Se afișează postările cu eticheta terapie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta terapie. Afișați toate postările

vineri, 27 august 2010

Dependenta

Despre dependenta si independenta in cuplu si familie



La inceputul unei relatii, mai ales daca persoanele sint indragostite una de cealalta, nevoia de a fi “cu celalalt” este foarte puternica. Fluturasii in stomac, sms-urile, faptul ca il sunam pe celalalt toata ziua si noaptea, demonstreaza ca “hormoneii” sint la ei acasa.


Aceasta faza a relatiei este foarte apetisanta si dramatica. Ea trece dupa 6 luni, 1 an sau 2 si abia apoi putem vorbi de o relatie de angajament daca fiecare s-a angajat in relatie. Ce inseamna angajament: a dori sa faci ceva impreuna cu acea persoana, dincolo de sex zilnic si dus impreuna – a construi ceva impreuna.

Pentru aceasta este necesar mai intii sa ne desprindem de alte relatii din trecut: nefinalizate (cu alti parteneri), sau cu strabunii nostri. Pe de alta parte a crea o relatie inseamna a ii da timp celuilalt – a nu fi dependent de el, a nu te atirna de el, a te insoti cu celalalt, adica a nu iti fi teama de intimitate, a nu fugi.

Sintem in dependenta negativa:

• Cind sintem dependenti material pe termen lung de partener
• Nu ne constientizam nevoile noastre proprii vis a vis de nevoile de cuplu si cind nu ii lasam celuilalt spatiu cu sine insusi
• Cind nu avem viata sociala in afara cuplului si cind nu lasam partenerul de a avea in anumite momente timp pentru viata sociala
• Cind sintem ahtiati de a face sex incontinuu si cind altfel nu simtim intimitate
• Cind cerem partenerului sa mearga cu noi mereu si mereu intr-un loc unde nu doreste
• Cind il sunam neincetat sa verificam ce face si cu cine este
• Cind simtim ca nu traim fara partener si cind sintem gelosi pe orice alta relatie cu alte persoane (relatii cu familia lui, cu prietenii, cu rudele)





Sintem in independenta negativa:

• Cind tinem cont de nevoile noastre prea mult si nu ne ingrijim de nevoile celuilalt
• Cind ne afundam obsesiv in munca sau in alte “activitati” motivind ca “ne implineste” si ca partenerul nu are voie sa fie suparat/a ci sa ne inteleaga “fuga”
• Cind fugim inconstient de intimitatea afectiva, motivind ca “asa sintem noi, mai reci si necomunicativi”
• Cind facem sex mai tot timpul si nu “dragoste”
• Cind parasim partenerul din “diverse motive” pe care le inventam de teama de a nu fi parasiti

Sint persoane care oscileaza intre aceste doua tendinte, de aceea sunt mixate de multe ori in relatie. Gelosul tipic poate sa aiba o atitudine ambivalenta si de teama ca va fi parasit sa paraseasca primul.

Sint intr-o relatie autonoma si eficineta cu partenerul daca:

• Imi cunosc propriile nevoi si le impartasesc
• Cind ascult nevoile celuilalt si le respect, negociind cind este de negociat
• Cind imi cunosc vulnerabilitatile, le impartasesc si le ascult pe ale partenerului
• Cind am grija de partener si cer sa aiba grija de mine in anumite momente
• Cind accept absenta partenerului si ma reunesc cu partenerul fara a imi “inventa” mereu activitati multiple

Si listele pot continua...

sursa: www.damaideparte.ro
Cristiana Alexandra Levitchi
Psiholog clinician-psihoterapeut
www.sensart.ro

luni, 29 martie 2010

Armonie intre CORP- MINTE- SUFLET

Cateva idei ale unei filosofii de viata SANATOASE:


• Suntem 100% responsabili pentru toate experientele noastre;

• Fiecare gand pe care il gandim creaza viitorul nostru;

Puterea este intotdeauna in momentul prezent;

• Cand ne iubim cu adevarat pe noi insine totul in viata noastra merge bine;

• Daca vrem sa fim sanatosi trebuie sa ne eliberam de trecut si sa iertam pe toata lumea;

Resentimentul, criticismul, sentimentul de vinovatie si de frica sunt cele care cauzeaza cele mai multe probleme de sanatate;

• Pentru a fi sanatos si armonios trebuie sa abordezi fiinta umana total, pe toate cele trei planuri: trup, minte si suflet;

• Noi cream fiecare boala in corpul nostru deoarece corpul este oglinda gandurilor si crezurilor noastre interioare. Daca vrem sa-l ascultam, corpul nostru ne vorbeste mereu. Fiecare celula din corpul nostru raspunde fiecarui gand pe care il avem si fiecarei vorbe pe care o rostim.

http://www.bodymindspirit.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=108&Itemid=15

luni, 30 noiembrie 2009

:))

Terapia prin ras a fost acceptata pe baza numeroaselor studii realizate in Europa Vestica si Statele Unite. Cazul lui Hunter „Patch” Adams – portretizat de catre actorul Robin Williams in filmul „Patch Adams”, care a dezvoltat terapia acum 35 de ani in Gesundheit Institute din Virgina, SUA, este arhicunoscut.

Celebra poveste a lui Norman Cousins a inspirat multi practicieni ai terapiei prin ras, inclusiv dr. Madan Kataria, un generalist din Mumbai, care a creat conceputul de cluburi pentru ras in India.

Ca fondator al Clubului International de Ras, dr. Kataria este creditata ca fiind fondatorul a peste 300 de cluburi de ras in India. Fiecare dintre aceste cluburi organizeaza grupuri periodice pentru sesiuni de ras, pornind de la premisa ca rasul este sanatos pentru trup si suflet.

Stim inca prea putin despre ce se intampla in creier atunci cand radem, dar exista suficiente dovezi care sugereaza ca rasul are o gama de efecte atat psihologice, cat si fiziologice. Cel mai evident efect se observa in starea noastra de spirit, dar rasul este cunoscut ca tinand la distanta emotiile negative, precum anxietatea si depresia, care tind sa ne slabeasca sistemul imunitar.

Ne ajuta in cazul stresului, o cauza obisnuita a problemelor de tensiune. Imbunatateste capacitatea plamanilor de a primi oxigen si nivelul acestuia in sange, usurand prin aceasta problemele cauzate de astm si bronsita.

In acelasi timp elibereaza endorfine, pastilele naturale ale organismului impotriva durerii, care reduc frecventa si intensitatea durerilor arteriale si a spasmelor musculare.

Ajuta in cazul insomniei, migrenelor, alergiilor si ulcerelor. Neurologul francez Henri Rubenstein a aratat ca un minut de ras poate sa ofere trupului pana la 45 de minute de relaxare terapeutica. Totodata reduce bataile inimii si stimuleaza apetitul si digestia.

Doctorul Pierre Vachet, care a studiat psihologia rasului, a concluzionat ca rasul dilateaza vasele de sange si trimite mai mult sange catre periferie. Asa cum trimite mai mult oxigen la celule, tot rasul grabeste vindecarea tesuturilor si stabilizeaza multe functiuni ale corpului. Alte experimente au aratat ca privitul filmelor amuzante duce la scaderea presiunii sangelui si genereaza mai multe endorfine in sange, creand o stare de bine.

Cu toate acestea, noi informatii arata ca nu toti beneficiaza la fel de aceasta terapie. Cercetatorii spun ca daca oamenii cu un puternic simt al umorului sunt mai putin afectati de stres, asta nu inseamna ca rasul ii ajuta sa faca fata acestuia. Ar putea insemna ca daca acestia fac fata stresului bine, pot sa rada mai mult.

Un studiu a aratat ca privitul fimelor amuzante duce la cresteri la nivelul chimic al imunitatii, dat si ca se produc cresteri la oamenii care aveau o tendinta de a rade mai mare.

Un alt studiu realizat pe pacientii ce se recuperau dupa operatii a aratat ca grupul, care a avut voie sa isi aleaga comediile, a avut cele bune rezultate in urma terapiei prin ras, avand nevoie de cele mai putine pastile impotriva durerii, prin comparatie cu grupul de control care nu a vazut nici o comedie.

Cu toate acestea, un al treilea grup a fost fortat sa se uite la comedii, fara aprobare si fara ca acesta sa-si aleaga comediile. Rezultatele nu au fost deloc bune.

Dar este clar ca ideea, ca rasul sau fericirea este cel mai bun medicament, incepe sa prinda. Si multi doctori incep sa fie de acord cu aceasta.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

ZAMBETUL

Prin el transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organele sunt mai bine irigate, mai bine oxigenate, organismul se repara, se invioreaza, intinereste.

Pornind de la faptul ca hipofiza este glanda care are cea mai mare legatura cu afectivitatea, explicabile prin conexiunile nervoase interne intre sistemul nervos central si glanda mai sus amintita, medicii au constatat ca intregul sistem hipofizo-hipotalamic este receptiv cand "la periferie se zambeste" sau se rade si prin subordonare neuroendocrina influenteaza in bine intregul organism.

Asa s-a ajuns la folosirea "zambetului" ca factor terapeutic. S-au introdus in clinici in loc de medicamente pentru anumite categorii de bolnavi, "sedinte" cu exercitii de "terapie prin zambet".

Bolnavii ajutati de personalul medico-sanitar se privesc in oglinda si exerseaza destinderea muschilor mimicii in zambet. Din punct de vedere estetic, dar si al comunicarii interumane prin mesajul nonverbal al limbajului mimic, zambetul aduce lumina si frumusete celui ce-l poarta.

Din intelepciunea popoarelor antice s-a transmis pana la noi un mesaj si un indemn cu privire la zambet:
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El imbogateste pe cei ce-l privesc, fara a-i face mai saraci pe cei ce-l daruiesc. El ia numai o clipa, dar amintirea sa dainuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atat de bogat sau puternic incat sa treaca in viata fara el si nimeni nu este atat de sarac ca acela care poate fi imbogatit prin el. Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca si este semnul prieteniei. El aduce odihna celor truditi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi si necajiti. Cu toate acestea zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat, pentru ca el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit. Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are nevoie mai mare de un zambet decat acela care NU-L POATE DARUI".

Atunci...sa zambim! Cum? Unul dintre moduri ar fi:

Logodna – Cea mai frumoasa primavara este aceea pe care o faci cu o singura floare.

Moartea tigrului – Imbolnavindu-se, tigrul ar fi fost salvat, daca vreuna dintre caprioare – surori de caritate in spitalul unde era internat – ar fi avut curajul sa-i masoare temperatura.

Pisica – Din tot trupul numai ghearele nu imbatranesc. Pot fi scoase din teaca la orice varsta.

Discul - Tineretea lui era pe un disc de muzica usoara, pe care-l punea iar si iar, seara de seara. Intr-o dimineata discul se sparse si el – trebuind sa se culce – seara, cand sa-l puna din nou, se trezi batran.

Domnica Ioana Lazar
Noiembrie 2005

sursa: http://www.copilul.ro/Zambetul-a1420.html