Prin el transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organele sunt mai bine irigate, mai bine oxigenate, organismul se repara, se invioreaza, intinereste.
Pornind de la faptul ca hipofiza este glanda care are cea mai mare legatura cu afectivitatea, explicabile prin conexiunile nervoase interne intre sistemul nervos central si glanda mai sus amintita, medicii au constatat ca intregul sistem hipofizo-hipotalamic este receptiv cand "la periferie se zambeste" sau se rade si prin subordonare neuroendocrina influenteaza in bine intregul organism.
Asa s-a ajuns la folosirea "zambetului" ca factor terapeutic. S-au introdus in clinici in loc de medicamente pentru anumite categorii de bolnavi, "sedinte" cu exercitii de "terapie prin zambet".
Bolnavii ajutati de personalul medico-sanitar se privesc in oglinda si exerseaza destinderea muschilor mimicii in zambet. Din punct de vedere estetic, dar si al comunicarii interumane prin mesajul nonverbal al limbajului mimic, zambetul aduce lumina si frumusete celui ce-l poarta.
Din intelepciunea popoarelor antice s-a transmis pana la noi un mesaj si un indemn cu privire la zambet:
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El imbogateste pe cei ce-l privesc, fara a-i face mai saraci pe cei ce-l daruiesc. El ia numai o clipa, dar amintirea sa dainuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atat de bogat sau puternic incat sa treaca in viata fara el si nimeni nu este atat de sarac ca acela care poate fi imbogatit prin el. Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca si este semnul prieteniei. El aduce odihna celor truditi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi si necajiti. Cu toate acestea zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat, pentru ca el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit. Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are nevoie mai mare de un zambet decat acela care NU-L POATE DARUI".
Atunci...sa zambim! Cum? Unul dintre moduri ar fi:
Logodna – Cea mai frumoasa primavara este aceea pe care o faci cu o singura floare.
Moartea tigrului – Imbolnavindu-se, tigrul ar fi fost salvat, daca vreuna dintre caprioare – surori de caritate in spitalul unde era internat – ar fi avut curajul sa-i masoare temperatura.
Pisica – Din tot trupul numai ghearele nu imbatranesc. Pot fi scoase din teaca la orice varsta.
Discul - Tineretea lui era pe un disc de muzica usoara, pe care-l punea iar si iar, seara de seara. Intr-o dimineata discul se sparse si el – trebuind sa se culce – seara, cand sa-l puna din nou, se trezi batran.
Domnica Ioana Lazar
Noiembrie 2005
sursa: http://www.copilul.ro/Zambetul-a1420.html
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
Karma de Posesivitate
Cele mai ingrozitoare pierderi sunt acelea pe care nu le observam." - S.N.Lazarev
"Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează." - Albert Einstein
Este in analogie cu semnele fixe ( Taur, Leu, Scorpion, Varsator ), cu planeta Venus si cu octava ei superioara, Neptun. Corespunde oricarei forme de posesivitate: fata de persoane iubite, animale, obiecte, tipare, credinte, idei etc.
Karma de posesivitate reprezinta toate dezechilibrele emotionale, dorintele si pasiunile nestapanite, incapatanarea, orgoliul, egocentrismul, arata ca nativul are o perceptie gresita asupra vietii, indica toate problemele sentimentale, cele legate de sexualitate, de putere si de bani.
Acest model de karma conduce in viata actuala la relatii frustrante si nemultumitoare datorita restrictiilor emotionale din vietile precedente. In general, nativul a avut in vietile anterioare probleme in a-si trai liber propria emotivitate. Frica si nesiguranta il impingeau sa vada pericole si dusmani pretutindeni si sa traiasca intr-o relatie inchistata, manifestand o posesivitate excesiva, abordand un comportament psihopatologic. Pentru acest tip de nativ si sexualitatea a jucat un rol foarte important, fiind un mijloc de "a tine legat",de a manipula obiectul dragostei sau al posesivitatii sale.
Acest tip de karma este foarte greu de depasit datorita naturii fixe a semnelor implicate, iar nativul tinde sa reia atitudini din vietile anterioare. De asemenea, este posibil ca in fostele existente individul cu acest model sa fi murit tocmai datorita acestor atasamente: din cauza unor boli sexuale, din cauza persoanei/ pentru persoana pe care o iubea si pe care o considera posesiunea lui, sau din cauza pierderii bruste a puterii si a stabilitatii materiale.
Karma de posesivitate se rezolva prin diferite pierderi: de bani, furturi, pierderea persoanelor iubite prin moartea sau plecarea lor, rasturnari de sansa etc. sau prin probleme de natura sexuala, capricii, obsesia ascensiunii sociale. Planeta Neptun, prin pozitia ei in semn si casa, arata prin ce mijloace se poate sublima acest tip de karma: prin utilizarea inspiratiei, creativitatii, prin dezvoltarea compasiunii, a iertarii si a Iubirii fara atasament(neconditionate). De asemenea, se pot manifesta calitati pentru muzica, vindecare, clarviziune, intuitie, sau inceperea unei evolutii spirituale. Individul trebuie sa invete increderea prin puterea lui Neptun, sa invete sa transceada materia si sa intre in contact cu dimesiunea spirituala a legaturilor sentimentale sau amicale, dar mai ales sa invete sa-i simta pe ceilalti in mod empatic, intelegandu-le sensibilitatea si acceptandu-le libertatea.
Un alt efect al karmei de posesivitate este dezechilibrarea chackrei sexualitatii, Swadhishtana chackra care guverneaza organele genitale, sistemul reproductiv, nervul sciatic, abdomenul, vertebrele lombare si glandele suprarenale. Perturbarile energetice la acest nivel se manifesta prin: lipsa de control in relatiile cu alti oameni, emotivitate extrema, reprimarea instinctelor, sentimente de vinovatie, tristete, frica nejustificata fata de diferite subiecte (apa, intuneric, necunoscut, oameni, aglomeratie, batranete, boala, Dumnezeu, singuratate, abandon etc.), placere exagerata de a manca, agresivitate sexuala, renegarea si refularea sexualitatii sau supraaprecierea si accentuarea ei, comportament ostil fata de sexul opus, mimetism social, dificultati financiare.
Problemele de sanatate care pot aparea datorita persistentei si accentuarii acestor dezechilibre sunt : tulburari emotionale si caderi nervoase, dureri in zona pelviana, afectiuni ale organelor genitale, probleme cu rinichii, prostata, frigiditate, impotenta, etc.
Ca orice tipar si structura, karma de posesivitate se va manifesta pe mai multe nivele si planuri, sub diferite forme. In continuare voi incerca sa creionez cele mai importante forme de manifestare ale acestui model.
1. In planul fizic si material: atasamentul exagerat fata de obiecte si bani. Acest individ va munci numai pentru acumularea de bunuri si bani, va insela si va minti daca va fi nevoie pentru a le obtine, va renunta la iubire sau familie pentru stabilitatea materiala si financiara, si nu va cheltui niciodata din ce a acumulat decat daca este obligat de imprejurari. Toate acestea datorita credintei ca valoarea unui om este data de valorile materiale pe care le detine. Pe acesti indivizi ii intalnim in tribunale judecandu-se pentru mosteniri si-i regasim perfect in scrieri precum „Avarul" lui Moliere. Datorita fricii permanente ca vor ramane fara pretioasele lor bunuri materiale sau fara bani, cel mai adesea se imbolnavesc de sciatica.
2. Planul emotional: confundarea iubirii cu nevoia hormonala si cu nevoia prezentei persoanei iubite, care usor-usor devine pentru individ ceva ce-i apartine, privand-o de libertatea care i se cuvine fiecarui om.
Un exemplu tipic pentru acest model de manifestare il avem in scrisorile lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle:
„Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor - dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut?. Aşa te iubesc şi eu - mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde."
Consider ca aceasta scrisoare este mai graitoare decat orice alt exemplu pe care as fi putut sa-l dau si ca oglideste perfect toate manifestarile pe plan emotional ale karmei de posesivitate. De aceea, nu voi mai spune decat ca bolile declansate de un astfel de dezechilibru sunt cele ale sistemului de reproducere si ale organelor sexuale.
3. In planul mental, al ideilor, il gasim pe individul caruia i se potriveste foarte bine zicala „Are idei putine, dar fixe." Acesti oameni se nasc cu anumite idei si preconceptii, sau sunt atat de bine indoctrinati in perioada de formare, incat nu vor accepta parerile celorlalti nici macar in fata celei mai logice demonstratii. Acesti oameni au permanent convingerea ca doar ei au dreptate si ca punctul lor de vedere este singurul corect si valabil.Tot aici se incadreaza si cei care refuza total orice idee cum ca lumea e doar o iluzie, ca nimic nu e asa cum pare, sau ca lumea materiala este guvernata de energii si entitati subtile. In aceasta categorie se inscriu atat materialistii lui Newton cat si unii traditionalisti: medici, oameni de stiinta etc.
4. Nici la nivel spiritual lucrurile nu se schimba, din pacate. Aici intalnim bigotii, fanaticii, si in general, oricine refuza un sistem de credinte diferit de al sau. Tot in aceasta categorie ii intalnim pe cei care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno si pe cei asemenea lui...In general, oameni care considera erezie sau nebunie orice domeniu care este peste nivelul lor de intelegere si perceptie.
Daca tragem o concluzie din exemplele de mai sus, observam cateva elemente comune: teama de schimbare si dorinta. Un nativ cu o karma de posesivitate, va face orice este posibil pentru a nu schimba nimic in viata si in structura lui, si pentru a-si indeplini dorintele. De aceea, sunt recunoscuti pentru egoismul lor, pentru tiparele in care actioneaza mereu, si pentru enorma lor forta de manipulare in toate planurile si sub toate formele. Putini sunt insa cei care vor recunoaste aceste lucruri despre ei, datorita egoului care nu-i va lasa niciodata sa perceapa lucrurile asa cum sunt, in natura lor adevarata...
Gautama Buddha vorbeste foarte mult despre dorinta. El explica cum dorinta este cea care ne face sa revenim mereu pe pamant, sa ne reincarnam, pentru ca ne-am atasat inclusiv de viata...Sau mai bine zis, de ceea ce credem noi ca este Viata, asa cum am reusit sa o intelegem si sa o cunoastem in incarnarile de pe aceasta planeta si din aceasta dimensiune...Bineinteles, Gautama Buddha vorbeste despre un cu totul alt tip de dorinta decat cel pe care vi l-am prezentat eu pana acum, si care caracterizeaza toti oamenii, indiferent de tipul de karma si lectii...
Revenind la karma de posesivitate, sa vedem cum am putea sa ne purificam si sa ne eliberam de ea, pentru a putea zbura liberi precum vulturii. Nu degeaba nivelul cel mai inalt de expresie al Scorpionului este Vulturul sau Magicianul, si nu intamplator excentricul si inovatorul Varsator face parte din tiparele acestui model karmic.
Asadar, purificarea unei astfel de karme este strict legata de sublimarea dorintelor de orice fel, de inceperea unui drum spiritual si de practicarea Iubirii sub toate formele ei. Este indicata meditatia, rugaciunea si orice actiune sacra.
Dar mai ales, acesti nativi trebuie sa inteleaga ca schimbarea este principul dupa care functioneaza Universul si ca lumea in care traim, asa cum o cunoastem pana acum, este doar o iluzie...
Sa spargem dar toate tiparele din noi si oglinzile din jurul nostru, si sa dam voie sufletului sa acceada la noi perceptii si dimensiuni, mai ales acum, cand vremurile pe care le traim incearca sa ne ridice pe toti la un alt nivel de constiinta...
„Tot ce este cu adevărat măreţ şi înălţător este creat de omul care poate trudi în libertate." - Albert Einstein
"Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează." - Albert Einstein
Este in analogie cu semnele fixe ( Taur, Leu, Scorpion, Varsator ), cu planeta Venus si cu octava ei superioara, Neptun. Corespunde oricarei forme de posesivitate: fata de persoane iubite, animale, obiecte, tipare, credinte, idei etc.
Karma de posesivitate reprezinta toate dezechilibrele emotionale, dorintele si pasiunile nestapanite, incapatanarea, orgoliul, egocentrismul, arata ca nativul are o perceptie gresita asupra vietii, indica toate problemele sentimentale, cele legate de sexualitate, de putere si de bani.
Acest model de karma conduce in viata actuala la relatii frustrante si nemultumitoare datorita restrictiilor emotionale din vietile precedente. In general, nativul a avut in vietile anterioare probleme in a-si trai liber propria emotivitate. Frica si nesiguranta il impingeau sa vada pericole si dusmani pretutindeni si sa traiasca intr-o relatie inchistata, manifestand o posesivitate excesiva, abordand un comportament psihopatologic. Pentru acest tip de nativ si sexualitatea a jucat un rol foarte important, fiind un mijloc de "a tine legat",de a manipula obiectul dragostei sau al posesivitatii sale.
Acest tip de karma este foarte greu de depasit datorita naturii fixe a semnelor implicate, iar nativul tinde sa reia atitudini din vietile anterioare. De asemenea, este posibil ca in fostele existente individul cu acest model sa fi murit tocmai datorita acestor atasamente: din cauza unor boli sexuale, din cauza persoanei/ pentru persoana pe care o iubea si pe care o considera posesiunea lui, sau din cauza pierderii bruste a puterii si a stabilitatii materiale.
Karma de posesivitate se rezolva prin diferite pierderi: de bani, furturi, pierderea persoanelor iubite prin moartea sau plecarea lor, rasturnari de sansa etc. sau prin probleme de natura sexuala, capricii, obsesia ascensiunii sociale. Planeta Neptun, prin pozitia ei in semn si casa, arata prin ce mijloace se poate sublima acest tip de karma: prin utilizarea inspiratiei, creativitatii, prin dezvoltarea compasiunii, a iertarii si a Iubirii fara atasament(neconditionate). De asemenea, se pot manifesta calitati pentru muzica, vindecare, clarviziune, intuitie, sau inceperea unei evolutii spirituale. Individul trebuie sa invete increderea prin puterea lui Neptun, sa invete sa transceada materia si sa intre in contact cu dimesiunea spirituala a legaturilor sentimentale sau amicale, dar mai ales sa invete sa-i simta pe ceilalti in mod empatic, intelegandu-le sensibilitatea si acceptandu-le libertatea.
Un alt efect al karmei de posesivitate este dezechilibrarea chackrei sexualitatii, Swadhishtana chackra care guverneaza organele genitale, sistemul reproductiv, nervul sciatic, abdomenul, vertebrele lombare si glandele suprarenale. Perturbarile energetice la acest nivel se manifesta prin: lipsa de control in relatiile cu alti oameni, emotivitate extrema, reprimarea instinctelor, sentimente de vinovatie, tristete, frica nejustificata fata de diferite subiecte (apa, intuneric, necunoscut, oameni, aglomeratie, batranete, boala, Dumnezeu, singuratate, abandon etc.), placere exagerata de a manca, agresivitate sexuala, renegarea si refularea sexualitatii sau supraaprecierea si accentuarea ei, comportament ostil fata de sexul opus, mimetism social, dificultati financiare.
Problemele de sanatate care pot aparea datorita persistentei si accentuarii acestor dezechilibre sunt : tulburari emotionale si caderi nervoase, dureri in zona pelviana, afectiuni ale organelor genitale, probleme cu rinichii, prostata, frigiditate, impotenta, etc.
Ca orice tipar si structura, karma de posesivitate se va manifesta pe mai multe nivele si planuri, sub diferite forme. In continuare voi incerca sa creionez cele mai importante forme de manifestare ale acestui model.
1. In planul fizic si material: atasamentul exagerat fata de obiecte si bani. Acest individ va munci numai pentru acumularea de bunuri si bani, va insela si va minti daca va fi nevoie pentru a le obtine, va renunta la iubire sau familie pentru stabilitatea materiala si financiara, si nu va cheltui niciodata din ce a acumulat decat daca este obligat de imprejurari. Toate acestea datorita credintei ca valoarea unui om este data de valorile materiale pe care le detine. Pe acesti indivizi ii intalnim in tribunale judecandu-se pentru mosteniri si-i regasim perfect in scrieri precum „Avarul" lui Moliere. Datorita fricii permanente ca vor ramane fara pretioasele lor bunuri materiale sau fara bani, cel mai adesea se imbolnavesc de sciatica.
2. Planul emotional: confundarea iubirii cu nevoia hormonala si cu nevoia prezentei persoanei iubite, care usor-usor devine pentru individ ceva ce-i apartine, privand-o de libertatea care i se cuvine fiecarui om.
Un exemplu tipic pentru acest model de manifestare il avem in scrisorile lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle:
„Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor - dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut?. Aşa te iubesc şi eu - mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde."
Consider ca aceasta scrisoare este mai graitoare decat orice alt exemplu pe care as fi putut sa-l dau si ca oglideste perfect toate manifestarile pe plan emotional ale karmei de posesivitate. De aceea, nu voi mai spune decat ca bolile declansate de un astfel de dezechilibru sunt cele ale sistemului de reproducere si ale organelor sexuale.
3. In planul mental, al ideilor, il gasim pe individul caruia i se potriveste foarte bine zicala „Are idei putine, dar fixe." Acesti oameni se nasc cu anumite idei si preconceptii, sau sunt atat de bine indoctrinati in perioada de formare, incat nu vor accepta parerile celorlalti nici macar in fata celei mai logice demonstratii. Acesti oameni au permanent convingerea ca doar ei au dreptate si ca punctul lor de vedere este singurul corect si valabil.Tot aici se incadreaza si cei care refuza total orice idee cum ca lumea e doar o iluzie, ca nimic nu e asa cum pare, sau ca lumea materiala este guvernata de energii si entitati subtile. In aceasta categorie se inscriu atat materialistii lui Newton cat si unii traditionalisti: medici, oameni de stiinta etc.
4. Nici la nivel spiritual lucrurile nu se schimba, din pacate. Aici intalnim bigotii, fanaticii, si in general, oricine refuza un sistem de credinte diferit de al sau. Tot in aceasta categorie ii intalnim pe cei care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno si pe cei asemenea lui...In general, oameni care considera erezie sau nebunie orice domeniu care este peste nivelul lor de intelegere si perceptie.
Daca tragem o concluzie din exemplele de mai sus, observam cateva elemente comune: teama de schimbare si dorinta. Un nativ cu o karma de posesivitate, va face orice este posibil pentru a nu schimba nimic in viata si in structura lui, si pentru a-si indeplini dorintele. De aceea, sunt recunoscuti pentru egoismul lor, pentru tiparele in care actioneaza mereu, si pentru enorma lor forta de manipulare in toate planurile si sub toate formele. Putini sunt insa cei care vor recunoaste aceste lucruri despre ei, datorita egoului care nu-i va lasa niciodata sa perceapa lucrurile asa cum sunt, in natura lor adevarata...
Gautama Buddha vorbeste foarte mult despre dorinta. El explica cum dorinta este cea care ne face sa revenim mereu pe pamant, sa ne reincarnam, pentru ca ne-am atasat inclusiv de viata...Sau mai bine zis, de ceea ce credem noi ca este Viata, asa cum am reusit sa o intelegem si sa o cunoastem in incarnarile de pe aceasta planeta si din aceasta dimensiune...Bineinteles, Gautama Buddha vorbeste despre un cu totul alt tip de dorinta decat cel pe care vi l-am prezentat eu pana acum, si care caracterizeaza toti oamenii, indiferent de tipul de karma si lectii...
Revenind la karma de posesivitate, sa vedem cum am putea sa ne purificam si sa ne eliberam de ea, pentru a putea zbura liberi precum vulturii. Nu degeaba nivelul cel mai inalt de expresie al Scorpionului este Vulturul sau Magicianul, si nu intamplator excentricul si inovatorul Varsator face parte din tiparele acestui model karmic.
Asadar, purificarea unei astfel de karme este strict legata de sublimarea dorintelor de orice fel, de inceperea unui drum spiritual si de practicarea Iubirii sub toate formele ei. Este indicata meditatia, rugaciunea si orice actiune sacra.
Dar mai ales, acesti nativi trebuie sa inteleaga ca schimbarea este principul dupa care functioneaza Universul si ca lumea in care traim, asa cum o cunoastem pana acum, este doar o iluzie...
Sa spargem dar toate tiparele din noi si oglinzile din jurul nostru, si sa dam voie sufletului sa acceada la noi perceptii si dimensiuni, mai ales acum, cand vremurile pe care le traim incearca sa ne ridice pe toti la un alt nivel de constiinta...
„Tot ce este cu adevărat măreţ şi înălţător este creat de omul care poate trudi în libertate." - Albert Einstein
Ezoteric, ezoterism
Ezoterismul (în greacă εσωτερικος = din interior) este un concept filosofic-religios prin care se desemnează cunoştinţe şi învăţături obţinute prin percepţia unor fenomene spirituale, accesibilă numai clarvăzătorilor sau iniţiaţilor, în opoziţie cu cunoaşterea exoterică, accesibilă tuturor oamenilor. Curentele spirituale ce se declară ezoterice sunt de o mare diversitate şi cu credinţe variate, de la cele bazate pe învăţături orientale la forme de ezoterism creştin.
marți, 17 noiembrie 2009
Cuplu fericit
Care sa fie secretul cuplurilor care ajung la o varsta inaintata impreuna? Se pot decela cateva „secrete pentru un cuplu fericit“ dincolo de micile conflicte?
■ Primul cuvant care imi vine in minte este intelepciunea. Poate parea multora un raspuns de moda veche, dar este cert ca oamenii intelepti sunt cei mai fericiti – in cuplu, la job-urile lor, in relatie cu copiii, cu prietenii etc. Intelepciunea implica maturitate in plan emotional, un lucru atat de rar intalnit astazi. In marea majoritate a cuplurilor, un membru este copilul, celalalt adultul. Fetele viseaza la un tatic tanar, in raport cu care sa se simta protejate si rasfatate.
Barbatii – care in viziunea femeilor nu se maturizeaza niciodata – viseaza la mamici tinere care sa-i iubeasca neconditionat si sa le indeplineasca toate nevoile, eventual chiar inainte de a le verbaliza. Asteptarile nerealiste, infantile, conduc rapid la dezamagiri. Apoi, este de dorit ca inainte de a incepe o viata de cuplu fiecare sa se simta intreg, sa se simta bine cu el insusi si nu sa astepte ca celalalt sa-l intregeasca. Celalalt poate sa-l imbogateasca, dar nu sa-l intregeasca. Fiecare om este responsabil pentru propria fericire, nu poate fi facut fericit de nimeni altcineva decat de el insusi si nu poate face fericit pe nimeni.
Expresii precum „eu te voi face fericit(a)“ suna foarte bine in contexte romantice, dar nu sunt adevarate. Nu incerca sa fii totul pentru el (ea). Nu vei reusi decat sa-l (o) sufoci. Femeile apreciaza barbatii care le asculta si le ofera atentie. Dar ii dispretuiesc pe barbatii care se agata de fusta lor asemenea unor copii. Este de dorit ca barbatul sa urmareasca scopuri ambitioase – materiale sau spirituale. Extremele se atrag, dar nu supravietuiesc mult impreuna. La un moment dat, instinctul de conservare ii determina sa se desparta.
Cuplurile in care cei doi sunt prieteni, au valori comune, impartasesc deschis propriile experiente, simt ca merg in aceeasi directie, au sanse sa ramana mult timp impreuna. Cu conditia ca viata sexuala sa fie satisfacatoare. Viata sexuala este extrem de importanta pentru echilibrul psihoemotional si hormonal. In plus, deschide calea catre experienta intimitatii. Multi oameni se bucura de viata sexuala, dar putini pot declara ca sunt cu adevarat intimi unul cu celalalt. Un alt secret este o buna igiena mentala.
Cei mai multi oameni vin incarcati de frustrari de la serviciu si varsa incarcatura de negativitate in cuplu. Pe termen scurt este ok, pe termen lung acest lucru erodeaza relatia. Intr-o relatie, obtii ceea ce pui in ea. Daca nu reusesti sa gestionezi bine stresul si afectele negative, este bine sa apelezi la un psihoterapeut. In fine, orice relatie are propria durata de viata. Uneori ne incapatanam sa prelungim relatii care nu ne fac bine nici noua, nici celuilalt. si nu trebuie sa confundam longevitatea unui cuplu cu gradul de fericire al acestuia. Sunt oameni care au placerea de a se chinui unul pe celalalt pana la adanci batraneti.
■ Primul cuvant care imi vine in minte este intelepciunea. Poate parea multora un raspuns de moda veche, dar este cert ca oamenii intelepti sunt cei mai fericiti – in cuplu, la job-urile lor, in relatie cu copiii, cu prietenii etc. Intelepciunea implica maturitate in plan emotional, un lucru atat de rar intalnit astazi. In marea majoritate a cuplurilor, un membru este copilul, celalalt adultul. Fetele viseaza la un tatic tanar, in raport cu care sa se simta protejate si rasfatate.
Barbatii – care in viziunea femeilor nu se maturizeaza niciodata – viseaza la mamici tinere care sa-i iubeasca neconditionat si sa le indeplineasca toate nevoile, eventual chiar inainte de a le verbaliza. Asteptarile nerealiste, infantile, conduc rapid la dezamagiri. Apoi, este de dorit ca inainte de a incepe o viata de cuplu fiecare sa se simta intreg, sa se simta bine cu el insusi si nu sa astepte ca celalalt sa-l intregeasca. Celalalt poate sa-l imbogateasca, dar nu sa-l intregeasca. Fiecare om este responsabil pentru propria fericire, nu poate fi facut fericit de nimeni altcineva decat de el insusi si nu poate face fericit pe nimeni.
Expresii precum „eu te voi face fericit(a)“ suna foarte bine in contexte romantice, dar nu sunt adevarate. Nu incerca sa fii totul pentru el (ea). Nu vei reusi decat sa-l (o) sufoci. Femeile apreciaza barbatii care le asculta si le ofera atentie. Dar ii dispretuiesc pe barbatii care se agata de fusta lor asemenea unor copii. Este de dorit ca barbatul sa urmareasca scopuri ambitioase – materiale sau spirituale. Extremele se atrag, dar nu supravietuiesc mult impreuna. La un moment dat, instinctul de conservare ii determina sa se desparta.
Cuplurile in care cei doi sunt prieteni, au valori comune, impartasesc deschis propriile experiente, simt ca merg in aceeasi directie, au sanse sa ramana mult timp impreuna. Cu conditia ca viata sexuala sa fie satisfacatoare. Viata sexuala este extrem de importanta pentru echilibrul psihoemotional si hormonal. In plus, deschide calea catre experienta intimitatii. Multi oameni se bucura de viata sexuala, dar putini pot declara ca sunt cu adevarat intimi unul cu celalalt. Un alt secret este o buna igiena mentala.
Cei mai multi oameni vin incarcati de frustrari de la serviciu si varsa incarcatura de negativitate in cuplu. Pe termen scurt este ok, pe termen lung acest lucru erodeaza relatia. Intr-o relatie, obtii ceea ce pui in ea. Daca nu reusesti sa gestionezi bine stresul si afectele negative, este bine sa apelezi la un psihoterapeut. In fine, orice relatie are propria durata de viata. Uneori ne incapatanam sa prelungim relatii care nu ne fac bine nici noua, nici celuilalt. si nu trebuie sa confundam longevitatea unui cuplu cu gradul de fericire al acestuia. Sunt oameni care au placerea de a se chinui unul pe celalalt pana la adanci batraneti.
La originea barbatului- MAMA
Subiect pentru povestea lui Ion Creanga, invariabil adusa in discutie la intalnirile cu fetele, mama LUI este prima femeie din viata unui barbat, cea care, in mod inconstient, i-a modelat de mic viitoarea sau prezenta viata amoroasa.
O femeie stie cat de intensa si de speciala este relatia cu fiul ei, la fel ca o dragoste ce nu se aseamana cu nimic. Mama regaseste in aceasta relatie o siguranta afectiva fara egal, ce o determina sa se comporte de parca nu are rival. Dupa Sigmund Freud – pe care mama lui il numea „Siggi al meu de aur“ – „relatia dintre o mama si fiul ei este fondata pe narcisismul ca nicio rivalitate ulterioara nu ii va afecta“. In perioada complexului oedipian, fata isi schimba obiectul iubirii, intorcandu-se de la mama spre tata, dar afectiunea baiatului ramane in continuare indreptata catre mama. Stiind in ce masura rivalitatea influenteaza oamenii, putem masura greutatea unei relatii care a fost lipsita cu desavarsire de asa ceva si impactul sau asupra viitoarei vieti amoroase a baietilor.
Relatia mama-fiu, bazata pe atasament si seductie, dorinta si placere, este modelata si de raportul mamei cu masculinitatea, de proiectia propriilor idealuri. Cele cinci tipuri de mame coexista virtual in fiecare femeie, insa personalitatea si istoria fiecareia accentueaza o tendinta mai mult decat alta, alaturi de rolul partenerului si, mai ales, alaturi de capacitatea sau incapacitatea de a separa diada mama-fiu.
Mama „indragostita“
Profil: privirea, gesturile si cuvintele ei marturisesc admiratia pe care o consacra fiului, asupra caruia proiecteaza in intregime idealul ei de masculinitate. Intr-o maniera directa sau tacita, mama ii contureaza un viitor glorios. Nu vrea pentru el decat ceea ce este mai bun, fiind pregatita sa se sacrifice pentru fiul care reprezinta ratiunea ei de a trai. Nu suporta mediocritatea nici la el, si nici in jurul lui, mai ales ca isi pune in fiu toate sperantele. Daca este o fire mai discreta, il incurajeaza din umbra, facandu-i dese complimente si rasfatandu-l.
Influenta: forta transmisa de mama este uriasa. Fiul isi va extrage din acesta „seva” o incredere de sine foarte solida, datorita careia va infrunta fara teama dificultatile vietii. Pe plan afectiv, este sigur si ambitios. Sustinut si imbatat de o dragoste materna neconditionata, el cauta femeia care il va invalui viata cu aceeasi privire admirativa ca a mamei. Dar sperantele sale sunt adesea inselate si relatiile se succed rapid, caci divinizarea mamei este greu de gasit in alta parte. Cautarea devine cucerire, iar printul fermecator se transforma intr-un Don Juan, adesea frustrat si trist. Daca sfarseste prin a-si gasi perechea, cuceritorul ii va cere acesteia abnegatie si devotiune pe viata. In general, femeile puternice, independente sau seducatoare nu il intereseaza decat foarte putin.
Mama protectoare si posesiva
Profil: nelinistita, intruziva, posesiva si fuzionala, ea are ca scop sa prelungeasca pe cat posibil exclusivitatea legaturii cu fiul ei. Pentru asta, nu ezita sa-i administreze in mod regulat dusuri calde sau reci, mizand cand pe registrul fricii (exagereaza toate pericolele afective si materiale), cand pe caldura hranitoare (il incurajeaza, il rasfata si il flateaza). Profund nelinistita, ea ii transmite fiului propria viziune pesimista asupra relatiilor umane, ceea ce are ca efect consolidarea anxietatii si dependentei.
Influenta: coplesiti de o dragoste feroce, copiii cresc in frica, imaturitate afectiva si culpabilitate, intimitate dificil de stabilit, comunicare verbala redusa, emotii retinute... consecinte si mecanisme de aparare destul de serioase. Daca ajung „sa taie cordonul ombilical”, asta se intampla in mod violent si definitiv. In caz contrar, ei raman devotati, iar femeile pe care le intalnesc sunt tinute la distanta.
De regula, rar sunt placuti de potentiala soacra, de unde si alegerea femeilor putin infantile care ar putea fi „adoptate”, la randul lor, de catre mama.
Mama castratoare
Profil: fie ca este constienta sau nu de acest fapt, ea se afla in razboi cu barbatii, pe care vrea sa-i controleze. In psihanaliza, este femeia care vrea „falusul” (puterea) numai pentru ea. Dominatoare, autoritara, aceasta mama isi dirijeaza mica lume in mod direct sau mai ascuns, cu o mana de fier intr-o manusa de catifea, amintindu-i fiului, in fiecare clipa, ca are un singur stapan.
Influenta: cum sa nu-ti fie teama de intalnirea intima cu femeile? Fiii acestor mame excesiv de puternice au o atitudine paradoxala. Ei par sa fuga de femei, cautand in acelasi timp o copie potrivita, cu scopul de a retrai relatia de dominator-dominat. Daca relatia dureaza, vor incerca sa se indeparteze de aceasta legatura asfixianta prin infidelitate, fara a ajunge, totusi, sa se elibereze. Supunerea fata de femei are si limite: atunci cand isi simt atacata masculinitatea, pot da dovada de agresivitate verbala (sau fizica), razbunandu-se astfel pentru toate umilintele, mai ales cele materne.
sursa :http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Familie-Copii/La-originea-barbatului-mama.html?a=5265/1048277&p=2
„
O femeie stie cat de intensa si de speciala este relatia cu fiul ei, la fel ca o dragoste ce nu se aseamana cu nimic. Mama regaseste in aceasta relatie o siguranta afectiva fara egal, ce o determina sa se comporte de parca nu are rival. Dupa Sigmund Freud – pe care mama lui il numea „Siggi al meu de aur“ – „relatia dintre o mama si fiul ei este fondata pe narcisismul ca nicio rivalitate ulterioara nu ii va afecta“. In perioada complexului oedipian, fata isi schimba obiectul iubirii, intorcandu-se de la mama spre tata, dar afectiunea baiatului ramane in continuare indreptata catre mama. Stiind in ce masura rivalitatea influenteaza oamenii, putem masura greutatea unei relatii care a fost lipsita cu desavarsire de asa ceva si impactul sau asupra viitoarei vieti amoroase a baietilor.
Relatia mama-fiu, bazata pe atasament si seductie, dorinta si placere, este modelata si de raportul mamei cu masculinitatea, de proiectia propriilor idealuri. Cele cinci tipuri de mame coexista virtual in fiecare femeie, insa personalitatea si istoria fiecareia accentueaza o tendinta mai mult decat alta, alaturi de rolul partenerului si, mai ales, alaturi de capacitatea sau incapacitatea de a separa diada mama-fiu.
Mama „indragostita“
Profil: privirea, gesturile si cuvintele ei marturisesc admiratia pe care o consacra fiului, asupra caruia proiecteaza in intregime idealul ei de masculinitate. Intr-o maniera directa sau tacita, mama ii contureaza un viitor glorios. Nu vrea pentru el decat ceea ce este mai bun, fiind pregatita sa se sacrifice pentru fiul care reprezinta ratiunea ei de a trai. Nu suporta mediocritatea nici la el, si nici in jurul lui, mai ales ca isi pune in fiu toate sperantele. Daca este o fire mai discreta, il incurajeaza din umbra, facandu-i dese complimente si rasfatandu-l.
Influenta: forta transmisa de mama este uriasa. Fiul isi va extrage din acesta „seva” o incredere de sine foarte solida, datorita careia va infrunta fara teama dificultatile vietii. Pe plan afectiv, este sigur si ambitios. Sustinut si imbatat de o dragoste materna neconditionata, el cauta femeia care il va invalui viata cu aceeasi privire admirativa ca a mamei. Dar sperantele sale sunt adesea inselate si relatiile se succed rapid, caci divinizarea mamei este greu de gasit in alta parte. Cautarea devine cucerire, iar printul fermecator se transforma intr-un Don Juan, adesea frustrat si trist. Daca sfarseste prin a-si gasi perechea, cuceritorul ii va cere acesteia abnegatie si devotiune pe viata. In general, femeile puternice, independente sau seducatoare nu il intereseaza decat foarte putin.
Mama protectoare si posesiva
Profil: nelinistita, intruziva, posesiva si fuzionala, ea are ca scop sa prelungeasca pe cat posibil exclusivitatea legaturii cu fiul ei. Pentru asta, nu ezita sa-i administreze in mod regulat dusuri calde sau reci, mizand cand pe registrul fricii (exagereaza toate pericolele afective si materiale), cand pe caldura hranitoare (il incurajeaza, il rasfata si il flateaza). Profund nelinistita, ea ii transmite fiului propria viziune pesimista asupra relatiilor umane, ceea ce are ca efect consolidarea anxietatii si dependentei.
Influenta: coplesiti de o dragoste feroce, copiii cresc in frica, imaturitate afectiva si culpabilitate, intimitate dificil de stabilit, comunicare verbala redusa, emotii retinute... consecinte si mecanisme de aparare destul de serioase. Daca ajung „sa taie cordonul ombilical”, asta se intampla in mod violent si definitiv. In caz contrar, ei raman devotati, iar femeile pe care le intalnesc sunt tinute la distanta.
De regula, rar sunt placuti de potentiala soacra, de unde si alegerea femeilor putin infantile care ar putea fi „adoptate”, la randul lor, de catre mama.
Mama castratoare
Profil: fie ca este constienta sau nu de acest fapt, ea se afla in razboi cu barbatii, pe care vrea sa-i controleze. In psihanaliza, este femeia care vrea „falusul” (puterea) numai pentru ea. Dominatoare, autoritara, aceasta mama isi dirijeaza mica lume in mod direct sau mai ascuns, cu o mana de fier intr-o manusa de catifea, amintindu-i fiului, in fiecare clipa, ca are un singur stapan.
Influenta: cum sa nu-ti fie teama de intalnirea intima cu femeile? Fiii acestor mame excesiv de puternice au o atitudine paradoxala. Ei par sa fuga de femei, cautand in acelasi timp o copie potrivita, cu scopul de a retrai relatia de dominator-dominat. Daca relatia dureaza, vor incerca sa se indeparteze de aceasta legatura asfixianta prin infidelitate, fara a ajunge, totusi, sa se elibereze. Supunerea fata de femei are si limite: atunci cand isi simt atacata masculinitatea, pot da dovada de agresivitate verbala (sau fizica), razbunandu-se astfel pentru toate umilintele, mai ales cele materne.
sursa :http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Familie-Copii/La-originea-barbatului-mama.html?a=5265/1048277&p=2
„
Nathaniel Branden
Psychologies: Ce inseamna increderea in sine?
Nathaniel Branden: Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a invata, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si inseamna sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o chestiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.
Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea anturajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iubite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care traieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire.
Apoi vine o practica zilnica ce consta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile urmatoare). Cand faci tot ce iti sta in putinta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste aproape in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de realitate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioada mai mare de timp, face fata realitatilor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sasea dintre cele sase chei care ne construiesc increderea in sine.
Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente genetice care ne fac sa ne construim increderea in noi insine mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun model pentru increderea in sine ulterioara a copilului.
Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Aceasta este educatia corecta.
Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor deveni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria piele. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, asadar, de ceea ce facem noi din noi insine.
Nathaniel Branden: Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a invata, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si inseamna sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o chestiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.
Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea anturajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iubite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care traieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire.
Apoi vine o practica zilnica ce consta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile urmatoare). Cand faci tot ce iti sta in putinta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste aproape in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de realitate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioada mai mare de timp, face fata realitatilor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sasea dintre cele sase chei care ne construiesc increderea in sine.
Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente genetice care ne fac sa ne construim increderea in noi insine mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun model pentru increderea in sine ulterioara a copilului.
Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Aceasta este educatia corecta.
Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor deveni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria piele. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, asadar, de ceea ce facem noi din noi insine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
