Dependent sau Evitant in iubire?

Dependenta de iubire si evitarea iubirii

Cateva idei din workshopul cu tema « Dependenta de iubire si evitarea iubirii », tinut de Patrick D.Akrivos formator in psihoterapie adleriana.



“Patrick sustine ca alegerile in materie de iubire sunt determinate de modelele familiare din perioada copilariei si adolescentei, de comportamente, valori si sentimente ale figurilor parentale si chiar de evenimente traumatice sau nerezolvate ale generatiilor precedente.. Exista un profund si puternic substrat individual (inconstient ) care ne determina sa facem o anumita alegere, sa alegem un anumit partener si nu altul.

Descoperirea alegerii facute corespunde situatiilor pe care le-am cunoscut in copilarie, situatiilor care ne sunt familiare, situatiilor care ne-au ranit si care asteapta de atata timp sa fie vindecate, precum si a nevoilor neimplinite in copilarie.

In copilarie niciunuia dintre noi nu i-au fost satisfacute toate nevoile, pentru ca a gresi este omenesc iar parintii nostri sunt si ei oameni. De aceea se spune ca modelul familiar te determina sa cauti in prezent ceea ce nu ti-a fost satisfacut in trecut !

Cultura noastra idealizeaza, dramatizeaza si modeleaza o dependenta, si anume cea prin care suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana. ( vezi telenovelele, povesti gen Cenusareasa, care sunt adevarate ode ale iubirii bolnavicioase) .

Patrick arata ca in relatiile disfunctionale, partenerii sunt dependenti de iubire sau evitanti de iubire, ambele fiind fatete ale aceleeasi monede.

Partenerul dependent de iubire poate fi usor de recunoscut.

Dependentul de iubire este cel care :

- este atras de persoane puternice, de succes, care stiu sa vorbeasca bine, sa impresioneze, intr-un cuvant persoane perfecte si care par capabile sa umple golul interior ;

- acorda un timp disproportionat de mare celuilalt, in comparatie cu timpul pe care si-l acorda siesi ;

- se schimba in asa fel incat sa devina imaginea celuilalt ;

- incearca sa-l manipuleze pe celalalt sa se schimbe asa incat sa devina imaginea lui.

- celalalt devine universul sau, nimeni si nimic nu mai conteaza in afara celuilalt ;

- renunta la prieteni, familie, hobby, etc. pentru a sta cat mai mult in preajma celuilalt

Fantezia cu care creste dependentul de iubire este aceea ca altcineva va trebui sa-i umble rezervorul de iubire si ca celalalt va deveni salvatorul sau. El se va simti atunci intreg, nu mai simte golul interior, ii creste stima de sine si nu se mai simte abandonat sau respins. Se va agata cu disperare de celalalt, si va veni mereu cu un ,,vas,, din ce in ce mai mare pentru a-i fi umplut cu iubire astfel incat nu-i va ajunge nici macar un ocean intreg. In tot acest timp celalalt se va simti sufocat si se va retrage incet ,incet,… va calatori mai mult, va iesi mai des cu prietenii, va sta mai mult la jobb, etc.. Asta este faza in care dependentul de iubire va incepe sa urasca tot ceea ce a iubit la inceput la celalalt, (ca era distractiv , ca calatorea mult, ca era eficient la munca, etc. ), acum reprosandu-i celuilalt ca are prea multe activitati si lui ii acorda prea putin timp.

In momentul in care celalalt se retrage pentru ca se simte sufocat, dependentul de iubire incepe sa simta din nou golul interior, sa se simta singur, neincrezator in propriile forte, cu o stima scazuta de sine.

Urmatoarea faza este aceea in care are ganduri obsesive ( ce am sa-i fac eu… ) , in care gelozia atinge cote maxime, reprosuri, amenintari, manipulari de tot soiul, iar de aici si pana la trecerea la actiune nu mai este dacat un pas. Incepe sa se schimbe pentru a-si hrani obsesiile, si se transforma in ceva ce nu este pentru a fi iubit de celalalt. Ceea ce multi numesc asta abandonul pentru celalalt, dar care este de fapt abandonul de Sine.

Dependentul de iubire isi vinde la solduri sau la reducere, o mare parte din valorile pe care le are ( ex.. renunta la propriile opinii, renunta la a mai avea grija de el, la prieteni, etc. )

Fantezia dependentului de iubire este ca celalalt va deveni salvatorul sau si ca ii va umple golul interior, si atunci nu se va mai simti respins sau abandonat.

Patrick folosea o metafora in sensul ca dependentul de iubire arata ca si cum ar umbla cu un gol mare in piept, cerand tuturor sa il umple.

Ceea ce a experimentat dependentul de iubire in copilarie este in principal, lipsa de afectiune din partea parintilor, faptul ca s-a simtit ignorat, ca nu s-a simtit valoros.

Teama care se afla in spatele comportamentului de dependenta este de cele mai multe ori teama de abandon sau de respingere.

Mesajul pe care dependentul de iubire l-a primit de la parinti a fost de genul « tu nu esti important, tu nu contezi, tu nu esti iubit »



Evitantul de iubire



Evitantul iubirii este cel care in copilarie a fost sufocat de afectiunea parintilor (sau a altor persoane ) , sau este cel care a fost folosit de unul dintre parinti ca si confident, prieten, ori pentru a inlocui celalalt parinte din punct de vedere emotional.

Ex. mama ( sau tata ) care nu are o relatie buna cu partenerul poate controla fiul sau fiica de 5 ani pentru ai transforma fie in confidenta, fie in barbat al familiei.

Ei au invatat ca ei sunt cei care au grija de parinte si nu parintele are grija de ei. Au devenit foarte buni in a da si incapabili in a primi.

Evitantul iubirii are o singura idee despre el “ cavalerul in armura de fier” , armura pe care n-o vor da jos niciodata!

Evitantul iubirii este acela care evita de fapt intensitatea trairilor intr-o relatie, cel care isi blocheza sentimentele, concentrandu- se pe lucruri din exteriorul relatiei. Este cel care se transforma intru-un fel de salvator al persoanelor neajutorate. Asta este ceea ce ii este familiar, ceea ce a experimentat in copilarie, fiindu-i teama de intimitate, el refuza sa se mai implice emotional.

Evitantul iubirii poate fi recunoscut printre persoanele care par puternice, care sunt tot timpul dispuse sa-i ajute sau sa-i salveze pe cei slabi si inferiori, dar care nu sunt dispuse sa experimenteze iubirea intr-o relatie, folosind variate tehnici de distantare, cel mai adesea cautand o alta persoana neajutorata pe care s-o salveze ( victima ) sau implicandu-se total in alte activitati. Ceea ce este cel mai placut pentru ei, este ca se simt in siguranta cand ceilalti ii admira si au nevoie de ajutorul lor. Momentul in care acestia parasesc relatia este acela in care ceilalalt nu-l mai considera important sau valoros, asa cum s-a simtit in copilarie.

La nivelul constient al dependentului de iubire sta teama de a fi abandonat, iar la nivel inconstient este teama de intimitate.

La nivelul constient al evitantului iubirii sta teama de intimitate iar la nivel inconstient, sta teama de abandon ( ex. daca ii spun parintelui ca ma sufoca ma va abandona )

Poate cel mai important lucru a fost ca temerile de abandon, de respingere sau de intimitate , erau firesti si normale in perioada copilariei, pentru ca daca atunci ai fi fost abandonat, cu siguranta nu te-ai fi descurcat sa supravietuiesti.

Partea buna este ca daca reusim sa identificam care ne sunt modelele familiare pe care le cautam, si constientizam ce anume si cum anume facem in relatiile noastre, avem capacitatea de a schimba asta. Dupa ce ne examinam spaimele inconstiente legate de nevoile noastre nesatisfacute dintr-o perspectiva noua, matura, avem capacitatea de a ne elibera si de a stabili relatii sanatoase, pentru ca iubirea adictiva actioneaza tocmai in sensul evitarii temerilor noastre.

Un lucru important este acela ca acum, ca si adulti, avem puterea de a Supravietui si fara ajutorul celorlalti. Dar asta inseamna Curajul de a iubi fara a astepta ca celalalt sa-ti indeplineasca nevoile nesatisfacute in trecut, de a iubi fara a te teme sa suferi pentru ca si suferinta face parte din evolutia ta, iar ca adult poti sa supravietui chiar daca vei suferi. Mai e necesar Curajul de a fi tu insuti in relatie fara sa-ti vinzi valorile ca si « solduri » sau cu discount, Curajul de a iubi avand suficienta distanta intr-o relatie pentru ca energia si iubirea sa poata circula, iar celalalt sa nu se simta nici sufocat, nici ignorat. Pentru ca tu esti Important si Valoros, iar daca tu te simti asa ceilalti te vor simti la fel.

Din fericire adultii nu mor daca sunt respinsi sau abandonati. Cand cea mai teribila frica devine realitate, ea inceteza sa mai fie cea mai mare frica, isi pierde puterea.

Esentiala este increderea in tine insuti., increderea ca indiferent ce fac ceilalti Tu poti face fata. Daca partenerul te dezamageste, te vei simti groaznic o vreme, dar nu te vei simti groaznic toata viata. Increderea inseamna sa-ti asumi riscuri chiar daca stii ca rezultatele nu-ti vor placea de fiecare data, fiinca fiecare dezamagire este un mod de a te dezvolta.

Intimitatea si romantismul nu sunt unul si acelasi lucru. Adevarata intimitate necesita granite ferme si provocari constante. Timpul petrecut separat este esential pentru dezvoltare personala, care este de asemenea esentiala pentru dezvoltarea relatiei. O relatie in care nu exista intimitate, dezvoltare personala si evolutie nu poate fi o relatie sanatoasa.

Daca ai facut in relatie un acord afectiv de genul « Promit sa nu te pun la incercare daca si tu promiti sa nu ma pui la incercare » e ca si cum ai fi de de acord sa primesti somaj afectiv si sa fii iubit neconditionat, astfel incat sa nu fii nevoit niciodata sa-ti redeschizi ranile, ignorand asfel o parte din tine. Ideea este ca aceasta parte sanatoasa din tine la un moment dat se va simti jefuita daca acest acord va domina, pentru ca a nu-ti provoca partenerul inseaman a nu-ti pasa, iar daca nu-ti pasa inseamna ca renunti la el, iar asta este o forma de abandon afectiv ! Intimitatea este curajul de impartasi cu celalalt toate sentimentele, temerile, fricile, nevoile si granitile relatiei, pentru ca doar asa vei putea fi tu insuti.

Iubirea nu inseamna compromis, sacrificiu sau acceptare neconditionata, Iubirea inseamna Curaj, curajul de a fi Tu insuti !”

sursa :http://nlpexplorer.wordpress.com/2009/07/24/dependenta-de-iubire-si-evitarea-iubirii/