Limbajul pozitiv = sanatate

Refuzaţi să fiţi neajutorat



După o stare de oboseală care durează de luni întregi, sa spunem ca medicul descoperă că suferiţi de o boală rară a măduvei osoase, în urma unui tratament intensiv, cu sute de transfuzii, doctorul vă spune că ştiinţa medicală nu mai poate face nimic ca să vă prelungească viaţa.

Daca spuneţi cu voce tare:
„Asta este. Dacă medicii nu mai au nici o speranţă în ce mă priveşte, cred că trebuie să renunţ si eu. Ce rost ar avea să mai lupt? Sufăr şi o să mor oricum. Mă dau bătut."

Apoi spuneţi:
„Nu accept asta. Situaţia mea nu e fără ieşire. Pot să duc o viaţă mai bună, dacă nu mai lungă, si o voi face."

Care dintre cei doi pacienţi va descoperi că starea lui s-a îmbunătăţit? Cine are şanse în lupta cu boala?

„Noua viaţă" a lui Michael Ballard a început atunci cînd medicul lui, George P. Konok, doctor în medicină, i-a spus:

„Eu o să încep tratamentul de la gît în jos. Tu va trebui să-1 termini de la gît în sus."

Michael era un director de succes din Ontario, Canada, care vindea produse ambalate prin reţeaua magazinelor Hallmark din zona sa.

S-a îmbolnăvit si a fost diagnosticat ca suferind de o maladie inflamatorie a intestinelor, cunoscută sub numele de colită.

O parte dintre simptomele aces¬tei boli sînt de ordin emoţional: anxietate, panică şi jenă. Faptul că oricînd „poţi avea un accident" nu e în măsură să-ţi sporească încrederea în tine.
Partea cea mai proastă a fost că un binecunoscut cadru medical i-a spus: „Nu se poate face nimic pentru boala ta."

Colita poate avea o urmare de-a dreptul sinistră: deseori ea precede cancerul, în curînd, Michael a descoperit că avea o tumoare intestinală în apropierea ficatului. Medicii l-au avertizat că următoarele organe afectate puteau fi glandele limfatice, iar pentru bolnavii de cancer, de obicei acesta este începutul sfîrsitului.
Împreună cu noul lui diagnostic a primit însă si o bine-cuvîntare, în persoana noului său medic, Dr. Konok.

Acesta a tras o tablă de scris langă patul lui Michael si i-a oferit o „lecţie" serioasă, făcînd o diagramă a diverselor organe afectate, arătîndu-i lui Michael ce-ar fi putut face chirurgii şi explicîndu-i cum funcţiona chimioterapia. După o expli¬caţie atentă si la obiect a situaţiei curente a lui Michael, a ajuns la prognoză. A aruncat creta în aer şi i-a spus:

„Pot să-ţi spun care sînt şansele conform textelor medicale, dar vreau să ştii că si tu îţi creezi propriile şanse. Nu pot să-ţi garantez că-ti vei prelungi viaţa. Pot să-ti garantez în mod absolut că vei duce o viaţă mai împlinită, dacă alegi asta. Cand vei începe chimioterapia, o să ai de-a face cu efecte se-cundare. Dacă le vei considera ca făcînd parte din procesul de vindecare va fi mult mai bine decît dacă le vei considera un lucru care-ti face şi mai mult rău.

Eu te voi trata de la gît în jos. Treaba ta este să te tratezi de la gît în sus."


Tratamentul lui Michael a început: a fost supus la trei operaţii. După cea de-a treia, care ar fi trebuit să fie ultima etapă, a fost informat că operaţia dăduse greş; cancerul continua să prolifereze.

Michael folosise întotdeauna un limbaj pozitiv în viaţa profesională, însă acum, pus în faţa celei mai dure „com¬petiţii" din viaţa lui, folosea un limbaj negativ, acceptînd evaluările medicilor care socoteau că situaţia lui e „fără speranţă". Cînd ei îi spuneau „Nu poţi schimba lucrurile", el îi credea.

În acel moment, Michael Ballard a decis că tehnicile care-i asiguraseră reuşita în competiţiile legate de vînzări erau cea mai valoroasă speranţă în competiţia pentru viaţă.


Întorcîndu-se acasă între două tratamente, şi-a cumpă¬rat o pereche de pantofi sport, pe care să-i folosească atunci cînd se va face bine.

Asculta muzică pozitivă, cum ar fi The Rainbow Connection şi tema din filmul Rocky. Se plimba în jurul casei încălţat cu noii săi pantofi sport şi citea pasaje¬le preferate din The Best of Success (Cele mai mari reuşite).

Michael a făcut un uriaş pas înainte atunci cînd a început să aplice în beneficiul propriei sănătăţi aptitudinile pe care le dobîndise şi le folosise în afaceri.
În prezent, medicul spune că Michael Ballard este „pri¬mejdios de sănătos. Este capabil să sară peste clădiri înal¬te dintr-un singur salt, si chiar peste cele foarte înalte, dacă îşi ia avant."

De opt ani de zile nu mai are nici urmă de cancer si a ales să nu mai aibă niciodată.
Michael Ballard are acum o nouă profesie.

Ţine seminarii despre folosirea unui limbaj pozitiv pentru a-i ajuta pe oamenii bolnavi să se vindece.

Intenţia lui este ca medicii şi asistentele medicale să devină conştienţi de efectele distrugătoare pe care le poate avea limbajul lor asupra pacienţilor îngrijoraţi — şi ce foloase enorme poate aduce un limbaj pozitiv.
Michael explică faptul că tehnicile şi cuvintele pe care le-a folosit el nu vor funcţiona pentru toată lumea. Pacien¬ţii comentează deseori:
„Michael, nu pot să spun ce ai spus tu. Nu mi se potriveşte."

El răspunde:

„Bine, atunci spune-o cu propriile tale cuvinte, dar păstrează spiritul. Repetă afirmaţiile pozitive po¬trivite pentru tine.

Spune măcar «Da, pot.» Nu lăsa pe nimeni — medic sau nu — să-ţi spună că situaţia ta e fără speranţă, în orice moment poţi să-ti creezi o viată mai bună, chiar dacă nu poţi schim¬ba durata ei."

Dacă sînteţi deja ameninţat de o boală gravă, vă rog să nu renunţaţi. Puteţi lupta. Aşteptările dumneavoastră po¬zitive vă vor îmbunătăţi calitatea vieţii.

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

Dacă vă simţiţi bolnav, combinaţi îngrijirea medicală cu propriul dumneavoastră efort: folosiţi-vă limbajul pentru a promova o atitudine pozitivă şi a întări capacitatea naturală de luptă a trupului împotriva bolii.

În loc să spuneţi:
„Nu pot să lupt cu asta. Situaţia mea e fără speranţă. Aşa mi-a spus doctorul",
spuneţi:

„Pot să duc o viată mai bună si aşa voi face. Doctorul nu ştie cît sînt de puternic."
În loc să spuneţi:

„Sunt într-o situaţie fără ieşire; nu pot schimba nimic",

spuneţi:

„Pot să-mi îmbunătăţesc calitatea vieţii."

sursa: George L Walter

Vedem aşa cum suntem

ii

Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: “Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?” Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: “Poartă mărimea 39″.

Este evident că vedem aşa cum suntem.

Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme;

muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri.

Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea.

Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.

Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi.

Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi.

Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă.

În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine.

Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit.

Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.

Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi.

Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri.

Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate.

Vedem aşa cum suntem.

Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem.

De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau.

Un astronom va vedea mult mai mult pe cer decât un om obişnuit.

Un artist va vedea mult mai mult într-un tablou decât cel care nu este artist.

Se spune că un membru al comunităţii sale l-a salutat pe faimosul predicator Henry Ward Beecher la uşa bisericii după o slujbă religioasă şi i-a spus: “Dr. Beecher, poate sunteţi interesat de faptul că am numărat douăsprezece erori gramaticale în predica Dvs. din această dimineaţă”. Un alt credincios i-a spus în aceeaşi dimineaţă: “Astăzi l-am găsit pe Dumnezeu”. Amândoi bărbaţii au ascultat aceeaşi predică. Amândoi au găsit ceea ce aşteptau să găsească.

Vedem aşa cum suntem.

Într-o excursie prin Alpii elveţieni, călăuza arăta frumuseţea impresionantă a piscurilor acoperite de zăpadă, a zglobiilor izvoare de munte, a lacurilor asemănătoare cu oglinzile şi a liniei maiestuoase a orizontului.

Unul dintre drumeţi tot comenta:

“Ce este atât de minunat în acestea?”

Călăuza i-a răspuns: “Omule, dacă nu ai nimic în interior, nu vei vedea nimic în exterior”.

Ceea ce este înăuntru este extrem de important.

Dacă nu îl avem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, nu îl vom vedea niciodată în afară. Dacă îl avem înăuntrul nostru, nu putem decât să îl vedem pretutindeni: în fiecare pasăre, în fiecare apus de soare, în fiecare copac, în fiecare om care este flămând sau însetat.

“Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.

Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” Ochiul este fereastra întregului trup. Prin “ochi”, se înţelege sufletul omului.

Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune.

Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre.

“Ochii şi urechile sunt martori mincinoşi pentru cei care au suflete barbare”, a spus Heraclit în urmă cu douăzeci şi cinci de secole.

Arătând spre rufele întinse la uscat în curtea vecinei, o gospodină a spus: “Uită-te la acele haine – sunt atât de gri şi cu pete!” O prietenă i-a răspuns: “Mie mi se pare că hainele sunt foarte curate. Geamurile tale sunt murdare.”

Dacă viaţa pare înnorată, poate că ferestrele noastre trebuie să fie curăţate. Să păstrăm întotdeauna curate ferestrele sufletului prin examinarea zilnică a conştiinţei..Dacă nu facem aceasta, în mod constant îi vom vedea pe ceilalţi nu aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi – urâcioşi, invidioşi, îngâmfaţi, egoişti.

“Este mai bine să te păstrezi curat ca lacrima”, spunea George Bernard Shaw, “tu eşti fereastra prin care trebuie să priveşti lumea”.

“Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia îl vor vedea pe Dumnezeu”.

Doamne, Curăţă-ne. Înnoieşte-ne înăuntrul nostru pentru ca să putem vedea viaţa aşa cum doreşti Tu să o vedem, limpede, şi aşa cum o vezi Tu.

Amin.

sursa:http://www.predici.cnet.ro

Optimism

Optimismul nu e o doar o calitate a unor oameni, in general veseli si care cred ca lor le ies lucrurile intotdeauna. Optimismul e o abilitate care se invata. La fel ca mersul pe bicicleta, nodul la cravata, crema de zahar ars per-fec-ta si vorbitul in public, optimismul se invata prin practica.

Printre primele cuvinte pe care le schimbam cu un interlocutor sigur auzim si un “Ce mai faci?”. Asta este punctul pe care ma concentrez azi: o ocazie, care apare des pe parcusrul unei zile, de a exersa pentru optimism.

Primul pas spre cultivarea optimismului este felul in care raspunzi la aceasta intrebare banala si aproape mecanica. Raspunsurile sunt deja testate si aplicate de mine. Functioneaza iar efectul este garantat. Arata cam asa:

Ce spui
Asadar, esti intrebat “Ce mai faci?”. Tu raspunzi, cu zambetul pe buze:

1.“Numai lucruri bune!”
2.“Numai ce vreau.”
3.“Imi merge nemaipomenit! Ba chiar imi alearga!”
De ce sa te plangi? De ce sa incepi sa-ti insiri neplacerile? Brian Tracy spune ca 80% din cei care te intreaba nu sunt interesati de fapt iar restul de 20% s-ar putea sa se bucure.

Trei efecte
Cand raspunzi astfel, spre deosebire de clasicele “bine-multumesc-si-tu” sau “nu-atat-de-bine-ca-tine” obtii trei efecte:

1.Celalalt zambeste sau chiar rade de-a binelea. Probabil ca i-ai inseninat ziua. Starea de buna dispozitie duce la intensificarea activitatii neocortexului. Practic, creste numarul de legaturi intre neuroni, ceea ce duce la un plus de energie nervoasa, la gasirea de solutii, la aparitia de idei noi.
2.Tu te simti mai bine. Pe langa faptul ca si la tine apare buna dispozitie cu aceleasi efecte fantastice, tu te mai bucuri si de bucuria lui!
3.Devii mai optimist ca ieri. Deoarece i-ai transmis interlocutorului tau ca esti o persoana vesela si bine dispusa, vei tinde sa-i confirmi acest mesaj de fiecare data cand veti mai interactiona. Pentru ca adezivul cel mai rezistent se afla pe etichetele pe care ni le lipim noi insine.
Ti-am prezentat acum trei raspunsuri optimiste, altfel, la intrebarea pe care sigur o auzi de cateva ori pe zi. Foloseste-le chiar acum cu prima persoana care te intreaba ce mai faci.
sursa:http://www.empower.ro/gandire-pozitiva/optimism-lectia-1-ce-mai-faci/