Asculta-ti fiinta.
Ea iti da in permanenta indicii cu un glas firav.
Nu striga la tine, asta e drept, insa daca stai si asculti putin, in liniste, ai sa incepi sa-ti dai seama cum esti.
Fii persoana care esti.
Nu inceraca niciodata sa fii altul, si vei deveni matur.
Maturitatea inseamna asumarea responsabilitatii de a fi tu insuti, indiferent de pret. Maturitatea inseamna sa risti totul.” Osho
Iti traiesti viata in libertate deplina fara sa iei seama ce spun altii.
Oamenii care tin seama de altii si de parerile lor sunt imaturi.
Ei depind de parerile celorlalti. Nu pot sa faca nimic autentic, nu pot sa spuna ce vor sa spuna, spun ce vor ceilalti sa auda.
Se gandesc mereu mai mult la ceilalti decat la propria lor persoana pretinzand ca sunt altruisti.
Defapt e vorba doar de o lipsa de asumare a raspunderii mascata sub un fals altruism.
Acesti oameni isi insusesc ideile altora de frica esecului.
Daca ajung la esec, ei pot da vina pe altii pentru ca le-au imprumutat gandirea si au actionat ca ei, deci ei sunt vinovati si de esecuri.
Realitatea e alta: fiecare e responsabil de esecurile lui si, cu cat actioneaza intr-un mod mai autentic, cu atat esecul are sanse mai mici sa apara.
Omului imatur ii lipseste partea aceea a psihicului care ne impinge la actiune si traieste intr-o stare latenta.
Principiul lui este: daca nu actionez, nu ma pot lovi de esec deci, sunt la adapost.
El uita ca daca nu actioneaza nu poate trai nici experienta succesului.
E adevarat ca actiunea ne duce si la esec dar, ne aduce si o doza mare de succes.
Daca e sa punem totul in balanta, ca oameni de actiune, balanta inclina in partea succesului, aceste trairi fiind mai dese decat cele ale esecului.
Daca traiesti in prezent, felul in care traiesti hotaraste cum va fi ziua de maine.
De ce oamenii nu constientizeaza? Daca sunt constienti, sufera. Aceasta somnolenta actioneaza ca un mijloc de protectie impotriva durerii.
Exista si un mare neajuns: daca esti somnolent ca sa nu simti durerea, nu o sa simti nici placerea.
Trebuie sa fim constienti atat de durere cat si de placere deoarece acestea nu sunt fenomene separate.
Maturitatea inseamna constientizare.
Constientizarea trebuie aplicata in toate domeniile vietii tale, in toate starile in care te afli, experientele pe care le traiesti.
Sa fii constient de toate, sa le traiesti la maxim indiferent de valenta lor pozitiva sau negativa.
Fiecare experienta care ni se ofera trebuie traita si merita toata atentia noastra.
Oamenii fug de experientele dureroase si atunci cand li se intampla prefera sa nu se gandeasca la ele, sa le arunce acolo undeva in speranta ca acestea se vor pierde in neant si vor disparea total din viata lor.
In realitate lucrurile nu stau asa.
Inconstientul nostru nu e un sac fara fund in care poti impinge la nesfarsit toate suferintele.
Acestea vor iesi odata si-odata la suprafata si ne vor izbi in cel mai dureros mod posibil.
E bine sa le traim pe toate la randul lor, una cate una.
Atunci cand avem momente de fericire, ne bucuram de ele, le traim de cele mai multe lor la intensitate maxima, profitam din plin de existenta lor in viata noastra.
De ce nu am actiona in acelasi mod cand viata ne cadoriseste cu experiente neplacute? Sa le traim si sa fim constienti de existenta lor, fara a ne scufunda in depresia produsa de ele.
Un om matur se bucura atunci cand are momente pozitive, se intristeaza cand are momente negative, e constient de existenta ambelor si stie ca toate aceste evenimente sunt parte din el, din existenta lui, rezultat al alegerilor facute de el de-a lungul timpului.
Ceea ce traieste azi e rezultatul actiunilor de ieri.
Prezentul e partea cea mai importanta a vietii noastre si multi dintre noi alegem sa traim intr-o stare de amorteala continua, sa nu fim constienti de clipa prezenta, ancorandu-ne in faptele din trecut sau in scenariile de viitor.
Uitam sa luam parte la propria viata, sa fim constienti de ceea ce traim.
De azi ma maturizez si sunt constienta de toate trairile mele, sunt parte activa in viata mea, iau parte la sentimentele mele, la relatiile mele, la actiunile mele, la comportamentele mele.
Tot ceea ce fac, fac intr-un mod constient, ochii mereu deschisi pentru a putea privi tot ce ma inconjoara, gandirea neadormita pentru a putea procesa evenimentele din viata mea, sufletul deschis la orice fel de simtiri, de sentimente profunde, indiferent de natura lor.
Pana la urma, acesta capacitate a noastra incomensurabila de a simti ne face oameni maturi.
Un om matur daruieste iubirea fara a pretinde nimic in schimb.
Iubirea poate avea trei dimensiuni: dependenta, independenta si interdependenta.
Dependenta si independenta sunt forme ale iubirii imature, gasindu-se fiecare intr-o extrema.
In primul caz, dependenta, cele doua parti ale cuplului, sau numai una, se afla intr-o relatie de dependenta cu cealalta.
Partenerii se poseda unul pe celelalt, fiecare il reduce pe celelalt la un bun de consum.
Nu pot avea o viata separata, intimitatea dispare si tot ce au este o viata comuna lipsita de bucurii sau cu mult prea putine bucurii, decat ar avea nevoie spiritul uman.
Cel de-al doilea caz, independenta, se afla in extrema cealalta: partenerii nu au decat o viata personala, in general viata in doi se rezuma la un raport pur fiziologic si la prezenta, unul la bratul celuilalt la diverse evenimente sociale, dar foarte rar.
Viata de cuplu nu mai are loc datorita vietii personale, nevoia de iubire nu este hranita deoarece partenerii par de obicei indiferenti.
Interdependenta este paradisul.
Aici se poate vorbi despre iubirea matura.
Cele doua parti ale cuplului sunt intr-o sincronizare perfecta.
Viata de cuplu nu o inabusa pe cea personala a fiecaruia.
Aici libertatea este la ea acasa, partenerii se accepta reciproc, nu-si ingradesc unul altuia personalitatea.
Fiecare este lasat sa se exprime liber.
Cei doi ofera iubire fara sa ceara nimic in schimb.
Dragostea nu e o moneda de schimb: iti dau dragoste, imi dai stabilitate. Nu! Aceasta nu e iubirea matura.
Omul matur iubeste pentru ca are iubire de daruit, el nu pretinde nimic in schimb si tocmai de aceea primeste.
In ceea ce priveste iubirea, dictonul “cere si ti se va da”, nu functioneaza. Iubirea nu e ceva ce se cerseste.
Omul matur o daruieste si o va primi de la un om la fel de matur.
Omul devine matur in clipa in care inceteaza sa mai aiba nevoie de iubire si incepe sa daruiasca.
Iubirea lui nu e dependenta, el iubeste indiferent daca este sau nu iubit de celalalt.
Atunci iubirea nu e o relatie, e o stare.
Cand depinzi de celalalt exista intotdeauna nefericire, pentru ca dependenta inseamna sclavie. Atunci incepi sa te razbuni in moduri subtile pentru ca cel de care depinzi are putere asupra ta si asta te intriga.
Cand esti dependent celelalt incepe sa te infometeze, sa-ti ofere tot mai putin astfel incat sa devi tot mai dependent. Intr-o relatie de dependenta se da o lupta continua pentru putere.
“Iubirea nu poate inflori in dependenta, iubirea este o floare a libertatii.” Osho
Atunci cand doi oameni imaturi intra intr-o relatie isi cersesc unul altuia iubire si aceasta relatie se termina intr-o dramatica suferinta deoarece nici unul nu are de oferit, amandoi cersesc.
Faptul ca celalalt are iubire, a fost doar o idee de-a ta. Ce vina are el?
Celalalt nu are nicio obligatie sa corespunda asteptarilor tale. Si tu l-ai inselat.
El spera ca iubirea sa vina de la tine.
Cand amandoi sunteti imaturi, de unde sa vina? Amandoi sunteti nefericiti.
“Maturitatea inseamna ca ai ajuns acasa.” Osho
Cu cat omul patrunde mai adanc in sine, cu atat e mai matur.
Coboara adanc in tine fara teama de ce ai sa gasesti acolo. Vei accepta tot ce vei gasi acolo si astfel vei atinge maturitatea.
“Oamenii cred ca a imbatrani inseamna a deveni matur, ceea ce nu e adevarat. Batranetea apartine corpului.” Osho
Daca treci printr-o experienta constientizand-o, acea exprienta devine maturitate.
Omul matur nu comite niciodata aceasi greseala de doua ori. Cu fiecare experienta intelegerea ta evolueaza.
sutsa:
http://www.casasufletului.ro/25/ma-maturizez/
