Descoperirea sinelui

Cateodata, din dorinta de a fi pe placul celor din jur uitam cum este sa ne fim pe plac noua insine.
Ne acceptam doar daca ceilalti sunt de acord cu noi si devenim masti ale rolurilor pe care le jucam in fiecare zi.

In general, raspundem dorintelor de a ne intruchipa in ceea ce vor ei: profesionistul de top, parintele bun, partenerul de viata model, prietenul de incredere etc, si rareori se intampla sa spunem "imi doresc sa fiu eu, cu bune si cu rele!".
Bineinteles ca efortul de a ne potrivi in aceste roluri este imens si duce spre renuntarea la sine.

In drumul nostru de a raspunde solicitarilor celor din jur: familie, prieteni, societate, ajungem sa ne insusim credintele, convingerile si valorile altora ca si cum ar fi ale noastre.

Astfel, cand renuntam la descoperirea sinelui si nu mai consideram importanta realizarea propriilor dorinte, incepem sa murim incetul cu incetul.
Pentru unii oameni aceasta moarte incepe inca din copilarie.
Sunt parintii care au tendinta de a proiecta asupra copiilor propriile planuri si-i canalizeaza pe acestia pe drumul pe care ei ar fi vrut sa-l urmeze.
Cei mai multi argumenteaza acest comportament prin "lasa, sa nu faca aceleasi greseli pe care le-am facut si eu".
Daca le ceri insa un exemplu prin care sa demonstreze ca ei au invatat din greselile altora, va fi foarte greu sa gaseasca unul.
Cand acesti copii devin adulti, realizeaza ca ceea ce fac nu le produce nicio satisfactie si ca ar fi dorit ca viata lor sa arate altfel.
Unii au curajul pentru un alt inceput, pe cand altii merg mai departe pe un drum care nu le apartine, cu daune imense pentru linistea lor sufletesca.

Ca partener de viata, de asemenea, te straduiesti sa corespunzi atat normelor societatii cat si solicitarilor persoanei de langa tine.
Cati dintre noi nu adopta un stil de imbracaminte, un anumit parfum doar pentru ca au primit aprobarea celuilalt?
Poate ca s-ar simti mai bine altfel, dar le e prea frica sa nu piarda iubirea sau aprecierea jumatatii de langa ei, asa ca uita ca sunt de fapt un intreg care poate exista de sine statator, prin propriile alegeri.

Da, societatea ne invata ca suntem mai puternici cand avem sustinerea familiei si ca fiecare persoana are jumatatea ei, aceasta nu exclude insa si existenta acelor persoane care isi sunt indeajuns si se simt bine si puternice in singuratatea lor.
Regulile pe care le impune societate nu sunt rele si au fost create “de oameni pentru oameni” pentru a fi posibila convietuirea, dar fiecare norma trebuie modelata si internalizata atat dupa propriile necesitati cat si pentru a exista un echilibru intre individ si societate.

Prin acceptarea de sine, cu defecte si calitati, cu rele si bune, putem sa mergem mai departe si sa ne permitem sa mai si gresim.
Poate ca astazi nu au iesit toate cum am vrut, dar in mod sigur sunt si lucruri care au fost duse la bun sfarsit conform asteptarilor.
Acestea sunt cele care conteaza cel mai mult, datorita faptului ca ne ofera posibilitatea de a le folosi ca temelie in realizarea a ceea ce ne-am propus.
Prin identificarea reusitelor, mai ales cand avem impresia ca totul a fost un esec, evitam formarea unor convingeri irationale care au ca punct de plecare generalizarea unui fapt singular.

Daca actiunile noastre se structureaza doar in jurul feedback-ul din exterior, ajungem sa traim o realitate care nu ne apartine si cream astfel o dependenta in care ne vom simti bine doar cand ceilalti vor binevoi sa ne acorde putina atentie, ceea ce se va intampla destul de rar.

Reusitele oricarei persoane au savoare daca vin cu iubirea de sine, chiar si atunci cand aceasta inseamna si acceptarea greselilor si imperfectiunilor.

sursa: http://www.despresuflet.ro/forum/imaginea-de-sine-f27/uitarea-de-sine-moarte-lenta-t1617.html by Gabriela

CITIREA GANDURILOR

Deja folosite pentru a ajuta persoanele paralizate, tehnicile care permit transformarea gândurilor în acţiuni, prin captarea anumitor unde cerebrale, şi-au făcut intrarea în universul cotidian, odată cu lansarea unor jocuri şi a unor dispozitive controlate prin puterea minţii.

Deplasarea unei mingi în cadrul unui joc real, precum Mindflex creat de compania Mattel, sau decolarea unei nave spaţiale virtuale pilotate doar cu ajutorul puterii minţii, precum în filmul "Războiul stelelor", considerate adevărate performanţe care ţineau de magie sau de domeniul ştiinţifico-fantastic, au devenit realităţi în universul cotidian al societăţii secolului al XXI-lea.

În timpul Jocurilor Olimpice de la Vancouver, societatea canadiană Interaxon a propus publicului să controleze de la distanţă, "prin puterea gândului", sistemul de iluminare al cascadei Niagara, al turnului din Toronto sau al Parlamentului din Ottawa, cu ajutorul internetului şi al imaginilor video.

La Praga, muzicienii din Multimodal Brain Orchestra, purtând căşti prevăzute cu electrozi, au interpretat diverse compoziţii muzicale, fără a-şi folosi mâinile, în aprilie 2009, în închiderea conferinţei europene "Science beyond Fiction".

Pornirea unui televizor, manipularea unui robot, a unei proteze sau a unui scaun cu rotile, scrierea unui text prin alegerea literelor de pe un ecran reprezintă tot atâtea aplicaţii devenite posibile graţie interfeţelor creier-computer, prin interpretarea unor semnale cerebrale, fără a se ajunge totuşi la "citirea gândurilor".

Experimentate mai întâi în cazul unor persoane cu handicapuri severe, aceste tehnici se orientează în prezent către un public mult mai larg, prin lansarea unor jocuri, precum Mindflex, comercializat recent de compania Mattel în Statele Unite.

Compania americano-australiană Emotiv le propune utilizatorilor, prin casca Epoc, echipată cu 14 senzori, o aplicaţie "afectivă", care le permite acestora să îşi controleze răspunsurile emoţionale cu ajutorul unei "hărţi a activităţii mintale", furnizată în timp real.

Compania le-a dat de înţeles producătorilor de jocuri video că există posibilitatea "de a adăuga o dimensiune suplimentară" în ceea ce priveşte interacţiunile cu personajele, "ca un răspuns la sentimentele utilizatorului".

"Măsurarea stării emoţionale a unei persoane, astăzi, pornind de la o electroencefalogramă, este un procedeu extrem de complicat", a declarat Olivier Betrand, directorul departamentului de cercetare de la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM).

Însă un plasture sau un electrod plasat pe fruntea unei persoane captează activitatea muşchilor feţei, mişcarea ochilor, a sprâncenelor, "pentru a recupera o emoţie", a explicat Anatole Lecuyer, specialist în cadrul Institut National de Recherche en Informatique et Automatique (INRIA), care a participat la conceperea programului informatic Openvibe.

Capabil să analizeze undele cerebrale în timp real, acest program deschide calea pentru punerea la punct şi a altor aplicaţii în beneficiul persoanelor cu handicap.

În prezent, o serie de jocuri video sunt concepute în colaborare cu firma Ubisoft, care a realizat deja, în mai 2009, un program ce permite decolarea unei nave spaţiale virtuale pilotate cu puterea minţii.

Şi aplicaţiile terapeutice sunt prevăzute în viitorul apropiat.

Purtând căşti conectate la mulţi electrozi, pacienţii hiperactivi vor putea să înveţe să îşi focalizeze atenţia, iar persoanele suferind de dureri cronice vor putea să se simtă mai bine, reglându-şi singuri activitatea cerebrală.

Folosirea acestor interfeţe externe presupune acordul persoanelor vizate: "La nivelul actual al tehnologiei moderne, dacă persoana nu este motivată, atunci tehnica respectivă nu va funcţiona", a declarat Anatole Lecuyer.

"Astăzi, pentru a putea descifra intenţiile sau starea mintală a unei persoane, aceasta trebuie să coopereze", a explicat Olivier Bertrand.

Însă, previn experţii în domeniu, odată cu descoperirea tehnicii de implantare a electrozilor în creier, aşa cum se practică pentru a trata maladia Parkinson, riscul de manipulare mintală nu este exclus.


sursa: http://www.realitatea.net/deplasarea-obiectelor-prin-puterea-gandului-nu-mai-este-o-tehnica-exclusiv-sf_701985.html

CITIREA GANDURILOR

Deja folosite pentru a ajuta persoanele paralizate, tehnicile care permit transformarea gândurilor în acţiuni, prin captarea anumitor unde cerebrale, şi-au făcut intrarea în universul cotidian, odată cu lansarea unor jocuri şi a unor dispozitive controlate prin puterea minţii.
Mediaflex / FOTO: kewlgadget.com
Imaginea 1/1.Deplasarea unei mingi în cadrul unui joc real, precum Mindflex creat de compania Mattel, sau decolarea unei nave spaţiale virtuale pilotate doar cu ajutorul puterii minţii, precum în filmul "Războiul stelelor", considerate adevărate performanţe care ţineau de magie sau de domeniul ştiinţifico-fantastic, au devenit realităţi în universul cotidian al societăţii secolului al XXI-lea.

În timpul Jocurilor Olimpice de la Vancouver, societatea canadiană Interaxon a propus publicului să controleze de la distanţă, "prin puterea gândului", sistemul de iluminare al cascadei Niagara, al turnului din Toronto sau al Parlamentului din Ottawa, cu ajutorul internetului şi al imaginilor video.

La Praga, muzicienii din Multimodal Brain Orchestra, purtând căşti prevăzute cu electrozi, au interpretat diverse compoziţii muzicale, fără a-şi folosi mâinile, în aprilie 2009, în închiderea conferinţei europene "Science beyond Fiction".

Pornirea unui televizor, manipularea unui robot, a unei proteze sau a unui scaun cu rotile, scrierea unui text prin alegerea literelor de pe un ecran reprezintă tot atâtea aplicaţii devenite posibile graţie interfeţelor creier-computer, prin interpretarea unor semnale cerebrale, fără a se ajunge totuşi la "citirea gândurilor".

Experimentate mai întâi în cazul unor persoane cu handicapuri severe, aceste tehnici se orientează în prezent către un public mult mai larg, prin lansarea unor jocuri, precum Mindflex, comercializat recent de compania Mattel în Statele Unite.

Compania americano-australiană Emotiv le propune utilizatorilor, prin casca Epoc, echipată cu 14 senzori, o aplicaţie "afectivă", care le permite acestora să îşi controleze răspunsurile emoţionale cu ajutorul unei "hărţi a activităţii mintale", furnizată în timp real.

Compania le-a dat de înţeles producătorilor de jocuri video că există posibilitatea "de a adăuga o dimensiune suplimentară" în ceea ce priveşte interacţiunile cu personajele, "ca un răspuns la sentimentele utilizatorului".

"Măsurarea stării emoţionale a unei persoane, astăzi, pornind de la o electroencefalogramă, este un procedeu extrem de complicat", a declarat Olivier Betrand, directorul departamentului de cercetare de la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM).

Însă un plasture sau un electrod plasat pe fruntea unei persoane captează activitatea muşchilor feţei, mişcarea ochilor, a sprâncenelor, "pentru a recupera o emoţie", a explicat Anatole Lecuyer, specialist în cadrul Institut National de Recherche en Informatique et Automatique (INRIA), care a participat la conceperea programului informatic Openvibe.

Capabil să analizeze undele cerebrale în timp real, acest program deschide calea pentru punerea la punct şi a altor aplicaţii în beneficiul persoanelor cu handicap. În prezent, o serie de jocuri video sunt concepute în colaborare cu firma Ubisoft, care a realizat deja, în mai 2009, un program ce permite decolarea unei nave spaţiale virtuale pilotate cu puterea minţii.

Şi aplicaţiile terapeutice sunt prevăzute în viitorul apropiat. Purtând căşti conectate la mulţi electrozi, pacienţii hiperactivi vor putea să înveţe să îşi focalizeze atenţia, iar persoanele suferind de dureri cronice vor putea să se simtă mai bine, reglându-şi singuri activitatea cerebrală.

Folosirea acestor interfeţe externe presupune acordul persoanelor vizate: "La nivelul actual al tehnologiei moderne, dacă persoana nu este motivată, atunci tehnica respectivă nu va funcţiona", a declarat Anatole Lecuyer. "Astăzi, pentru a putea descifra intenţiile sau starea mintală a unei persoane, aceasta trebuie să coopereze", a explicat Olivier Bertrand.

Însă, previn experţii în domeniu, odată cu descoperirea tehnicii de implantare a electrozilor în creier, aşa cum se practică pentru a trata maladia Parkinson, riscul de manipulare mintală nu este exclus.


sursa: http://www.realitatea.net/deplasarea-obiectelor-prin-puterea-gandului-nu-mai-este-o-tehnica-exclusiv-sf_701985.html