El si ea sunt despartiti de 6 ani.
Au un copil ajuns la varsta adolescentei.
Este crescut de tatal lui deoarece Ea a plecat in India.
De ce tocmai acolo? Pentru a-i ajuta pe copiii foarte saraci.
Ce ironie! (abandonandu-si propriul copil)
El tocmai isi revine dupa un cancer descoperit la timp si vindecat.
Intelege ca s-a imbolnavit, printre altele, si pentru ca a reprimat multa furie fata de ea (de care fusese foarte indragostit).
Si pentru ca nu vrea sa se imbolnaveasca din nou stii ce face? Se duce in India pentru a-i spune direct tot ce simte. Un drum lung si obositor dar sanatatea nu merita orice efort?
Ea aproape ca il uitase. Este uimita, bineinteles.
Si mai neasteptate sunt cuvintele lui. Este suparat pe ea si ii spune asta.
„Ai batut tot drumul acesta pentru a-mi spune ce furios esti?”-il intreaba inocent, nevenindu-i sa creada.
Il asculta cu atentie. Nu spune nimic despre ea, vorbeste doar despre ce s-ar putea intampla in viitor. Asta il infurie si mai tare. Se simte din nou singur (unul din motivele divortului) Poti vorbi cu cineva care nu e prezent emotional si sa te simti singur.
O femeie candva iubita, acum usor apatica dar si nedumerita, indisponibila sa mai simta ceva autentic. Insa reactia lui puternica o scoate cumva din amorteala. Dialogul este resuscitat. Relatia lor prinde viata. Ce va produce? Nimeni nu stie. Este insa foarte probabil ca infricosatoarea lui boala sa nu recidiveze deoarece a inceput sa scoata otrava emotionala din suflet.
Doar o alta dramaterapie, nimic altceva (am relatat doar finalul, povestea este mai incurcata).
Totusi, unele asemanari cu realitatea nu sunt intamplatoare.
Bolile grave sau fatale au adesea un substrat emotional.
Emotiile puternice reprimate se „scufunda” in corp si il pun in pericol.
Nimeni nu ne spune ca avem voie sa simtim orice, inclusiv o furie oarba si chiar ura fata de cei apropiati.
Asa raspunde sinele pulsional, ce rost are sa pretinzi ca esti altfel?
Ce ti se pare ca vei castiga? O tumoare nu e niciodata un premiu.
Si nici o gripa de sezon nu e vreun soi de recompensa.
Avem nevoie de permisiuni, avem nevoie de cineva respectat care sa ne spuna ca a simti este o forma a lui a fi uman.
Nu trebuie sa faci nimic pentru a simti.
Simti pur si simplu.
Ceea ce ai de invatat este un fel acceptabil de a exprima ceea ce simti.
Aici incepe civilizatia.
Ce greu poate fi uneori: sa spui ceea ce simti fara sa te minti si fara a-l rani pe celalalt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu