Sanatate prin Iubire

Atunci cand primii fiori ai dragostei incep sa ne electrizeze trupul, cel dintai care are de castigat este metabolismul. E demonstrat stiintific faptul ca „indragostirea” creste ritmul cardiac si pune sangele in miscare cu mai multa forta, imbunatatind in cele din urma rata metabolismului.

Cu siguranta, nu sunt straine de tine temerile de la inceputul unei relatii, atunci cand nu te simti sigur pe tine, iar mintea iti este sufocata de scenarii fataliste. Ei bine, toate aceste trairi in­tense au efecte benefice asupra sanatatii: accelereaza pulsul si arderile calorice ( de aceea majoritatea oamenilor slabesc cand iubesc).

Ridica bariere sociale
Mai mult decat atat, fericirea pe care o traiesti cu partenerul te deschide in fata celorlalti, devii mai sociabil, mai amabil, mai placut. Doar te simti bine, iar asta se vede in modul de interactiune cu cei din jur. Iar studiile confirma faptul ca oamenii fericiti se descotorosesc repede de naravuri precum egoismul, barfa sau relele intentii. Asadar, dragostea contri­bu­­ie la crearea si intarirea relatiilor sociale.

Adevaratul rol al iubirii
Cultura populara confunda dragostea cu dorinta sexuala, insa din perspectiva evo­lutionista, romantismul indeplineste cu totul si cu totul alta functie. Dra­gos­tea este un instrument ce naste obligatii si care ne-a ajutat de-a lungul timpului sa ne orientam catre partenerii stabili. Asta pentru ca numai in cadrul unei relatii solide se vor dezvolta urmasi sana­tosi.

Sexul tine loc de fitness
Mai e nevoie oare sa amintim beneficiile amorului atunci cand ia forma exerci­tiu­lui fizic executat in dormitor? Oamenii de stiinta americani sustin ca jumatate de ora de sex activ arde in jur de 150 de calorii. Iata un pretext cat se poate de plauzibil pentru zilele in care te sustragi de la sesiunea de jogging.

Ce sa mai spunem ca, daca ai imaginatie bogata intr-ale sexului, ai putea scuti si ora de mers la sala. Asta pentru ca in timp ce-ti iubesti parte­nerul, ai putea sa-ti lucrezi si muschii coapselor, pelvisului, ai bratelor, fesierii, abdominalii... Sa mai continuam?

Gata cu pretextele!
Nu degeaba se spune din batrani ca sexul e aspirina saracului. Oxitocina, hormon eliberat in cantitate mai mare in timpul sexului, stimuleaza producerea unei alte substante - endorfina - hormonul fericirii care, printre altele, are efect analgezic.

Iar aceasta are darul de a alunga orice durere, fie ea de cap, menstruala, musculara sau osoasa. Ce sa intelegem de aici? Ca ar trebui sa uiti de scuza cu migrena. Daca nu ai chef de sex, spune-o pur si simplu!

:))

Terapia prin ras a fost acceptata pe baza numeroaselor studii realizate in Europa Vestica si Statele Unite. Cazul lui Hunter „Patch” Adams – portretizat de catre actorul Robin Williams in filmul „Patch Adams”, care a dezvoltat terapia acum 35 de ani in Gesundheit Institute din Virgina, SUA, este arhicunoscut.

Celebra poveste a lui Norman Cousins a inspirat multi practicieni ai terapiei prin ras, inclusiv dr. Madan Kataria, un generalist din Mumbai, care a creat conceputul de cluburi pentru ras in India.

Ca fondator al Clubului International de Ras, dr. Kataria este creditata ca fiind fondatorul a peste 300 de cluburi de ras in India. Fiecare dintre aceste cluburi organizeaza grupuri periodice pentru sesiuni de ras, pornind de la premisa ca rasul este sanatos pentru trup si suflet.

Stim inca prea putin despre ce se intampla in creier atunci cand radem, dar exista suficiente dovezi care sugereaza ca rasul are o gama de efecte atat psihologice, cat si fiziologice. Cel mai evident efect se observa in starea noastra de spirit, dar rasul este cunoscut ca tinand la distanta emotiile negative, precum anxietatea si depresia, care tind sa ne slabeasca sistemul imunitar.

Ne ajuta in cazul stresului, o cauza obisnuita a problemelor de tensiune. Imbunatateste capacitatea plamanilor de a primi oxigen si nivelul acestuia in sange, usurand prin aceasta problemele cauzate de astm si bronsita.

In acelasi timp elibereaza endorfine, pastilele naturale ale organismului impotriva durerii, care reduc frecventa si intensitatea durerilor arteriale si a spasmelor musculare.

Ajuta in cazul insomniei, migrenelor, alergiilor si ulcerelor. Neurologul francez Henri Rubenstein a aratat ca un minut de ras poate sa ofere trupului pana la 45 de minute de relaxare terapeutica. Totodata reduce bataile inimii si stimuleaza apetitul si digestia.

Doctorul Pierre Vachet, care a studiat psihologia rasului, a concluzionat ca rasul dilateaza vasele de sange si trimite mai mult sange catre periferie. Asa cum trimite mai mult oxigen la celule, tot rasul grabeste vindecarea tesuturilor si stabilizeaza multe functiuni ale corpului. Alte experimente au aratat ca privitul filmelor amuzante duce la scaderea presiunii sangelui si genereaza mai multe endorfine in sange, creand o stare de bine.

Cu toate acestea, noi informatii arata ca nu toti beneficiaza la fel de aceasta terapie. Cercetatorii spun ca daca oamenii cu un puternic simt al umorului sunt mai putin afectati de stres, asta nu inseamna ca rasul ii ajuta sa faca fata acestuia. Ar putea insemna ca daca acestia fac fata stresului bine, pot sa rada mai mult.

Un studiu a aratat ca privitul fimelor amuzante duce la cresteri la nivelul chimic al imunitatii, dat si ca se produc cresteri la oamenii care aveau o tendinta de a rade mai mare.

Un alt studiu realizat pe pacientii ce se recuperau dupa operatii a aratat ca grupul, care a avut voie sa isi aleaga comediile, a avut cele bune rezultate in urma terapiei prin ras, avand nevoie de cele mai putine pastile impotriva durerii, prin comparatie cu grupul de control care nu a vazut nici o comedie.

Cu toate acestea, un al treilea grup a fost fortat sa se uite la comedii, fara aprobare si fara ca acesta sa-si aleaga comediile. Rezultatele nu au fost deloc bune.

Dar este clar ca ideea, ca rasul sau fericirea este cel mai bun medicament, incepe sa prinda. Si multi doctori incep sa fie de acord cu aceasta.

Rasul

Pentru un umorist, rasul este pentru om ce este berea pentru presiune. Iar pentru medic, rasul este un medicament capabil sa previna si sa vindece numeroase boli.

Da, putem sa scriem sub forma de aforism ca: “Cuvintele care ne fac sa radem au puterea de a vindeca raul care ne face sa suferim” si sa inlocuim faimoasa expresie “mor de ras”, total nejustificata, cu una mai apropiata de realitate: “ma vindec prin ras”.

Dar persoanele care au darul de a ne face sa radem, prin vocatie sau meserie, sa fie asigurate ca nici un organism oficial de sanatate medicala sau farmaceutica nu a dat in judecata pe cineva care practica aceasta activitate salutara pentru exercitarea ilegala a medicinei.

Daca trebuie sa recunoastem ca din antichitate intelepciunea populara a asociat mereu rasul, veselia si buna dispozitie cu sanatatea, starea de bine si longevitatea, abia de curand s-a demonstrat ca aceasta constatare empirica poate fi considerata ca o informatie medicala explicata si verificata.

Asa cum explica doctorul Rubinstein in cartea sa “Psihosomatica rasului”, rasul este un fenomen uman complet care joaca un rol fundamental la intersectia manifestarilor musculare, respiratorii, nervoase si psihice ale individului.

Un exemplu celebru in ceea ce priveste puterea rasului este cel al lui Norman Cousins, redactor sef la celebra revista Americana “Saturday Review”. Acesta era atins de o boala misterioasa a colagenului pe care medicii dintr-un mare spital new-yorkez unde a fost ingrijit au considerat-o ca fiind ireversibila.

Norman Cousins a decis sa se ingrijeasca singur, dupa cum dorea el. S-a inchis intr-o camera a unui hotel placut avand ca medicamente casete video umoristice pe care le lua pe cale vizuala in doze extrem de ridicate, ca hrana toate mancarurile care ii placeau cu multa vitamina C, ca medici doar oamenii care ii povesteau istorii vesele, amuzante. In cateva luni era complet vindecat, vindecarea fiind controlata si confirmata medical.

Stiati ca studii medicale foarte serioase in domeniul cardiologiei au aratat ca rasul este o arma dintre cele mai eficace in prevenirea accidentelor cardio-vasculare? Stiati ca un ras nebun este la fel de benefic ca 10 minute de relaxare si ca este cea mai buna terapie naturala pentru a lupta impotriva stresului? In sfarsit, stiati ca doar 3 minute de ras echivaleaza cu 15 minute de exercitii fizice intense?

Rasul este o manifestatie biologica a unei stari de placere care este absolut esentiala pentru a ramane sanatosi. Ca este homeric, din inima, in hohote, cu lacrimi, este dovedit ca rasul este stapan nu numai pentru a preveni numeroase tulburari si boli, dar si pentru a ajuta in vindecarea unui numar mare al acestora.

Nu pierdeti nici o ocazie de a rade. Cautati sistematic persoane, carti, desene, filme, spectacole, emisiuni radio sau de televiziune si site-uri susceptibile sa va faca sa radeti. De ce sa nu organizati la dvs. acasa sedinte de ras impreuna cu prietenii, asa cum fac inca populatiile primitive din Africa, ce stiu in mod empiric ca rasul este excelent pentru sanatatea lor.

Daca este sa credem cele mai recente statistici, oamenii rad din ce in ce mai putin de cateva decenii incoace, iar acest lucru constituie probabil o explicatie plauzibila, partial, dar sigur reala, a cresterii consumului de medicamente. De altfel, medicina a inceput sa experimenteze aceasta terapie naturala in anumite cazuri de boli grave, avand chiar rezultate excelente.

Atunci… de maine, ca sa va simtiti mai bine in propria piele, radeti zilnic fara restrictii, retineri sau tabu-uri. Amintiti-va ca este mai bine sa radeti decat sa plangeti. Rasul este o adevarata terapie naturala. Este un calmant perfect, caci este agreabil, gratuit, suportat de corp in doze foarte mari, fara contraindicatii sau efecte secundare dezagreabile, non alergic, fara data de expirare si utilizabil toata viata.

Va recomandam sa il folositi fara nici o moderatie pentru a trai fericiti, pana la adanci batraneti si sanatosi.

sursa:http://www.medicina-naturista.ro/stil-de-viata/rasul-si-efectele-sale-benefice.html

Destinul

Inainte de toate, este de importanta fundamentala faptul ca ne recunoastem drept fauritorii propriilor noastre situatii de viata, incetand astfel sa mai dam vina pe altcineva, fie ca este vorba despre lipsa de bani, boala sau certuri cu soacra.
Apoi conteaza sa acceptam o situatie de viata ce ar putea fi caracterizata drept : Aici si Acum, in care nu trebuie sa ratacim foarte mult nici in trecut si nici in viitor, ci sa ne concentram asupra a ceea ce exista in acest moment in mediul nostru inconjurator - familia, profesia, hobby-ul, calitatea vietii noastre.
Si, in primul rand sa nu ne gandim la viitor - mai ales sa nu ne facem griji- pentru ca totul este programat de noi.Tot ceea ce intalnim in viata este destinul creat de noi insine, iar ceea ce ni se intampla este ceea ce ni se cuvine.

by Jan Van Helsing

Limbajul Hipnotic

Inconstient, folosim zilnic toate tehnicile enumerate in acest articol intr-o proportie mai mare sau mai mica. Citindu-le, in primul rand le constientizati, apoi ajungeti sa le dezvoltati si sa le transformati in abilitati. Tocmai faptul ca sunt atat de uzuale le face atat de greu de detectat atunci cand sunt folosite constient.

In negociere se pot folosi tehnici foarte fine pentru a convinge interlocutorul. Obama, de exemplu, este ”acuzat” ca a folosit excesiv tehnicile hipnozei Ericksoniene. Limbajul lui Milton Erickson este cunoscut ca fiind unul de impact, care convinge. In acest articol va voi prezenta cateva din tehnicile specifile limbajului Milton, folosite de acesta pentru a ajuta pacientii sa intre in transa. Aplicabilitatea acestui tip de limbaj este atat de mare incat puteti sa il folosititi cu incredere in domeniile pe care le considerati oportune.

Modelele de limbaj utilizate de Milton Erickson au fost dezvoltate si clarificate de Bandler si Grinder (fondatorii NLP). Este nevoie de mult studiu si practica pentru a folosi cu impact maxim aceste modele, insa nimic nu ne opreste sa incepem chiar acum!

Tehnica 1 - Citirea Gandurilor

Primul model te ajuta sa intri pe aceeasi lungime de unda cu partenerul de negociere. Pleci de la premisa ca stii ce gandeste acesta. De exemplu, atunci cand ii spui: ”stiu ca acum te intrebi daca putem face o afacere buna” interlocutorul, in mod inconstient, se va intreba acest lucru. Practic, prin aceasta citire a gandurilor declansezi in mintea intelocutorului un anumit gand, un aspect la care acesta sa mediteze. ”stiu ca te vei bucura atunci cand vom ajunge la un acord” Prin aceasta citire induci partenerului ideea de finalizare a acordului insotita de un sentiment de bucurie. In mod automat, la nivel inconstient, partenerul va reflecta asupra acestor cuvinte. Nu va nega, tocmai pentru ca in timp ce spui, se va gandi la ceea ce-i spui. Mai jos aveti cateva exemple, iar continuarea o puteti pune exact in cuvinte adaptate contextului.
- „Stiu ca acum te intrebi…”
- „Stiu ca tu crezi…”
- „Stiu ca ai venit aici cu un scop.”
- „Stiu ca te poti bucura atunci cand…”
-„Stiu ca atunci cand vei pleca de la acest training vei gandi si vei actiona mai intelept.”
- „Tu probabil deja stii ca…”
- „Vad ca tu crezi...”
- „Vad ca tu stii…”

Tehnica 2 - Lost Performative

In acest model pleci de la judecati de valoare a caror provenienta s-a pierdut in timp. Functioneaza pe acelasi principiu ca si citirea gandurilor. Pleci de la judecati care presupui ca sunt acceptate de interlocutor. Ex: „Este bine sa fii atent la detalii, intrucat in detalii se pot ascunde lucruri care-ti pot scapa la prima vedere. Un detaliu important al propunerii pe care v-o fac este garantia pe care v-o oferim. Fiind atent la acest lucru va veti bucura in viitor de confortul oferit......” Mai jos aveti diferite judecati de valoare cu rol de exemplu care pot fi adaptate si completate dupa cum considerati ca este bine.
- „Si este bine sa te intrebi…”
- „Este bine sa fii atent...”
- „Este important sa…”
- „Este rau sa inseli...”
- „Este bine sa inveti din greu...”
- „Este mai bine sa daruiesti decat sa primesti...”

Tehnica 3 - CAUZA – EFECT

Acest model este destul de puternic. Daca il vei citi cu atentie si il vei intelege, atunci il poti folosi cu impact in orice tip de conversatie. Creierul este obisnuit sa gandeasca in termeni de cauza-efect si chiar daca nu exista o relatie de cauzalitate puternica efectul apare prin prisma formularii, a relatiei de cauzalitate pe care o presupui. Exemplu: „In timp ce va voi explica avantajele acestui parteneriat puteti sa va ganditi la o propunere care sa va avantajeze atat pe dumneavoastra cat si pe mine”.
(X face sa aiba loc Y) sau (in timp ce intampla X va avea loc Y). Alte exemple:
- „Daca… atunci…”
( „Daca te ajut, atunci vei reusi sa inveti asta.”)
- „In timp ce… poti sa…”
( „In timp ce dormi poti sa visezi frumos.”)
- „Nu face X decat daca vrei sa Y.”
( „Nu te aseza acolo decat daca vrei sa te relaxezi profund.”)
( „Cu cat asculti mai atent, cu atat inveti mai rapid.”)

Tehnica 4 - Presupozitia (comenzi mascate)

Modelul Presupozitiei ascunde comenzi mentale mascate menite sa-l faca pe interlocutor sa gandeasca intr-un anumit fel. Este o comanda, de obicei ferma, exprimata ca un adevar. Este de dorit ca presupozitia pe care o faci sa plece de la realitate astfel incat sa aiba un efect maxim. Exemple: „Poti sa te decizi acum” „Poti sa ma crezi” „Ai incredere in mine” „Acum intelegi perfect” etc. Dupa cum observati se pleaca de la o presupozitie care la nivel constient nu va fi luata in seama foarte serios, insa inconstientul o va precesa. Alte exemple:
-„Inveti multe lucruri…”
-„Poti sa faci acest lucru chiar mai bine.”
-„Dupa ce vei trece clasa asta, urmatoarea va fi mai usoara.”
-„Acum vezi lucrurile diferit.”
-„Maine veti fi capabil sa invatati si mai mult.”
-„Vei scrie cele mai multe exemple bune la acest pattern”

Tehnica 5 – Intrebare de intarire

Intrebarea de intarire se pune de obicei la sfarsitul propozitiei/frazei pentru a avea efectul dorit. Faci o afirmatie sau pui o intrebare pe care o urmezi apoi de interogativul „nu-i asa?” Exemple: „ ” Intrebarea pusa la sfarsit sugereaza interlocutorului sa ia foarte in serios posibilitatea intrarii in acord cu dumneavoastra.
- „Nu-i asa?”
- „Vrei sa…?”
- „Si vei adauga mai multe exemple, nu-i asa?”

Tehnica 6 - Dubla Legatura - Falsa alegere

Dubla legatura sau falsa alegere presupune doua varinte. Aceste doua variante pe care le propuneti va avantajeaza in egala masura. De obicei cand ai doua optiuni, tendinta este sa te orientezi catre una din ele. Foarte rar te vei gandi la o a treia sau la a patra optiune, insa nu este exclus. Exemple: „ ” Falsa alegere sau Dubla Legatura este destul de puternica, ea poate sa va fie de folos intr-o masura mai mare sau mai mica, fie mai curand, fie peste cateva zile. As fi curios sa aflu care model va place mai mult, Falsa alegere sau Intrebarea de intarire? A fost o intrebare folosind acest model. Mai multe exemple, aveti mai jos:

- „Poti sa incuviintezi dand din cap sau spunand DA.”
- „Vrei sa incepem acum sau mai tarziu?”
- „Vei incepe sa schimbi acest lucru acum sau dupa intalnirea noastra?”
- „Vrei sa inveti aceasta acum sau la urmatoarea intalnire?”
- „Daca nu scrieti acum una sau doua duble legaturi, foarte curand fie va veti gandi automat la cel putin una, fie veti observa cu uimire cum va vin si altele in minte astfel incat sa le scrieti.”

Modelul 6 - Postulatul Conversational

Punem o intrebare la care raspunsul poate fi DA sau NU. Oferind permisiunea pentru alegerea raspunsului, acest tipar evita autoritarismul. Pusa in momentul potrivit de foarte multe ori vom obtine raspunsul da, si implicit acordul interlocutorului. Exemple: „Poti sa citesti cu atentie aceste modele si sa le alegi pe acelea care ti se potrivesc? Puteti sa va ganditi serios la aplicabilitatea acestor tactici? V-ar placea sa simtiti ca ati luat cea mai buna decizie? Ati fi bucuros sa incheiem o intelegere avantajoasa chiar in intalnirea de astazi? Puteti sa cititi si exemplele de mai jos?”
- „Simti ca putem continua?”
- „Poti sa-ti imaginezi asta?”
- „Poti sa inchizi usa aceea?”
- „Poti vizualiza ceea ce iti spun?”
- „Iti dai seama ca deja stii asta?”
- „Poti sa fii deschis pentru o clipa?”
- „Va simtiti pregatit/a sa semnati acest contract acum?”
- „V-ar placea sa stati pur si simplu aici si sa va relaxati?”
- „Nu v-ar placea ca pur si simplu sa alunecati in aceasta stare?”
- „V-ati dori sa mai scrieti cateva exemple de postulate conversationale?”

Modelul 7- Violarea Unei Restrictii Selective

Acesta presupune atribuirea de constiinta unui obiect neinsufletit sau unei capacitati de comunicare unei fiinte care nu are acea capacitate. Aceasta tehnica ajuta la ruperea unui ritm si la activarea emisferei drepte a interlocutorului, cea responsabila cu imaginatia. Totodata este utila tehnica si in momentul in care dorim sa schimbam putin directia de discutie. „Daca o rosie ar vorbi, ce ne-ar spune? Cum credeti ca se simte un Stejar atunci cand este taiat?”
• „Un scaun poate avea sentimente…”
• „Aminteste-ti: peretii au urechi!”
• „Masina mea stie cum sa ajunga acolo.”
• „Unele prajituri iti fac cu ochiul.”
• „Stii ce gandeste stiloul tau?”
• „Acesti pereti pot sa ne spuna atat de multe povesti…”
• „Pixurile voastre stiu ce exemple de violari ale restrictiilor selective sa scrie in continuare.”


Modelul 8 - Setul de „Da-uri”

Acest model presupune declansarea unei serii de raspunsuri afirmative, cu scopul ca interlocutorul sa raspunda in acelasi mod la intrebarea cheie. Tehnica este extrem de uzitata in vanzari. De exemplu esti intrebat: „Vrei sa faci bani usor? Ti-ar placea sa-ti permiti orice pentru tine si copii tai? Ai vrea sa te implici intr-o afacere in care muncesti putin si castigi mult? Esti pregatit sa-ti dau detalii chiar acum despre aceasta afacere?” Aveti mai jos cateva exemple, utilizate mai ales in hipnoza.
• „Stati pe scaun?”
• „Tineti picioarele pe podea?”
• „Respirati?”
• „Va intrebati ce e cu intrebarile astea?”
• „Ati inteles cum functioneaza setul de DA-uri?”

Modelul 9 - Comenzile negative

Puteti sa declarati ce doriti sa se intample si precedati declaratia de adverbul „nu”. Acest model foloseste principiul conform caruia subconstientul nu percepe negatiile. Negatiile sunt instrumente puternice care pot fi folosite in negociere. De exemplu fraza: „Nu va ganditi ca ceilalti vor sa va pacaleasca”. Sau „Nu trebuie sa te decizi acum, te poti decide dupa ce ma asculti cu atentie”. Sau de exemplu, daca vrei sa-i induci omului grija spui: „Nu trebuie sa-ti faci griji!” si pun pariu ca-si va face. La fel insa, daca vrei sa aiba incredere spui altfel: „Nu trebuie sa ai incredere in mine neconditionat, poti sa testezi mai intai”. Si lista poate continua.
• „Nu va ganditi la pinguini!”
• „Nu va ganditi la un om rosu!”
• „Nu te gandi ca poti avea succes”
• „Nu te gandi ca aceste tehnici sunt usoare!”
• „Nu te gandi ca poti avea o viata mai buna!”

Vei observa ca nu poti sa nu gandesti ceva inainte de a gandi. Te-ai gandit probabil ca ai putea avea o viata mai buna, sau ca ai putea avea succes. Probabil ti-a trecut prin minte un om rosu.


sursa:
http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=17559

Puterea Subconstientului

Probabil ai vazut The Secret. Daca nu ai vazut filmul, este obligatoriu sa-l vezi, ca sa zic asa. Asta daca te intereseaza cu adevarat sa-ti dezvolti abilitatile personale pentru a-ti putea atinge potentialul.

Ideea fundamentala din The Secret este Legea atractiei. Ce spune ea? Ca vei dobandi acele lucruri la care te gandesti. Si ca mai trebuie sa te gandesti mult la ceva, pentru ca dorintele nu ti se vor implini ca prin magie – e nevoie de putin timp pentru asta.

Ce vreau sa-ti dezvalui in acest articol este motivul pentru care Legea atractiei functioneaza. Este, daca vrei, secretul secretului. Acest lucru tainic salasuieste in mintea ta si poarta numele de subconstient.

Dar, mai intai, ce este subconstientul?
Daca ar fi sa comparam cu un calculator, imagineaza-ti un al doilea procesor care opereaza autonom. Are acces la harddisk si la toate informatiile inmagazinate acolo si, mai ales, este capabil sa faca de unul singur conexiuni intre diferite fisiere si directoare. In fapt, subconstientul lucreaza in permanenta, pe mai multe fronturi. Tot ce are nevoie este de o directie, de un scop. Mai departe face treaba singur.

Cum se manifesta subconstientul?
Daca gandirea activa, constienta, se manifesta prin ganduri, idei, expresii verbale – aspectele superioritatii intelectuale ale omului, subconstientul este mult mai primitiv in exprimare. Output-ul subconstientului este reprezentat de stari emotionale (frica, manie, tristete si bucurie) si sentimente (iubire, ura, placere, simpatie, antipatie, etc.).

Asta inseamna ca daca ceva din jurul tau declanseaza o reactie a subconstientului, ceea ce vei percepe este un sentiment sau o emotie.

Ce nu stie subconstientul
Desi este un procesor foarte performant, subconstientul are o hiba. Si anume, nu prea face diferenta intre intamplari reale si intamplari imaginate. Hmmm… Hai sa vedem ce inseamna asta si de ce e important pentru tine.

Creierul primeste informatii din exterior prin simturi (vaz si auz in special), si prin idei auto-generate, adica lucrurile pe care tu le gandesti. Daca vezi o friptura si ti se face foame, e natural si firesc. Dar, daca vezi o friptura, te gandesti la vitelul care a fost inainte de a deveni “carne”, apoi iti aduci aminte de o vacanta din copilarie la tara si apoi te gandesti ca ar fi cazul sa cumperi niste teren la munte, asta reprezinta o serie de ganduri auto-generate. Este posibil deci ca pe viitor o friptura sa-ti declanseze ideea de a investi intr-un teren la munte, ceea ce e cu totul altceva.

Toate aceste lucruri – care sunt percepute de creier, fie prin sfera constienta (adica lucruri pe care stim ca le-am gandit), fie direct in subconstient (de exemplu zgomote sau imagini pe care creierul constient le-a filtrat deja, cum ar fi zumzetul ventilatorului de la calculator pe care acum ca ai citit aceste randuri l-ai “constientizat”, sau l-ai fi constientizat daca si-ar fi schimbat tonalitatea) – ajung deci in subconstient unde reprezinta hrana pentru emotii si sentimente pe viitor.

Ce este cel mai interesant este ca subconstientul nu face diferenta intre un eveniment real si unul imaginat. Nu e chiar prost, dar poate fi pacalit. Un eveniment care a avut loc cu adevarat vine impreuna cu un cortegiu de senzatii reale si emotii traite, ceea ce lasa “o amprenta” foarte adanca. Un eveniment imaginat lasa o astfel de amprenta mult mai slab.

Ca urmare, daca vrem ca subconstientul sa creada ca evenimentul a fost real, trebuie sa ni-l imaginam cu senzatii (Daca ai locui in casa visurilor tale, din ce parte ar veni lumina? Daca ai conduce masina visata, ce textura ar avea volanul? Si tot asa… ai prins unde bat.) si cu emotii pe masura (Daca ai locui in casa visata, cum te-ai simti cand vii de la servici? Daca ai conduce masina dorita, ce ar zice vecinii? Vezi, exista un tipar aici!).

Daca faci asta atunci cand creierul este cel mai susceptibil, respectiv in starea “alfa” – dimineata la trezire si seara imediat inainte de culcare, cand esti in pat, si nu o data, ci repetat, zi de zi, saptamani in sir, uneori, vei reusi sa pacalesti subconstientul ca intr-adevar, acel lucru este real.

Cum il folosim?
Aici vine partea cea mai interesanta si cheia intregului The Secret. Imagineaza-ti cum vrei sa fie un anumit aspect al vietii tale. Cu toate detaliile si emotiile si sentimentele. De mai multe ori, dimineata si seara, zi de zi, saptamani sau luni la rand.

Pentru ca exista o diferenta intre starea reala, perceputa de mintea constienta si starea indusa in subconstient, acesta din urma va incepe sa lucreze intens pentru a crea congruenta intre cele doua stari. Si, oricat de paradoxal ar parea, subconstientul este mai tare decat constientul.

Si astfel, intr-un final vei face acele lucruri care te vor duce la ceea ce-ti doreai, ghidat de emotii si sentimente. Daca va trebui sa-ti schimbi jobul pentru asta, vei incepe sa cauti noi oferte de lucru, desi nu ai fi recunoscut ca te interesaza un alt job. Lucruri marunte, dar care te ghideaza pas cu pas spre casa, masina, partenerul ideal, etc.

Atentie!
Subconstientul are doua capcane pe care trebuie sa le eviti.

Una este ca nu pricepe negatii. Adica daca vrei sa te muti intr-o casa mai mare, trebuie sa-i dai ca indicatie “vreau o casa de 100 mp” si in nici un caz “nu mai vreau o casa de 50 mp” – pentru ca asta ceri (50 mp), asta vei primi.

A doua este ca subconstientul este foarte orgolios si nu primeste indicatii. Asta inseamna ca trebuie sa ii spui ce vrei si sa fii foarte specific, si sa nu vrei o anumita cale sau metoda pentru a obtine acel lucru.

Adica, daca vrei un salariu mai mare cere-i “vreau un salariu de 1000 EUR” si nu “vreau pozitia sefului”. Daca vrei o casa mai mare cere “o casa de 100 mp” si nu “am nevoie de 100.000 EUR”. Stiu ca e putin mai dificil acest aspect, dar daca analizezi atent nevoile tale, vei sti ce sa ceri si ce sa-ti doresti.

In rest, actioneaza bazandu-te pe subconstient si bucura-te de viata.


PS: Legea atracţiei universale, descoperită şi enunţată de Sir Isaac Newton, este o lege a mecanicii clasice. Enunţul său este următorul:

Două corpuri punctiforme se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri.

(Corpurile sunt considerate punctiforme faţă de distanţa dintre ele).



sursa:http://www.empower.ro/legea-atractiei/the-secret-puterea-secreta-a-subconstientului/

Visele

Adeseori, visul este investit cu functii premonitorii, avand capacitatea de a ne ajuta sa vedem in viitor. In antichitate, se credea ca visul este o modalitatea de comunicare cu fortele supranaturale, cu zeii, motiv pentru care se incerca descifrarea mesajelor ascunse ale visului pentru intelegerea avertismentelor ce erau oferite.

Astfel de explicatii au fost abandonate (sau nu) abia in secolul XX cand psihanaliza a oferit o explicatie mai "umana" pentru vise. Fiecare vis are o puternica incarcatura individuala; tot ceea ce visez ma priveste personal, ma dezvaluie.

In conceptia lui Freud, visele sunt expresia unor dorinte, temeri,asteptarile de peste zi. Visele comploteaza pentru a ma determina sa dorm in continuare indiferent de circumstante. Ati observat, de exemplu, ca atunci cand o nevoie fiziologica isi cere rapid satisfacerea (setea, foamea etc.) incepem sa visam ca venim in intampinarea acelei nevoi. Ni se face sete, spre exemplu. Vom visa ca bem apa, dar senzatia usturatoare nu va disparea si, in cele din urma, ne vom trezi. Uneori, zgomote sau lumini din mediul exterior ne vor face imposibil somnul. Cu toate acestea, vom continua sa dormim, integrand in visul nostru si acele semnale ce vin din mediul exterior.

Freud a observat, de asemenea, ca visul este "calea regala a explorarii inconstientului", pentru ca dorintele refulate, inconstiente, cenzurate apar in vise. De aceea, dorintele interzise vor aparea in vise, dar nu direct, evident, ci intr-o forma voalata, ambigua. Firul epic al viselor noastre, imaginile care se succed reprezinta continutul manifest al visului. Continutul latent da seama de semnificatiile ascunse ale viselor, dar pentru descoperirea acestuia este nevoie de interpretare psihanalitica.

Desi exista numeroase carti, dictionare de vise, care ofera explicatii general valabile pentru visele noastre, ele nu pot oferi adevaruri generale. Sa nu uitam ca visul este o experienta individuala, iar explicarea lui trebuie sa porneasca de la cazul particular al individului in cauza.

Un exemplu adesori citat este cel oferit de psihanalistul american Frinck. O pacienta i-a povestit acestuia ca s-a visat cumparand o palarie neagra si foarte scumpa. In realitate, ea era casatorita cu un batran bolnav si tanjea dupa iubirea unui barbat bogat si frumos. Faptul ca isi cumpara o palarie foarte scumpa releva dorinta ei de a il cuceri pe barbatul bogat. Doreste sa fie cocheta, frumoasa, feminina. Pretul mare al palariei scoate la iveala dorinta ei de bogatie. Palaria neagra sugereaza ideea de doliu, ea dorind de fapt sa scape de sotul ei ce a devenit o piedica in calea fericirii sale. Fara a pune in legatura visul cu contextul adecvat, interpretarea sa este pierdere de timp.

Somnul

Rolul Somnului:
Situl destinat Somnului şi Viselor al Portalului Health-Discovery:
http://health.discovery.com/centers/sleepdreams/basics/basics_print.html

Somnul este esenţial pentru viaţă. Animalele private de somn au murit. Lipsa somnului poate afecta sănătatea şi chiar viaţa oamenilor. Un studiu efectuat de Societatea Americană de Cancer a indicat o creştere a riscului de deces de 1,8 ori mai mare la persoanele sănătoase care au dormit doar 6 ore pe noapte faţă de persoanele care au dormit 7-8 ore pe noapte.



Nevoia de Somn a omului Sănătos:
Situl NASA destinat Grupului de Lucru pentru Combaterea Oboselii:
http://human-factors.arc.nasa.gov/zteam/fcp/FCP.pubs.html

Fiinţa umană are nevoie în medie de 8 ore de somn pe zi, iar când durata somnului este prelungită Cresc semnificativ atât Atenţia cât şi Performanţele Intelectuale, Emoţionale şi Fizice pe timpul întregii zile.

Somnul insuficient pe termen scurt duce la degradarea treptată şi cumulativă a performanţelor intelectuale, atenţiei şi comportamentului. În acelaşi timp creşte timpul de reacţie la evenimente, se reduce vigilenţa, gândirea devine înceată şi confuză şi creşte durata rezolvării problemelor.

Somnul insuficient pe termen lung generează şi agravează problemele de sănătate, scurtând astfel speranţa de viaţă.

Fiziologia Somnului:
Somnul este un proces fiziologic foarte complex prin care Creierul şi Corpul uman alternează între perioade foarte active şi perioade liniştite dar nici o dată nu încetează activitatea. Somnul este compus din 2 Stări distincte:

- NREM (fără mişcări rapide oculare) în care activităţile mentale şi fiziologice sunt lente (pulsul şi ritmul respiraţiei scad şi devin regulate). Ea este compusă din 4 Etape ( 1 - 2 de Somn Superficial şi 3 - 4 de Somn Profund). Dacă o persoană este trezită pe timpul Somnului Profund îi trebuie mai mult timp pentru a se trezii şi apoi continuă se se simtă Mahmură, Somnoroasă şi Dezorientată pentru o perioadă de 10 - 15 Minute numită şi Inerţie Somnului.

- REM (cu mişcări rapide oculare) care este asociată cu activităţi extreme ale crierului (care visează) pe când majoritatea muşchilor aparatului locomotor sunt paralizaţi. Dacă persoana este trezită în această perioadă ea poate povestii cu multe detalii visul avut.

Dea lungul unui Somn de Noapte fazele NREM şi REM apar în cicluri de circa 90 Minute ( 60 Minute Somn NREM urmat de 30 Minute Somn REM).

Alcoolul afectează profund Ciclurile Somnului. După mai mult de 2 pahare de vin sau bere băute înainte de culcare sunt eliminate toate perioadele de somn REM din prima parte a nopţii şi fragmentează somnul din cea de a 2 a parte a nopţii cu treziri repetate. Dacă persoana este deja Somnolentă sau Obosită alcoolul va amplifica înrăutăţirea Somnului iar a 2 a zi Performanţa şi Atenţia vor fi şi mai grav afectate.

Multe din medicamentele (altele decât Somniferele) au ca efecte Secundare întârzierea adormirii, perturbarea structurii somnului sau chiar alterarea totală a calităţii somnului.

Cantitatea şi Calitatea Somnului mai pot fi afectate şi de factorii de mediu (Zgomot, Lumină, Temperaturi prea mici sau prea mari).

Pe lângă alimente, apă şi aer, Somnul este o nevoie fiziologică Vitală pentru Supravieţuirea Omului şi Critică pentru Existenţa acestuia.

Din nefericire Deficitul de Somn se Cumulează, dar majoritatea oamenilor acordă atenţie numai Alimentaţiei şi Exerciţiilor Fizice în vederea menţinerii unei Sănătăţi Optime şi uneori prin acestea măresc şi mai mult (direct sau indirect) Deficitul de Somn, cu toate că Somnul este Principala Necesitate Fiziologică care trebuie achitată pentru a Supraveţuii şi a face faţă Presiunilor, Cerinţelor şi Stresului vieţii moderne.

Aşa cum lipsa Hranei este semnalizată prin Senzaţia de Foame şi Lipsa Apei din organism este semnalizată prin Senzaţia de Sete, Somnul Insuficient este semnalizat prin Somnolenţa din timpul Zilei. Somnolenţa poate afecta Grav atât Persoana cu Deficit de Somn cât şi Comunitatea, deoarece aceasta poate degrada fiecare aspect al performanţei umane (prin scăderea performanţelor Fizice, Psihomotorii şi Intelectuale precum şi prin Scăderea Comportamentului Corect şi Amplificarea Comportamentului Negativ) şi ducând inevitabil la Accidente, Catastrofe sau Acte Antisociale.

Stima de sine

Stima de sine se construieste inca din copilarie. Sunt "batalii" pe care copilul nostru trebuie sa le "poarte" de unul singur, pentru a capata incredere in el si in ceea ce poate face. Cum il poti incuraja pentru a deveni o persoana puternica?



Cum ar trebui sa ii vorbesc copilului atunci cand greseste?

Chiar daca un copil greseste, este important ca mama sa gaseasca un ton potrivit de a explica fara sa-l jigneasca sau sa-i minimalizeze eforturile facute de el pana atunci. Felul in care discutam cu copiii nostri tine de felul in care ne raportam la ei, de iubirea pe care o simtim pentru ei si de perceptia noastra asupra rolului de parinte, respectiv rolului de mama. Mostenirea educationala are un cuvant de spus: felul in care parintii nostri si propria copilarie isi lasa amprenta asupra noastra ne determina un un anumit gen de atitudine! In functie de varsta copilului, in special la varste fragede, mesajul cognitiv este mai putin important. Astfel, conteaza mai mult ce anume transmitem afectiv copilului nostru prin: tonalitatea vocii, stare afectiva, limbaj corporal.

Stima de sine la copil se construieste si se consolideaza treptat, ca rezultat al influentei unor diversi factori precum:

gradul in care se simte copilul dorit, apreciat si iubit de persoanele cu importanta din viata lui;
modul in care se vede pe sine (factor sub influenta caruia ne aflam o viata intreaga fiecare dintre noi), imagine deseori imprimata de atitudinea persoanelor dragi lui;
capacitatea sa de a realiza ceva prin forte proprii, primii pasi spre independenta, increderea ca poate finaliza un lucru singur, cand poate spune mandru: "Uite, este gata! Am terminat! Este atat frumos! Iti place, mami?!"
maniera in care relationeaza cu persoanele din jur: copii sau adulti.

Copiii sunt niste fiinte foarte sensibile, care rezoneaza afectiv cu tot ceea ce este in jurul lor si care, o buna perioada din viata lor, se raporteaza la lumea din jur in termenii: "vreau sau nu vreau", "imi place sau nu imi place", prin comparatii, admiratie, puterea exemplului celorlalti, intelepciunea pildelor etc. Important este ca, in noi, ca si parinti, copilul sa simta miracolul iertarii, puterea ingaduintei, toleranta autoritatii, impartialitatea echitabilitatii, responsabilitatea libertatii sau a independentei, "flexibilitatea" regulii.

Este indicat sa ne abtinem de la teorii interminabile despre ceea ce au gresit sau au facut rau. Copiii ne aud de prima data. Este util sa stie ca au facut o greseala, dar mult mai important este sa afle de la noi implicatiile acelei greseli. Sa inteleaga urmarile acelor fapte sau decizii pe care noi dorim sa le corijam. Trebuie sa stie ca mama nu este langa el pentru a-l pedepsi sau critica, ci pentru a-l ajuta sa inteleaga ce s-a intamplat si ca tocmai prin corectitudinea si impartialitatea ei este demna de increderea si dragostea lor.

Gandirea pozitiva si un mod organizat de viata au efecte benefice?

Da, este adevarat. Afirmand asta, ma refer la situatia in care un copil are un esec scolar sau are probleme in relatia cu ceilalti copii si simtim ca ne "dezamageste". In acest caz este vorba de proiectia propriului nostru esec ca parinti. El nu are nevoie sa fie tinta propriilor noastre frustrari si nemultumiri sau de o atitudine partinitoare. In astfel de momente el are nevoie de increderea noastra in fortele lui, de suport: "maine te vei descurca mai bine", "uneori in viata se intampla sa mai si gresim, ceea ce conteaza este sa nu perseveram in greseala". Inca de micut, copilul initiaza tot felul de actiuni de unul singur; daca este incurajat si lasat sa se manifeste asa cum poate in momentul respectiv, acel copil are mai mari sanse sa devina un adult increzator in fortele proprii.

Sintagma "un mod organizat de viata" ma trimite cu gandul la importanta regulilor in perioada copilariei. Insa nu simpla lor existenta este benefica, ci modul in care inoculam regulile, sistemul de reguli in viata copiilor nostri. Nu trebuie sa impunem o regula fara nicio explicatie, doar pentru ca noi suntem parintii, dar le putem media experimentarea pe propria piele a utilitatii si a avantajelor unor astfel de reguli in viata. Tot la fel de importanta este constanta regulilor date de parinti, sub aspectul continutului sau semnificatiei lor si impactul asteptarilor vis a vis de rezultatele copiilor lor.

Cum sa il cert?

Inlocuiti formula: "Nu e bine" cu "Este bine si asa, dar..." si veti constata un efect pozitiv asupra copilului! Observati cat de receptiv este in a afla o alta maniera de a face lucrurile mai bine! In relatia cu copiii ar fi un real ajutor daca am evita cuvinte precum cearta, problema, handicapat sau prost. "Am o problema cu copilul meu!" La auzul unei astfel de afirmatii (facute de parca acel copil nici nu se afla in apropierea noastra), rationamentul din mintea copilului este urmatorul: "Eu sunt o problema pentru parintii mei!" Si copilul se inchide in el treptat, simtindu-se in plus, poate neiubit, neacceptat, cu o perpetua nevoie (constienta sau inconstienta) de a-i multumi pe cei din jur, de a le face pe plac si sentimentul ca oricat s-ar stradui, nu va reusi sa-si multumeasca parintii. Este adevarat ca sunt situatii in care parintii se simt depasiti si incearca disperati tot felul de rezolvari, neexplicandu-si care este cauza efectelor pe care le resimt in relatia cu propriul copil.

sursa: http://www.eva.ro/psihologie/familia-ta/stima-de-sine-si-copilaria-articol-6284.html

ZAMBETUL

Prin el transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organele sunt mai bine irigate, mai bine oxigenate, organismul se repara, se invioreaza, intinereste.

Pornind de la faptul ca hipofiza este glanda care are cea mai mare legatura cu afectivitatea, explicabile prin conexiunile nervoase interne intre sistemul nervos central si glanda mai sus amintita, medicii au constatat ca intregul sistem hipofizo-hipotalamic este receptiv cand "la periferie se zambeste" sau se rade si prin subordonare neuroendocrina influenteaza in bine intregul organism.

Asa s-a ajuns la folosirea "zambetului" ca factor terapeutic. S-au introdus in clinici in loc de medicamente pentru anumite categorii de bolnavi, "sedinte" cu exercitii de "terapie prin zambet".

Bolnavii ajutati de personalul medico-sanitar se privesc in oglinda si exerseaza destinderea muschilor mimicii in zambet. Din punct de vedere estetic, dar si al comunicarii interumane prin mesajul nonverbal al limbajului mimic, zambetul aduce lumina si frumusete celui ce-l poarta.

Din intelepciunea popoarelor antice s-a transmis pana la noi un mesaj si un indemn cu privire la zambet:
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El imbogateste pe cei ce-l privesc, fara a-i face mai saraci pe cei ce-l daruiesc. El ia numai o clipa, dar amintirea sa dainuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atat de bogat sau puternic incat sa treaca in viata fara el si nimeni nu este atat de sarac ca acela care poate fi imbogatit prin el. Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca si este semnul prieteniei. El aduce odihna celor truditi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi si necajiti. Cu toate acestea zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat, pentru ca el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit. Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are nevoie mai mare de un zambet decat acela care NU-L POATE DARUI".

Atunci...sa zambim! Cum? Unul dintre moduri ar fi:

Logodna – Cea mai frumoasa primavara este aceea pe care o faci cu o singura floare.

Moartea tigrului – Imbolnavindu-se, tigrul ar fi fost salvat, daca vreuna dintre caprioare – surori de caritate in spitalul unde era internat – ar fi avut curajul sa-i masoare temperatura.

Pisica – Din tot trupul numai ghearele nu imbatranesc. Pot fi scoase din teaca la orice varsta.

Discul - Tineretea lui era pe un disc de muzica usoara, pe care-l punea iar si iar, seara de seara. Intr-o dimineata discul se sparse si el – trebuind sa se culce – seara, cand sa-l puna din nou, se trezi batran.

Domnica Ioana Lazar
Noiembrie 2005

sursa: http://www.copilul.ro/Zambetul-a1420.html

ZAMBESTE SI VIATA ITI VA ZAMBI !

Karma de Posesivitate

Cele mai ingrozitoare pierderi sunt acelea pe care nu le observam." - S.N.Lazarev

"Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează." - Albert Einstein

Este in analogie cu semnele fixe ( Taur, Leu, Scorpion, Varsator ), cu planeta Venus si cu octava ei superioara, Neptun. Corespunde oricarei forme de posesivitate: fata de persoane iubite, animale, obiecte, tipare, credinte, idei etc.

Karma de posesivitate reprezinta toate dezechilibrele emotionale, dorintele si pasiunile nestapanite, incapatanarea, orgoliul, egocentrismul, arata ca nativul are o perceptie gresita asupra vietii, indica toate problemele sentimentale, cele legate de sexualitate, de putere si de bani.

Acest model de karma conduce in viata actuala la relatii frustrante si nemultumitoare datorita restrictiilor emotionale din vietile precedente. In general, nativul a avut in vietile anterioare probleme in a-si trai liber propria emotivitate. Frica si nesiguranta il impingeau sa vada pericole si dusmani pretutindeni si sa traiasca intr-o relatie inchistata, manifestand o posesivitate excesiva, abordand un comportament psihopatologic. Pentru acest tip de nativ si sexualitatea a jucat un rol foarte important, fiind un mijloc de "a tine legat",de a manipula obiectul dragostei sau al posesivitatii sale.

Acest tip de karma este foarte greu de depasit datorita naturii fixe a semnelor implicate, iar nativul tinde sa reia atitudini din vietile anterioare. De asemenea, este posibil ca in fostele existente individul cu acest model sa fi murit tocmai datorita acestor atasamente: din cauza unor boli sexuale, din cauza persoanei/ pentru persoana pe care o iubea si pe care o considera posesiunea lui, sau din cauza pierderii bruste a puterii si a stabilitatii materiale.

Karma de posesivitate se rezolva prin diferite pierderi: de bani, furturi, pierderea persoanelor iubite prin moartea sau plecarea lor, rasturnari de sansa etc. sau prin probleme de natura sexuala, capricii, obsesia ascensiunii sociale. Planeta Neptun, prin pozitia ei in semn si casa, arata prin ce mijloace se poate sublima acest tip de karma: prin utilizarea inspiratiei, creativitatii, prin dezvoltarea compasiunii, a iertarii si a Iubirii fara atasament(neconditionate). De asemenea, se pot manifesta calitati pentru muzica, vindecare, clarviziune, intuitie, sau inceperea unei evolutii spirituale. Individul trebuie sa invete increderea prin puterea lui Neptun, sa invete sa transceada materia si sa intre in contact cu dimesiunea spirituala a legaturilor sentimentale sau amicale, dar mai ales sa invete sa-i simta pe ceilalti in mod empatic, intelegandu-le sensibilitatea si acceptandu-le libertatea.

Un alt efect al karmei de posesivitate este dezechilibrarea chackrei sexualitatii, Swadhishtana chackra care guverneaza organele genitale, sistemul reproductiv, nervul sciatic, abdomenul, vertebrele lombare si glandele suprarenale. Perturbarile energetice la acest nivel se manifesta prin: lipsa de control in relatiile cu alti oameni, emotivitate extrema, reprimarea instinctelor, sentimente de vinovatie, tristete, frica nejustificata fata de diferite subiecte (apa, intuneric, necunoscut, oameni, aglomeratie, batranete, boala, Dumnezeu, singuratate, abandon etc.), placere exagerata de a manca, agresivitate sexuala, renegarea si refularea sexualitatii sau supraaprecierea si accentuarea ei, comportament ostil fata de sexul opus, mimetism social, dificultati financiare.

Problemele de sanatate care pot aparea datorita persistentei si accentuarii acestor dezechilibre sunt : tulburari emotionale si caderi nervoase, dureri in zona pelviana, afectiuni ale organelor genitale, probleme cu rinichii, prostata, frigiditate, impotenta, etc.

Ca orice tipar si structura, karma de posesivitate se va manifesta pe mai multe nivele si planuri, sub diferite forme. In continuare voi incerca sa creionez cele mai importante forme de manifestare ale acestui model.

1. In planul fizic si material: atasamentul exagerat fata de obiecte si bani. Acest individ va munci numai pentru acumularea de bunuri si bani, va insela si va minti daca va fi nevoie pentru a le obtine, va renunta la iubire sau familie pentru stabilitatea materiala si financiara, si nu va cheltui niciodata din ce a acumulat decat daca este obligat de imprejurari. Toate acestea datorita credintei ca valoarea unui om este data de valorile materiale pe care le detine. Pe acesti indivizi ii intalnim in tribunale judecandu-se pentru mosteniri si-i regasim perfect in scrieri precum „Avarul" lui Moliere. Datorita fricii permanente ca vor ramane fara pretioasele lor bunuri materiale sau fara bani, cel mai adesea se imbolnavesc de sciatica.

2. Planul emotional: confundarea iubirii cu nevoia hormonala si cu nevoia prezentei persoanei iubite, care usor-usor devine pentru individ ceva ce-i apartine, privand-o de libertatea care i se cuvine fiecarui om.

Un exemplu tipic pentru acest model de manifestare il avem in scrisorile lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle:

„Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor - dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut?. Aşa te iubesc şi eu - mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde."

Consider ca aceasta scrisoare este mai graitoare decat orice alt exemplu pe care as fi putut sa-l dau si ca oglideste perfect toate manifestarile pe plan emotional ale karmei de posesivitate. De aceea, nu voi mai spune decat ca bolile declansate de un astfel de dezechilibru sunt cele ale sistemului de reproducere si ale organelor sexuale.

3. In planul mental, al ideilor, il gasim pe individul caruia i se potriveste foarte bine zicala „Are idei putine, dar fixe." Acesti oameni se nasc cu anumite idei si preconceptii, sau sunt atat de bine indoctrinati in perioada de formare, incat nu vor accepta parerile celorlalti nici macar in fata celei mai logice demonstratii. Acesti oameni au permanent convingerea ca doar ei au dreptate si ca punctul lor de vedere este singurul corect si valabil.Tot aici se incadreaza si cei care refuza total orice idee cum ca lumea e doar o iluzie, ca nimic nu e asa cum pare, sau ca lumea materiala este guvernata de energii si entitati subtile. In aceasta categorie se inscriu atat materialistii lui Newton cat si unii traditionalisti: medici, oameni de stiinta etc.

4. Nici la nivel spiritual lucrurile nu se schimba, din pacate. Aici intalnim bigotii, fanaticii, si in general, oricine refuza un sistem de credinte diferit de al sau. Tot in aceasta categorie ii intalnim pe cei care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno si pe cei asemenea lui...In general, oameni care considera erezie sau nebunie orice domeniu care este peste nivelul lor de intelegere si perceptie.

Daca tragem o concluzie din exemplele de mai sus, observam cateva elemente comune: teama de schimbare si dorinta. Un nativ cu o karma de posesivitate, va face orice este posibil pentru a nu schimba nimic in viata si in structura lui, si pentru a-si indeplini dorintele. De aceea, sunt recunoscuti pentru egoismul lor, pentru tiparele in care actioneaza mereu, si pentru enorma lor forta de manipulare in toate planurile si sub toate formele. Putini sunt insa cei care vor recunoaste aceste lucruri despre ei, datorita egoului care nu-i va lasa niciodata sa perceapa lucrurile asa cum sunt, in natura lor adevarata...

Gautama Buddha vorbeste foarte mult despre dorinta. El explica cum dorinta este cea care ne face sa revenim mereu pe pamant, sa ne reincarnam, pentru ca ne-am atasat inclusiv de viata...Sau mai bine zis, de ceea ce credem noi ca este Viata, asa cum am reusit sa o intelegem si sa o cunoastem in incarnarile de pe aceasta planeta si din aceasta dimensiune...Bineinteles, Gautama Buddha vorbeste despre un cu totul alt tip de dorinta decat cel pe care vi l-am prezentat eu pana acum, si care caracterizeaza toti oamenii, indiferent de tipul de karma si lectii...

Revenind la karma de posesivitate, sa vedem cum am putea sa ne purificam si sa ne eliberam de ea, pentru a putea zbura liberi precum vulturii. Nu degeaba nivelul cel mai inalt de expresie al Scorpionului este Vulturul sau Magicianul, si nu intamplator excentricul si inovatorul Varsator face parte din tiparele acestui model karmic.

Asadar, purificarea unei astfel de karme este strict legata de sublimarea dorintelor de orice fel, de inceperea unui drum spiritual si de practicarea Iubirii sub toate formele ei. Este indicata meditatia, rugaciunea si orice actiune sacra.

Dar mai ales, acesti nativi trebuie sa inteleaga ca schimbarea este principul dupa care functioneaza Universul si ca lumea in care traim, asa cum o cunoastem pana acum, este doar o iluzie...

Sa spargem dar toate tiparele din noi si oglinzile din jurul nostru, si sa dam voie sufletului sa acceada la noi perceptii si dimensiuni, mai ales acum, cand vremurile pe care le traim incearca sa ne ridice pe toti la un alt nivel de constiinta...

„Tot ce este cu adevărat măreţ şi înălţător este creat de omul care poate trudi în libertate." - Albert Einstein

Ezoteric, ezoterism

Ezoterismul (în greacă εσωτερικος = din interior) este un concept filosofic-religios prin care se desemnează cunoştinţe şi învăţături obţinute prin percepţia unor fenomene spirituale, accesibilă numai clarvăzătorilor sau iniţiaţilor, în opoziţie cu cunoaşterea exoterică, accesibilă tuturor oamenilor. Curentele spirituale ce se declară ezoterice sunt de o mare diversitate şi cu credinţe variate, de la cele bazate pe învăţături orientale la forme de ezoterism creştin.

Cuplu fericit

Care sa fie secretul cuplurilor care ajung la o varsta inaintata impreuna? Se pot decela cateva „secrete pentru un cuplu fericit“ dincolo de micile conflicte?
■ Primul cuvant care imi vine in minte este intelepciunea. Poate parea multora un raspuns de moda veche, dar este cert ca oamenii intelepti sunt cei mai fericiti – in cuplu, la job-urile lor, in relatie cu copiii, cu prietenii etc. Intelepciunea implica maturitate in plan emotional, un lucru atat de rar intalnit astazi. In marea majoritate a cuplurilor, un membru este copilul, celalalt adultul. Fetele viseaza la un tatic tanar, in raport cu care sa se simta protejate si rasfatate.

Barbatii – care in viziunea femeilor nu se maturizeaza niciodata – viseaza la mamici tinere care sa-i iubeasca neconditionat si sa le indeplineasca toate nevoile, eventual chiar inainte de a le verbaliza. Asteptarile nerealiste, infantile, conduc rapid la dezamagiri. Apoi, este de dorit ca inainte de a incepe o viata de cuplu fiecare sa se simta intreg, sa se simta bine cu el insusi si nu sa astepte ca celalalt sa-l intregeasca. Celalalt poate sa-l imbogateasca, dar nu sa-l intregeasca. Fiecare om este responsabil pentru propria fericire, nu poate fi facut fericit de nimeni altcineva decat de el insusi si nu poate face fericit pe nimeni.

Expresii precum „eu te voi face fericit(a)“ suna foarte bine in contexte romantice, dar nu sunt adevarate. Nu incerca sa fii totul pentru el (ea). Nu vei reusi decat sa-l (o) sufoci. Femeile apreciaza barbatii care le asculta si le ofera atentie. Dar ii dispretuiesc pe barbatii care se agata de fusta lor asemenea unor copii. Este de dorit ca barbatul sa urmareasca scopuri ambitioase – materiale sau spirituale. Extremele se atrag, dar nu supravietuiesc mult impreuna. La un moment dat, instinctul de conservare ii determina sa se desparta.

Cuplurile in care cei doi sunt prieteni, au valori comune, impartasesc deschis propriile experiente, simt ca merg in aceeasi directie, au sanse sa ramana mult timp impre­una. Cu conditia ca viata sexuala sa fie satisfacatoare. Viata sexuala este extrem de importanta pentru echilibrul psihoemotional si hormonal. In plus, deschi­de calea catre experienta intimitatii. Multi oameni se bucura de viata sexuala, dar putini pot declara ca sunt cu adevarat intimi unul cu celalalt. Un alt secret este o buna igiena mentala.

Cei mai multi oameni vin incarcati de frustrari de la serviciu si varsa incarcatura de negativitate in cuplu. Pe termen scurt este ok, pe termen lung acest lucru erodeaza relatia. Intr-o relatie, obtii ceea ce pui in ea. Daca nu reusesti sa gestionezi bine stresul si afectele negative, este bine sa apelezi la un psihoterapeut. In fine, orice relatie are propria durata de viata. Uneori ne incapatanam sa prelungim relatii care nu ne fac bine nici noua, nici celuilalt. si nu trebuie sa confundam longevitatea unui cuplu cu gradul de fericire al acestuia. Sunt oameni care au placerea de a se chinui unul pe celalalt pana la adanci batraneti.

La originea barbatului- MAMA

Subiect pentru povestea lui Ion Creanga, invariabil adusa in discutie la intalnirile cu fetele, mama LUI este prima femeie din viata unui barbat, cea care, in mod inconstient, i-a modelat de mic viitoarea sau prezenta viata amoroasa.
O femeie stie cat de intensa si de speci­a­la este relatia cu fi­ul ei, la fel ca o dra­goste ce nu se a­sea­mana cu nimic. Mama regaseste in aceasta relatie o siguranta afectiva fara egal, ce o determina sa se comporte de parca nu are rival. Dupa Sigmund Freud – pe care mama lui il nu­mea „Siggi al meu de aur“ – „relatia dintre o mama si fiul ei este fondata pe narcisismul ca nicio rivalitate ulterioara nu ii va afecta“. In perioada complexului oedipian, fata isi schim­ba obiectul iubirii, intorcandu-se de la mama spre tata, dar afectiunea baiatului ramane in continuare in­drep­tata catre mama. Stiind in ce masura rivalitatea influenteaza oamenii, putem masura greutatea unei relatii care a fost lipsita cu desavarsire de asa ceva si impactul sau a­supra viitoarei vieti amoroase a baietilor.

Relatia mama-fiu, bazata pe a­ta­sament si seductie, dorinta si pla­ce­re, este modelata si de raportul mamei cu masculinitatea, de pro­iec­tia propriilor idealuri. Cele cinci ti­puri de mame coexista virtual in fiecare femeie, insa personalitatea si istoria fi­ecareia accentueaza o tendinta mai mult decat alta, alaturi de rolul par­te­nerului si, mai ales, alaturi de capacitatea sau incapacitatea de a separa diada mama-fiu.

Mama „indragostita“

Profil: privirea, gesturile si cuvintele ei marturisesc admiratia pe care o consacra fiului, asupra caruia proiecteaza in intregime idealul ei de masculinitate. Intr-o maniera directa sau tacita, mama ii contureaza un viitor glorios. Nu vrea pentru el decat ceea ce este mai bun, fiind pregatita sa se sacrifice pentru fiul care reprezinta ratiunea ei de a trai. Nu suporta mediocritatea nici la el, si nici in jurul lui, mai ales ca isi pune in fiu toate sperantele. Daca este o fire mai discreta, il incurajeaza din umbra, facandu-i dese complimente si rasfatandu-l.

Influenta: forta transmisa de mama este uriasa. Fiul isi va extrage din acesta „seva” o incredere de sine foarte solida, datorita careia va infrunta fara teama dificultatile vietii. Pe plan afectiv, este sigur si ambitios. Sustinut si imbatat de o dragoste materna neconditionata, el cauta femeia care il va invalui viata cu aceeasi privire admirativa ca a mamei. Dar sperantele sale sunt adesea inselate si relatiile se succed rapid, caci divinizarea mamei este greu de gasit in alta parte. Cautarea devine cucerire, iar printul fer­meca­tor se transforma intr-un Don Juan, adesea frustrat si trist. Daca sfarseste prin a-si gasi perechea, cuceritorul ii va cere acesteia abnegatie si devotiune pe viata. In general, femeile puternice, independente sau seducatoare nu il intereseaza decat foarte putin.

Mama protectoare si posesiva

Profil: nelinistita, intruziva, posesiva si fuzionala, ea are ca scop sa prelungeasca pe cat posibil exclusivitatea legaturii cu fiul ei. Pentru asta, nu ezita sa-i administreze in mod regulat dusuri calde sau reci, mizand cand pe registrul fricii (exagereaza toate pericolele afective si materiale), cand pe caldura hranitoare (il incurajeaza, il rasfata si il flateaza). Profund nelinistita, ea ii transmite fiului propria viziune pesimista asupra relatiilor umane, ceea ce are ca efect consolidarea anxietatii si dependentei.

Influenta: coplesiti de o dragoste feroce, copiii cresc in frica, imaturitate afectiva si culpabilitate, intimitate dificil de stabilit, comunicare verbala redusa, emotii retinute... consecinte si mecanisme de aparare destul de serioase. Daca ajung „sa taie cordonul ombilical”, asta se intampla in mod violent si definitiv. In caz contrar, ei raman devotati, iar femeile pe care le intalnesc sunt tinute la distanta.
De regula, rar sunt placuti de potentiala soacra, de unde si alegerea femeilor putin infantile care ar putea fi „adoptate”, la randul lor, de catre mama.

Mama castratoare

Profil: fie ca este constienta sau nu de acest fapt, ea se afla in razboi cu barbatii, pe care vrea sa-i controleze. In psihanaliza, este femeia care vrea „falusul” (puterea) numai pentru ea. Dominatoare, autoritara, aceasta mama isi dirijeaza mica lume in mod direct sau mai ascuns, cu o mana de fier intr-o manusa de catifea, amintindu-i fiului, in fiecare clipa, ca are un singur stapan.

Influenta: cum sa nu-ti fie teama de intalnirea intima cu femeile? Fiii acestor mame excesiv de puternice au o atitudine paradoxala. Ei par sa fuga de femei, cautand in acelasi timp o copie potrivita, cu scopul de a retrai relatia de dominator-dominat. Daca relatia dureaza, vor incerca sa se indeparteze de aceasta legatura asfixianta prin infidelitate, fara a ajunge, totusi, sa se elibereze. Supunerea fata de femei are si limite: atunci cand isi simt atacata masculinitatea, pot da dovada de agresivitate verbala (sau fizica), razbunandu-se astfel pentru toate umilintele, mai ales cele materne.


sursa :http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Familie-Copii/La-originea-barbatului-mama.html?a=5265/1048277&p=2
„

Nathaniel Branden

Psychologies: Ce inseamna increderea in sine?
Nathaniel Branden: Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a in­va­ta, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si in­seam­­na sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o ches­tiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de si­ne si ceea ce o deterioreaza e una din­tre provocarile ce trebuie infrun­ta­­te pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.

Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea an­­­­­­­turajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iu­bite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care tra­ieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire.

Apoi vine o practica zilnica ce con­sta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile ur­ma­toa­re). Cand faci tot ce iti sta in pu­tin­­­­ta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste a­proa­pe in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de rea­litate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioa­da mai mare de timp, face fata re­a­li­ta­ti­lor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sa­sea dintre cele sase chei care ne con­stru­iesc in­cre­derea in sine.

Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente ge­­­netice care ne fac sa ne construim in­crederea in noi in­si­ne mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor e­sen­tial. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de ce­la­lalt sunt cel mai bun model pentru in­cre­derea in sine ulterioara a copilului.

Acesti pa­rinti au pun­c­­­­­­­te comune: ei isi cresc copiii cu dra­­goste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comu­­­­­nica bine as­tep­ta­rile lor. Nu le tran­­smit acestora sem­­nale contradic­­torii, nu-i ridiculizea­za, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau do­va­da de incredere, competenta, buna­vo­inta si bu­na­tate. Aceasta este educatia corecta.

Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor de­veni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria pie­le. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, a­sa­dar, de ceea ce facem noi din noi in­­­­sine.

Increderea in sine

Cele 6 chei ale increderii in sine - o practica de zi cu zi

1. O viata constienta. Respecta faptele concrete, fii prezent si atent la ceea ce ai de facut. Fii curios, deschis la ceea ce te inconjoara si fii activ.

2. Acceptarea de sine. Accepta-ti dorintele, emotiile si actiunile fara sa le eviti, fara sa le alungi pentru ca altii nu le accepta.

3. Responsabi­­­­­li­­­­­­­tatea de sine. Realizezi ca esti creatorul propriei vieti si tu esti cel care alege, ca esti responsabil de ducerea la capat a lucrurilor.

4. Afirma-te. Fii autentic, refuza falsi­ficarea realitatii propriei tale persoane doar pentru a placea celorlalti. Persoana ta primeaza!

5. Identificarea propriilor obiective. Discerne, pe termen lung si scurt, care sunt actiunile necesare sau comportamente­le adecvate.

6. Integritatea personala. A trai in armonie intre ceea ce stim, ce pro­fesam si ce tra­im. Spune ade­varul, tine-ti pro­misiunile si exprima-te.

Adevarata putere sta in acceptare.

Intelectual, emotional sau activ?

Tipologiile umane si importanta cunoasterii lor




Psihologia recunoaste 3 tipuri fundamentale de functionare a omului.

Primul este intelectual sau cognitiv. Al doilea este emotional sau afectiv. Iar al treilea este cel activ.

"Intelectual" se refera la cineva a carui nevoie persuasiva de-a lungul vietii este de a cunoaste. Isi poate pune viata in joc pentru cunoastere. Cineva care lucreaza cu otrava se poate otravi numai pentru a vedea ce se intampla. Restul oamenilor nu pot concepe asa ceva. Pare un idiot - pentru ca e foarte posibil sa moara, iar el stie acest lucru. Ce sens ar mai avea sa cunosti un lucru daca mori odata cu el? Ce vei mai face atunci cu acea cunoastere, la ce-ti va mai folosi? Genul intelectual poate pune cunoasterea mai presus de viata, mai presus de a trai. A cunoaste este viata pentru el, a nu cunoaste este moartea. A cunoaste este dragostea lui, a nu cunoaste inseamna ca viata sa nu aiba nici un rost.

Un Socrate, un Buddha, un Nietzche incearca sa afle prin observatie directa, prin cunoastere impartiala ce este fiinta, ce suntem noi. Pentru ei acest lucru este fundamental. Socrate spune ca o viata pe care nu o intelegem nu merita sa fie traita. Daca nu stii ce este viata, atunci ea este lipsita de semnificatie, de stralucire si de sens. Noua, celorlalti, acest lucru poate sa nu ni se para deloc semnificativ, pentru ca noi continuam sa traim si nu simtim nevoia de a sti ce este viata. Insa acesta este tipul uman pur care traieste pentru a cunoaste. Cunoasterea este dragostea sa. Acest gen de om a dezvoltat filozofia si stiinta. Folozofia si stiinta inseamna dragoste de a sti, de a explora, de a cerceta, de a analiza.

Al doilea tip uman este cel emotiv, care simte. Pentru acest tip, cunoasterea fara sentiment este lipsita de sens. Ceva devine semnificativ pentru acesti oameni numai atunci cand simt acel lucru profund afectiv. Ei trebuie sa simta! Simtirea lor are loc la nivelul centrului afectiv al creierului in combinatie cu structura neuronal-emotionala de la nivelul inimii. Poetii apartin acestei categorii, la fel pictorii, dansatoii, muzicienii. Cunosterea in sens strict nu este pentru ei nici pe departe suficienta. Este doar ceva sec, lipsit de viata, de culoare, de pasiune, de semnificatii profunde. Inima este pentru ei cea care conteaza. Viata are sens doar atunci cand poate fi traita la nivel afectiv, cand tot ce li se intampla acestor oameni si tot ce fac trece prin inima, se deruleaza la nivel profund emotional.
Daca cineva de tipul intelectual va diseca o floare pentru a afla ce este ea, un artist nu o va face niciodata. O poate insa simti, iar pentru el numai prin simtire are loc adevarata cunoastere. Tipul emotiv simte, iar in felul acesta ajunge sa cunoasca. Tipul intelectual ajunge la simtire numai prin cunoastere. Mai intai cunoaste, si numai dupa aceea poate simti.

Exista si al treilea tip - cel activ. Este un tip creativ. El nu se poate opri la cunoastere sau simtire, el trebuie sa creeze, sa realizeze lucruri. Nu poate cunoaste decat prin a face, prin a crea. Daca nu creeaza un lucru, nu-l poate cunoaste, nu se simte implinit si nu simte ca viata ar avea vreo semnificatie pentru el. Numai devenind creator ajunge sa cunoasca si sa fie placut impresionat.

Acest al treilea tip traieste prin actiune, este orientat tot timpul spre actiune. Nu se va intreba care este senul vietii sau ce este viata. Se va intreba: "Ce trebuie sa realizez eu in viata, care este scopul meu? Ce pot crea, ce pot lasa eu in urma mea?" Daca poate crea, daca poate face lucruri care sa ramana, atunci este in largul sau. Creatiile sale pot diferi. Poate fi creatorul unei societati, poate fi creatorul unei piese de teatru, nu conteaza CE, conteaza doar creativitatea si actiunea, care sunt prezente.

Acestea sunt cele 3 tipuri fundamentale de functionare.

Mergand mai departe, putem observa despre fiecare tip ca poate evolua in doua directii, diametral opuse.

Sa luam pentru inceput tipul intelectual-cognitiv. Am spus ca atat Buddha cat si Nietzche apartin acestui tip. Daca un om de tipul intelectual se dezvolta cu adevarat, atunci va deveni un Buddha, un om eliberat de compulsivitatea mentalizarii a tot ceea ce este, de suferinta psihologica generata de identificarea cu procesele mentale fara numar. Insa daca se pierde in jocul formelor, al ideilor si teoriilor mentale, o poate lua razna, devine un Nietzche, innebuneste. Cunoasterea compulsiva nu il va transforma intr-un suflet realizat, eliberat de tensiune si de suferinta, ci in insasi suferinta. Prin cunoastere nu va ajunge la o incredere profunda in ceea ce ESTE, nu va vedea dincolo de forma si nu se va detasa de ea, ci va creea in continuu indoieli, indoieli si iarasi indoieli, iar in cele din urma, prins in paienjenisul propriilor ganduri si idei, indoieli si intrebari fara de sfarsit, va innebuni.

Legat de tipul senzitiv acum. In cazul tipului de oameni ai simtirii, ii voi numi pe Isus Christos si pe marchizul de Sade. Daca simtirea o ia pe calea cunoasterii prin iubire, atunci ea se transforma intr-o dragoste eliberata de atasament, si implicit de suferinta, o dragoste manifestata in fiecare aspect al vietii si pentru orice forma de viata, o dragoste plina de savoare, fara definitii si fara conditii. Daca, in schimb, senzitivitatea nu evolueaza spre armonie, atunci intra pe calea perversitatii sexuale, a ratacirii intr-o lume a fantasmelor in care doar stimularea extrema si compulsiva a simturilor mai poate oferi o oarecare placere.

Si in cazul celui de-al treilea tip, al actiunii, Hitler si Gandhi apartin amandoi acestui tip. Daca se merge pe calea creativitatii indreptate catre imbunatatirea conditiei umane si sociale din momentul prezent, atunci apare un Gandhi. Daca se merge pe calea distrugerii, a crearii unui infern in prezent ca justificare pentru un ipotetic viitor mai bun, atunci apare un Hitler. Amandoi apartin tipului activ. Nu pot trai fara sa faca ceva. Insa actiunea poate sa fie pur si simplu daunatoare si distructiva, iar un personaj precum Hitler nu este altceva decat un dement.

Acestea sunt cele trei tipuri de baza, pure. Insa nici un om nu este de tipul pur. Toti suntem amestecati, toate cele trei tipuri se afla in fiecare din noi. Asa incat, de fapt, nu se pune problema carui tip ii apartineti. Intrebarea reala este care tip predomina in voi. Cum decideti asadar care tip este predominant? Exista doua criterii ce trebuie retinute.


Primul dintre ele este ca, in functie de tipul predominant, felul in care incepeti o actiune este determinat de acesta.

Mai concret: daca apartineti tipului cognitiv, atunci toate experientele voastre vor incepe in esenta prin cunoastere, niciodata altfel. De exemplu, daca un om de tipul cognitiv se indragosteste de cineva, nu se poate indragosti la prima vedere. Pur si simplu nu poate. Mai intai trebuie sa cunoasca, sa se familiarizeze si va fi un proces indelungat. Decizia poate veni numai printr-un lung proces de cunoastere. De aceea, acest gen de persoana pierde intotdeauna multe oportunitati pentru ca este nevoie de o decizie de moment si acest tip nu poate decide pe loc. Si de aceea, acest tip nu poate fi aproape niciodata cu adevarat activ. Pentru tipul cognitiv totul incepe prin cunoastere. Numai dupa aceea va veni simtirea si doar mai apoi actiunea. Aceasta va fi secventa pentru acest tip: cunoastere > simtire > actiune. Pot pierde lucruri, insa nu sunt in stare sa actioneze altfel. Intotdeauna, mai intai vor gandi. Cei din acest tip pot deveni filozofi, oameni de stiinta, observatori complet impartiali.

Cineva de genul emotional va incepe prin a simti si apoi va reuni toate motivele. Ratiunea va fi secundara. Va vedea si decide in inima lui ca sunteti buni sau rai, atractivi sau fazi. Aceasta decizie este una a simtirii. Nu va cunoaste, dar la prima vedere va decide. Va simti cum sunteti pentru el si apoi va cumula motive pentru ceea ce a decis deja mai inainte. Numai vazand o persoana, acestia devin convinsi ca este buna sau rea, iubitoare sau neiubitoare, apoi creeaza motive, se conving raional pe ei insisi cu privire la propria simtire. Insa concluzia vine prima, pe cale afectiva. Prin urmare, in cazul tipului afectiv, silogismul logicii opereaza exact invers: concluzia vine mai intai, apoi procesul. Fundamental diferit de tipul rational, unde concluzia nu vine niciodata mai intai, ci mai intai este procesul, apoi persoana respectiva trage concluzia, la sfarsit.

In cazul tipului activ, actiunea vine tot timpul prima. Persoana respectiva decide pe moment sa actioneze, apoi incepe sa simta, apoi, la sfarsit, creeaza motive. Ziceam ca un Gandhi apartine tipui activ. El mai intai decide. De aceea va spune: "Trebuie sa fac asta." Actiunea vine la el instantaneu, fara nici un proces. Un om de tipul cognitiv va spune intotdeauna: "Eu am decis." Un om de tipul senzitiv va spune: "Simt in acest fel." Insa cineva de tipul activ, un Gandhi, nu va spune niciodata "Am simtit asta" sau "Am gandit asta", ci "Am facut ce era de facut". Cum de i-a venit sa faca asta? Daca nu crede in Dumnezeu, atunci va spune: "De nicaieri! Am facut asta pentru ca asa a fost sa fie!"
In cazul in care crede in Dumnezeu, atunci Dumnezeu devine cel care ia decizii. Atunci Dumnezeu initiaza totul, iar Gandhi continua sa-si indeplineasca partea. Gandhi poate sa spuna: "Am gresit, dar decizia nu a fost a mea." E posibil sa spuna: "Poate ca nu am inteles mesajul cum trebuie, poate ca nu am mers atat de departe pe cat ar fi trebuit, dar decizia a fost a lui Dumnezeu. Eu nu trebuie decat sa ma aliniez la ea, sa ma supun si sa o urmez."
Oricum ar interpreta, pentru Gandhi aceasta este ordinea si calea.

Am spus ca Hitler este, de asemenea, de tipul activ, dar mergand pe calea gresita. Termenii in care el vorbeste sunt insa asemanatori. Si el spune: "Nu Adolf Hitler vorbeste ci chiar spiritul istoriei, intreaga mentalitate ariana. Rasa nobila vorbeste prin mine." Si, intr-adevar, multi dintre cei care l-au auzit pe Hitler au simtit ca, atunci cand vorbea, nu era deloc Adolf Hitler. Parca ar fi fost doar vehiculul unei forte superioare.

Omul activ mai inainte de orice decide sa actioneze, astfel incat nu poti spune ca el fundamental gandeste sau ca el fundamental simte. Nu, el actioneaza. Si actiunea este atat de spontana incat te intrebi adesea de unde provine. Ca e de la Dumnezeu sau de la Diavol, Hitler si Gandhi vor rationa amandoi in priviinta asta. Insa mai intai vor decide.


Determinarea factorului predominant de tipologie este de foarte mare ajutor, caci numai atunci poti face cu usurinta lucruri in viata, fara efort si stradanie asidua si fara obstacole imposibil de surmontat. Altminteri, indiferent ce vei face, vei avansa intotdeauna in zig-zag. Cand nu stii carui tip ii apartii, mergi inutil spre dimensiuni si directii care nu ti se potrivesc. Cand iti cunosti tipologia de baza, intuiesti ce ai de facut cu tine, cum sa faci aceasta, de unde sa incepi si incotro sa te indrepti.


Al doilea criteriu de depistare a tipologiei predominante este sa iti dai seama in ce masura de usor sau de greu iti este sa treci de la caracteristica predominanta a tipologiei (a gandi, a simti, a actiona) la total opusul ei (non-gandire, non-simtire, non-actiune).

De exemplu, tipul activ poate face opusul cu foarte mare usurinta. Adica se poate relaxa usor si foarte profund. Relaxarea lui Gandhi era miraculoasa, putea sa se relaxeze oriunde. Acest lucru pare paradoxal. Am putea crede ca cineva din tipul activ trebuie sa fie atat de tensionat incat nu se poate relaxa, dar nu este cazul. Numai cineva din tipul activ se poate relaxa cu asa mare usurinta. Cineva din tipul cognitiv nu se poate relaxa cu adevarat, in timp ce cuiva din tipul senzitiv ii este cel mai dificil sa se relaxeze. Dar o perssoana de tipul activ se poate relaxa cu foarte mare usurinta.

In ceea ce priveste tipul cognitiv, un Buddha poate ajunge la non-gandire foarte usor. Intregul mesaj al lui Buddha este unul al non gandirii, dar izvorat dintr-o gandire atat de profunda incat este si acum cat se poate de actual si de practic. Au trecut 25 de secole de cand ideile lui merg dincolo de vreme, iar Buddha apartine inca mentalitatii contemporane. Cu toate acestea, mesajul sau este foarte clar: "Ajungeti la non gandire." Toti cei care au gandit profund au ajuns in acest punct.

Tipul senzitiv poate ajunge la non-simtire. Simtirea lui este atat de vasta incat poate ajunge sa nu mai depinda de nici un lucru, de nici o persoana, ca si cum obiectul afectiunii ar inceta sa mai existe. Atunci este complet liber de orice dependenta afectiva de cineva sau de ceva, ramanand prezent doar sentimentul de iubire fara conditii, de pretuire si acceptare a tot ceea ce este. Simtirea lor poate fi atat de vasta incat nu mai pot ramane iubitori doar pentru cateva persoane sau cateva lucruri. Atasamentul fata de obiectul iubirii inceteaza sa mai existe, iar iubirea lor devine fara forma si fara margini, se rapandeste peste tot si este eliberata de ganduri si de toate conditionarile exterioare. Chiar daca este o stare trecatoare sau un mod de a fi, tipul senzitiv poate trece de la o simpla indragosteala la stari afective fara obiect de o mare profunzime si autenticitate.


Prin urmare, al doilea criteriu este ca, indiferent carui tip ii apartii, poti trece la partea opusa cu mare usurinta. Cu alte cuvinte, daca puteti trece la extrema opusa, aceasta este inca o indicatie a tipului vostru predominant.


E o lege fundamentala ca extremele sunt de nedespartit, caci ele sunt cele doua fatzete ale aceleiasi monezi. Nu pot exista decat impreuna, sunt inseparabile. Procesul este asemanator pendulului unui ceas care merge la stanga pana la capat, apoi la dreapta pana la capat. Cand merge spre stanga acumuleaza impuls pentru a merge apoi catre dreapta, iar atunci cand a ajuns in extrema dreapta, impulsul pentru a merge catre stanga este maxim. Cand se deplaseaza catre stanga, se pregateste sa mearga spre dreapta si invers, asttfel incat mersul catre extrema opusa este de la sine inteles ca ceva usor, firesc si natural.


Prin urmare acestea sunt cele doua criterii de a decide tipul predominant. Vedeti care este inceputul, apoi daca miscarea este spre extrema opusa. Observati in continuu aceste doua lucruri. Mai intai modul in care reactionati la o situatie - care este inceputul, samanta, punctul de pornire - si apoi la care opus puteti trece cu cea mai mare usurinta. La non gandire? La non simtire? La non actiune? Dupa o observare constanta de cateva zile-saptamani veti ajunge la o intelegere a tipului dvs. predominant. Celelalte doua vor fi prezente ca niste umbre, pentru ca nu exista niciodata tipuri pure. Nu pot exista. Toate 3 se afla in fiecare din noi. Unul singur insa este mai semnificativ decat celelalte.

Si odata ce stii carui tip ii apartii, calea ta devine mai usoara si mai neteda. Atunci nu iti mai irosesti energia. Atunci nu te mai pierzi degeaba pe carari care nu sunt ale tale.

Chiar si esecul este bun atunci cand este in acord cu propriul gen. Caci, folosind limbajul propriei dvs. tipologii, indiferent ca veti cunoaste esecuri sau succese veti creste odata ce ele, veti afla si veti intelege o multime de lucruri noi, veti acumula experiente de viata consistente, veti putea avea succes, veti capata profunzime, veti dobandi viziune si constienta.

sursa: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/dezvoltare-personala/tipologiile-umane.htm

Traieste frumos

Lumea e-n miscare. Intr-o continua miscare. Nimic nu sta pe loc. Nici chiar tu! Tu nu mai esti cel de ieri. Si nici macar cel de acum cinci minute. Pentru ca ultimele 5 minute ti-au schimbat viata chiar daca nu crezi. Orice minut e un punct de reper pentru viitor. Nu vei mai fi acelasi maine.

Maine vei privi viata prin ceea ce ai invatat azi.

Prin ceea ce s-a intamplat azi.

Prin ceea ce ai facut azi.

Traieste frumos, in asa fel incat sa nu regreti maine ceea ce ai facut azi. Timpul nu mai poate fi dat inapoi. Dar, din pacate, ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu … atunci cand faptul e deja consumat. Traieste frumos.

______

Nu incerca sa “tragi sfori”. S-ar putea ca, intr-un final, LA TIMPUL POTRIVIT, sa se intample exact ce-ti doresti, dar sa nu te mai poti bucura de victoria obtinuta, pentru ca ai fortat-o, ai manevrat lucrurile.
Pentru ca o victorie obtinuta pe cai gresite e amara. Ca un meci de fotbal trucat, pe care l-ai castigat, dar toata lumea, si mai ales tu, stie ca nu ai meritat sa-l castigi. Si atunci nu te vei mai bucura de rezultat.

E greu sa astepti. E greu sa astepti dupa Dumnezeu. E greu cand nu stii CE astepti. E greu cand nu stii DACA ceea ce astepti va veni vreodata. Si totusi, victoria obtinuta pe cai gresite nu va dura. Iar bucuria ta se va stinge intr-o clipita cand vei constata ca, si daca nu fortai lucrurile, tot asa iesea. Dar mult mai frumos.

Traieste frumos si invata sa astepti. Dar nu stand degeaba ci ACTIONAND CINSTIT, si din toata inima, in ceea ce Dumnezeu iti pune in fata sa faci, ACUM. Pas cu pas.

Fortand lucrurile vei regreta.

Traieste frumos..

Dependent sau Evitant in iubire?

Dependenta de iubire si evitarea iubirii

Cateva idei din workshopul cu tema « Dependenta de iubire si evitarea iubirii », tinut de Patrick D.Akrivos formator in psihoterapie adleriana.



“Patrick sustine ca alegerile in materie de iubire sunt determinate de modelele familiare din perioada copilariei si adolescentei, de comportamente, valori si sentimente ale figurilor parentale si chiar de evenimente traumatice sau nerezolvate ale generatiilor precedente.. Exista un profund si puternic substrat individual (inconstient ) care ne determina sa facem o anumita alegere, sa alegem un anumit partener si nu altul.

Descoperirea alegerii facute corespunde situatiilor pe care le-am cunoscut in copilarie, situatiilor care ne sunt familiare, situatiilor care ne-au ranit si care asteapta de atata timp sa fie vindecate, precum si a nevoilor neimplinite in copilarie.

In copilarie niciunuia dintre noi nu i-au fost satisfacute toate nevoile, pentru ca a gresi este omenesc iar parintii nostri sunt si ei oameni. De aceea se spune ca modelul familiar te determina sa cauti in prezent ceea ce nu ti-a fost satisfacut in trecut !

Cultura noastra idealizeaza, dramatizeaza si modeleaza o dependenta, si anume cea prin care suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana. ( vezi telenovelele, povesti gen Cenusareasa, care sunt adevarate ode ale iubirii bolnavicioase) .

Patrick arata ca in relatiile disfunctionale, partenerii sunt dependenti de iubire sau evitanti de iubire, ambele fiind fatete ale aceleeasi monede.

Partenerul dependent de iubire poate fi usor de recunoscut.

Dependentul de iubire este cel care :

- este atras de persoane puternice, de succes, care stiu sa vorbeasca bine, sa impresioneze, intr-un cuvant persoane perfecte si care par capabile sa umple golul interior ;

- acorda un timp disproportionat de mare celuilalt, in comparatie cu timpul pe care si-l acorda siesi ;

- se schimba in asa fel incat sa devina imaginea celuilalt ;

- incearca sa-l manipuleze pe celalalt sa se schimbe asa incat sa devina imaginea lui.

- celalalt devine universul sau, nimeni si nimic nu mai conteaza in afara celuilalt ;

- renunta la prieteni, familie, hobby, etc. pentru a sta cat mai mult in preajma celuilalt

Fantezia cu care creste dependentul de iubire este aceea ca altcineva va trebui sa-i umble rezervorul de iubire si ca celalalt va deveni salvatorul sau. El se va simti atunci intreg, nu mai simte golul interior, ii creste stima de sine si nu se mai simte abandonat sau respins. Se va agata cu disperare de celalalt, si va veni mereu cu un ,,vas,, din ce in ce mai mare pentru a-i fi umplut cu iubire astfel incat nu-i va ajunge nici macar un ocean intreg. In tot acest timp celalalt se va simti sufocat si se va retrage incet ,incet,… va calatori mai mult, va iesi mai des cu prietenii, va sta mai mult la jobb, etc.. Asta este faza in care dependentul de iubire va incepe sa urasca tot ceea ce a iubit la inceput la celalalt, (ca era distractiv , ca calatorea mult, ca era eficient la munca, etc. ), acum reprosandu-i celuilalt ca are prea multe activitati si lui ii acorda prea putin timp.

In momentul in care celalalt se retrage pentru ca se simte sufocat, dependentul de iubire incepe sa simta din nou golul interior, sa se simta singur, neincrezator in propriile forte, cu o stima scazuta de sine.

Urmatoarea faza este aceea in care are ganduri obsesive ( ce am sa-i fac eu… ) , in care gelozia atinge cote maxime, reprosuri, amenintari, manipulari de tot soiul, iar de aici si pana la trecerea la actiune nu mai este dacat un pas. Incepe sa se schimbe pentru a-si hrani obsesiile, si se transforma in ceva ce nu este pentru a fi iubit de celalalt. Ceea ce multi numesc asta abandonul pentru celalalt, dar care este de fapt abandonul de Sine.

Dependentul de iubire isi vinde la solduri sau la reducere, o mare parte din valorile pe care le are ( ex.. renunta la propriile opinii, renunta la a mai avea grija de el, la prieteni, etc. )

Fantezia dependentului de iubire este ca celalalt va deveni salvatorul sau si ca ii va umple golul interior, si atunci nu se va mai simti respins sau abandonat.

Patrick folosea o metafora in sensul ca dependentul de iubire arata ca si cum ar umbla cu un gol mare in piept, cerand tuturor sa il umple.

Ceea ce a experimentat dependentul de iubire in copilarie este in principal, lipsa de afectiune din partea parintilor, faptul ca s-a simtit ignorat, ca nu s-a simtit valoros.

Teama care se afla in spatele comportamentului de dependenta este de cele mai multe ori teama de abandon sau de respingere.

Mesajul pe care dependentul de iubire l-a primit de la parinti a fost de genul « tu nu esti important, tu nu contezi, tu nu esti iubit »



Evitantul de iubire



Evitantul iubirii este cel care in copilarie a fost sufocat de afectiunea parintilor (sau a altor persoane ) , sau este cel care a fost folosit de unul dintre parinti ca si confident, prieten, ori pentru a inlocui celalalt parinte din punct de vedere emotional.

Ex. mama ( sau tata ) care nu are o relatie buna cu partenerul poate controla fiul sau fiica de 5 ani pentru ai transforma fie in confidenta, fie in barbat al familiei.

Ei au invatat ca ei sunt cei care au grija de parinte si nu parintele are grija de ei. Au devenit foarte buni in a da si incapabili in a primi.

Evitantul iubirii are o singura idee despre el “ cavalerul in armura de fier” , armura pe care n-o vor da jos niciodata!

Evitantul iubirii este acela care evita de fapt intensitatea trairilor intr-o relatie, cel care isi blocheza sentimentele, concentrandu- se pe lucruri din exteriorul relatiei. Este cel care se transforma intru-un fel de salvator al persoanelor neajutorate. Asta este ceea ce ii este familiar, ceea ce a experimentat in copilarie, fiindu-i teama de intimitate, el refuza sa se mai implice emotional.

Evitantul iubirii poate fi recunoscut printre persoanele care par puternice, care sunt tot timpul dispuse sa-i ajute sau sa-i salveze pe cei slabi si inferiori, dar care nu sunt dispuse sa experimenteze iubirea intr-o relatie, folosind variate tehnici de distantare, cel mai adesea cautand o alta persoana neajutorata pe care s-o salveze ( victima ) sau implicandu-se total in alte activitati. Ceea ce este cel mai placut pentru ei, este ca se simt in siguranta cand ceilalti ii admira si au nevoie de ajutorul lor. Momentul in care acestia parasesc relatia este acela in care ceilalalt nu-l mai considera important sau valoros, asa cum s-a simtit in copilarie.

La nivelul constient al dependentului de iubire sta teama de a fi abandonat, iar la nivel inconstient este teama de intimitate.

La nivelul constient al evitantului iubirii sta teama de intimitate iar la nivel inconstient, sta teama de abandon ( ex. daca ii spun parintelui ca ma sufoca ma va abandona )

Poate cel mai important lucru a fost ca temerile de abandon, de respingere sau de intimitate , erau firesti si normale in perioada copilariei, pentru ca daca atunci ai fi fost abandonat, cu siguranta nu te-ai fi descurcat sa supravietuiesti.

Partea buna este ca daca reusim sa identificam care ne sunt modelele familiare pe care le cautam, si constientizam ce anume si cum anume facem in relatiile noastre, avem capacitatea de a schimba asta. Dupa ce ne examinam spaimele inconstiente legate de nevoile noastre nesatisfacute dintr-o perspectiva noua, matura, avem capacitatea de a ne elibera si de a stabili relatii sanatoase, pentru ca iubirea adictiva actioneaza tocmai in sensul evitarii temerilor noastre.

Un lucru important este acela ca acum, ca si adulti, avem puterea de a Supravietui si fara ajutorul celorlalti. Dar asta inseamna Curajul de a iubi fara a astepta ca celalalt sa-ti indeplineasca nevoile nesatisfacute in trecut, de a iubi fara a te teme sa suferi pentru ca si suferinta face parte din evolutia ta, iar ca adult poti sa supravietui chiar daca vei suferi. Mai e necesar Curajul de a fi tu insuti in relatie fara sa-ti vinzi valorile ca si « solduri » sau cu discount, Curajul de a iubi avand suficienta distanta intr-o relatie pentru ca energia si iubirea sa poata circula, iar celalalt sa nu se simta nici sufocat, nici ignorat. Pentru ca tu esti Important si Valoros, iar daca tu te simti asa ceilalti te vor simti la fel.

Din fericire adultii nu mor daca sunt respinsi sau abandonati. Cand cea mai teribila frica devine realitate, ea inceteza sa mai fie cea mai mare frica, isi pierde puterea.

Esentiala este increderea in tine insuti., increderea ca indiferent ce fac ceilalti Tu poti face fata. Daca partenerul te dezamageste, te vei simti groaznic o vreme, dar nu te vei simti groaznic toata viata. Increderea inseamna sa-ti asumi riscuri chiar daca stii ca rezultatele nu-ti vor placea de fiecare data, fiinca fiecare dezamagire este un mod de a te dezvolta.

Intimitatea si romantismul nu sunt unul si acelasi lucru. Adevarata intimitate necesita granite ferme si provocari constante. Timpul petrecut separat este esential pentru dezvoltare personala, care este de asemenea esentiala pentru dezvoltarea relatiei. O relatie in care nu exista intimitate, dezvoltare personala si evolutie nu poate fi o relatie sanatoasa.

Daca ai facut in relatie un acord afectiv de genul « Promit sa nu te pun la incercare daca si tu promiti sa nu ma pui la incercare » e ca si cum ai fi de de acord sa primesti somaj afectiv si sa fii iubit neconditionat, astfel incat sa nu fii nevoit niciodata sa-ti redeschizi ranile, ignorand asfel o parte din tine. Ideea este ca aceasta parte sanatoasa din tine la un moment dat se va simti jefuita daca acest acord va domina, pentru ca a nu-ti provoca partenerul inseaman a nu-ti pasa, iar daca nu-ti pasa inseamna ca renunti la el, iar asta este o forma de abandon afectiv ! Intimitatea este curajul de impartasi cu celalalt toate sentimentele, temerile, fricile, nevoile si granitile relatiei, pentru ca doar asa vei putea fi tu insuti.

Iubirea nu inseamna compromis, sacrificiu sau acceptare neconditionata, Iubirea inseamna Curaj, curajul de a fi Tu insuti !”

sursa :http://nlpexplorer.wordpress.com/2009/07/24/dependenta-de-iubire-si-evitarea-iubirii/