Implinirea in relatia de cuplu


Iubire, romantism, tandrete, implinire prin dragoste, iata o tema ce pare ca niciodata nu a fost epuizata, care ne preocupa si ne face sa ne punem in permanenta intrebari.

Ce este romantismul? Este suficienta o dragoste romantica pentru ca o relatie de cuplu sa reziste in timp?

Ce este iubirea matura, realista? De ce anume au nevoie cei doi parteneri pentru a putea dezvolta o relatie solida si implinita?

Compromisurile au si ele rost in relatia de cuplu, sau dimpotriva, o pot denatura?
Ce inseamna oare sa iubim neconditionat?

Iubirea e suficienta pentru a ne simti impliniti, fericiti, sau e nevoie sa avem grija si de propria dezvoltare personala?

In literatura de specialitate s-a incercat chiar o clasificare a iubirii, prin conceptualizari precum: iubirea romantica, pasionala, iubirea bazata pe prietenie, etc,...

Personal, consider insa ca iubirea este unica pentru fiecare cuplu in parte si este dificil ca aceasta sa fie etichetata. Iubirea dintre doi oameni este un sentiment puternic si viu, si, tocmai pentru ca este vie, se transforma, putand sa se adanceasca si sa se imbogateasca, in timp, sau, dimpotriva, sa dispara. Iubirea romantica, pasionala sau bazata pe prietenie sunt doar niste concepte si nu pot cuprinde tot ceea ce traiesc, in mod real si autentic, doi oameni care se iubesc sau s-au iubit candva.

Iubirea poate suferi transformari de-a lungul timpului: de la dragostea de inceput, cand cei doi plutesc, sunt fericiti si indragostiti si isi idealizeaza partenerul sau partenera, la o dragoste matura, bazata pe iubirea partenerului, asa cum este el, de fapt, si nu asa cum ni-l dorim sau imaginam noi.

Aceasta confruntare dintre imaginea idealizata a partenerului si imaginea sa reala produce, de obicei, multa suferinta si unele cupluri chiar ajung sa se desparta in urma acestei confruntari.

Cuplurile armonioase sunt cele in care cei doi au reusit sa se accepte si sa se iubeasca neconditionat, asa cum sunt ei, si in care fiecare reuseste sa isi pastreze atat identitatea proprie (fara a fi inghitit sau sufocat de partener), cat si relatia.

In privinta compromisurilor in relatia de cuplu, daca sunt sau nu utile, cred ca aceasta depinde de cum le definim.

Daca le definim drept o cale de mijloc, care implineste nevoile ambilor parteneri, in care fiecare renunta la ceva, dar si castiga ceva, atunci sunt acceptabile in relatia de cuplu.

Nu este in regula insa si relatia se poate deteriora semnificativ, atunci cand unul dintre parteneri renunta in mod constant la el, la ceea ce isi doreste, spera, la valorile si nevoile sale profunde, doar de dragul celuilalt sau pentru a ramane in relatie.

Fiecare dintre parteneri trebuie sa aiba grija atat de relatia de cuplu, cat si de propria personalitate si propriile nevoi. Este vital ca fiecare sa isi dezvolte armonios personalitatea, facand lucrurile care il implinesc, sa caute satisfactia si fericirea atat prin fortele proprii, cat si in cuplu.

O persoana nemultumita de sine si de ceea ce a facut pe plan profesional, de exemplu, va aduce o mare parte din aceste nemultumiri si frustrari si in relatia de cuplu.

Pentru a avea o relatie de cuplu implinita, comunicarea si intelegerea reciproca sunt vitale. Iubirea are nevoie de grija si ocrotire, de asumare constienta a implicatiilor sale si de lupta.

Daca privim iubirea ca pe un foc, este important ca ambii parteneri sa mentina focul viu, altminteri exista riscul stingerii acestuia si transformarii sale in cenusa.

Iata si cateva aspecte care pot ajuta la mentinerea iubirii in relatia de cuplu, pe termen lung:

- comunicarea si intelegerea reciproca: exprimarea starilor si a sentimentelor pozitive, dar si mai putin placute sau comode ce intervin intre cei doi;

- intelegerea si toleranta fata de nevoile partenerului de cuplu;

- bucuria de a fi impreuna, partenerii sa se poata privi cu uimire, ca si cum s-ar descoperi unul pe celalalt in fiecare zi;

- exprimarea tandretii, atat la nivel corporal, cat si verbal;

- micile gesturi zilnice, frumoase;

- respectul reciproc, libertatea;

- o atitudine sanatoasa in relatie, fara a proiecta problemele proprii sau supararile asupra partenerului;

- fara reprosuri si invinuiri reciproce, atunci cand cuplul intampina dificultati;

- capacitatea de a ierta si de a transforma conflictele in ceva pozitiv din care ambii parteneri invata cate ceva.


sursa: http://www.despresuflet.ro/forum/cuplu-f19/implinirea-in-relatia-de-cuplu-t1693.html