Nathaniel Branden

Psychologies: Ce inseamna increderea in sine?
Nathaniel Branden: Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a in­va­ta, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si in­seam­­na sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o ches­tiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de si­ne si ceea ce o deterioreaza e una din­tre provocarile ce trebuie infrun­ta­­te pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.

Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea an­­­­­­­turajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iu­bite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care tra­ieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire.

Apoi vine o practica zilnica ce con­sta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile ur­ma­toa­re). Cand faci tot ce iti sta in pu­tin­­­­ta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste a­proa­pe in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de rea­litate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioa­da mai mare de timp, face fata re­a­li­ta­ti­lor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sa­sea dintre cele sase chei care ne con­stru­iesc in­cre­derea in sine.

Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente ge­­­netice care ne fac sa ne construim in­crederea in noi in­si­ne mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor e­sen­tial. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de ce­la­lalt sunt cel mai bun model pentru in­cre­derea in sine ulterioara a copilului.

Acesti pa­rinti au pun­c­­­­­­­te comune: ei isi cresc copiii cu dra­­goste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comu­­­­­nica bine as­tep­ta­rile lor. Nu le tran­­smit acestora sem­­nale contradic­­torii, nu-i ridiculizea­za, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau do­va­da de incredere, competenta, buna­vo­inta si bu­na­tate. Aceasta este educatia corecta.

Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor de­veni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria pie­le. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, a­sa­dar, de ceea ce facem noi din noi in­­­­sine.