psihică poate fi redusă, dar şi amplificată, după caz = nelinişte/nervozitate
În combinaţie cu cafeina:
- stimulează în plus = nervozitate
În combinaţie cu amfetamina:
- toxicitate mai mare
- efect cumulativ = risc de supradozare
În combinaţie cu LSD:
- amplifică efectul halucinogen
- prelungeşte starea de stupoare
În combinaţie cu cocaina:
- în acest caz sunt relatate reacţii de panică

Consumatorii trebuie avertizaţi, de principiu, asupra riscurilor administrării concomitente de MDMA şi alte substanţe! Caracterul ilegal al drogului şi amestecurile necontrolate în care se comercializează sporesc în mod apreciabil riscul efectelor adverse!

Durata de acţiune:
La o doză medie de 100 mg efectul se instalează după ca. 20 min. - 1 oră.
Efectul durează 4 - 6 ore după care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerată se digeră în stomac şi se elimină, nemodificat, pe cale renală. Aproximativ 7% se metabolizează la MDA la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulaţia sanguină, la creier.

Timpul de înjumătăţire este de 6 ore. Dacă aportul depăşeşte capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.

Alţi factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.

sursa: http://www.ana.gov.ro/rom/sintetice.htm