Sursa: A. Nuta, Iubirea nonposesiva..

Phoenix

Phoenixul este o creatura nobila despre care nu s-a auzit niciodata ca a omorat pe cineva si care mananca numai ierburi. Ea poate sa dispara si apoi sa reapara.


Cantecul ei este magic: are reputatia de a spori curajul din inimile curate si sa atinga frica in inimile necurate.
Lacrimile de Phoenix au puteri vindecatoare.

Pasare mitica.

Potrivit traditiei din Heliopolis, a aterizat pe colina primordiala aducând lumina zeului solar RA-ATUM.

Înfatisata sub forma unui bâtlan sacru care poarta coroana zeului Osiris, reprezinta puterea de regenerare (auto-creare) si de resurectie.
Grecii au asociat-o pasarii Phoenix, emblema ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa. Benu simbolizeaza nemurirea.

Se spune ca pasarea phoenix este regina tuturor inaripatelor.
Aceasta pasare celesta aduce succes, oportunitati, o sansa magnifica in viata, succes si prosperitate.
Dupa cum se stie, ea renaste din propriai cenusa, demostrand vointa si putere.
Iti aduce niste oportunitati nesperate in afaceri, cariera, munca sau alte aspecte ale vietii.

Deoarece este asociata cu Sudul, prezenta sa aduce faima si popularitate.

Favorizeaza partea feminina, aducand implinirea si dragostea in viata femeilor.


Pasarea Phoenix simbolizeaza partea Yin, splendoarea feminina si frumusetea.Scriitorii greci si romani au scris ca ar exista doar a singura pasare Phoenix in lume, pasare care potrivit scrierilor lor, traia in Arabia, lânga o fântâna racoroasa unde se scalda si cânta un cântec dulce in fiecare dimineata.

Pasarea legendara se hraneste cu tamie, scortisoara si mirt. Când simtea ca va arde, aduna scortisoarele acestor lemne aromate si isi face din ele un cuib, ardea si apoi din cenusa iesea un pui de phoenix


Exista multe descrieri ale acestei pasari legendare.
Unii o descriu ca fiind o pasare de dimensiunile unei pasari rapitoare: jumatate fazan, jumatate vultur.

Numele sau inseamna "purpura" in limba greaca deoarece pasarea Phoenix este asociata cu focul si soarele.

A fost descrisa ca fiind aurie sau multicolora.

Unii spuneau ca nu ar fi mancat niciodata sau ca ar fi mancat numai roua.

Cei mai multi insa spun ca exista numai un singur exemplar de pasare Phoenix si ca ar trait in Arabia sau Etiopia si ca ar fi de o frumusete nemaipomenita.

Puteri:Pasarea Phoenix este nemuritoare.

La 300-500 de ani ea renastea prin foc. Cand ciclul de viata i se incheia, pasarea strangea ierburi aromate si lemne din toata lumea pentru a-si construi rugul sau cuibul funerar.

Pasarea Phoenix stand in cuib si avand fata intoarsa spre soare isi flutura aripile pentru a intarata focul ce o cuprindea.
Dupa ce vechiul corp ardea, pasarea Phoenix renastea din propria cenusa. Conform unor legende, pasarea renascuta isi ducea ramasitele in Orasul Soarelui din Egipt unde erau aranjate in cadrul unor ritualuri funerare speciale.

Simbol:Pasarea Phoenix este asociata cu renasterea, nemurirea si triumful binelui asupra raului. Ea devenit chiar un simbol preferat de primii crestini.

In crestinism, pasarea phoenix este vazuta ca fiind un simbol al renasterii, sperantei, puritatii, castitatii, casatoriei, credintei, verii, eternitatii, nemuririi si luminii.Unii cred ca pasarea Phoenix reprezinta o imagine a focului cosmic din care a luat nastere si va sfarsi lumea.

Taoistii o numeau pasarea de chinovar.

Romanii asezau simbolurile pasarii Phoenix pe medalii si bani pentru ca Imperiul Roman sa fie vesnic.

Pasărea Pheonix este pasărea legendară despre care se spune că ar învia din propia ei cenuşă. Cunoscută vechilor egipteni şi ca Benu, pasăre mitică, care simboliza nemurirea, şi care (potrivit tradiţiei din Heliopolis) a aterizat pe colina primordială aducând lumina zeului solar Ra Atum.

Înfăţişată sub forma unui batlan sacru care poartă coroana zeului Osiris, reprezenta puterea de regenerare (auto-creare) şi de resurecţie.

Grecii au asociat-o păsării Phoenix, emblema ciclurilor vieţii şi ale morţii, a eternelor renaşteri din propria cenuşă.

Pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă.

Aceasta seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur(două culori nobile şi cu o evidenţă semnificaţie simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun.

Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăieşte de la 500 la 13000 de ani.

Este singura din specia ei, deşi nu se poate reproduce.

Atunci când lunga sa viaţă este pe terminate şi pasărea îşi simte sfârşitul, aceasta îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre.

Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in forma de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis.

Pasărea Phoenix este cunoscută din Orientul Mijlociu şi îndepărtat până la Mediterana şi Europa, dar există menţiuni despre o pasăre similară şi la nativii americani.

Este o pasăre de o frumuseţe neasemuită, care nu moare niciodată, ci se mistuie în flăcări şi renaşte apoi din propria cenuşă. Se spune că Pasărea Phoenix originară ar fi apărut dintr-un ou de aur ce plutea pe apele Oceanului Primordial.

La egipteni ea este pasărea Bennu, asociată ciclului zilnic al soarelui şi ciclului anual al creşterii apelor Nilului, de unde legătura sa cu regenerarea şi viaţa.

Phoenixul evocă focul creator şi distrugător din care se naşte lumea şi care îi va aduce sfârşitul. Simbolismul ei este legat de marile adevăruri ezoterice, reprezentând nemurirea spiritului şi reîncarnarea. În alchimie, ea este un simbol al transmutaţiei alchimice, al renaşterii magice prin iniţiere şi al creşterii spirituale.
Pasărea Phoenix ne vorbeşte despre puterea de a depăşi fluctuaţiile vieţii noastre obişnuite, ne îndeamnă să ne orientăm către cele spirituale şi ne dă speranţă, inspiraţie şi putere regeneratoare atunci când renunţăm la vechiul mod de viaţă pentru a îmbrăţişa unul nou, superior.
Phoenixul ne poate ajuta şi atunci când trecem prin experienţe emoţionale devastatoare.În alchimie, Pasărea Sublimării este asociată corpului astral, care, după cum arată marele alchimist Paracelsus, este corpul nostru spiritual sau “de aur”, purificat, care se dezvoltă în cursul evoluţiei noastre personale şi reprezintă renaşterea spiritului pe un nivel superior.

Atunci când corpul fizic moare, spiritul începe o nouă existenţă într-o altă lume, non-fizică.

La chinezi, Feng Huang,
“Pasărea Roşie”, este unul din cele patru animale spirituale.
Ea putea fi încălecată numai de către Nemuritori. Feng desemnează pasărea mascul şi Huang pe cea femelă, fiind în legătură cu simbolul Yin-Yang, cele două principii polare opuse care guvernează întreaga manifestare.

Această pasăre este de asemenea un simbol al dragostei nemuritoare.Esenţa pozitivă a acestei creaturi se manifestă atunci când cineva îşi recunoaşte şi îşi dezvoltă latura feminină a naturii sale spirituale. \
Acea persoană îşi urmează atunci vocea sa interioară şi latura creatoare a vieţii. Esenţa sa negativă se manifestă atunci când cineva îşi neagă şi îşi reprimă această latură a sufletului său, rezultând astfel deviaţii de comportament şi alienare.Pasărea Phoenix este în creştinism o pasăre sacră, simbol al reînvierii şi emblemă a Arhanghelului Mihail. Regăsim reflectări ale acestui mit şi în unele tradiţii populare.

Astfel, Pasărea Măiastră din basmele româneşti este uimitor de asemănătoare cu Pasărea Simorgh a persanilor, care simboliza înţelepciunea divină şi perfecţiunea umană.

Cine m-a facut femeie?

Tu, femeie, eşti o bijuterie, o cetate şi un mister. Eşti o bijuterie pentru că ai o sensibilitate aparte şi o alcătuire deosebit de complexă.

Cu toate că este atât de sensibil, corpul tău este rezistent ca o cetate.

De ce eşti un mister?

Pentru că nimeni nu ştie cum de ghiceşti atâtea lucruri şi unde găseşti atâta putere să lupţi când eşti disperată...

Pentru că forma ta de femeie poate fi desenată cu mâinile în aer de către acela care te-a mângâiat măcar o dată.

Te mulţumeşte faptul că eşti femeie?

Simţi feminitatea ta?

Unde simţi asta şi când?

Cele mai multe femei îşi percep feminitatea când sunt privite într-un fel anume: cu admiraţie, cu dorinţă, cu invidie chiar.

Eu îţi pot spune ce anume mă face să cred că eşti femeie: liniile şi mişcările tale sunt fine şi line, pielea e fragilă şi miroase întotdeauna a flori, genele clipesc în ritmul emoţiilor, genunchii se strâng în faţa unui străin, copiii mici te fac să zâmbeşti...

Trăind într-o lume a bărbaţilor, spui uneori că acestea sunt mai degrabă slăbiciuni, dar tocmai ele au putere asupra celor ce conduc lumea!

(Dr. Cristian Andrei - Cine m-a facut femeie) - o carte compliment

Iluminarea prin iubire, starea fara dorinte

"Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui.

Exista astfel de momente in care esti relaxat.

Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva momente iubitul sau iubita se afla cu tine.


Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine.

Pentru o clipa mintea dispare.

Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult, a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc mintea nu mai poate gandi.


Vechiul process nu mai poate continua.

Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte.

Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.


Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti, aceea nu este iubire.

Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.

Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.


Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar.

Iubirea este fara dorinte.

Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte.

Cand apare, acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata.

Nici o devenire, nici un fel de imprastiere.


Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata.

Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor aparea.

Este un soc. Atunci mintea nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd.

Cel sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.


Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste.

Esti relaxat in tine insuti.

Ai atins centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri.

Te umple o mare fericire, te inconjoara un parfum sublim.

Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.


De aceea, iubirea transforma atat de mult.

Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca oiubesti, ca nu mai esti acelasi om.

Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva momente esti precum un Buddha.


Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou.

De exemplu, mintea va spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?
Acum vor incepe argumentarile.

Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca.

Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai cazut in devenire.


Acest lucru se intampla oricui.

Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea disparea.

Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente.

Insa ele au disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este diferita.


Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile lor nu mai pot functiona.

Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire!

Apoi mintea incepe sa functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea repeta aceste clipe minunate!”


Mintea va distruge totul.

Casatoria inseamna minte.

Iubirea este spontana; casatoria este ceva calculat.

Casatoria este un lucru matematic.

Atunci vei astepta acele momente beatifice, dar ele nu vor mai reveni.

De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in trecut.


De ce nu mai apar?

Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina.

Totul a ajuns sa se limiteze doar la obligatii si datorii.

Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie.

La inceput era o bucurie, acum este o obligatie.

Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da amuzamentul, bucuria.

Este imposibil!! Mintea ta a creat totul.

Acum astepti producerea acelor momente si cu cat astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai poate aparea nimic.

Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla intotdeauna intr-o situatie noua.


Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu perimiti mintii sa creeze un sablon.

Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor.

Astfel maestrul sau prietenul tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii.

Mintea este singurul lucru care este vesnic vechi.


Soarele este altul in fiecare zi.

Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri.

Luna este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este.

Ea este vesnic veche - tine minte, vesnic - deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de experiente acumulate, de experiente proiectate.


Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita - mintea niciodata.

Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare acolo si nefericirea."

Osho

Fara condamnare si Fara judecata.

A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie ..

Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi.

Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii.

Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.


Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau.

Nu o ai. N-ai cum sa stii.

O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda.

Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita.

Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.

Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o ca­latorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante.

Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi - dar asta nu inseam­na decat ca te amagesti.

Habar nu ai despre ce este vorba in viata celui­lalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.

Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activi­tate care dureaza o viata intreaga.

Daca esti invatator spiritual, intreaba-te daca ai ales acest rol ca sa eviti sa inveti lectiile pentru care ai venit aici. Atunci cand esti o autori­tate si spui altora ce sa faca, nu trebuie sa te uiti niciodata la tine insuti.

Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu tim­pul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil.

Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca.

Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani.

Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste.

Dar. de indata ce intra intr-un magazin din cartier, stiu ca jocul s-a sfarsit. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna.

Asta, deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea

Le vine randul chiar si acelor dintre noi care tandalesc la sfarsitul cozii. Cel care ne striga pe nume nu moare pana ce nu ajunge si la tine. si chiar daca ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu ne putem poti ascunde. Nu poti deveni invizibil in mod permanent.

Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majori­tatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt acasa, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot.

Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.

Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se intampla. Nu e asa! Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se in­tample, pentru ca sa va treziti.

intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?

Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos!

Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.

Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti.

Totul pare a fi intenti­onat, dar in realitate nu este.

Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva.

Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut". Iar semenul ii ras­punde: „Nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut."

Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde:

„Ba m-ai vazut, mizerabile!" ce ar dovedi aceas­ta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat.

Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati.

Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea.

Asta, deoarece toti interpreteaza com­portamentul. Toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie.

Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane.

Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.

Ati auzit despre casatoriile aranjate? Ei bine, aceasta este o izbire aranjata. Ambele persoane aflate in spatele mastilor au decis sa-si ofere una alteia posibilitatea de a-si aduce aminte ca se pot trezi in acelasi mo­ment. Atunci cand au aranjat intalnirea, nici una dintre ele nu stia ca se vor simti amandoua atacate, atunci cand acest lucru se va intampla.

Aceasta, deoarece atunci cand au aranjat intalnirea, fiecare a luat contact cu intentiile celuilalt: de a cinsti si de a ajuta - nu de a face rau sau de a agresa. Nici una dintre ele nu si-a facut griji in privinta a ceea ce urma sa se intample, deoarece a avut incredere in intentia celuilalt. Amandoi au stiuT ca, orice s-ar intampla, totul va fi in regula.

Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune.

Ai spune doar: „Iarta-ma. Nu te-am vazut. Multumesc ca m-ai trezit. Acum voi fi mult mai atent'".


Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai.

Fap­tul ca il condamni pe cel care te-a izbit.

Faptul ca te condamni pe tine in­suti, pentru ca ai fost izbit.

De indata ce numim acest lucru abuz, pier­dem din vedere ce rol avem noi in toate astea.

Proiectam responsabilita­tea asupra altcuiva.

Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne ve­dem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca.;))

Nu asta s-a intamplat.

Aceasta e enorma autoinselare, uriasa min­ciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora.

Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pe­depsit in permanenta.

Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire Ia baza ca­reia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.

Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti impreuna, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt.

Puteti fi uluiti de izbitura. ii puteti spune celeilalte persoane ca sun­teti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul, intrebati. Verificati.

Comunicati in mod cinstit si simplu:

„Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut . Tu ce-ai simtit?"

A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac ( folosing persoana intai, "eu m-am izbit, m-a durut"- nu "tu m-ai izbit tu m-ai ranit"), sau o prezumtie de imixtiune, sau vinovatie. Este doar un mod sim­plu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.

O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil.

Nu poti ataca o persoana nevinovata.

Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita.

In acest moment, te-ai diso­ciat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil.

Totul, din cauza mandriei spi­rituale - totul, deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.

Renunta... Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis. In felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte.

Daca nu-1 intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi pro­priile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari.

Acestea spun multe despre tine si Foarte putine despre el.

Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreo­data in stare sa-ti vezi propria nevinovatie?

Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?

Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine si te obsedeaza.

Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati.

Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.

Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.

Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necu­noasterea.

O persoana aroganta nu evolueaza.

Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata - iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.

Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este fa­cut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt - fara condamnare si Fara judecata.

Paul Ferrini

sursa:http://www.esoterism.ro/ro/mandriespir.php

Starea psihica si IMUNITATEA

Sistemul imunitar a evoluat ca un instrument menit sa faca fata amenintarilor la adresa organismului, amenintari care provin deopotriva din interiorul si din exteriorul lui, fiind din acest punct de vedere un fel de al saselea simt.

Totusi, interactiunile sale cu celelalte sisteme organice (nervos/comportamental si endocrin/hormonal) ii confera sistemului imunitar nu atat imaginea unui simplu organ, cat mai degraba pe cea a unui component al unui sistem complex, care cuprinde mai multe puncte fizice din organism.

Spre exemplu, neurotransmitatorii sunt substante chimice prin intermediul carora celulele nervoase (inclusiv neuronii din creier) comunica unele cu altele.

Citokinele sunt echivalentii acestora in celulele sistemului imunitar.

Inainte se credea ca aceste doua sisteme functioneaza independent unul de celalalt, insa in prezent se stie ca amandoua procese produc si raspund la ambele tipuri de substante, ambele facand parte dintr-un unic sistem de aparare, integrat.

Stiinta care studiaza interactiunile dintre starea psihologica si sistemul imunitar este psihoneuroimunologia.

Tinand seama de bazele neurale ale emotiei, nu ar trebui sa ne mire faptul ca intre emotii si sistemul imunitar exista o corelatie.

La urma urmei, se stie de mult timp ca lezarea neuronilor din creier poate duce la aparitia unor probleme imunitare.

Leziunile cerebrale pot determina accentuarea sau reducerea raspunsului imunitar, in functie de zona din creier care a fost lezata.

Omul a stiut dintotdeauna ca anumite experiente stresante pot mari riscul de contractare a unei infectii, de imbolnavire si chiar de moarte.

Dupa decesul partenerului de viata, spre exemplu, mortalitatea in randul sotului supravietuitor creste. Putem spune deci ca unii oameni intr-adevar “mor de tristete”.

Stresul si deprimarea scad rezistenta la imbolnavire.

La nivel celular, depresia clinica este asociata cu un nivel scazut al apararii naturale a organismului impotriva infectiilor virale si bacteriene si a bolilor in general, din aceasta aparare facand parte limfocitele T si asa-numitele celule ucigase.

Aceasta ar putea insemna ca virusurile prezente pretutindeni in jurul nostru izbutesc sa treaca dincolo de bariera defensiva a organismului in perioadele de depresie, anxietate cronica sau alte tipuri de stres.

Unele virusuri prezente in corp, insa inactive, se pot activa in situatiile stresante. De aceea studentii sunt mai predispusi, de pilda, la aparitia herpesului in sesiunile de examen.

Eliminarea stresului, pe de alta parte, poate avea efecte contrare. In cadrul unui studiu, la subiectii homosexuali s-a inregistrat o dublare a reactivitatii limfocitare la numai o saptamana dupa ce li s-a spus ca nu sunt infectati cu virusul HIV.

Experientele placute (activitatile sociale distractive, jocurile sau sporturile) au efecte pozitive asupra sistemului imunitar timp de doua zile.

In schimb, consecintele imunosupresoare ale unor evenimente neplacute (discutii in contradictoriu cu seful sau un coleg de munca) dispar in mod obisnuit dupa numai o zi.

Absenta unor evenimente placute indica susceptibilitatea la o raceala mai corect decat prezenta unor evenimente usor stresante.

Daca stresul reduce apararea imunitara,

experientele placute au un efect protector impotriva imbolnavirilor.

Dovezile acumulate ani la rand sugereaza existenta unei corelatii intre depresie si bolile cardiace.

Prin ce mecanism actioneaza depresia?

Persoanele deprimate sunt caracterizate de un nivel ridicat al hormonilor de stres potential vatamatori, printre care cortizolul si noradrelina.

Acesti hormoni accelereaza ritmul cardiac, tulbura tiparele de somn, ridica tensiunea arteriala, maresc probabilitatea de formare a cheagurilor sanguine, sporesc procentul de colesterol “rau” si afecteaza ritmicitatea contractiilor cardiace.

Cortizolul poate predispune chiar la accesele de batai nergulate ale inimii numite aritmii.

Atunci cand depresia este vindecata, biochimismul organismului revine la normal si, adesea, aritmiile dispar.

Cum ne putem imbunatati starea de spirit?

Un program de viata stresant trebuie presarat cu activitati placute si distractive.

Oricat de evident ar putea parea acest lucru, multi “dependenti de munca” tind sa creada ca recreerea, somnul suficient si un regim sanatos sunt luxuri pe care nu si le pot permite, iar rezultatul este deseori aparitia unor maladii autoimune sau a sindromului de oboseala cronica.

Exista un neurotransmitator, anume serotonina, care are potentialul de a combate depresia, anxietatea, respectul de sine scazut, inhibitiile sociale si o serie de alte trasaturi nedorite ale personalitatii.

Nivelul de serotonina (provenita din aminoacizii proteinelor animale) poate fi sporit in diverse moduri.

Lumina soarelui ajuta, la fel ca si exeritiile fizice si somnul suficient.

In ultimul deceniu, s-a constatat ca inhibitorii selectivi de rebsorbtie a serotoninei, precum Prozacul, pot avea un efect dramatic asupra starii de depresie.

Iar acest efect la randul sau reduce excesul cronic de hormoni ai stresului, micsoreaza riscul de aparitie a bolilor cardiace si, posibil, pe cel de dezvoltare a maladiilor cu componenta imunitara.

SURSA:

http://www.citynews.ro/cluj/sanatate-16/starea-psihica-si-sistemul-imunitar-39208/

Maturitate

Asculta-ti fiinta.

Ea iti da in permanenta indicii cu un glas firav.

Nu striga la tine, asta e drept, insa daca stai si asculti putin, in liniste, ai sa incepi sa-ti dai seama cum esti.

Fii persoana care esti.

Nu inceraca niciodata sa fii altul, si vei deveni matur.

Maturitatea inseamna asumarea responsabilitatii de a fi tu insuti, indiferent de pret. Maturitatea inseamna sa risti totul.” Osho

Iti traiesti viata in libertate deplina fara sa iei seama ce spun altii.

Oamenii care tin seama de altii si de parerile lor sunt imaturi.

Ei depind de parerile celorlalti. Nu pot sa faca nimic autentic, nu pot sa spuna ce vor sa spuna, spun ce vor ceilalti sa auda.

Se gandesc mereu mai mult la ceilalti decat la propria lor persoana pretinzand ca sunt altruisti.

Defapt e vorba doar de o lipsa de asumare a raspunderii mascata sub un fals altruism.

Acesti oameni isi insusesc ideile altora de frica esecului.

Daca ajung la esec, ei pot da vina pe altii pentru ca le-au imprumutat gandirea si au actionat ca ei, deci ei sunt vinovati si de esecuri.

Realitatea e alta: fiecare e responsabil de esecurile lui si, cu cat actioneaza intr-un mod mai autentic, cu atat esecul are sanse mai mici sa apara.

Omului imatur ii lipseste partea aceea a psihicului care ne impinge la actiune si traieste intr-o stare latenta.

Principiul lui este: daca nu actionez, nu ma pot lovi de esec deci, sunt la adapost.

El uita ca daca nu actioneaza nu poate trai nici experienta succesului.

E adevarat ca actiunea ne duce si la esec dar, ne aduce si o doza mare de succes.

Daca e sa punem totul in balanta, ca oameni de actiune, balanta inclina in partea succesului, aceste trairi fiind mai dese decat cele ale esecului.

Daca traiesti in prezent, felul in care traiesti hotaraste cum va fi ziua de maine.

De ce oamenii nu constientizeaza? Daca sunt constienti, sufera. Aceasta somnolenta actioneaza ca un mijloc de protectie impotriva durerii.

Exista si un mare neajuns: daca esti somnolent ca sa nu simti durerea, nu o sa simti nici placerea.

Trebuie sa fim constienti atat de durere cat si de placere deoarece acestea nu sunt fenomene separate.

Maturitatea inseamna constientizare.

Constientizarea trebuie aplicata in toate domeniile vietii tale, in toate starile in care te afli, experientele pe care le traiesti.

Sa fii constient de toate, sa le traiesti la maxim indiferent de valenta lor pozitiva sau negativa.

Fiecare experienta care ni se ofera trebuie traita si merita toata atentia noastra.

Oamenii fug de experientele dureroase si atunci cand li se intampla prefera sa nu se gandeasca la ele, sa le arunce acolo undeva in speranta ca acestea se vor pierde in neant si vor disparea total din viata lor.

In realitate lucrurile nu stau asa.

Inconstientul nostru nu e un sac fara fund in care poti impinge la nesfarsit toate suferintele.

Acestea vor iesi odata si-odata la suprafata si ne vor izbi in cel mai dureros mod posibil.

E bine sa le traim pe toate la randul lor, una cate una.

Atunci cand avem momente de fericire, ne bucuram de ele, le traim de cele mai multe lor la intensitate maxima, profitam din plin de existenta lor in viata noastra.

De ce nu am actiona in acelasi mod cand viata ne cadoriseste cu experiente neplacute? Sa le traim si sa fim constienti de existenta lor, fara a ne scufunda in depresia produsa de ele.

Un om matur se bucura atunci cand are momente pozitive, se intristeaza cand are momente negative, e constient de existenta ambelor si stie ca toate aceste evenimente sunt parte din el, din existenta lui, rezultat al alegerilor facute de el de-a lungul timpului.

Ceea ce traieste azi e rezultatul actiunilor de ieri.

Prezentul e partea cea mai importanta a vietii noastre si multi dintre noi alegem sa traim intr-o stare de amorteala continua, sa nu fim constienti de clipa prezenta, ancorandu-ne in faptele din trecut sau in scenariile de viitor.

Uitam sa luam parte la propria viata, sa fim constienti de ceea ce traim.

De azi ma maturizez si sunt constienta de toate trairile mele, sunt parte activa in viata mea, iau parte la sentimentele mele, la relatiile mele, la actiunile mele, la comportamentele mele.

Tot ceea ce fac, fac intr-un mod constient, ochii mereu deschisi pentru a putea privi tot ce ma inconjoara, gandirea neadormita pentru a putea procesa evenimentele din viata mea, sufletul deschis la orice fel de simtiri, de sentimente profunde, indiferent de natura lor.

Pana la urma, acesta capacitate a noastra incomensurabila de a simti ne face oameni maturi.

Un om matur daruieste iubirea fara a pretinde nimic in schimb.

Iubirea poate avea trei dimensiuni: dependenta, independenta si interdependenta.

Dependenta si independenta sunt forme ale iubirii imature, gasindu-se fiecare intr-o extrema.

In primul caz, dependenta, cele doua parti ale cuplului, sau numai una, se afla intr-o relatie de dependenta cu cealalta.

Partenerii se poseda unul pe celelalt, fiecare il reduce pe celelalt la un bun de consum.

Nu pot avea o viata separata, intimitatea dispare si tot ce au este o viata comuna lipsita de bucurii sau cu mult prea putine bucurii, decat ar avea nevoie spiritul uman.

Cel de-al doilea caz, independenta, se afla in extrema cealalta: partenerii nu au decat o viata personala, in general viata in doi se rezuma la un raport pur fiziologic si la prezenta, unul la bratul celuilalt la diverse evenimente sociale, dar foarte rar.

Viata de cuplu nu mai are loc datorita vietii personale, nevoia de iubire nu este hranita deoarece partenerii par de obicei indiferenti.

Interdependenta este paradisul.

Aici se poate vorbi despre iubirea matura.

Cele doua parti ale cuplului sunt intr-o sincronizare perfecta.

Viata de cuplu nu o inabusa pe cea personala a fiecaruia.

Aici libertatea este la ea acasa, partenerii se accepta reciproc, nu-si ingradesc unul altuia personalitatea.

Fiecare este lasat sa se exprime liber.

Cei doi ofera iubire fara sa ceara nimic in schimb.

Dragostea nu e o moneda de schimb: iti dau dragoste, imi dai stabilitate. Nu! Aceasta nu e iubirea matura.

Omul matur iubeste pentru ca are iubire de daruit, el nu pretinde nimic in schimb si tocmai de aceea primeste.

In ceea ce priveste iubirea, dictonul “cere si ti se va da”, nu functioneaza. Iubirea nu e ceva ce se cerseste.

Omul matur o daruieste si o va primi de la un om la fel de matur.

Omul devine matur in clipa in care inceteaza sa mai aiba nevoie de iubire si incepe sa daruiasca.

Iubirea lui nu e dependenta, el iubeste indiferent daca este sau nu iubit de celalalt.

Atunci iubirea nu e o relatie, e o stare.

Cand depinzi de celalalt exista intotdeauna nefericire, pentru ca dependenta inseamna sclavie. Atunci incepi sa te razbuni in moduri subtile pentru ca cel de care depinzi are putere asupra ta si asta te intriga.

Cand esti dependent celelalt incepe sa te infometeze, sa-ti ofere tot mai putin astfel incat sa devi tot mai dependent. Intr-o relatie de dependenta se da o lupta continua pentru putere.

“Iubirea nu poate inflori in dependenta, iubirea este o floare a libertatii.” Osho

Atunci cand doi oameni imaturi intra intr-o relatie isi cersesc unul altuia iubire si aceasta relatie se termina intr-o dramatica suferinta deoarece nici unul nu are de oferit, amandoi cersesc.

Faptul ca celalalt are iubire, a fost doar o idee de-a ta. Ce vina are el?

Celalalt nu are nicio obligatie sa corespunda asteptarilor tale. Si tu l-ai inselat.

El spera ca iubirea sa vina de la tine.

Cand amandoi sunteti imaturi, de unde sa vina? Amandoi sunteti nefericiti.

“Maturitatea inseamna ca ai ajuns acasa.” Osho

Cu cat omul patrunde mai adanc in sine, cu atat e mai matur.

Coboara adanc in tine fara teama de ce ai sa gasesti acolo. Vei accepta tot ce vei gasi acolo si astfel vei atinge maturitatea.

“Oamenii cred ca a imbatrani inseamna a deveni matur, ceea ce nu e adevarat. Batranetea apartine corpului.” Osho

Daca treci printr-o experienta constientizand-o, acea exprienta devine maturitate.

Omul matur nu comite niciodata aceasi greseala de doua ori. Cu fiecare experienta intelegerea ta evolueaza.

sutsa:

http://www.casasufletului.ro/25/ma-maturizez/