Gesturi care ne trădează


Înroşirea feţei,
zâmbetul,
încrucişarea braţelor,
mersul apăsat,
statul picior peste picior
sunt gesturi prin care ne exprimăm sentimentele şi gândurile.

Cercetările în domeniul comunicării arată că limbajul trupului poate avea un impact mai mare decât vorbirea.




Limbajul trupului


Peste 55% din mesajul comunicat este transmis prin gesturi şi atitudine.
Însă limbajul trupului poate fi în­şe­lă­tor dacă nu cunoaştem persoana res­pectivă sau dacă nu ţinem cont de si­tuaţia în care are loc comunicarea.
De exemplu, un om îşi poate încrucişa braţele nu pentru a se apăra instinctiv, ci pentru că pur şi simpul îi este frig.
Psihologul Mirela Zivari, de la Clinica Psihoconsulting, este de părere că nu trebuie să exagerăm şi să generalizăm semnificaţia gesturilor.
Nu putem emite judecăţi de valoare despre persona­litatea cuiva doar pe baza analizei gesturilor.
Psihologul ne mai atrage atenţia că limbajul trupului este descifrat diferit de la o cultură la alta.
De exemplu, europenii consi­deră că a te înroşi la faţă înseamnă a te simţi ruşinat, jenat, a fi într-o situaţie dificilă.
În schimb, pentru popoarele din America de Sud, înroşirea feţei este un semn al pudorii, gingăşiei şi purităţii unei persoane.



Ochii şi gura

Foarte multe semnificaţii are expresia feţei. Să începem cu ochii – oglinda sufletului.

În privire se pot citi bucuria, tristeţea, iubirea, ura, dezamăgirea, curajul... A privi în ochi este un semn al since­rităţii, puterii.
Este însă un gest pe care puţini îl pot face. Sunt persoane care evită să privească în ochii interlocutorului.
Psihologul Mirela Zivari le sugerează acestora să privească la un centimetru deasupra ochilor celuilalt.
Însă ea atrage atenţia că privitul are mai multe semnificaţii.
Într-un cuplu deja format, a privi în ochi este semnul fidelităţii.
Pentru europeni, a-şi feri privirea poate însemna că persoana respectivă are ceva de ascuns, însă pentru japonezi a privi în ochi este un afront.

Privirea este foarte importantă în atracţia dintre două persoane.
Când o femeie vrea să seducă un bărbat, se va uita spre el preţ de câteva fracţiuni de secundă.
În felul acesta bărbatul înţelege intenţia femeii.
Dacă îşi fixează privirea asupra lui, bărbatul înţelege altceva.
Se poate întreba: “Ce vrea de fapt, mă cunoaşte de undeva?”.
Privitul insistent şi îndelung are cu totul alte semnificaţii decât privitul scurt, aparent întâmplător.
Privitul în momentul seducţiei este însoţit de o mişcare uşoară a capului.
Dacă femeia ţine capul drept când se uită spre bărbatul ales, el se poate simţi urmărit sau scanat cu privirea.

Gura este asociată cu frumuseţea.

Gura îl face pe celălalt să te placă sau să nu te placă.
Poate tocmai de aceea din cele mai vechi timpuri omul a încercat să-şi îmbunătăţească aspectul gurii.
Iar în prezent o întreagă industrie este dedicată înfrumuseţării gurii.
Buzele, dinţii, zâmbetul, felul în care vorbeşte pot alcătui farmecul unei persoane, chiar dacă nu are un corp de invidiat.
Zâmbetul este de altfel primul gest de socializare pe care îl face omul.
În ceea ce priveşte seducţia, femeia care ţine gura puţin întredeschisă şi îşi umezeşte uşor buzele cu vârful limbii arată că este disponibilă pentru iniţierea unei relaţii.



Mâinile şi picioarele

Cele mai multe gesturi le facem cu mâinile.
Unii vorbesc cu mâinile, gesticu­lează în permanenţă, alţii, dimpotrivă, nu ştiu ce să facă cu mâinile.
O persoană cu gesturi ample, dinamice, foarte vizibile este un om care are nevoie de teritoriu, care vrea să fie cunoscut, să domine, să se impună în faţa interlocutorilor, să atragă atenţia.

Unul dintre cele mai comune gesturi în comunicarea dintre oameni este salutul.
Strânsul mâinii cu putere arată nevoia de a se agăţa de celălalt.
Toată frica se transmite la nivelul mâinii şi omul îl scutură pe celălalt din toate încheieturile nu pentru că vrea să îl domine, ci pentru că îi este teamă.
Pe de altă parte, mâna moale indică neputinţa fizică, sensibilitatea unei persoane. O altă formă este aşa-numitul salut de tip peşte, în care mâna este umedă, alunecoasă, îţi scapă printre degete. Trădează neimplicarea persoanei respective sau emotivitatea.

Un alt gest frecvent este încrucişarea braţelor la piept, care apare ca semn al lipsei de deschidere, omul se protejează, impune distanţă sau ascunde ceva.
Dar a încrucişa braţele arată şi o stare de agitaţie, de neputinţă sau de dezamăgire.
Sau pur şi simplu omul îşi încrucişează braţele pentru că nu ştie cum să le ţină.

Poziţia degetelor trădează uneori adevărata stare a unei persoane.
Dacă braţele mai pot fi controlate, mai greu ne dăm seama cum stăm cu degetele. Degetele răsfirate indică agresivitatea pe punctul de a izbucni, pe când pumnul strâns arată deja manifestarea violenţei.

Persoanele care dau din mână în timp ce vorbesc vor să convingă.
Însă este importantă şi direcţia gesturilor.
Mişcările îndreptate spre interlocutor, arătatul cu degetul trădează agresivitatea. În schimb, mişcările lente pe diagonală, cu degetele apropiate, arată relaxarea, disponibilitatea de a comunica.

O semnificaţie importantă în comunicarea nonverbală au şi picioarele.
Mersul apăsat sau cel legănat spun ceva despre caracterul unui om. De exemplu, o persoană cu mersul apăsat este raţională, activă, pune preţ pe logică, pe lucruri concrete. În schimb, cea cu mersul legănat, ca de răţuşcă este melancolică, înclinată spre visare. Mersul pe lângă garduri, atitudinea retrasă sunt caracteristice unei persoane timide, care ar face orice să nu atragă atenţia.
Statul picior peste picior reprezintă un gest de feminitate.
O femeie care stă picior peste picior are mai multe şanse de a atrage atenţia unui bărbat decât una care stă cu picioarele apropiate.
Dar când piciorul de deasupra se mişcă trădează agresivitatea, neliniştea persoanei.



COMUNICARE.

Psihologul Mirela Zivari consideră că uneori gesturile pot spune mai mult decât cuvintele.

În relaţiile dintre oameni care se cunosc foarte bine, în cuplu, se întâmplă deseori ca tensiunile să fie rezolvate printr-o îmbrăţişare sau o mângâiere.

Mai ales că bărbaţii înţeleg mult mai uşor gesturile decât cuvintele.
De fapt, orice relaţie interpersonală are de câştigat când gesturile oamenilor sunt vi­zibile.

Cu cât oamenii sunt mai săraci în gesturi, cu atât sugerează că au mai puţine relaţii şi nu se simt confortabil în grupul respectiv.



CONTROL.

Limbajul trupului poate fi controlat, subliniază psihologul Mirela Zivari .

O persoană care se înroşeşte este învăţată să facă exerciţii în oglindă, pro­punându-şi tocmai să se înroşească.

Astfel, învaţă să-şi controleze reacţiile.

Cu cât spunem mai mult “nu vreau să mă mai înroşesc”, cu atât ne înroşim mai mult. Efectul: îmi propun să mă înroşesc tocmai pentru a ajunge la performanţa de a controla reacţia.

La fel se întâmplă şi cu alte ma­ni­festări ale emotivităţii: transpiraţia excesivă, bâl­bâiala, frământarea mâinilor.