Femeia

Femeia in arta si in viata

Femeia nu are varsta.

Femeia are un trup, un status, o culoare a pielii, o etnie, o religie, o cultura si un suflet. Dar nu are varsta.

Femeia se defineste prin epoca in care traieste si prin cei care o iubesc.

Femeia arareori se iubeste pe sine si arareori se intelege.

De ce?

Poate pentru ca are atatea functii si atatea lucruri de dus la capat incat multidimensionalitatea ei e greu de cuprins in cuvinte.

Iubita, sotie, mama, bunica, prietena, artista, om de stiinta, femeie... si ar mai fi multe.

Picasso a vazut femeia fatala si multifatetica, Dali a vazut-o atat de complexa incat a renuntat a mai intelege fiecare particica in parte si a iubit intregul.

Femeia danseaza in istorie sub semnul transformarii si al devenirii, caci fiecare celula de viata cere de la ea sa fie altcineva.

Barbatul nu e atemporal: razboinicul si vanatorul s-au transformat de-alungul timpului in barbatul care petrece multe ore la birou, are salar bun si ne face sa radem.

Femeia insa ramane sotie si mama inainte de toate.

Femeia e supusa vicisitudinilor modei.

In trecut, femeia durdulie era cea mai cautata pentru ca simboliza longetivitate, sanatate si o masinarie de facut copii cu garantii.

In prezent femeia-schelet are cea mai mare trecere pentru ca medicina a avansat suficient pentru ca un corp firav sa ajunga la batranete. Ceea ce nu intelege femeia moderna e artificialul intregii situatii prezente.

Ceea ce vrea sa faca femeia moderna e sa stearga cu buretele milioane de ani de evolutie. Ceea ce spera femeia moderna e ca intr-o zi sa se descopere o dieta-minune si chirurgiei estetice sa-i scada pretul.

Ceea ce nu stie femeia moderna e ca fiecare corp e individual, fiecare corp e prins in radacini genetice si ca oricat l-ai cioparti si pedepsi, el ramane acelasi.

Ceea ce ar trebui sa faca femeia moderna e sa invete sa se iubeasca pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce moda vrea sa faca din ea, sa isi imbratiseze radacinile, sa inteleaga ca fiecare femeie are un corp cu o constitutie diferita, ca genetica nu poate fi invinsa, ca singurul remediu natural e de a ne accepta propriul corp, de a-l iubi si ingriji, pentru ca nu avem decat unul.

Nu cred ca exista pe lumea asta femeie care sa fie in totalitate multumita de corpul ei, dar statistic vorbimd, numarul femeilor care raman singure pentru ca nimanui nu-i place de ele, e foarte mic.

Fiecare sac are petecul lui.

Ceea ce tie nu-ti place altuia poate sa-i placa mult.

Uimitor e ca daca ne uitam la femeile din creatiile artistice, fiecare in parte e frumoasa, nu pentru ca e perfecta, ci pentru ca in fiecare pictorul a descoperit ceva frumos.

Nu toti suntem pictori, dar toti stim sa citim printre randuri.

Ceea ce e si mai surprinzator e ca invatam sa traim cu o anumita inaltime, cu o anumita boala, dar ne este foarte greu sa invatam sa traim cu cateva kilograme in plus. Mai rau de atat e faptul ca incercam in moduri atat de stupide sa scapam de ele incat ajungem sa ne debilitam corpul pana la suferinta. La ce bun toate astea? Pentru a fi in pas cu o moda careia nu-i pasa de noi si de sanatatea noastra?