Ochii tai exprima sanatatea ta - afla cum

Iridologie

Iridologia este stiinta diagnosticarii unor afectiuni, predispozitii, modificari de functii si structura ale unor organe sau tesuturi, pe baza studiului atent al culorii, semnelor , structurilor si modificarilor irisului uman. Iridologia este o metoda de observare care consta in examinarea irisului pacientului si in notarea semnelor pentru a se ajunge la un diagnostic medical imediat, fiind totodata o metoda indispensabila pentru cei care incearca sa intocmeasca o anamneza corecta si sa trateze organismul bolnav. Irisul poate fi considerat proiectia externa a creierului, astfel ca, irisul devine un ecran al sistemului nervos, dandu-ne informatii concrete despre starea functionala a intregului organism. Diagnosticarea dupa iris permite confirmarea rapida a starii de sanatate a pacientului si alegerea corecta a terapiei potrivite. Iridologia este stiinta care analizeaza toate modificarile care apar in iris, modificari care sunt generate de afectiuni ale corpului uman in ansamblu. Irisul reprezinta o proiectie holografica a intregului organism si fiecare organ are pe harta irisului o anumita localizare. Desi, la prima vedere iridologia pare o stiinta noua, realitatea este cu totul alta, iridologia fiind o metoda de diagnosticare veche, inca de pe vremea lui Tutankamon. Primele marturii provin de la medicul sau, El Ask, acesta dandu-ne informatii valoroase, ca medic si iridodiagnostician, pe doua papirusuri de 50 de metri fiecare, care se afla in deplina siguranta in arhivele Vaticanului. In aparitia si dezvoltarea iridologiei se disting doua etape: - iridologia antica - iridologia moderna Iridologia antica Numeroase descoperiri istorice ne dovedesc ca iridologia a fost folosita din cele mai vechi timpuri in Egiptul antic. In muzeul din Cairo exista pietre rupestre in care apar insemnari ale irisului si zone marcate ale acestuia. Tot aici, apar insemnari referitoare la modificarea coloritului ochiului. Astfel, cititul bolilor in ochi le-a fost cunoscut caldeenilor din Babilon. In medicina greaca, iridologia este definita ca „stiinta ezoterica“, aceasta fiind mai departe impartasita de medicii – preoti discipolilor care primisera initierea. In Vechiul Testament ni se confirma ca „arta cititului in ochi“ era cunoscuta.„ …….un om firav si cu spinare incovoiata, sau cu o pata in ochi, nu se va apropia de altar pentru a oferi jertfe eternului, pentru ca are un defect fizic“. Chiar si Paracelsus a fost fascinat de iridologie astfel ca, in secolul XIV – lea, a evocat principiul de baza al iridologiei: „Ganditi-va la ochi, cu cata arta este construit si cu cata finete corpul si-a imprimat anatomia in imaginea sa ……'' Iridologia moderna Iridologia moderna se dezvolta spre sfarsitul secolului XIX – lea prin intermediul a doua personalitati: - medicul si homeopatul Ignaz von Peczely (1826 – 1919) - preotul Niels Liljequist (1851 – 1926) Ignaz von Peczely s-a nascut in ianuarie 1826 in Ungaria, intr-o localitate de langa Budapesta. La varsta de 11 ani salveaza o bufnita prinsa intre crengi in gradina sa si din greseala ii fractureaza piciorul. Atunci si-a propus sa-si indrepte greseala, tratand piciorul bufnitei pana cand s-a vindecat. Astfel el a observat in partea inferioara a ochiului bufnitei un semn intunecat care, pe masura ce timpul trecea, se deschidea la culoare, devenind tot mai sters. Aceasta observatie l-a surprins atat de mult incat a generat punctul de plecare al cercetarii sale in domeniul iridologiei. Intamplarea nu a facut decat sa ii confime ca acea pata, acum deschisa la culoare, era semnul unei fracturi avute si intre timp vindecate. Dupa bacalaureat participa la revolutia ungara si este inchis. Dupa eliberare el este nevoit sa-si ingrijeasca mama grav bolnava, reusind s-o salveze prin intermediul homeopatiei, ceea ce a atras atentia multor persoane, care i-au solicitat sfatul. Imbinand iridologia cu homeopatia, face progrese remarcabile, ceea ce i-a atras invidia unor medici din colegiul alopat, fiind acuzat de un medic renumit de sarlatanie. Acesta a incercat sa-i distruga imaginea publica, dar, o singura intalnire cu tanarul Peczely l-a facut sa-si schimbe parerea. In decursul intalnirii, Peczely, printr-o simpla observare a ochiului, i-a enumerat afectiunile si bolile pe care le depistase. Dupa aceasta experienta, Peczely, in varsta de 36 de ani, se inscrie la Facultatea de medicina din Viena, dandu-si seama ca o pregatire medicala ii era indispensabila pentru aprofundarea cercetarilor sale. In anul 1886, medicul Peczely, publica intr-o revista homeopata lunara, prima sa lucrare de iridologie in cuprinsul careia a stabilit in iris o localizare a organelor interne si a descoperit o topografie a irisului. In anul 1911 se stinge din viata medicul Peczely, parintele iridologiei moderne, cel care a reusit sa raspandeasca in lume stiinta iridologiei. In timp ce in Ungaria medicul Peczely elabora teoriile sale privind iridologia, in Suedia traia Niels Liljequist, care inca de la varsta de 8 ani s-a dedicat cercetarii ochilor. In 1864 acesta isi fractureaza doua coaste si observa ca alterarile fizice duc la modificari ale irisului. La varsta de 14 ani, datorita administrarii unui vaccin i s-a inrautatit brusc starea de sanatate si suferea des de scrofuloza, gripa, malarie si reumatism, ceea ce a necesitat o perioada intensiva de tratament, fiindu-i administrata chinina. Astfel, el a observat ca irisul ochilor sai si-a modificat treptat culoarea. Cam in aceeasi perioada de timp se remarca urmatoarele personalitati in iridologie: Diagnosticarea dupa iris ne da indicatii privind constitutia (factorii genetici si evolutia lor), dispozitia (predispozitia spre anumite boli) si diateza (reactia la tratament) pacientului. Tipuri constitutionale In iridologie se disting urmatoarele tipuri constitutionale: - constitutia limfatica - constitutia hematogena - constitutia combinata sau mixta Constitutia limfatica este reprezentata de ochii albastri - limpezi, medii, inchisi la culoare pana la gri, adeseori avand conturul evidentiat, ceea ce le da o culoare mai deschisa. In mod normal, la nastere, irisul este albastru dar, ulterior, in primii ani de viata, aparitia pigmentului duce la disparitia culorii albastre si aparitia culorii definitive. Bineinteles ca folosirea vaccinurilor, a antibioticelor si a diverselor substante toxice determina pigmentarea irisului si duce la inrautatirea starii de sanatate a copiilor, ducand la slabirea sistemului imunitar prin invadarea organismului cu metale grele care determina aparitia alergiilor. Caracteristicile constitutiei limfatice sunt: - o permanenta hiperiritabilitate a sistemului limfatic care cauzeaza alergii; - predilectie catre boli cataralice (inflamatie acuta sau cronica a mucoasei unui organ adesea insotita de secretie abundenta) in copilarie; - sistemul limfatic reactioneaza simpaticoton (stare de dezechilibru a functiunii sistemului nervos vegetativ cauzata de exagerarea activitatii sistemului nervos simpatic); - predilectie catre boli reumatice degenerative; - functiile de eliminare ale rinichilor si pielii trebuiesc intensificate; - predilectie spre dermatite, psoriazis si eczeme; - insuficienta circulatorie cu senzatie de oboseala; - anemie, trombocite si lipide scazute, colesterol scazut. Constitutia hematogena este reprezentata de persoane cu irisuri de culoare cafenie, cu conturul intens pigmentat. De fapt, este vorba de o structura catifelata care este acoperita de pigmenti de melanocite (care duc la pigmentare datorita acumularii difuze de melanina). Acesti pigmenti au rolul protector de a apara retina si cavitatea posterioara a ochiului la persoanele care traiesc de mai multe generatii in zone caniculare. Caracteristicile constitutiei hematogene sunt: - probleme ale sangelui si circulatiei acestuia; - stagnarea sangelui in vene datorita hipervascozitatii; - stress si nervozitate; - insuficienta metabolica a ficatului, a vezicii si pancreasului; - tulburari gastrointestinale; - deficienta in asimilarea mineralelor esentiale ca: iod, cupru, fier, arsenic; - tulburari glandulare exocrine si endocrine; - ateroscleroza si depunerea de calculi biliari; - tumori; - depresii si tulburari de comportament. Constitutia mixta, combinata sau biliara este reprezentata de irisul mixt, care este rodul incrucisarii dintre un parinte cu iris albastru (limfatic) si unul cu iris de culoare inchisa (hematogen). La irisul combinat se pot observa zone care nu sunt suficient pigmentate, ceea ce arata ca acele organe au o slabiciune ereditara. Astfel, irisul mixt (verde) este de fapt irisul albastru sau gri peste care se suprapune un strat galben sau maron deschis, ceea ce duce la pigmentarea acestuia. Caracteristicile constitutiei mixte : - probleme hepatice si la nivelul parenchimului hepatic; - probleme ale vezicii biliare, in mod deosebit colecistele; - dischinezii biliare; - insuficienta digestiva; - tulburari ale sistemului endocrin. Avantajele iridologiei : - este o metoda de diagnostic neconventionala practicata de medici si naturopati din intreaga lume; - propune o metoda alternativa de diagnostic, rapida si eficienta; - arata predispozitiile genetice; - tehnica valoroasa pentru diagnosticarea preventiva si orientarea catre diverse tipuri de terapii; - se diagnosticheaza disfunctiile si astfel se pot preveni foarte multe afectiuni; - se analizeaza modificarile de textura si de culoare ale irisului; - permite stabilirea unui tratament personalizat in functie de cauza bolii, adica permite aplicarea principiului ca trebuie tratat bolnavul si nu boala, astfel incat pe langa recomandarea unor remedii se fac deasemenea indicatii privind modul de viata si regimul alimentar necesar; - stabileste cauzele care au condus la aparitia unei anumite boli. sursa: http://www.phyto-sapiens.ro/index.php/iridologie Simona Bostan Passau, 25.11.2008

Cine spune ca floarea trebuie sa fie rosie si tulpina verde?

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala.

Baietelul era mic, iar scoala era mare.

Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor:

“- Astazi o sa facem un desen”.

“- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis

“- Asteptati!, nu începeti înca!”.

Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.

“- Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara.

“- Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:

“- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”.

Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.

“- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:

„- Astazi o sa facem ceva din argila”.

„- Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„- Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

„- Asteptati, va arat eu cum se face!”.

Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca.

„- Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:

„- Astazi o sa facem un desen!”.

„- Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:

„- Tu nu vrei sa desenezi?”.

„- Ba da!”, a zis baietelul.

„- Ce desen facem?”.

„- Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.

„- Cum sa-l fac?” zise baietelul

„- Cum îsi place tie!” raspunse ea

„- Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul

„- Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.

„- Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”

„- Nu stiu!” zise baietelul

Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala:

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca ” Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru… nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.

sursa:http://www.povesticutalc.ro/povesti-Floarea-rosie.html

Armonie intre CORP- MINTE- SUFLET

Cateva idei ale unei filosofii de viata SANATOASE:


• Suntem 100% responsabili pentru toate experientele noastre;

• Fiecare gand pe care il gandim creaza viitorul nostru;

• Puterea este intotdeauna in momentul prezent;

• Cand ne iubim cu adevarat pe noi insine totul in viata noastra merge bine;

• Daca vrem sa fim sanatosi trebuie sa ne eliberam de trecut si sa iertam pe toata lumea;

• Resentimentul, criticismul, sentimentul de vinovatie si de frica sunt cele care cauzeaza cele mai multe probleme de sanatate;

• Pentru a fi sanatos si armonios trebuie sa abordezi fiinta umana total, pe toate cele trei planuri: trup, minte si suflet;

• Noi cream fiecare boala in corpul nostru deoarece corpul este oglinda gandurilor si crezurilor noastre interioare. Daca vrem sa-l ascultam, corpul nostru ne vorbeste mereu. Fiecare celula din corpul nostru raspunde fiecarui gand pe care il avem si fiecarei vorbe pe care o rostim.

http://www.bodymindspirit.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=108&Itemid=15

Regula celor 3 opturi

Nu uitaţi de regula celor trei opturi!

La întrebarea ce înseamnă a avea un stil de viaţă sănătos, domnul academician Ovidiu Bojor răspunde prin exemple concrete: „În primul rând, trebuie să respectăm legile naturii, nu să le schimbăm.

Sintetic, este vorba despre respectarea celor trei opturi: opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă tot activă şi opt ore de somn.

Primul opt înseamnă, indiferent de activitate, fizică sau intelectuală, concentarea maximă în ceea ce facem, cu mici pauze de relaxare, de cinci minute, indiferent dacă suntem la masa de lucru, în faţa computerului sau pe şantier.

Al doilea opt, odihna activă, nu înseamnă să stăm cu ochii în tavan sau în faţa televizorului, ci să facem ceea ce ne place cel mai mult: plimbări pe jos, cu bicicleta sau pe role, înot, gimnastică aerobică, dans, concerte, teatre, inclusiv treburi gospodăreşti.

Al treilea opt, somnul, trebuie reglat după ceasul biologic al fiecăruia şi corectat după fusul orar atunci când ne deplasăm pe distanţe lungi. Aceasta se realizează cu ajutorul biomelatoninei. Tot aici se încadrează evitarea stresului, evitarea poluării exogene şi mai ales a celei endogene, ce se referă la alimentaţie”.

Şapte paşi pentru o alimentaţie chibzuită

Vom prezenta regulile pe care domnul Ovidiu Bojor le consideră de bază într-o alimentaţie echilibrată şi care fac parte din întregul stil de viaţă sănătos pe care trebuie să-l adoptăm:

1. Alimentaţia să fie cât mai naturală şi mai puţin prelucrată culinar şi industrial;

2. Să nu uităm că în decursul evoluţiei noastre nu am fost şi nu suntem nici carnivori, nici ierbivori, ci omnivori. Cele trei grupe de bază - glucidele, proteinele şi grăsimile - trebuie procurate atât din regnul vegetal, cât şi din cel animal, într-o proporţie bine echilibrată. Copilul, adolescentul până la 18 ani trebuie să consume proteine şi grăsimi animale pentru a se dezvolta fizic şi psihic. Voi da un exemplu: sunt anumite secte ce recomandă un regim pur vegetarian, începând de la înţărcarea copilului şi până la sfârşitul vieţii. S-a constatat că acest mod de alimentaţie în perioada de creştere are ca rezultat copii sau tineri retardaţi mental, intelectual, psihic;

3. Foarte mulţi nu ştiu să mănânce, înfulecă! Este necesar ca primul contact cu alimentul să fie cel vizual, apoi cel gustativ şi în final cel digestiv.

Trebuie mestecat cel puţin de zece ori fiecare aliment, deoarece prima digestie se întâmplă în cavitatea bucală. Am observat că persoanele predispuse la obezitate îngurgitează rapid alimentele, având tot timpul cavitatea bucală plină înainte de a înghiţi. Aceasta se numeşte lăcomie;

4. Sunt recomandabile patru-cinci mese moderate pe zi în loc de una-două săţioase, dintre care cea mai consistentă seara târziu. Micul dejun şi masa a doua trebuie să fie cele principale, iar următoarele, din ce în ce mai uşoare. Voi da exemplul alpiniştilor, care se trezesc devreme, pe la ora 5:00, mănâncă bine, consistent, apoi încep urcuşul, ce presupune un efort fizic considerabil. După o scurtă odihnă, la umbră, mănâncă prânzul la ora 12:00. Accentuez, după o scurtă odihnă, care înainte era o scurtă rugăciune, adică reculegere înainte de masă, nu ca acum, cu ochii în televizor, acasă, sau în zgomotul strident al difuzoarelor date la maximum în restaurantele româneşti;

5. Este greşit şi obiceiul de a bea apă sau sucuri comerciale înainte sau în timpul mesei, deoarece acestea diluează sucurile gastrice atât de necesare unei bune digestii. Înainte de masă, cei care nu suferă de hiperaciditate pot să bea 50 ml de băutură amară din plante, slab alcoolică;

6. Tot înainte de mesele principale se recomandă în alimentaţia mediteraneană, în special în cea franceză, la început o salată de legume crude, apoi felul doi sau trei, iar la sfârşit, după câteva minute, fructele. În felul acesta, leucocitele rămân la un nivel normal;

7. Preventiv sau curativ, în afecţiunile cardiovasculare, diabet, în bolile canceroase, regimul alimentar individualizat trebuie să fie prescris de medicul nutriţionist şi nu din auzite de la vecini, prieteni sau diletanţi în acest domeniu.

„Alimentul să vă fie medicament, medicamentul să vă fie aliment!” (Hipocrate)

ovidiu.bojor@yahoo.com

sursa: http://www.taifasuri.ro/home/sanatate/2123-academician-ovidiu-bojor-legile-naturii-trebuie-respectate-nu-schimbate.html

Esti special.. stii de ce?

---

Esti special (Pancinello), de Max Lucado

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.

De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.

Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.

Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!!

Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.
- Este clar ca nu e bun de nimic!

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.

In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!

Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.
- Pe Eli?
- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.
- Dar de ce?
- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.

Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!

Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.
- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…
- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!
- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!
- Chiar nu-ti pasa?
- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!

Pancinello incepu sa rada:

- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!

Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
- Stiu, mi-a povestit despre tine.
- De ea de ce nu se prind etichetele?
- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
- Cum adica?
- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
- Pai, nu prea…
- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!

Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”

Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…

de Max Lucado
www.maxlucado.com

http://www.damaideparte.ro/index.php/esti-special-pancinello-de-max-lucado/747/2/

Lucruri pe care orice femeie "este important sa le stie"

DIN EXPERIENTA UNEI OCTOGENARE:

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau
inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata
asta.....sau nu este nevoita sa faca asta


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau
pentru o intalnire cu cineva "visat" si care
trebuie sa fie gata intr-o ora


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o tinerete pe care sa o lase multumita in urma


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un trecut suficient de "suculent", pe care il va
putea povesti cind va fi batrina


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien
negru de dantela....


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa
rida.......si una care sa o lase sa plinga

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o piesa de mobila buna care sa nu
fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin
si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se
simta onorati


O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
sentimentul de control asupra destinului ei

O FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.


FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste
si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa
prietenia.


FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
cind poate sa insiste mai tare........si cind trebuie sa
plece.



FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea
soldurilor sau natura parintilor sai.


FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ca, poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a
terminat...


FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ce trebuie sa faca, sau sa nu faca, pentru a fi iubita mai
mult...

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa traiasca singura.......chiar daca ei nu-i place
asta...


FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea
nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala.



FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o
luna......si intr-un an.

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti

• 
  

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo! - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.
…………………………………………………………………………

Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.

Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.

Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.

In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!

…………………………………………………………………………

Un tata si fiul sau mergeau prin munti. Fiul s-a lovit de o stanca, si din cauza durerii a strigat:
- Aaaaahhhhh!
Surprins, auzi o voce repetand cuvintele sale:
- Aaaaahhhhh!

Curios, copilul striga:
- Cine e acolo?
Din nou, ecoul il aduse inapoi cuvintele:
- Cine e acolo?

Copilul isi intreba tatal:
- Ce se intampla?
- Sunetul care se aude se numeste “ecou”, el se aseamana mult cu VIATA, pentru ca si ea iti intoarce tot ceea ce faci si spui!

Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara. Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.