Furia

Ce sa ne facem cu persoanele furioase?
Cum sa reactionezi cand te afli in fata unei astfel de persoane?
Intrebarea mea catre voi este: oare persoana respectiva este constienta de felul in care actioneaza si este perceputa?
Cum ar fi daca am incerca sa ajutam persoana furioasa sa constientizeze ce efecte are starea ei asupra noastra?
Puteti incerca intr-unul din cazuri sa va exprimati emotiile intr-un mod asertiv si vedeti rezultatele. Un exemplu ar fi
"Cand tu te comporti asa simt ca mi-e teama de tine si ma gandesc ca ai putea sa ma lovesti.
Mi-ar placea sa te gandesti la felul in care ma faci sa ma simt inainte sa reactionezi asa."

Triunghiul Dramatic

Triunghiul dramei, o forma inteligibila pentru publicul larg de intelegere a unor concepte psihanalitice gen: proiectie ostilitate, introiectie ostilitate, identificare, idealizare, deplasare, toate, concepte psihanalitice ale aparatului psihic.

Astfel, Karpman identifica in fiecare persoana la un anumit timp una dintre aceste stari in relatiile cu lumea exterioara, bineinteles, acestea, dupa cum bine stim din psihanaliza se numesc psihoze, mai corect, o imbinare intre o psihoza si o nevroza pe care o numim psihonevroza, de tipul psihonevrozei, de felul in care Idealul Eului si Eul stiu sa se descurce cu lumea exterioara, de modelele invatate in timpul copilariei si perioadei adolescentei, pubertatii, depinde si starea descrisa de Karpman;

Astfel, putem avea in cazul unei psihonevroze obsesionale declansate ca sistem de aparare in urma unei incapacitati de satisfacere a libidoului o stare de Salvator, Victima sau Acuzator.

Karpman a reusit sa realizeze aceste trei stari prin care se poate perinda un tip de personalitate de-a lungul si de-a latul travaliului sau psihotic.
Astfel, avem: 1. Victima 2. Acuzator 3. Salvator, imi permit sa descriu pe scurt aceste trei stari care, dupa cum putem cadea de acord impreuna nu sunt altceva decat modele de relationare fata de lumea exterioara.

1. Victima: de obicei acest tip de persoane sunt extrem de periculoase si extrem de lingusitoare, de ce? Incapabilitatea lor de a satisface lupta pulsionala nu face altceva decat sa caute un Salvator, concept pe care urmeaza sa il discutam in continuare.
Asadar, extrem de multe sunt aceste roluri de Victima jucate in randul sexului slab, asadar, femeile sunt cele care prefera acest rol, un rol care nu necesita energie si nici batai de cap, asta, doar din momentul in care se gaseste un Salvator. Nu pot nega faptul ca nu exista in randul barbatilor astfel de exemplare, asadar, si barbatii pot cadea “Victime” avand nevoie de un Salvator.

2. Salvatori gasim pe toate drumurile- religiile, in mare parte, sunt incubatoare de Salvatori iar Victimele sunt, in general, dupa cum am mai spus, persoanele incapabile sa isi satisfaca libidoul sau, persoanele normale care au dat peste un Acuzator extrem de talentat.

3. Acuzatorul: daca Victima era Scufita Rosie si Bunica, Salvatorul era Vanatorul iar Acuzatorul era Lupul, avem aici un scenariu castigator. Astfel, aplicand triunghiul lui Karpman pe basmul Scufita Rosie putem studia cele trei stari.

Asadar, o Victima este Scufita Rosie si Bunica, cazand Victime talentatului lup care joaca aici rolul de Acuzator sunt salvate de catre vanator sau padurar, astfel, rolul de Salvator este preluat de catre vanator.

Acum, pe scurt, haideti sa studiem recompensele primite de fiecare, si pedepsele, pe de alta parte.

Imaginati-va sa vedeti vanatorul salvat de bunica…? Credeti ca este in carti asa ceva? Nu? De ce nu? Pentru simplul fapt ca, vanatorul trebuie sa salveze, sa isi confirme lui si altora puterea, barbatia etc. astfel, fara Victime si Acuzatori cu care sa isi “masoare” puterile, vanatorul ar fi dispensabil in aceasta piesa. Asadar, bunica si Scufita Rosie, ar cadea bine sa fie in pozitia de Salvator? Nu mai bine ar cadea sa fie salvate de catre o persoana care, dupa cate putem vedea, chiar joaca acest rol de Salvator?

Asadar, in fiecare zi, clipa, basm, film, poveste si situatie sociala putem, cu putina atentie detecta cele trei stari in care se poate afla persoana. Sa nu va ganditi ca o stare poate domina, cele trei stari sunt intersanjabile, astfel, o persoana se poate transfera in functie de anumiti stimuli exteriori si interiori in pielea si scenariul celor trei stari.


sursa: http://www.subtire.com/2010/06/15/triunghiul-dramei-stephen-karpman/

http://www.topexperti.ro/article/viewArticle/article_title/7-ore-de-somn-mentin-sanatatea-mentala-buna/id/179

Sanatate - personalitate

Toata lumea stie ca trasaturile de personalitate pot influenta starea de sanatate fizica. Stabilirea adevaratei relatii dintre personalitate si sanatate nu este insa usoara. Trebuie sa poata fi masurata, diferentiata de simptomele subiective si cele obiective ale unei maladii, si este necesara stabilirea legaturii cauzale dintre trasaturile de personalitate si boala.

Mai departe voi prezenta studii si statistici care dovedesc o interactiune intre personalitate si sanatate.

Un studiu, efectuat de Friedman in 1995, descrie longevitatea ca fiind asociata cu niveluri inalte ale constiinciozitatii si niveluri scazute ale optimismului in copilarie. Un nivel scazut al constiinciozitatii atrage o gama larga de comportamente care afecteaza sanatatea, cum ar fi: fumatul, consumul de alcool si stabilitatea sociala si profesionala.

Asadar, rezultatele cercetarii legate de longevitate aratau ca la copiii constiinciosi existau mai multe sanse de a ajunge la varsta de 70 de ani, iar la copiii voiosi erau mai putine sanse. Autorii au sugerat ca in cazul persoanelor constiincioase ar putea exista mai multe sanse de a-si forma obisnuinte benefice pentru sanatate, de a urma recomandarile medicului si ar putea avea mecanisme mai functionale de solutionare a problemelor.

In 1988, un studiu care s-a ocupat de istoricul natural si frecventa bolilor arteriale periferice la populatia normala a descoperit ca nivelul crescut al ostilitatii se raporta la gravitatea bolilor arteriale periferice, iar supunerea apara individul de infarctul miocardic nonfatal. Ostilitatea era strans legata de nivelul trigliceridelor (o forma de grasime) din sange, precum si de fumat si de consumul de alcool.

In legatura cu cancerul, cel mai des au fost investigate depresia si disperarea. Nivelurile moderate de disperare au fost asociate cu incidenta cancerului iar nivelurile inalte sunt asociate cu un risc triplu de deces prin violenta sau ranire si o probabilitate crescuta de infarct miocardic.

O alta cercetare s-a ocupat de legatura dintre depresie si procesul clinic al cancerului dupa diagnosticare. In 1999, Watson si colaboratorii sai au efectuat o investigatie despre impactul factorilor psihologici asupra prognozei cancerului mamar. S-a constatat ca la femeile care aveau un nivel inalt de disperare si neajutorare existau sanse semnificative, din punct de vedere statistic de 1,5 ori mai mari, de recidiva sau deces.

Mai multe studii au implicat nevrozismul (defect general de adaptabilitate, surmenaj, epuizare fizica si psihica fara vreun motiv obiectiv) ca factor de predictie a unor diferite forme de afectiune sau o inclinatie catre maladie.

Studiul de la Heidelberg din 2002 a confirmat ca nivelul inalt de nevrozism este corelat cu frecventa unei game largi de afectiuni printre care bolile cardiace – cardiopatia ischemica, care este o ingustare a arterelor care aduc sangele la inima, ceea ce predispune la infarct miocardic si angina, hipertensiunea si tulburarile gastrice. Nivelul inalt al nevrozismului prezicea gradul de afectare a sanatatii mai ales la subiectii care aveau mai multe boli.

Vulnerabilitatea psihologica la stres a persoanelor cu un nivel inalt al nevrozismului duce la o slabire a functionarii sistemului imunitar. Studiile despre influenta agentilor infectiosi asupra reactiei anticorpilor sugereaza o legatura intre stres si dereglarea sistemului imunitar, sustin Cohen, Miller si Rabin in 2001.

Bosma in 1997 a constatat ca stresul mai mare la serviciu si nivelul mai scazut de control asupra muncii sunt legate de riscul de infarct miocardic si deces, ca urmare a afectiunilor cardiace.

Nivelul scazut de control asupra muncii, in raport cu clasa sociala, parea sa fie cel mai important factor de risc.

Si posturile mai prost platite si cu un statut social mai scazut nu le permit angajatilor decat un grad foarte mic de control asupra propriei activitati. Se pare ca stresul nu este un fenomen izolat; pentru a avea efect, el interactioneaza cu alte trasaturi si emotii. Nivelurile de cortizol sunt cu 22% mai mari la indivizii cu un nivel inalt al tensionarii legate de munca si chiar mai mari la indivizii cu niveluri inalte atat la tensiunea legata de munca, cat si la furie.

Desigur, oamenii sufera atacuri de cord chiar si atunci cand iau medicamente care scad nivelul lipidelor, nu fumeaza, au o greutate normala si tensiunea le este controlata. Dar daca exista aici un factor psihologic asociat cu un risc sporit si el poate fi modificat, atunci practica medicala poate fi imbunatatita.

Stresul a fost implicat si intr-o afectiune mai putin grava, dar raspandita: raceala.

Cobb si Steptoe in 1996 au constatat ca nivelul inalt al stresului produs de evenimentele din viata sporea riscul de a contracta o raceala comuna. S-a mai descoperit ca riscul de aparitie a afectiunilor respiratorii, din cauza nivelului inalt al stresului produs de evenimentele din viata, era redus la persoanele care foloseau strategiile de solutionare de tipul evitarii.

Stresul, personalitatea si stilurile de solutionare a problemelor interactioneaza in influenta lor asupra sanatatii. Dar si optimismul, speranta si robustetea sunt masurate ca trasaturi si pot fi considerate, de asemenea, metode de solutionare a problemelor.
Kubzansky in 2001 constata in urma unui studiu realizat pe un esantion de 1306 barbati, monitorizati timp de 10 ani, ca optimismul ca stil explicativ protejeaza de incidenta infarctului miocardic si de cardiopatia ischemica.

Alte cercetari vorbesc despre solutionarea de tip religios si spiritual a problemelor ca fiind importanta atunci cand oamenii trebuie sa fie ajutati sa faca fata diagnosticului unei maladii, in special in cazul bolilor grave, cum ar fi SIDA. Imi vine in minte o cugetare populara care are un mare grad de adevar daca ne raportam la studiile mentionate aici: Dumnezeu nu da cu parul, da fiecaruia dupa merit, dupa cum isi traieste viata.

Fericirea este o constructie legata de optimism. S-a constatat ca persoanele mai fericite traiesc mai mult, iar dispozitia pozitiva poate avea un efect benefic asupra sistemului imunitar. Dar oare invatam sau stim din nastere sa fim fericiti?!

Multumiri:
Delia Ciobancan - Consilier psihologic, Psihoterapeut de familie si cuplu, Coach
http://www.topexperti.ro/experti/Delia-Ciobancan_396/articole/Trasaturile-de-personalitate-si-sanatatea-din-toate-zilele_303

Despre dragoste si intretinerea ei

Orice persoana are doua nevoi fundamentale si anume aceea de a avea o identitate si de a fi legat emotional de alte fiinte umane.

Pentru unii dintre noi, mai ales de sex feminin, relatia emotionala cu partenerul era echivalenta cu negarea propriei identitati.

Intimitatea este traita ca o fuziune cu celalalt, ceea ce conduce la pierderea propriei personalitati.

Aceasta determina ca fiecare clipa, fiecare zi sa fie traita cu anxietate. T

eama de a nu pierde parteneruli nsemna autoanihilare, pierderea sensului existentei.

Dragostea la prima vedere este un mit....

De fapt, vorbim fie despre atractie fizica, fie de situatia in care EU investesc o anumita persoana ca fiind potrivita pentru a ocupa locul central in scenariul meu de viata.

Atentie, EU fac acest lucru, eu am anumite asteptari fata de aceasta persoana, fara sa o cunosc, fara sa ii cunosc nevoile si dorintele intr-o relatie de cuplu.

Este ca si cum as fi un regizor care ii da un rol in piesa sa unei persoane care nici macar nu este actor si ma astept ca acesta sa aiba prestatia profesionala a lui “Robert de Niro”.

Care ar fi raspunsul partenerului?

La inceput poate fi sau nu surprins, in functie de Ego-ul sau, se poate simti onorat pentru ca i s-a acordat o astfel de oportunitate , dar la un moment dat, asteptarile “regizorului” il vor coplesi.

Partenerul este ca o oglinda in fata careia ne construim identitatea.

In momentul in care oglinda nu mai exista, este ca si cum ne-am fi pierde pe sine, nu ne mai regasim.

Identitatea de sine se dezvolta, se modeleaza, se renegociaza in urma intalnirilor fundamentale din viata noastra, dar ea este conturata de primele raspunsuri pe care le primim in viata noastra.

Atunci cand parintii nu acorda atentia de care fiecare copil are nevoie pentru a se “construi”, copilul nu se vede prin ochii parintelui, nu afla mai nimic despre sine si atunci nu prea are cu ce sa isi dezvolte o identitate solida.

Daca atentia este inconstanta, imaginea despre sine a copilului si viitorului adult este neclara, ajungand sa “cerseasca”in privirile, cuvintele, gesturile celorlalti ceva care sa ii vorbeasca despre sine, sa se regaseasca.

Astfel, la maturitate, de cele mai multe ori partenerul este cel mai la indemana, investit cel mai puternic cu aceasta misiune existentiala.

La celalalt pol se afla parintii sufocanti, hiperprotectivi, care anuleaza din start orice incercare de independenta a copilului.

Totul se raporteaza la parinti, ca si cum copilul ar fi o particica din acestia pentru totdeauna si nu ar putea sa existe fara ei.

Astfel, viitorul adult va ajunge sa nu poata trai fara alta persoana, s-ar simti inutil si incomplet, singur fara “jumatatea sa”.

Nici o relatie din viata noastra nu este intamplatoare, fiecare intalnire este plina de sens pentru existenta noastra.

Din aceasta cauza, nici o relatie de cuplu nu se poate incheia fara pierderi, dar si castiguri, care sunt mult mai importante.

Tristetea si durerea sunt normale.

Dupa fiecare relatie, urmeaza o perioada “ de doliu”, in care este bine sa ne dam voie sa plangem, pentru a putea intelege ce s-a intamplat cu noi in acea etapa a vietii noastre, pentru a putea incheia acel capitol.

Daca insa, ne reprimam emotiile si sentimentele, este ca si cum ascundem o rana sangeranda sub un pansament.

O “rana” nu trebui doar “pansata”, ea trebuie tratata si curatata.

Amanarea acestui lucru va determina nu numai nevindecarea ranii, dar si cronicizarea ei.

Ce inseamna asta?

Inseamna ca vom repeta din nou si din nou acea experienta in alte relatii,

pana cand vom fi disponibili emotional sa intelegem

de ce am ales acel tip de partener si

de abia atunci vom invata ceva din acea experienta pe care am trait-o.

In cazul in care aceasta nu se intampla, riscam sa transmitem acel pattern comportamental si emotional urmasilor nostrii, care vor prelua “datoria” noastra.

Fiecare fiinta umana, chiar in urma unei relatii de cuplu finalizate, poate sa “cresca” emotional, sa se construiasca, sa se regaseasca, sa isi constientizaze nevoile si asteptarile fata de ea si ceilalti.

Si toate acestea datorita relatiei pe care a incheiat-o.

O relatie de cuplu bazata pe iubire implica dezvoltarea ambilor parteneri, atat din punct de vedere afectiv, emotional, cat si social.

Atunci cand unul dintre parteneri stagneaza, sau chiar mai rau, regreseaza, acea relatie este distructiva si nici nu poate fi vorba de iubire.

Sursa: http://www.psihologie-online.ro/index.php?articol=4

Adevar sau provocare...

Sursa: A. Nuta - Iubirea nonposesiva...

Sursa: A. Nuta, Iubirea nonposesiva..

Phoenix

Phoenixul este o creatura nobila despre care nu s-a auzit niciodata ca a omorat pe cineva si care mananca numai ierburi. Ea poate sa dispara si apoi sa reapara.


Cantecul ei este magic: are reputatia de a spori curajul din inimile curate si sa atinga frica in inimile necurate.
Lacrimile de Phoenix au puteri vindecatoare.

Pasare mitica.

Potrivit traditiei din Heliopolis, a aterizat pe colina primordiala aducând lumina zeului solar RA-ATUM.

Înfatisata sub forma unui bâtlan sacru care poarta coroana zeului Osiris, reprezinta puterea de regenerare (auto-creare) si de resurectie.
Grecii au asociat-o pasarii Phoenix, emblema ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa. Benu simbolizeaza nemurirea.

Se spune ca pasarea phoenix este regina tuturor inaripatelor.
Aceasta pasare celesta aduce succes, oportunitati, o sansa magnifica in viata, succes si prosperitate.
Dupa cum se stie, ea renaste din propriai cenusa, demostrand vointa si putere.
Iti aduce niste oportunitati nesperate in afaceri, cariera, munca sau alte aspecte ale vietii.

Deoarece este asociata cu Sudul, prezenta sa aduce faima si popularitate.

Favorizeaza partea feminina, aducand implinirea si dragostea in viata femeilor.


Pasarea Phoenix simbolizeaza partea Yin, splendoarea feminina si frumusetea.Scriitorii greci si romani au scris ca ar exista doar a singura pasare Phoenix in lume, pasare care potrivit scrierilor lor, traia in Arabia, lânga o fântâna racoroasa unde se scalda si cânta un cântec dulce in fiecare dimineata.

Pasarea legendara se hraneste cu tamie, scortisoara si mirt. Când simtea ca va arde, aduna scortisoarele acestor lemne aromate si isi face din ele un cuib, ardea si apoi din cenusa iesea un pui de phoenix


Exista multe descrieri ale acestei pasari legendare.
Unii o descriu ca fiind o pasare de dimensiunile unei pasari rapitoare: jumatate fazan, jumatate vultur.

Numele sau inseamna "purpura" in limba greaca deoarece pasarea Phoenix este asociata cu focul si soarele.

A fost descrisa ca fiind aurie sau multicolora.

Unii spuneau ca nu ar fi mancat niciodata sau ca ar fi mancat numai roua.

Cei mai multi insa spun ca exista numai un singur exemplar de pasare Phoenix si ca ar trait in Arabia sau Etiopia si ca ar fi de o frumusete nemaipomenita.

Puteri:Pasarea Phoenix este nemuritoare.

La 300-500 de ani ea renastea prin foc. Cand ciclul de viata i se incheia, pasarea strangea ierburi aromate si lemne din toata lumea pentru a-si construi rugul sau cuibul funerar.

Pasarea Phoenix stand in cuib si avand fata intoarsa spre soare isi flutura aripile pentru a intarata focul ce o cuprindea.
Dupa ce vechiul corp ardea, pasarea Phoenix renastea din propria cenusa. Conform unor legende, pasarea renascuta isi ducea ramasitele in Orasul Soarelui din Egipt unde erau aranjate in cadrul unor ritualuri funerare speciale.

Simbol:Pasarea Phoenix este asociata cu renasterea, nemurirea si triumful binelui asupra raului. Ea devenit chiar un simbol preferat de primii crestini.

In crestinism, pasarea phoenix este vazuta ca fiind un simbol al renasterii, sperantei, puritatii, castitatii, casatoriei, credintei, verii, eternitatii, nemuririi si luminii.Unii cred ca pasarea Phoenix reprezinta o imagine a focului cosmic din care a luat nastere si va sfarsi lumea.

Taoistii o numeau pasarea de chinovar.

Romanii asezau simbolurile pasarii Phoenix pe medalii si bani pentru ca Imperiul Roman sa fie vesnic.

Pasărea Pheonix este pasărea legendară despre care se spune că ar învia din propia ei cenuşă. Cunoscută vechilor egipteni şi ca Benu, pasăre mitică, care simboliza nemurirea, şi care (potrivit tradiţiei din Heliopolis) a aterizat pe colina primordială aducând lumina zeului solar Ra Atum.

Înfăţişată sub forma unui batlan sacru care poartă coroana zeului Osiris, reprezenta puterea de regenerare (auto-creare) şi de resurecţie.

Grecii au asociat-o păsării Phoenix, emblema ciclurilor vieţii şi ale morţii, a eternelor renaşteri din propria cenuşă.

Pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă.

Aceasta seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur(două culori nobile şi cu o evidenţă semnificaţie simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun.

Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăieşte de la 500 la 13000 de ani.

Este singura din specia ei, deşi nu se poate reproduce.

Atunci când lunga sa viaţă este pe terminate şi pasărea îşi simte sfârşitul, aceasta îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre.

Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie in forma de ou şi ducându-le la sanctuarul din Heliopolis.

Pasărea Phoenix este cunoscută din Orientul Mijlociu şi îndepărtat până la Mediterana şi Europa, dar există menţiuni despre o pasăre similară şi la nativii americani.

Este o pasăre de o frumuseţe neasemuită, care nu moare niciodată, ci se mistuie în flăcări şi renaşte apoi din propria cenuşă. Se spune că Pasărea Phoenix originară ar fi apărut dintr-un ou de aur ce plutea pe apele Oceanului Primordial.

La egipteni ea este pasărea Bennu, asociată ciclului zilnic al soarelui şi ciclului anual al creşterii apelor Nilului, de unde legătura sa cu regenerarea şi viaţa.

Phoenixul evocă focul creator şi distrugător din care se naşte lumea şi care îi va aduce sfârşitul. Simbolismul ei este legat de marile adevăruri ezoterice, reprezentând nemurirea spiritului şi reîncarnarea. În alchimie, ea este un simbol al transmutaţiei alchimice, al renaşterii magice prin iniţiere şi al creşterii spirituale.
Pasărea Phoenix ne vorbeşte despre puterea de a depăşi fluctuaţiile vieţii noastre obişnuite, ne îndeamnă să ne orientăm către cele spirituale şi ne dă speranţă, inspiraţie şi putere regeneratoare atunci când renunţăm la vechiul mod de viaţă pentru a îmbrăţişa unul nou, superior.
Phoenixul ne poate ajuta şi atunci când trecem prin experienţe emoţionale devastatoare.În alchimie, Pasărea Sublimării este asociată corpului astral, care, după cum arată marele alchimist Paracelsus, este corpul nostru spiritual sau “de aur”, purificat, care se dezvoltă în cursul evoluţiei noastre personale şi reprezintă renaşterea spiritului pe un nivel superior.

Atunci când corpul fizic moare, spiritul începe o nouă existenţă într-o altă lume, non-fizică.

La chinezi, Feng Huang,
“Pasărea Roşie”, este unul din cele patru animale spirituale.
Ea putea fi încălecată numai de către Nemuritori. Feng desemnează pasărea mascul şi Huang pe cea femelă, fiind în legătură cu simbolul Yin-Yang, cele două principii polare opuse care guvernează întreaga manifestare.

Această pasăre este de asemenea un simbol al dragostei nemuritoare.Esenţa pozitivă a acestei creaturi se manifestă atunci când cineva îşi recunoaşte şi îşi dezvoltă latura feminină a naturii sale spirituale. \
Acea persoană îşi urmează atunci vocea sa interioară şi latura creatoare a vieţii. Esenţa sa negativă se manifestă atunci când cineva îşi neagă şi îşi reprimă această latură a sufletului său, rezultând astfel deviaţii de comportament şi alienare.Pasărea Phoenix este în creştinism o pasăre sacră, simbol al reînvierii şi emblemă a Arhanghelului Mihail. Regăsim reflectări ale acestui mit şi în unele tradiţii populare.

Astfel, Pasărea Măiastră din basmele româneşti este uimitor de asemănătoare cu Pasărea Simorgh a persanilor, care simboliza înţelepciunea divină şi perfecţiunea umană.

Cine m-a facut femeie?

Tu, femeie, eşti o bijuterie, o cetate şi un mister. Eşti o bijuterie pentru că ai o sensibilitate aparte şi o alcătuire deosebit de complexă.

Cu toate că este atât de sensibil, corpul tău este rezistent ca o cetate.

De ce eşti un mister?

Pentru că nimeni nu ştie cum de ghiceşti atâtea lucruri şi unde găseşti atâta putere să lupţi când eşti disperată...

Pentru că forma ta de femeie poate fi desenată cu mâinile în aer de către acela care te-a mângâiat măcar o dată.

Te mulţumeşte faptul că eşti femeie?

Simţi feminitatea ta?

Unde simţi asta şi când?

Cele mai multe femei îşi percep feminitatea când sunt privite într-un fel anume: cu admiraţie, cu dorinţă, cu invidie chiar.

Eu îţi pot spune ce anume mă face să cred că eşti femeie: liniile şi mişcările tale sunt fine şi line, pielea e fragilă şi miroase întotdeauna a flori, genele clipesc în ritmul emoţiilor, genunchii se strâng în faţa unui străin, copiii mici te fac să zâmbeşti...

Trăind într-o lume a bărbaţilor, spui uneori că acestea sunt mai degrabă slăbiciuni, dar tocmai ele au putere asupra celor ce conduc lumea!

(Dr. Cristian Andrei - Cine m-a facut femeie) - o carte compliment

Iluminarea prin iubire, starea fara dorinte

"Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui.

Exista astfel de momente in care esti relaxat.

Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva momente iubitul sau iubita se afla cu tine.


Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine.

Pentru o clipa mintea dispare.

Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult, a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc mintea nu mai poate gandi.


Vechiul process nu mai poate continua.

Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte.

Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.


Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti, aceea nu este iubire.

Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.

Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.


Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar.

Iubirea este fara dorinte.

Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte.

Cand apare, acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata.

Nici o devenire, nici un fel de imprastiere.


Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata.

Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor aparea.

Este un soc. Atunci mintea nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd.

Cel sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.


Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste.

Esti relaxat in tine insuti.

Ai atins centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri.

Te umple o mare fericire, te inconjoara un parfum sublim.

Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.


De aceea, iubirea transforma atat de mult.

Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca oiubesti, ca nu mai esti acelasi om.

Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva momente esti precum un Buddha.


Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou.

De exemplu, mintea va spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?
Acum vor incepe argumentarile.

Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca.

Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai cazut in devenire.


Acest lucru se intampla oricui.

Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea disparea.

Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente.

Insa ele au disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este diferita.


Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile lor nu mai pot functiona.

Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire!

Apoi mintea incepe sa functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea repeta aceste clipe minunate!”


Mintea va distruge totul.

Casatoria inseamna minte.

Iubirea este spontana; casatoria este ceva calculat.

Casatoria este un lucru matematic.

Atunci vei astepta acele momente beatifice, dar ele nu vor mai reveni.

De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in trecut.


De ce nu mai apar?

Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina.

Totul a ajuns sa se limiteze doar la obligatii si datorii.

Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie.

La inceput era o bucurie, acum este o obligatie.

Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da amuzamentul, bucuria.

Este imposibil!! Mintea ta a creat totul.

Acum astepti producerea acelor momente si cu cat astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai poate aparea nimic.

Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla intotdeauna intr-o situatie noua.


Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu perimiti mintii sa creeze un sablon.

Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor.

Astfel maestrul sau prietenul tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii.

Mintea este singurul lucru care este vesnic vechi.


Soarele este altul in fiecare zi.

Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri.

Luna este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este.

Ea este vesnic veche - tine minte, vesnic - deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de experiente acumulate, de experiente proiectate.


Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita - mintea niciodata.

Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare acolo si nefericirea."

Osho

Fara condamnare si Fara judecata.

A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie ..

Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi.

Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii.

Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.


Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau.

Nu o ai. N-ai cum sa stii.

O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda.

Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita.

Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.

Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o ca­latorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante.

Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi - dar asta nu inseam­na decat ca te amagesti.

Habar nu ai despre ce este vorba in viata celui­lalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.

Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activi­tate care dureaza o viata intreaga.

Daca esti invatator spiritual, intreaba-te daca ai ales acest rol ca sa eviti sa inveti lectiile pentru care ai venit aici. Atunci cand esti o autori­tate si spui altora ce sa faca, nu trebuie sa te uiti niciodata la tine insuti.

Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu tim­pul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil.

Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca.

Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani.

Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste.

Dar. de indata ce intra intr-un magazin din cartier, stiu ca jocul s-a sfarsit. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna.

Asta, deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea

Le vine randul chiar si acelor dintre noi care tandalesc la sfarsitul cozii. Cel care ne striga pe nume nu moare pana ce nu ajunge si la tine. si chiar daca ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu ne putem poti ascunde. Nu poti deveni invizibil in mod permanent.

Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majori­tatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt acasa, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot.

Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.

Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se intampla. Nu e asa! Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se in­tample, pentru ca sa va treziti.

intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?

Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos!

Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.

Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti.

Totul pare a fi intenti­onat, dar in realitate nu este.

Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva.

Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut". Iar semenul ii ras­punde: „Nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut."

Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde:

„Ba m-ai vazut, mizerabile!" ce ar dovedi aceas­ta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat.

Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati.

Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea.

Asta, deoarece toti interpreteaza com­portamentul. Toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie.

Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane.

Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.

Ati auzit despre casatoriile aranjate? Ei bine, aceasta este o izbire aranjata. Ambele persoane aflate in spatele mastilor au decis sa-si ofere una alteia posibilitatea de a-si aduce aminte ca se pot trezi in acelasi mo­ment. Atunci cand au aranjat intalnirea, nici una dintre ele nu stia ca se vor simti amandoua atacate, atunci cand acest lucru se va intampla.

Aceasta, deoarece atunci cand au aranjat intalnirea, fiecare a luat contact cu intentiile celuilalt: de a cinsti si de a ajuta - nu de a face rau sau de a agresa. Nici una dintre ele nu si-a facut griji in privinta a ceea ce urma sa se intample, deoarece a avut incredere in intentia celuilalt. Amandoi au stiuT ca, orice s-ar intampla, totul va fi in regula.

Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune.

Ai spune doar: „Iarta-ma. Nu te-am vazut. Multumesc ca m-ai trezit. Acum voi fi mult mai atent'".


Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai.

Fap­tul ca il condamni pe cel care te-a izbit.

Faptul ca te condamni pe tine in­suti, pentru ca ai fost izbit.

De indata ce numim acest lucru abuz, pier­dem din vedere ce rol avem noi in toate astea.

Proiectam responsabilita­tea asupra altcuiva.

Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne ve­dem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca.;))

Nu asta s-a intamplat.

Aceasta e enorma autoinselare, uriasa min­ciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora.

Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pe­depsit in permanenta.

Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire Ia baza ca­reia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.

Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti impreuna, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt.

Puteti fi uluiti de izbitura. ii puteti spune celeilalte persoane ca sun­teti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul, intrebati. Verificati.

Comunicati in mod cinstit si simplu:

„Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut . Tu ce-ai simtit?"

A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac ( folosing persoana intai, "eu m-am izbit, m-a durut"- nu "tu m-ai izbit tu m-ai ranit"), sau o prezumtie de imixtiune, sau vinovatie. Este doar un mod sim­plu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.

O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil.

Nu poti ataca o persoana nevinovata.

Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita.

In acest moment, te-ai diso­ciat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil.

Totul, din cauza mandriei spi­rituale - totul, deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.

Renunta... Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis. In felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte.

Daca nu-1 intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi pro­priile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari.

Acestea spun multe despre tine si Foarte putine despre el.

Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreo­data in stare sa-ti vezi propria nevinovatie?

Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?

Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine si te obsedeaza.

Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati.

Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.

Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.

Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necu­noasterea.

O persoana aroganta nu evolueaza.

Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata - iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.

Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este fa­cut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt - fara condamnare si Fara judecata.

Paul Ferrini

sursa:http://www.esoterism.ro/ro/mandriespir.php