Iluminarea prin iubire, starea fara dorinte

"Uneori, daca esti relaxat pot exista momente scurte de revelare a sinelui.

Exista astfel de momente in care esti relaxat.

Cand esti indragostit, cand iubesti: pentru cateva momente iubitul sau iubita se afla cu tine.


Ai dorit foarte mult asta, ai luptat mult si acum, in sfarsit, iubita este cu tine.

Pentru o clipa mintea dispare.

Ai depus mult efort pentru a fi cu el sau cu ea. Mintea a luptat mult, a cautat, s-a gandit enorm de mult la acel lucru, iar acum iubita este langa tine si brusc mintea nu mai poate gandi.


Vechiul process nu mai poate continua.

Pana acum cautai persoana iubita: acum aceasta se afla langa tine si mintea pur si simplu se opreste. In acel moment nu mai exista dorinte.

Esti relaxat, esti “aruncat” in tine insuti.


Pana cand iubita sau iubitul nu iti poate provoca aceasta stare de patrundere in tine insuti, aceea nu este iubire.

Pana cand nu devii tu insuti in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.

Pana cand mintea nu inceteaza sa mai functioneze in prezenta iubitei, aceea nu este iubire.


Uneori se intampla acest lucru, iar mintea si dorintele dispar.

Iubirea este fara dorinte.

Incearca sa intelegi: poti dori iubirea, dar aceasta este o stare fara dorinte.

Cand apare, acolo nu mai poate exista nici un fel de dorinta: mintea este calma, linistita, relaxata.

Nici o devenire, nici un fel de imprastiere.


Insa acest lucru se intampla doar pentru cateva momente, daca se intampla vreodata.

Daca iubesti sau ai iubit, stii ca aceste cateva clipe vor aparea.

Este un soc. Atunci mintea nu mai poate functiona, deoarece intregul ei mecanism a devenit nefolositor, absurd.

Cel sau cea pe care ai dorit-o se afla langa tine si mintea nu mai poate gandi ce sa faca.


Pentru cateva momente intregul mecanism se opreste.

Esti relaxat in tine insuti.

Ai atins centrul, fiinta ta si simti ca esti sursa acestei bunastari si fericiri.

Te umple o mare fericire, te inconjoara un parfum sublim.

Brusc nu mai esti acelasi om ca mai inainte.


De aceea, iubirea transforma atat de mult.

Daca iubesti, nu poti ascunde asta. Este imposibil! Daca iubesti, se va vedea. Ochii, fata, mersul, felul de a sedea, totul arata ca oiubesti, ca nu mai esti acelasi om.

Mintea doritoare nu mai este acolo. Pentru cateva momente esti precum un Buddha.


Dar acest lucru nu poate tine mult. Imediat mintea va incerca sa isi revina dupa acest soc si va incerca sa gaseasca scuze si metode pentru a gandi din nou.

De exemplu, mintea va spune ca ti-ai atins scopul, dar dupa aceea? Ce vei face?
Acum vor incepe argumentarile.

Vei gandi: “Astazi sunt cu iubita mea, dar oare voi fi si maine?” Mintea deja a inceput sa gandeasca.

Iar in momentul in care ea lucreaza, deja ai cazut in devenire.


Acest lucru se intampla oricui.

Cand ai iubit pe cineva au existat momente in care mintea disparea.

Dar apoi te-ai casatorit. De ce? Pentru a avea mereu acele momente.

Insa ele au disparut atunci cand nu erai casatorit si nu mai pot reveni acum, deoarece situatia este diferita.


Cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, acolo este o situatie noua. Atunci mintile lor nu mai pot functiona.

Ei sunt coplesiti de situatie – sunt umpluti de aceasta noua experienta, de aceasta noua viata, de aceasta noua inflorire!

Apoi mintea incepe sa functioneze si ei vor gandi: “Ce moment sublim! Hai sa ne casatorim pentru a putea repeta aceste clipe minunate!”


Mintea va distruge totul.

Casatoria inseamna minte.

Iubirea este spontana; casatoria este ceva calculat.

Casatoria este un lucru matematic.

Atunci vei astepta acele momente beatifice, dar ele nu vor mai reveni.

De aceea, fiecare femeie sau fiecare barbat casatorit este frustrat – deoarece ei asteapta reaparitia acelor momente frumoase, care au existat in trecut.


De ce nu mai apar?

Pentru ca intreaga situatie s-a schimbat: acum tu nu mai esti nou, nu mai exista spontaneitate, acum iubirea este doar o rutina.

Totul a ajuns sa se limiteze doar la obligatii si datorii.

Iubirea a devenit o datorie, nu o bucurie.

La inceput era o bucurie, acum este o obligatie.

Si aceasta obligatie nu iti poate darui aceeasi fericire pe care ti-o da amuzamentul, bucuria.

Este imposibil!! Mintea ta a creat totul.

Acum astepti producerea acelor momente si cu cat astepti mai mult, cu atat mai mica este posibilitatea lor de aparitie. […] Acum nu mai poate aparea nimic.

Asa ceva nu apare decat atunci cand esti deschis: se intampla intotdeauna intr-o situatie noua.


Asta nu inseamna sa schimbi coordonatele vietii tale zilnic, ci inseamna sa nu perimiti mintii sa creeze un sablon.

Atunci sotia sau sotul tau te va incanta in fiecare zi. Nu permite mintii sa astepte, nu-i permite sa se miste in viitor.

Astfel maestrul sau prietenul tau va fi mereu nou. Si totul este nou in lume, cu exceptia mintii.

Mintea este singurul lucru care este vesnic vechi.


Soarele este altul in fiecare zi.

Astazi pe cer nu este acelasi soare care a fost si ieri.

Luna este noua, ziua, noapte, florile, copacii… totul este nou, doar mintea nu este.

Ea este vesnic veche - tine minte, vesnic - deoarece pentru a exista are nevoie de trecut, de experiente acumulate, de experiente proiectate.


Mintea are nevoie de trecut, iar viata numai de prezent. Viata este vesnic fericita - mintea niciodata.

Ori de cate ori permiti mintii sa te controleze pe tine, atunci odata cu ea apare acolo si nefericirea."

Osho

Fara condamnare si Fara judecata.

A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie ..

Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi.

Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii.

Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.


Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau.

Nu o ai. N-ai cum sa stii.

O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda.

Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita.

Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.

Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o ca­latorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante.

Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi - dar asta nu inseam­na decat ca te amagesti.

Habar nu ai despre ce este vorba in viata celui­lalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.

Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activi­tate care dureaza o viata intreaga.

Daca esti invatator spiritual, intreaba-te daca ai ales acest rol ca sa eviti sa inveti lectiile pentru care ai venit aici. Atunci cand esti o autori­tate si spui altora ce sa faca, nu trebuie sa te uiti niciodata la tine insuti.

Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu tim­pul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil.

Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca.

Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani.

Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste.

Dar. de indata ce intra intr-un magazin din cartier, stiu ca jocul s-a sfarsit. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna.

Asta, deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea

Le vine randul chiar si acelor dintre noi care tandalesc la sfarsitul cozii. Cel care ne striga pe nume nu moare pana ce nu ajunge si la tine. si chiar daca ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu ne putem poti ascunde. Nu poti deveni invizibil in mod permanent.

Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majori­tatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt acasa, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot.

Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.

Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se intampla. Nu e asa! Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se in­tample, pentru ca sa va treziti.

intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?

Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos!

Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.

Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti.

Totul pare a fi intenti­onat, dar in realitate nu este.

Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva.

Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut". Iar semenul ii ras­punde: „Nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut."

Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde:

„Ba m-ai vazut, mizerabile!" ce ar dovedi aceas­ta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat.

Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati.

Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea.

Asta, deoarece toti interpreteaza com­portamentul. Toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie.

Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane.

Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.

Ati auzit despre casatoriile aranjate? Ei bine, aceasta este o izbire aranjata. Ambele persoane aflate in spatele mastilor au decis sa-si ofere una alteia posibilitatea de a-si aduce aminte ca se pot trezi in acelasi mo­ment. Atunci cand au aranjat intalnirea, nici una dintre ele nu stia ca se vor simti amandoua atacate, atunci cand acest lucru se va intampla.

Aceasta, deoarece atunci cand au aranjat intalnirea, fiecare a luat contact cu intentiile celuilalt: de a cinsti si de a ajuta - nu de a face rau sau de a agresa. Nici una dintre ele nu si-a facut griji in privinta a ceea ce urma sa se intample, deoarece a avut incredere in intentia celuilalt. Amandoi au stiuT ca, orice s-ar intampla, totul va fi in regula.

Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune.

Ai spune doar: „Iarta-ma. Nu te-am vazut. Multumesc ca m-ai trezit. Acum voi fi mult mai atent'".


Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai.

Fap­tul ca il condamni pe cel care te-a izbit.

Faptul ca te condamni pe tine in­suti, pentru ca ai fost izbit.

De indata ce numim acest lucru abuz, pier­dem din vedere ce rol avem noi in toate astea.

Proiectam responsabilita­tea asupra altcuiva.

Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne ve­dem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca.;))

Nu asta s-a intamplat.

Aceasta e enorma autoinselare, uriasa min­ciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora.

Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pe­depsit in permanenta.

Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire Ia baza ca­reia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.

Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti impreuna, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt.

Puteti fi uluiti de izbitura. ii puteti spune celeilalte persoane ca sun­teti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul, intrebati. Verificati.

Comunicati in mod cinstit si simplu:

„Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut . Tu ce-ai simtit?"

A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac ( folosing persoana intai, "eu m-am izbit, m-a durut"- nu "tu m-ai izbit tu m-ai ranit"), sau o prezumtie de imixtiune, sau vinovatie. Este doar un mod sim­plu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.

O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil.

Nu poti ataca o persoana nevinovata.

Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita.

In acest moment, te-ai diso­ciat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil.

Totul, din cauza mandriei spi­rituale - totul, deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.

Renunta... Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis. In felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte.

Daca nu-1 intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi pro­priile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari.

Acestea spun multe despre tine si Foarte putine despre el.

Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreo­data in stare sa-ti vezi propria nevinovatie?

Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?

Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine si te obsedeaza.

Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati.

Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.

Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.

Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necu­noasterea.

O persoana aroganta nu evolueaza.

Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata - iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.

Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este fa­cut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt - fara condamnare si Fara judecata.

Paul Ferrini

sursa:http://www.esoterism.ro/ro/mandriespir.php