Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: “Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?” Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: “Poartă mărimea 39″.
Este evident că vedem aşa cum suntem.
Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme;
muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri.
Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea.
Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.
Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi.
Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi.
Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă.
În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine.
Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit.
Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.
Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi.
Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri.
Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate.
Vedem aşa cum suntem.
Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem.
De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau.
Un astronom va vedea mult mai mult pe cer decât un om obişnuit.
Un artist va vedea mult mai mult într-un tablou decât cel care nu este artist.
Se spune că un membru al comunităţii sale l-a salutat pe faimosul predicator Henry Ward Beecher la uşa bisericii după o slujbă religioasă şi i-a spus: “Dr. Beecher, poate sunteţi interesat de faptul că am numărat douăsprezece erori gramaticale în predica Dvs. din această dimineaţă”. Un alt credincios i-a spus în aceeaşi dimineaţă: “Astăzi l-am găsit pe Dumnezeu”. Amândoi bărbaţii au ascultat aceeaşi predică. Amândoi au găsit ceea ce aşteptau să găsească.
Vedem aşa cum suntem.
Într-o excursie prin Alpii elveţieni, călăuza arăta frumuseţea impresionantă a piscurilor acoperite de zăpadă, a zglobiilor izvoare de munte, a lacurilor asemănătoare cu oglinzile şi a liniei maiestuoase a orizontului.
Unul dintre drumeţi tot comenta:
“Ce este atât de minunat în acestea?”
Călăuza i-a răspuns: “Omule, dacă nu ai nimic în interior, nu vei vedea nimic în exterior”.
Ceea ce este înăuntru este extrem de important.
Dacă nu îl avem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, nu îl vom vedea niciodată în afară. Dacă îl avem înăuntrul nostru, nu putem decât să îl vedem pretutindeni: în fiecare pasăre, în fiecare apus de soare, în fiecare copac, în fiecare om care este flămând sau însetat.
“Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” Ochiul este fereastra întregului trup. Prin “ochi”, se înţelege sufletul omului.
Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune.
Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre.
“Ochii şi urechile sunt martori mincinoşi pentru cei care au suflete barbare”, a spus Heraclit în urmă cu douăzeci şi cinci de secole.
Arătând spre rufele întinse la uscat în curtea vecinei, o gospodină a spus: “Uită-te la acele haine – sunt atât de gri şi cu pete!” O prietenă i-a răspuns: “Mie mi se pare că hainele sunt foarte curate. Geamurile tale sunt murdare.”
Dacă viaţa pare înnorată, poate că ferestrele noastre trebuie să fie curăţate. Să păstrăm întotdeauna curate ferestrele sufletului prin examinarea zilnică a conştiinţei..Dacă nu facem aceasta, în mod constant îi vom vedea pe ceilalţi nu aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi – urâcioşi, invidioşi, îngâmfaţi, egoişti.
“Este mai bine să te păstrezi curat ca lacrima”, spunea George Bernard Shaw, “tu eşti fereastra prin care trebuie să priveşti lumea”.
“Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia îl vor vedea pe Dumnezeu”.
Doamne, Curăţă-ne. Înnoieşte-ne înăuntrul nostru pentru ca să putem vedea viaţa aşa cum doreşti Tu să o vedem, limpede, şi aşa cum o vezi Tu.
Amin.
sursa:http://www.predici.cnet.ro
