"Iti amintesti de povestea cu Gandhi cand a venit o mama a unui baiat la el si l-a rugat sa vorbeasca cu copilul ei si sa ii spuna sa nu mai manance asa de multe dulciuri.
Gandhi a rugat-o sa revina peste o saptamana.
Cand femeia a revenit Gandhi a vorbiti cu copilul si l-a motivat sa nu mai manance dulciuri prea multe.
Femeia, curioasa, l-a intrebat “Dar de ce nu ai putut sa ii spui aceleasi lucruri saptamana trecuta cand am fost la tine prima data?”
Raspunsul lui Gandhi a devenit pentru mine o conditie de viata si ti-l spun si tie. Se pare ca el ar fi spus “Saptamana trecuta si eu eram o persoana care manca prea multe dulciuri.
Cum as fi putut eu sa spui cuiva sa nu manance pana cand eu nu ma lasam de dulciuri?”
Multe cupluri intampina probleme pe care le considera unice..
Poate s-au intalnit prea devreme...
Cat timp fiecare are probleme personale o sa cautati sa vedeti “barna din ochii celuilalt” si nu o sa ii acceptati defectele celuilalt, pentru ca va par prea grave ale lui si mici cele personale. Iar celalalt gandeste si el la fel din punctul lui de vedere.
Cand tu spui ca afara e rece iar el spune ca afara este cald, cum pot fi ambele afirmatii adevarate?
Cand o sa ajungeti sa nu mai simtiti nici cea mai mica tensiune emotionala cand celalalt are o parere diferita de a ta, atunci sunteti suficient de maturi pentru ca va mentine relatia de cuplu frumoasa si fericita. Pana atunci doar va prefaceti ca aveti o relatie.
E momentul sa te gandesti la tine si la faptul ca esti o persoana valoroasa si nu ai nevoie de cineva care sa iti confirme asta. Gandeste-te ca dragoste cu forta nu se poate.
Cat timp pui relatia pe primul loc, te neglijezi pe tine iar emotiile si gandurile neglijate isi pierd puritatea si perfectiunea.
Dupa ce emotiile si gandurile nu mai sunt pozitive si perfecte, partenerul zice ca te-ai schimbat in rau !!!
Si totul doar din cauza ca ai pus pe primul loc ceva gresit. Ai acordat multa energie relatiei asa cum ai stiut tu si ti-ai acordat putina energie si atentie dezvoltarii tale.
Pe primul loc trebuie sa ramai tot timpul tu. Richard Bach avea o expresie “Singura persoana caruia trebuie sa ii fii fidel toata viata, esti tu insuti”.
Cat timp nu aplici aceste reguli in viata ta eu nu iti garantez decat esecul.
E ca si cum vrei sa aduni 2 + 2 si te straduiesti sa faca 5. Nu poti schimba regulile jocului dezvoltarii personale sau de cuplu. Poti doar sa le aplici, sau sa nu le aplici, iar voi nu le aplicati nici unul nici altul.
Aceste reguli sunt asa ciudate pentru voi incat cand vi le spun par doar propozitii ca oricare altele pe care putem negocia. Nu se negociaza.
nu trebuie sa locuiesti cu cineva cu care relatia nu e perfecta.
nu ai voie sa discuti cu partenerul pe argumente logice. Cand folosesti argumentele TALE logice partenerul o sa aiba tot timpul contraargumente la fel de logice pentru el. Si chiar daca nu ar avea.
Ce ai castiga ca esti mai destept si mai puternic decat partenerul?
Cineva avea o vorba geniala “vrei o relatie in care sa ai dreptate sau o relatie in care sa fii fericit?”
Dupa ce incalci toate regulile e momentul consecintelor. Pana cand nu le aplicati nu o sa aveti decat suferinta.
Regulile iti par imposibile? “Cum sa nu ma apar daca ma acuza?” Orice lucru pana nu ai reusit sa il aplici iti era imposibil. Nu imi pasa ca esti deacord cu rational cu aceste reguli si spui ca stii ca sunt corecte dar cand trebuie sa le aplici uiti de ele.
O sa iti repet cateva reguli din tot ce ti-am spus pana acum. Poate in ultimul ceas o sa le aplici.
* Dezvolta-te pe tine insuti ca si cum nu exista altcineva mai important decat tine.
Dupa ce te-ai dezvoltat suficient o sa vezi ca perceptia ta se schimba. Daca ieri te deranja ceva, azi treci cu vederea si mergi mai departe. Daca ieri nu observai ceva important azi observi si te bucuri. Asa stii ca ai ajuns suficient de dezvoltat personal.
Poti sa iti dai seama ca esti suficient de dezvoltat emotional cand nu mai simti nevoia sa faci pe placul altora si cand nu mai simti nevoia sa te superi cand cineva greseste sau a gresit. Supararea este doar o emotie a celui care inca nu poate sa indrepte lucrurile rapid. Ea iti arata ca mai ai de lucru la tine.
Dezvoltarea ta mai inseamna si independenta emotionala. Atata timp cat spui “am nevoie de el/ea pentru ca asa sunt fericit/fericita” atunci esti intr-o relatie de dependenta. Dependenta e un simptom. Ea apare daca ai goluri in personalitatea ta. Tu ai fost dispusa sa faci orice compromis ca el sa te aprecieze. Ti-ai negat trecutul si prezentul pentru ca asa ti-a cerut el. Altfel stiai ca nu esti apreciata. Ai fi facut orice ca sa te aprecieze. Chiar cand te certa tu te purtai ca si cum tot tu erai cea care a gresit si ii faceai mancare si aveai grija sa ii fie bine. Asta arata doar nevoia ta de a fii apreciata. Nu asta arata iubirea ta. Arata doar teama ca ai putea sa pierzi sursa aprecierii.
Daca as face o sinteza pentru aceasta regula as spune ca e nevoie sa fii atenta la timpul tau liber, la ceea ce inveti si aplici, la odihna si sanatatea ta, la cariera ta, la prietenii si relatiile tale. Toate acestea trebuie sa le ingrijesti pentru ca ele te reprezinta. Daca le lasi la o parte o sa ai numai de suferit pentru ca iti pierzi identitatea, iar partenerul tau o sa te acuze ca nu mai stie cine esti.
* Trecutul nu exista, nici viitorul, numai prezentul
Aceasta regula voi o incalcati intr-un mod extraordinar. Cand ati inceput relatia ati luat persoana cu tot cu trecutul sau. Lasa acel trecut in urma si tu si el. Nu conteaza cu cine a fost in trecut. Daca te gandesti ca tot ce trebuie sa faci este sa astepti pentru ca maine sau poimaine o sa se schimbe ceva si o sa fiti fericiti, poti sa uit. Nimic nu se schimba in bine daca nu faci ceea ce trebuie. Daca nu faci nimic, o sa ai aceleasi rezultate ca si pana acum. Daca aplici iar reguli gresite nu te astepta la rezultate corecte.
* Nu tot ceea ce e potrivit pentru tine e potrivit si pentru dezvoltarea partenerului
Partenerul tau nu e obligat sa te ajute. Daca te ajuta atunci o face pentru ca simte nevoia sa te ajute. Tu esti cea/cel care decizi daca e acceptabil pentru tine ca partenerul sa nu te ajute cand ai nevoie de el. Pune altfel intrebarea acum. Cat ai voie sa il faci pe partenerul tau sa sufere pentru ca tu suferi? Cum masori asta? Ai voie sa il obligi sa iti accepte tristetea, slabiciunile?
Iti pare asa de normal sa sufere langa tine si el incat nu accepti ce iti spun. Cand el sufera suferi si tu si te simti mandra ca il iubesti. Iarasi nici aceasta nu arata iubirea ta. Arata doar un mod de a spune ca asa vrei sa faca si el cand tu suferi. Daca nu o sa faca asta o sa ii spui “eu am suferit langa tine cand ai avut aceea problema. Tu de ce nu vrei sa suferi macar un pic?”
Ceea ce e cel mai trist este ca tot timpul depinzi de el/ea ca sa nu mai suferi. Asta e limita voastra din acest moment. Daca poti sa spui in minte ta “nu e nevoie decat de mine ca sa fiu fericit” atunci ai depasit aceasta limita,si o sa te simti libera/ liber.
Ai incercat sa il atragi spre ideea de cuplu dar asta inseamna pentru tine ceva si pentru el altceva. Tu ai nevoie de cuplu pentru ca acolo iti gasesti stabilitatea si siguranta. El insa are testosteron pentru a se simti sigur si puternic, nu simte la fel ca tine nevoia de cuplu.
Apoi o sa te intrebi “Dar unde e securitatea in asta? Trebuie sa isi imprastie samanta peste tot?” Nevoia ta de securitate e o problema nu un lucru bun. Nu e normal sa cauti securitate in celalalt. nu stii cand il calca masina. Ai nevoie sa te dezvolti pe tine pana cand starile tale nu mai depind de altul. Atunci esti o persoana completa. Atunci poti sa intri sau sa continui o relatia ca un om matur si complet. Atunci poti sa fii tu insuti fara teama de ceea ce o sa se intample, ceea ce o sa se intample o sa se intample.
“Ceea ce crezi despre mine, nu este problema mea!”
Fiecare om, inclusiv partenerul are dreptul la opinii diferite. Nu ai cum sa le schimbi, nu ai motiv sa le schimbi… decat daca esti nesigura pe tine.
Cum ar fii sa privesti viata din alt unghi?
Sa nu mai vrei sa ii schimbi pe ceilalti ci sa te schimbi tu. Sa nu mai vrei sa ii faci pe ceilalti sa te accepte, ci sa te accepti tu.
Cand tu te accepti o sa iti accepti si faptul ca … nu esti complet aceeptata de cineva. Si nu o sa te mai deranjeze.
Pentru ca o sa iti spui in minte ca oricine care voie sa aibe o parere contrara cu a ta. Pur si simplu te accepti asa de mult incat nu o sa mai conteze.
Din acel moment tu te-ai schimbat!
Pe tine nu te mai deranjeaza parerea lui. E singura schimbare pe care o poti face, nu mai incerca sa schimbi alta persoana pentru ca nu o sa reusesti niciodata.
Gandeste-te ca mergi pe o strada si vezi o balta cu apa.
Ai doua variante: sa astepti sa incepi sa iei cu pipeta apa din balta si sa o duci in alta parte ca sa scapi de obstacolul care nu iti place, sau sa lasi balta unde este si sa mergi mai departe pe acelasi drum, cu acelasi scop in minte, bucurandu-te de restul drumului si pur si simplu avand atata incredere in tine incat acel obstacol sa fie nesemnificativ pentru tine. :)
In momentul cand cei doi parteneri sunt maturi (dezvoltare personala) pot sa se certe pentru ca poate ca au pareri divergente. Dar dincolo de opozitia de pareri exista acceptarea faptului ca e vorba doar de convingeri diferite nu de relatie.Ei niciodata nu isi joaca relatia la carti. Niciodata nu se pune in joc o relatie pentru o divergenta de pareri. Voi insa aveti discutii de totul sau nimic. Ori il transformi tu pe el ori el pe tine! Nu puteti accepta ca celalalt e o alta persoana! Vreti ca celalalt sa semene cu voi perfect.
Nu va acceptati diferentele si de aici pleaca toate conflictele.
Iti mai spun cateva “trucuri” pe care le folosesc terapeutii pentru relatiile de cuplu si poate iti gasesti puterea sa le aplici.
Tine minte ca tot timpul cand apar discutii contradictorii e bine sa iti amintesti un moment de la inceputul relatiei voastre si sa simti iar acele emotii de atunci. Dupa ce simti intens acele emotii poti sa incepi sa vorbesti cu partenerul.
1 . Cearta tacuta.
Aminteste-ti cum va certati si aminteste-ti metoda ce ati aplicat-o … o singura data. A functionat atunci dar daca ai o farfurie cu mancare dar mananci doar o singura inghititura tot mori de foame cu farfuria plina langa tine. Poate ca nu ar strica sa folosesti in cuplu aceasta metoda de mai multe ori cand aveti voi chef de cearta.
Mai sti cum trebuie sa faci? Te-am invatat atunci, de fapt pe amandoi, sa faceti o singura regula la cearta voastra. Cat timp unul vorbeste, celalalt asculta! Asta e suficienta ca regula. Apoi ti-am mai spus sa faci ceva. Sa vorbesti 20 de minute tu si el sa asculte, apoi el sa vorbeasca 20 de minute si tu sa asculti.
Iti amintesti cat de porniti erati amandoi sa va certati? Si ce s-a intamplat? Dupa primele 5 minute nu mai aveai ce sa spui. Ai tacut! Toata problema ta a fost spusa in primele 5 minute. Aminteste-ti ca o cearta poate exista doar daca primesti feed-back, doar daca celalalt iti raspunde tot cu argumente. Apoi tu dai argumente la argumentele lui si tot asa la infinit. Daca problema era asa grava cum de nu ai ce sa vorbesti macar 20 de minute?
Nici o problema nu este cu adevarat motiv de cearta. Faptul ca ai nevoie de contraargumentele celuilalt ca sa mentii comunicarea ce iti spune? Mie imi spune ca amandoi simtiti nevoia de o comunicare mai profunda si nu stiti sa o aprofundati. Asa ca subconstientul vostru a gasit ca singura metoda este conflictul.
Doar atunci dati la o parte mastile complet si sunteti autentici. Asta este dorinta noastra cea mai mare in cuplu: sa fim fara masti! Pentru asta voi ati ales varianta conflitului, altii consuma alcool, altii se drogheaza, altii invata sa comunice dupa alte reguli. Dupa reguli de comunicare pe care m-am straduit sa va invat dar voi nu le-ati aplicat. Nu le pot aplica in locul vostru,
2. Metoda scrisorilor
O alta metoda foarte buna pentru cuplurile care se cearta des este sa inceapa fiecare partener sa scrie ce anume il face sa se simta trist din cauza celuilalt. Ca sa aplici aceasta metoda pur si simplu trebuie sa va puneti amandoi si sa scrieti pe hartie, pe email, pe perete, etc. Sa scrieti cate o scrisoare celuilalt. Apoi faceti schimb de scrisori. Dupa ce le cititi pastrati-le impreuna intr-un sertar, intr-un plic undeva ca sa nu le pierdeti. Cand simtiti nevoia, reciti-le. Nu va strica sa vedeti cum ati gandit cu un an in urma.
Tot ceea ce scrieti pe hartie nu discutati apoi verbal. Tot ceea ce e nevoie sa spuneti celuilalt spuneti-i in scris si gata. Daca celalalt e inteligent, o sa inteleaga. Daca nu e destul de inteligent, de ce mai stai cu el?
Rezumatul articolului:
- Daca nu respecti regulile o sa apara consecinte care nu o sa iti placa. Fii pregatit pentru ele!
- Cea mai mare dorinta a ta in cuplu este sa fii acceptat asa cum esti. Cauti tot timpul partenerul care te lasa sa iti dai toate mastile jos!
- Cele trei reguli importante: dezvolta-te pe tine insuti, trecutul nu exista, ceea ce se potriveste tie nu se potriveste partenerului.
- Cele doua metode de rezolvare a conflictelor: cearta tacuta si metoda scrisorilor
sursa: http://www.nlpmania.ro/
Fazele unei relatii de cuplu
Fazele unei relatii de cuplu seamana foarte mult cu fazele dezvoltarii si maturizarii unui copil. Ca sa devina autonom, copilul are nevoie sa treaca prin mai multe stadii. Orice stadiu de dezvoltare presupune un castig si o pierdere. La fel, orice relatie pe care o avem trece prin diverse stadii.
1. Stadiul simbiotic-fuzional
Il regasim inainte de nastere si putin dupa nastere cand copilul si mama sunt inca un tot. La fel, faza de indragostire de o persoana la varsta adulta corespunde fazei fuzionale. Cei care “se indragostesc foarte des” fara a continua dupa dez-indragostire relatia si fara a trece intr-o alta faza, isi doresc sa revina mereu si mereu la stadiul de fuziune cu mama. In timpul vietii intrauterine nu exista Eu si Tu ci Eu sunt Tu si Tu sunt Eu. Aceasta este faza simbiotica, de nediferentiere intre persoane.
Prima faza a unei relatii deseori pentru multe persoane consta in “indragostire”. Indragostirea fulgeratoare, “dragostea la prima vedere” contine: atractie fizica, dorinta sexuala si acel ceva inefabil care deseori e verbalizat asa “parca il/o cunosc de mult timp…”. Asta nu arata decit ca persoana de care ne-am indragostit are trasaturi inconstient si foarte des asemenatoare cu o persoana importanta din viata noastra (parinte, bunic).
Sunt persoane care se indragostesc de mirosul alteia pentru ca le aminteste de copilarie… de mirosul unei persoane dragi din copilarie… Si astfel, indragostirea nu este decit o repetare a unei relatii cu o alta persoana… Cind ne indragostim nu vedem in fata noastra deseori persoana reala care este celalalt, ci ceea ce credem noi si visam ca e celalalt. Ne indragostim pe de o parte de ceva care ne aduce aminte de experientele trecute si de masca celuilalt… insa nu de el cum e cu adevarat.
Psihanalistii spun ca indragostirea de cineva se aseamana cu prima relatie din viata unui om, relatia cu mama de simbioza totala, cind mama si copilul sint un tot. Daca moare mama, moare si copilul. In faza de indragostire sint unii care spun “nu pot trai fara…”. De aceea indragostirea cuprinde ceva irational, pasional, obsesiv in ea. Cind esti obsedat de celalalt, asta nu inseamna dragoste ci boala.
De multe ori dupa faza de simbioza are loc prima criza a cuplului.
Multe persoane se simt atunci abandonate, deziluzionate de partenerii lor, neintelegand de cele mai multe ori ca urmatoarele faze conteaza cu adevarat intr-o relatie. Suntem intr-o comuniune nediferentiata cu persoana de care ne-am indragostit. La modul patologic unele persoane sunt in acest stadiu cand au o adictie (de substanta, de joc). Deseori dupa faza de simbioza unele cupluri se despart, nefiind capabile sa isi vada partenerul asa cum este si sa treaca la o alta faza a relatiei.
Destul de des la terapie vin cupluri aflate in faza simbiotica-dependenta care incep sa aiba probleme cind apare copilul pe lume. Deseori in aceste cupluri femeia se comporta foarte des ca “o mama” pentru sot si cind apare copilul pe lume, “iubita mama” nu mai are timp de “sotul-copil”… Sotul copil isi cauta astfel o alta mama si iubita pentru ca se simte abandonat.
O relatie in aceasta faza seamana cu bungee jumping.
Exista insa si relatii care incep mai realist, fara romantism si indragostire, as spune mai rational, relatie care in timp se transforma in dragoste. Atractia fizica este un ingredient necesar intr-o relatie, insa nu suficient pentru un cuplu. Un astfel de inceput al unei relatii poate avea uneori sorti de izbinda mai mari decit o relatie inceputa furtunos, pasional, deoarece persoanele vad in fata lor persoana reala, nu Partenerul Ideal… din capul lor…
2. Stadiul de dependenta
Copilul dupa nastere este total dependent de parintii lui. Parintele face totul pentru copil si este firesc in aceasta faza de dupa nastere pana la un an. Incet, incet, pe parcurs ce lunile trec, copilul castiga in autonomie, daca este incurajat de catre persoana care il ingrijeste.
Intalnesc multi copii care si la varsta de cinci ani sunt hraniti de parintii. Parintii unui astfel de copil, de obicei sunt foarte anxiosi si isi centreaza intreaga atentie pe acest aspect al vietii copilului. Evident ca pentru un copil de cinci ani, nu mancarea e importanta, ci joaca. El mananca daca simte ca ii e foame si daca este lasat “sa simta” ca ii e foame.
Avem exemple foarte clare de simbioza si dependenta (de diverse tipuri) cand mama doarme in pat cu copilul, cand parintii dorm in pat cu copilul, cand secretara este pe post de mama pentru sef (face si alte lucruri care nu sunt scrise in fisa postului: ii duce copilul la scoala, ii face cafeaua).
Persoanele adulte care raman constant in acest stadiu nu se intretin singure, material si afectiv, au mereu nevoie ca altcineva sa le poarte de grija. Faza de dependenta mai apare cind unul dintre parteneri este bolnav, insa aceea este o dependenta fireasca data de conditiile respective.
3. Stadiul contra-dependentei
Adolescentul se razvrateste si este rebel, insa are nevoie inca de sprijinul parintilor fiind ambivalent intre dependenta si independenta. Se razvrateste, insa tine cont de autoritate. Persoanele adulte care se afla des in acest stadiu pot fi mereu carcotase si critice fata de orice autoritate, insa fac exact “invers”.
Persoanele adulte aflate in stadiile de mai sus, cand trec printr-o situatie de pierdere, fac fata mult mai greu acelei situatii de pierdere, decat o persoana care se afla in stadiul independent. Partenerii care sint in aceasta faza deseori sunt in lupta de putere si fiecare incearca sa demostreze celuilalt ce “tare e el”. Daca unul vrea ceva, celalalt musai vrea alceva, insa nu negociaza ci se cearta continuu.
4. Stadiul independentei
In acest stadiu copilul este capabil sa faca lucruri de unul singur, sa se joace, sa construiasca, sa se ingrijeasca (dupa doi ani copilul capata din ce in ce mai multa autonomie). Ca adulti, putem sa functionam si singuri, chiar daca de multe ori nu ne place. Persoanele care aleg constant acest stadiu raman singure, temandu-se de adevarata intimitate. Sunt genul de persoane care spun “Nu am nevoie de nimeni sa imi satisfaca dorintele”.
In aceasta faza partenerii pot fi chiar indepartati afectiv unul de celalalt si exista riscul sa se ocupe mai mult de servici decit de viata relationala. Aceasta este faza in care unul sau ambii parteneri pot spune “dar oare de ce mi-o fi placut de….?”
5. Stadiul inter-dependentei – maturizarii (iubirea matura)
Copiii care se afla in acest stadiu se simt capabili si valorosi, pot sa isi rezolve singuri problemele si cand nu se descurca singuri cer ajutorul, fara a se simti mai putin capabili sau nevalorosi. In acest stadiu persoana adulta are capacitatea de a face lucrurile singura, se intretine singura, insa cere ajutor cand are nevoie in functie de situatie, adecvat, fara sa se simta dependenta de persoana care ii ofera ajutorul.
Putem fi interdependenti in cadrul unei relatii:
- negociind nevoile proprii, nevoile partenerului/partenerei
- sa ne acceptam limitele noastre si ale partenerului
- sa fim constienti de ceea ce avem de oferit si ceea ce ne ofera partenerul
- putem negocia rolurile in familie in asa fel incat sa fie flexibile: daca unul din parteneri ramane somer, va prelua treburile casnice din familie si celalalt se va ocupa de finante, ca apoi cand se reincadreaza in campul muncii sa renegocieze rolurile.
O relatie in aceasta faza are doi parteneri care stiu cine sint ei insisi, ce vor de la o relatie, ce valori, vise dorinte au, isi asuma responsabilitatea unei relatii si unei familii, se angajeaza ambii in si pentru relatie. O relatie in aceasta faza sigur nu da “senzatiile tari” ale indragostirii, ci e asezata, calma, profunda.
Fazele nu sint batute in cuie. Posibil exista sub-faze pentru fiecare dintre noi.
http://www.damaideparte.ro/index.php/fazele-unei-relatii-de-cuplu/782/
de Cristiana Alexandra Levitchi
Psihoterapeut
www.sensart.ro
http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com
