Tulburarile afective

Majoritatea cercetarilor care s-au ocupat cu studierea personalitatii dizarmonice a delicventilor minori si tineri, au reliefat insuficienta lor maturizare afectiva si diferite stari de dereglare a afectivitatii acestora.

Insuficienta maturizarii afective se caracterizeaza, printre altele, prin:

lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea sugestibilitatii;

insuficienta dezvoltarii autocontrolului afectiv, legat de cunoasterea insuficienta si capacitatea de stapanire a reactivitatii emotionale;

slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor, indeosebi a celor morale.

Toate acestea duc la lipsa unei capacitati de autoevaluare si de evaluare adecvata, la lipsa obiectivitatii fata de sine si fata de altii.

Dintre starile de dereglare a afectivitatii intalnite la delicventi amintim:

starile de frustare afectiva si sentimentele de frustare,

conflicte afective, instabilitatea (labilitatea) afectiva,

ambivalenta afectiva,

absenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste.

a. Starile si sentimentele de frustare

Frustrarea este o stare afectiva negativa care apare atunci cand individul intalneste in calea sa un obstacol care il impiedica sa-si satisfaca o trebuinta.

Frustrarea este, de fapt, experienta afectiva a esecului, trairea mai mult sau mai putin tensionata si dramatica a nereusitei si a privatiunii.

Ceea ce este caracteristic frustrarii este “constiinta unei stari de privatiune, care va da nastere unei stari emotionale, unei nevoi de descarcare, stare explicata uneori prin reaua intentie a altuia, alteori prin propriile incompetente, sau in unele cazuri este nedeterminata, subiectul frustrat neputand-o lega de o cauza adevarata, reala.

Starea de frustrare se manifesta, deci, printr-o tensiune afectiva marita si in functie de echilibrul emotional, de structura afectiva, de caracteristicile si trasaturile caracteriale – individul poate ajunge la un comportament dezorganizat, care sa se desfasoare intr-un mod anarhic sau deviant.

Frustrarile pot determina pe planul personalitatii caderea franelor normative, scaderea valorii normelor socio-morale, ceea ce duce adesea la optarea pentru folosirea unor mijloace “mai eficiente” pentru satisfacerea trebuintelor, indiferent de valoarea lor normativa, individul apeland la mijloace nelegale si ajungand, deci, la infractiuni.

Numeroase cercetari au relevat faptul ca, alaturi de alti factori, toleranta redusa la frustrare, aparuta ca urmare a acumularii unor multiple situatii si stari de frustrare, sta la originea multor defecte de adaptare, inclusiv la originea delicventei.

De asemenea, cercetarile efectuate la delicventii minori cu ajutorul Testului de aperceptie tematica releva proiectarea in istorioarele intocmite de subiectii delicventi a starilor si sentimentelor de frustrare afectiva, de privare materiala etc., in mult mai mare masura.

Acumularea frecventelor starii de frustratie pe parcursul anilor au ca efect scaderea tolerantei frustrarii.

Din aceasta cauza, in situatii tensionate, minorii si tinerii vor apela adesea la reactii agresive. Acest lucru a fost pus in evidenta si de cercetarile in care delicventilor minori li s-a aplicat Testul de frustrare Rosenzweig.

Testul a relevat faptul ca delicventii minori nu au capacitatea de a minimaliza importanta obstacolelor, de a le considera ca fiind nonfrustrante, avand deci, o toleranta redusa la frustrare.

Tocmai de aceea ei prezinta o puternica trebuinta de aparare a eului, manifestata prin reactii agresive fata de persoanele frustrante.

La delicventii minori, cresterea tensiunii psihice datorate frustratiei necesita o descarcare rapida, care adesea se manifesta prin reactii si acte agresive.

b. Instabilitatea emotionala (labilitatea afectiva).

Dupa cum spune Vasile Pavelcu, “conflictele afective pot duce la sciziunea si dezintegrarea personalitatii.

Unitatea gandirii si actiunii are la baza unitatea si sensibilitatea echilibrului afectiv”.

c. Agresivitatea

Instabilitatea emotionala se asociaza adesea cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delicvential si la savarsirea unor infractiuni prin acte de violenta.

Tiberiu Bogdan arata ca agresivitatea rezida in acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan verbal care obisnuit dar nu in mod necesar, constitue o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara.

Rezultatele unor investigatii arata ca multi delicventi minori care au savarsit furturi prezinta agresivitate si instabilitate emotionala, declansate si exacerbate de imprejurarile de viata familiala si extrafamiliala disfunctionale.

Pe langa tinerii infractori proveniti din familii fara garantii morale, sunt si cei care “au fost scapati din mana”, ca urmare a lipsei de supraveghere si de indrumare.

Parintii minorilor care au ajuns infractori nu au acordat deloc, pe parcursul copilariei si adolescentei, sau au acordat insuficient timp educarii lor adecvate.